crr_nivel 3_cl.xii_tehn. in industria textila

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Anexa nr. 9 la OMECI nr. 4857 din 31.08.2009

CURRICULUM

Pentru clasa a XIII – a

Calificarea profesională: Tehnician în industria textilă

Nivelul 3- revizuit -

BUCUREŞTI2009

1

AUTORI:

Prof. Iuliana Marinescu - Grupul Şcolar ,, Nichita Stănescu,, BucureştiProf. Simona Moisiu - Grupul Şcolar cu cls.I - XIII ,,Ioan N. Roman,, ConstanţaProf. Camelia Varga - Colegiul Tehnic NAPOCA Cluj NapocaProf. Marilena Răvaş Grupul Şcolar de Industrie Uşoară FocşaniProf. Lavinia Butnariu Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Maria Andrei Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Florentina Vereş Grupul Şcolar ,, Maria Băiulescu,, BraşovProf. Nuţa Durbacă Grup Şcolar ,,Gheorghe Asachi’’ Bucureşti

CONSULTANȚĂ:

Ing. PAULA POSEA - expert -CNDIPT , Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării

2

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Calificarea profesională de nivel trei „Tehnician în industria textilă„ se dobândeşte prin parcurgerea claselor a XII-a şi a XIII-a de liceu tehnologic – ruta progresivă. Această calificare aparţine domeniului tehnic: industrie textilă şi pielărie.

În cadrul acestui domeniu, se mai formează două calificări profesionale de nivel trei, pe aceeşi rută : „ Tehnician în industria pielăriei „ , iar pe ruta directă a liceului tehnologic : „ Tehnician designer vestimentar „ Pentru fiecare calificare de nivel trei s-au elaborat standarde de pregătire profesională, care au următoarea structură : unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice generale, unităţi de competenţă tehnice specializate.

La elaborarea curriculumului pentru clasa a XIII - a s-au avut în vedere următoarele : Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei, calificarea „ Tehnician în industria

textilă ” Planul cadru de învăţământ pentru clasa a XIII-a - liceu tehnologic, ruta progresivă Structura Învăţământului Preuniversitar Structura şi formatul programelor şcolare

Curriculumul pentru clasa a XIII – a este alcătuit din 8 module constituite din unităţi de competenţă tehnice specializate, care au rolul de a continua pregătirea profesională corespunzătoare acestei calificări, începută în clasa a XII – a. Anumite module sunt formate din agregarea unei unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie cu o unitate de competenţă tehnică specializată, modul de agregare a competenţelor fiind următorul : competenţa de la unitatea de competenţă pentru abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de competenţă tehnică specializată prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor. Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire Profesională, pentru nivelul trei, „ Comunicare ” , ,, Procesarea datelor numerice ”, ,, Gândire critică şi rezolvarea de probleme ” , ,, Managementul relaţiilor interpersonale ” se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate, aşa cum se prezintă în tabelul nr. 1 privind alcătuirea modulelor. În clasa a XIII – a se formează competenţe pentru abilităţi cheie din unităţile :

Gândire critică şi rezolvarea de probleme Managementul relaţiilor interpersonale

Unităţile de competenţă tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

Ruta curriculară a pregătirii pentru calificarea „Tehnician în industria textilă„

nivelul trei

3

Ciclul inferior al liceuluiProfil tehnic

Tehnician în industria textilă

Clasa a XI-a şi a XII-aCiclul inferior al liceuluiFiliera teoretică/vocaţională

SAM-nivel 2

Tabelul de corelare a modulelor la clasa a XIII – a

Unităţi de competenţe

Competenţe MI MII MIII MIV MV MVI MVII MVIII

17.2. Gândire critică şi rezolvare de probleme

17.2.1. Identifică probleme complexe

x

17.2.2. Rezolvă probleme

x

17.2.3. Evaluează rezultatele obţinute

x

17.3. Managementul relaţiilor interpersonale

17.3.1. Crează şi menţine relaţii profesionale

x

17.3.2. Gestionează conflicte

x

17.3.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

x

17.15. Tehnologii de tricotare

17.15.1. Organizează procese tehnologice de fabricaţie a tricoturilor

x

17.15.2. Realizează mostra/ produsul etalon

x

17.15.3. Asigură asistenţă tehnică în secţia de tricotat

x

17.15.4. Colaborează cu compartimentul C.T.C.

x

17.16. Tehnologii de confecţionare

217.16.1. Aplică tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare

x

17.16.2. Organizează secţia pentru derularea diferitelor procese tehnologice de confecţionare

x

17.16.3. Urmăreşte respectarea documentaţieie tehnice industriale

x

4

17.16.4. Asigură asistenţă tehnică pe linia tehnologică de lucru

x


x

17.17. Tehnologii de finisare a produselor

17.17.1. Pregăteşte materialele textile în vederea colorării

x

17.17.2. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare prin vopsire

x

17.17.3. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare prin imprimare

x

17.17.4. Selectează tehnologia de finisare în funcţie de efectul urmărit

x

17.19. Structura şi proiectarea tricoturilor

17.19.1. Reprezintă grafic tricoturi din bătătură

x

17.19.2. Reprezintă grafic tricoturi din urzeală

x

17.19.3. Stabileşte parametrii de srtuctură ai tricoturilor

x

17.20. Construcţia tiparelor

17.20.1. Construieşte tipare de bază pentru produse de lenjerie

x

17.20.2. Construieşte tipare de bază pentru produse de îmbrăcăminte exterioară

x

17.20.3. Transformă tiparele de bază în tipare de model

x

5

17.21. Tehnici de măsurare şi control

17.21.1. Analizează calitatea materiilor prime, materiilor auxiliare, semifabricatelor şi produselor finite în laborator

x

17.21.2. Realizează controlul de calitatea a procesului tehnologic

x

17.21.3. Cooperează pentru îmbunătăţirea calităţii semifabricatelor şi produselor finite

x

17.21.4. Realizează controlul statistic al calităţii

x

17.22. Monitorizarea proceselor de producţie

17.22.1. Urmăreşte modul de păstrare şi conservare a materiilor prime, materialelor auxiliare şi produselor finite.

x

17.22.2. Verifică prescripţiile speciale de ambalare,marcare şi transport

x

17.22.3. Utilizează normativele specifice secţiei / atelierului

x

17.22.4. Calculează timpii de lucru pe operaţii

x

17.24. Tehnici de valorificare a materialelor textile recuperabile

17.24.1. Analizează materialele recuperabile

x

17.24.2. Stabileşte tehnologii de prelucrare a materialelor recuperabile

x

17.24.3. Alege tehnici de valorificare optime

x

6

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTLICEU TEHNOLOGIC – RUTA PROGRESIVĂ

clasa a XIII-aAria curriculară Tehnologii

Calificarea profesională: Tehnician în industria textilăCultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală 279 oreModulul I: TEHNOLOGII DE TRICOTARE Total ore/an 62

din care: laborator tehnologic -

instruire practică 31Modulul II: TEHNOLOGII DE CONFECŢIONARE

Total ore/an 93

din care : laborator tehnologic -

instruire practică 62Modulul III: TEHNOLOGII DE FINISARE A PRODUSELOR

Total ore/an 31

din care: laborator tehnologic 15

instruire practică 8Modulul IV: STRUCTURA ŞI PROIECTAREA TRICOTURILOR

Total ore/an 31

din care: laborator tehnologic -

instruire practică 8Modulul V: CONSTRUCŢIA TIPARELOR Total ore/an 62


instruire practică -Total ore/an: 9 ore/săptămână x 31 săptămâni = 279 oreStagii de pregătire practică 150 oreModulul VI: MONITORIZAREA PROCESELOR DE PRODUCŢIE

Total ore/an 150

din care: laborator tehnologic 60 instruire practică 90

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 5 săptămâni/an = 150 oreCurriculum în dezvoltare locală 62 oreModulul VII: TEHNICI DE MĂSURARE ŞI CONTROL

Total ore/an 31

din care: laborator tehnologic 17 instruire practică -

Modulul VIII: TEHNICI DE VALORIFICARE A MATERIALELOR RECUPERABILE DIN TEXTILE PIELĂRIE

Total ore/an 31


instruire practică -Total ore/an: 2 ore/săptămână x 31 săptămâni = 62 ore

TOTAL 491 ore/ an

7

PARCURGEREA MODULELOR LA CLASA a XIII – a

1234567891011

M I

TEHNOLOGII DE TRICOTARE

Total ore:62 din care31 instruire practică

11s

M IV

STRUCTURA ŞI PROIECTAREA TRICOTURILOR

Total ore: 31 din care- 8 ore instruire practica

11s

CDL

M VII

TEHNICI DE MĂSURARE ŞI

CONTROLTotal ore 31 din care

17 laborator tehnologic

12131415161718192021222324252627

M II

TEHNOLOGII DE CONFECŢIONARE

Total ore:93 din care62 instruire practică

16s

M V

CONSTRUCŢIA TIPARELOR

Total ore: 62 din care31 laborator tehnologic

16s

CDLM VIII TEHNICI DE

VALORIFICARE AMATERIALELOR

RECUPERABILE DIN TEXTILE PIELĂRIETotal ore: 31 din care

16 laborator tehnologic

31s

28293031

M IIITEHNOLOGII DE

FINISARE A PRODUSELOR

Total ore: 31 din care8 instruire practică

15 laborator tehnologic3233343536

Stagii de pregătireMONITORIZAREA

Total ore:150 din care

practică M VIPROCESELOR DE60 laborator tehnologic

PRODUCŢIE90 instruire practică

5s x 30 ore

8

MODULUL I. TEHNOLOGII DE TRICOTARE

Modulul ,,TEHNOLOGII DE TRICOTARE ” se studiază în clasa a XIII – a a liceului tehnologic, ruta progresivă, în cadrul orelor de „ Cultură de specialitate ” – aria curriculară TehnologiiEl se derulează în paralel cu modulul „STRUCTURA ŞI PROIECTAREA TRICOTURILOR”,numărul total de ore al modului fiind de 62 de ore , din care

31 ore – instruire practicăLista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :

17.15. TEHNOLOGII DE TRICOTARE 17.15.1. Organizează procese tehnologice de fabricaţie a tricoturilor

17.15.2. Realizează mostra / produsul etalon17.15.3. Asigură asistenţa tehnică în secţia de tricotat17.15.3. Colaborează cu compartimentul C.T.C.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă

Competenţe individuale

Conţinuturi tematice


17.15.1. Organizează procese tehnologice de fabricaţie a tricoturilor

1.1. Procese tehnologice de fabricaţie a tricoturilorProcese tehnologice de fabricaţie a tricoturilor

Definiţie. Etape. Operaţii. Tehnologii de tricotare : pentru obţinerea tricoturilor din

bătătură ( metraj, în panouri tricotate în lanţ, în panouri tricotate bucată cu bucată ), pentru obţinerea tricoturilor din urzeală

Operaţii de finisare : curăţire şi albire, vopsire / imprimare, scămoşare, călcare

Zone de lucru : de tricotare, de control, de repasare2. Operaţii de pregătire a firelor pentru tricotare ( bobinare, 2. Operaţii de pregătire a firelor pentru tricotare ( bobinare, urzireurzire ))

Definiţie. Formate. Scopuri. Mecanisme şi dispozitive ale maşinilor de bobinat şi de urzit. Parametrii operaţiilor : viteza de înfăşurare, tensiunea în fir,

densitatea de înfăşurare, ecartamentul cuţitelor de control – curăţire, încărcarea cu lubrifiant.

3. Maşini de tricotat Definiţie. Clasificare Caracteristici tehnice ale maşinilor de tricotat

4. Maşini automate rectilinii şi circulare Organe de formare a ochiurilor ( principale şi auxiliare

) Procedee de tricotare ( cu buclare prealabilă, cu

buclare finală, combinat )

9

17.15.2. Realizează mostra / produsul etalon

5. Maşini de tricotat rectilinii şi circulare Forme de tricoturi: metraj, în panouri, produse complete,

tricot tubular metraj, tubular în panouri, cu margini conturate

Structuri de tricoturi: tricoturi cu legături de bază, derivate, cu desene

Mecanisme : de formare a ochiurilor, de alimentare cu fir, de tragere şi colectare a tricotului, desenator, de comandă

Dispozitive : pentru executarea operaţiunilor tehnologice, de protecţie tehnologică, de înregistrare a producţiei

Elemente de principiu privind acţionarea şi selectarea organelor de formare a ochiurilor

Parametrii tehnologici ai tricotării : adâncimea de buclare, tensiunea în fir, tensiunea în tricot la tragere

Calculul producţiei maşinilor de tricotat Operaţii de utilizare a maşinilor de tricotat : alimentare cu

fire - pornire – supraveghere – oprire – evacuare tricot Soluţii de îmbunătăţire a caracteristicilor tricotului : prin

schimbarea materiei prime, prin modificarea valorilor parametrilor tehnologici

17.15.3. Asigură asistenţa tehnică în secţia de tricotat

1. Secţia de tricotat Materie primă : fire pentru tricotat cu caracteristicile cerute

de fişa tehnică Parametrii tricotării (adâncimea de buclare, tensiunea în fir).

Reglare conform fişei tehnice Operaţii demonstrative la: instruirea muncitorilor începători

sau a celor care nu au mai supravegheat un anumit tip de utilaj ( control maşină, alimentare cu fir, pornire, funcţionare, oprire utilaj, semnalarea diferitelor tipuri de defecte apărute pe suprafaţa tricotului )

Situaţii problemă : tricoturi cu găuri în tricot, dungi transversale, ochiuri scăpate, tricot căzut de pe ace, desfacerea nodului în timpul tricotării, îngroşări, ochiuri neuniforme, dungi longitudinale, ochiuri deformate pe suprafaţa tricotului, margini neregulate, pete de ulei, funcţionarea defectuoasă a utilajelor

Soluţionare : - ia decizii de a se înlocui bobinele cu fir necorespunzător, de a regla adâncimea debuclare şi tensiunea în fire

- se consultă cu superiorul ; - legătura cu mecanicul de întreţinere

10



2. Controlul tehnic de calitate în tricotaje Puncte de control : pe parcurs, final. Rol. Organizare. Operaţia de repasare a tricotului. Organizare ( asigurarea cu

materie primă, unelte şi utilaje specifice )

III. Sugestii metodologice

Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate. Pentru a asigura eficienţa se poate opta la un program flexibil (ex. gruparea orelor de instruire practică o dată la două săptămâni - 6 ore, iar activităţile se pot desfăşura fie în atelierele şcoală, fie la agenţii economici de profi.)

Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculumul şcolar al acestui modul, este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de lucru, materialele, uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru.

În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : exerciţiul, observarea , descoperirea ,studiul de caz , problematizarea, demostraţia. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită prin procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

11

Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria textilă”, nivelul trei.

12

MODULUL II. TEHNOLOGII DE CONFECŢIONARE

I. Modulul „TEHNOLOGII DE CONFECŢIONARE” se studiază în clasa a XIII – a a liceului tehnologic,ruta progresivă, în cadrul orelor de „ Cultură de specialitate „ – aria curriculară Tehnologii. El se derulează în paralel cu modulul „CONSTRUCŢIA TIPARELOR” numărul total de ore al modului este de 93 de ore din care 62 ore – instruire practică

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :17.15. TEHNOLOGII DE CONFECŢIONARE

În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :17.16.1. Aplică tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare17.16.2. Organizează secţia pentru derularea diferitelor procese tehnologice de confecţionare17.16.3. Urmăreşte respectarea documentaşiei tehnice industriale17.16.4. Asigură asistenţa tehnică pe linia tehnologică de lucru17.16.5. Colaborează cu compartimentul C.T.C.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:





17.16.1. Aplică tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare

1. Proces de producţie în confecţii. Definiţie. Etape. Operaţii.2.Tipuri de cusături : mecanice, termochimice. Definiţie. Clasificare.

1. Descriere. Utilizări.3.Maşini şi utilaje folosite la confecţionarea produselor vestimentare Maşini de cusut de diferite tipuri ( maşina simplă de

cusut, maşina triploc, maşina uberdec, maşina de cusut tivuri, maşini pentru coaserea nasturilor şi a butonierelor ). Funcţionare. Organe de lucru. Deservire. Reglarea pasului de cusătură şi a tensiunii în fire.

Maşini şi instalaţii pentru asamblări neconvenţionale. Funcţionare. Descriere.

Maşini şi utilaje pentru călcat( maşini de călcat, prese de călcat, mese de călcat ). Funcţionare. Reglarea temperaturii, umidităţii, timpului şi presiunii.

4.Tehnologii de confecţionare a produselor de lenjerie, de îmbrăcăminte subţire, de îmbrăcăminte groasă Operaţii de prelucrare a reperelor ( principale,

auxiliare ).Micro-Procese. Operaţii de asamblare a reperelor. Micro-Procese. Operaţii de finisare a produselor. Micro-Procese. 5. Proces tehnologic de confecţionare Definiţia şi structura procesului tehnologic de

13


17.16.2. Organizează secţia pentru derularea diferitelor procese tehnologice de confecţionare

confecţionare. Maşini şi utilaje. Metode de calcul al numărului de personal, a normei

de producţie, a indicelui de mecanizare şi a productivităţii muncii.

6.Procedeul tehnologic pe bandă rulantă. Descriere. 6.Procedeul tehnologic pe bandă rulantă. Descriere. Modalităţi de organizare a locurilor de muncăModalităţi de organizare a locurilor de muncă..

7.Procedeul tehnologic PROD-Sincron. Descriere. Modalităţi de organizare a locurilor de muncă.8.Linii tehnologice. Descriere. Modalităţi de organizare a locurilor de muncă.9. Modalităţi de echilibrare a producţiei în secţia de confecţii : prin rotirea muncitorilor pe locurile de muncă în

funcţie de randamentul şi aptitudinile lor şi faza / operaţia executată şi prin păstrarea aceluiaşi număr / mărime / culoare a produselor care se croiesc, cu cele care se confecţionează şi cu cele care se ambalează.


17.16.3. Urmăreşte respectarea documentaţiei tehnice industriale

10. Documentaţia tehnică industrială Definiţie. Scop Elemente ale documentaţiei tehnice : produs etalon,

fişa tehnică a produsului, şabloane, norma internă, norma de consum, proces tehnologic de confecţionare

Conţinutul fişei tehnice a produsului : tipuri de materiale de bază şi auxiliare din care se confecţionează şi modul de dispunere a acestora, particularităţi de construcţie a reperelor produsului, tipul şi desimea cusăturilor folosite la confecţionare, mărimea rezervelor de tivuri şi cusături, distanţa de la margine pentru cusăturile ornamentale

11. Activităţi pentru organizarea secţiei care respectă 11. Activităţi pentru organizarea secţiei care respectă documentaţia tehnică industrialădocumentaţia tehnică industrială

Asigurare cu repere croite ale produsului şi materialeAsigurare cu repere croite ale produsului şi materiale auxiliare – conform modelului produsuluiauxiliare – conform modelului produsului

Repartizare sarcini de lucru : alimentarea locurilor de muncă, efectuarea operaţiilor de coasere pentru prelucrarea şi asamblarea reperelor, efectuarea operaţiilor de călcare interfazică şi finală, curăţarea de aţe şi scame, ambalarea produselor

Verificare corespondenţă dintre fişa tehnică şi modul de execuţie a operaţiilor manuale, mecanice şi de călcare.

12. Secţia de confecţii Operaţii demonstrative de coasere şi călcare la

introducerea pe linia tehnologică a unei noi operaţii,

14


17.16.4. Asigură asistenţă tehnică pe linia tehnologică de lucru

la instruirea muncitorilor nou angajaţi cu privire la : tenologii noi de prelucrare, asamblări de repere , aplicarea unor broderii, embleme, paiete, montarea capselor, operaţii la parametrii specificaţi în documentaţie.

Situaţii de rezolvat apărute pe fluxul tehnologic : abateri dimensionale la repere şi subansamble, neconcordanţe cromatice între materialul de bază şi materialele auxiliare, defecte de croire, poziţionarea greşită a reperelor secundare şi a accesoriilor pe reperele principale, funcţionarea defectuoasă a utilajelor.

Modalităţi de soluţionare : - ia decizii de a înlocui reperele şi subansamblele greşite / cu defecte de croire, materialele auxiliare necorespunzătoare şi de a se relua operaţiile greşite;- se consultă cu superiorul ;- ia legătura cu mecanicul de întreţinere

17.16. Tehnologii de confecţionar


13. Controlul tehnic de calitate în confecţii Puncte de control : ale semifabricatelor, interfazic, al

produselor finite nefinisate, al produselor finite. Organizare.

Tipuri de defecte care pot fi retuşate : pete de murdărie, pete de ulei, poziţionare greşită a cutelor şi a penselor pe repere, dimensiuni necorespunzătoare ale penselor, ochiuri scăpate, neconcordanţă cromatică intre accesoriile pentru inchiderea produselor şi materialele de bază, poziţionare gresită a nasturilor în raport cu butonierele

Număr maxim de defecte : 5


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul şi maistrul au obligaţia de a le parcurge pe toate.

Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare a acestor ore poate fi atât sala de clasă cât şi laboratorul / atelierul de specialitate. Pentru asigurarea eficienţei se poate realiza un program flexibil(ex.gruparea orelor de

15

instruire practică o dată la două săptămâni - 6 ore , iar activităţile se pot desfăşura fie în atelierele şcoală, fie la agenţii economici de profil).

Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculum-ul şcolar al acestui modul, este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de lucru, materialele, uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru.

În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : exerciţiul, observarea, descoperirea, studiul de caz , problematizarea, demostraţia. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi.

Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria textilă”, nivelul trei.

16

MODULUL III. TEHNOLOGII DE FINISARE A PRODUSELOR

I. Modulul “ TEHNOLOGII DE FINISARE A PRODUSELOR” se studiază în clasa a XIII-a, liceu tehnologic, ruta progresivă, în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea “tehnician în industria textilă”.Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii"), are alocate un număr de 31 de ore / an.

II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

17.17. TEHNOLOGII DE FINISARE A PRODUSELOR

17.17.1. Pregăteşte materialele textile în vederea colorării17.17.2. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare prin vopsire

17.17.3. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare prin imprimare17.17.4. Selectează tehnologia de finisare în funcţie de efectul urmărit

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de competenţă Competenţe Conţinuturi tematice

17.17.Tehnologii de

finisare a produselor

17.17.1.

Pregăteşte materialele textile în vederea colorării

Selectarea operaţiei de pregătire în funcţie de tipul fibrei şi a materialului : dezancolare, descleiere, curăţire alcalină, spălare, piuare, fixare, carbonizare, albire, mercerizare; Efecte obţinute pe material: hidrofilia, conţinutul de impurităţi, gradul de alb; parametri de lucru pentru fiecare operaţie.Utilajele necesare pentru fiecare operaţie : cu funcţionare discontinuă :jighere, căzi cu vârtelniţă, maşini de spălat- piuat,maşini de spălat cu tambur perforatcu funcţionare continuă : agregate de curăţat -albit, de mercerizat, de carbonizat

17

17.17.2. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare prin vopsire

Clase de coloranţi în funcţie de tipul fibrei, a materialului textil şi de efectul urmărit: direcţi, reactivi, de cadă, acizi, cromatabili, complecşi, cationici, de dispersie Comportamentul tinctorial al claselor de coloranţi: solubilitate, randament tinctorial, epuizare, difuziune, uniformitatea vopsirii, rezistenţe Stabilirea reţetei de vopsire conform mostrei: concentraţii de coloranţi, auxiliari, condiţii de lucru

Utilaje necesare efectuării vopsirii în condiţii industriale: aparate de vopsit sub presiune, jigher, haşpel, agregate modulare de vopsit cu fixarea colorantului prin aburire, agregat de vopsit TERMOSOL

17.17.3. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare prin imprimare

Compararea componenţei pastelor de imprimat în funcţie de tehnologia de imprimare şi efectele cerute: imprimare directă, prin rezervare, prin corodare, prin transfer, cu laser;Efecte: vopsire locală, devorare, gofrare;Utilajul necesar efectuării imprimării: maşini de imprimat cu şabloane, maşini de imprimat cu cilindri gravaţi, maşini de imprimat cu laser

24.17.4. Selectează tehnologia de finisare în funcţie de efectul urmărit

Efecte obţinute prin finisare: moliciune, şifonare/neşifonabilitate, netezire a suprafeţei, voluminozitate, capacitate termoizolatoare, „de învechire”, „vagabundo”, „streeping”, devorare, creponare, gofrare, stabilitate dimensională, efecte noi în trend.Tehnologii de finisare funcţie de compoziţia fibroasă, materialul textil şi de efectul urmărit: dezancolare enzimatică, biospălare, demineralizare, albire, bioabraziune, apretări speciale; scopul operaţiilor,rolul componentelor din reţeta de lucru. Determinarea caracteristicilor de calitate ale materialului finisat: masa specifică, capacitatea de izolare termică, stabilitate dimensională, rezistenţa la şifonare, rezistenţa la rupere, rezistenţă la frecare, permeabilitate la aer şi apă, hidrofilie Modalităţi de înregistrare a determinărilor efectuate

IV.Sugestii metodologice

Curriculumul este construit pe baza Standardului de Pregătire Profesională, şi poate fi adaptat cerinţelor unui agent economic cu care şcoala este parteneră.Se recomandă gruparea orelor în orarul şcolii în aşa fel încât să existe posibilitatea efectuării activităţilor de laborator şi la agentul economic.

18

Programa trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ; de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Procesul de învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de învăţare la particularităţile elevilor. Curriculumul pune la dispoziţie informaţiile necesare pentru a planifica realist activităţile profesorului şi ale elevului, pentru o bună gestionare a timpului şi ducerea la îndeplinire a sarcinilor atribuite elevilor. Forma de abordare a problematicii şi importanţa ei pot constitui criterii de adaptare a curculumului la condiţiile concrete din unităţile economice cu care şcoala are parteneriate şi formarea competenţelor relevante pentru modul abordând metoda PROIECT.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator/la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:

fişelor de lucru; fişelor tehnologice; schemelor structurale; suporturilor de curs / aplicatii audio-video şi/sau multimedia; soft-urilor educaţionale specifice.

Autorii recomandă desfăşurarea procesului instructiv-formativ conform strategiilor moderne de învăţare, eventual integrate într-un sistem multimedia, astfel încât să fie menţinut şi stimulat interesul elevilor pe tot parcursul lecţiilor şi activităţilor aplicative realizate şi să fie realizat impactul dorit prin studierea acestei discipline.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de învăţare.

Calitatea evaluării elevilor pentru a obţine calificările, reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin recunoaştere publică. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a

19

sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate); fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în

ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii); aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele

existente şi la timpul disponibil); credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se

bucure de încredere publică); compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la

învăţarea eficientă); flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite

standardele naţionale).Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe

care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea

conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată. Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi

standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare. Metoda exerciţiilor practice Lucrul cu modeleCa instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie şi fişe de lucru Chestionarul Fişe de autoevaluare Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect. Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

20

MODULUL IV. STRUCTURA ŞI PROIECTAREA TRICOTURILOR

Modulul „ STRUCTURA ŞI PROIECTAREA TRICOTURILOR” se studiază în clasa a XIII – a a liceului tehnologic, ruta progresivă, în cadrul orelor de „ Cultură de specialitate „ – aria curriculară Tehnologii, pe parcursul a 11 săptămâni de şcoală. El se derulează în paralel cu modulul „Tehnologii de tricotare”.

Numărul total de ore al modului este de 31 de ore , din care 8 ore instruire practica.Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :

17.19 STRUCTURA ŞI PROIECTAREA TRICOTURILOR În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe:

17.19.1. Reprezintă grafic tricoturi din bătătură17.19.2. Reprezintă grafic tricoturi din urzeală17.19.3. Stabileşte parametrii de structură ai tricoturilor






17.19.1. Reprezintă grafic tricoturi din bătătură

1. Tricoturi din bătătură Definiţie. Criterii de clasificare : natura materiei prime, destinaţie,

formă, structură Elementele ochiurilor normale : bucla de ac, bucla de platină,

flancuri Tipuri de ochiuri : normale, reţinute, duble, vanisate, pluş,

transferate, încrucişate. Reprezentare structurală. Caracteristici.

Metode de reprezentare ( structurală, în secţiunea rândului de ochiuri, cu semne convenţionale ) aplicate mostrelor de tricot cu structură : glat, patent, lincs, glat derivat, patent derivat, tricoturi cu desene de culoare, tricoturi cu desene de legătură. Caracteristici ale acestor structuri.


17.19.2. Reprezintă grafic tricoturi din urzeală

2. Tricoturi din urzeală Definiţie. Criterii de clasificare : natura materiei prime, destinaţie,

formă, structură Elementele ochiurilor normale : bucla de ac, flancuri,

segment de legătură Tipuri de ochiuri : lănţişor, cu segmente de legătură

unilaterale, cu segmente de legătură bilaterale, evoluţie în două şiruri. Reprezentare structurală. Caracteristici.

Metode de reprezentare (structurală, schema grafică a evoluţiei firelor, reprezentare numerică a evoluţiei firelor) aplicate mostrelor de tricot cu structuri : lănţişor, tricot, atlaz, tricot derivat, atlaz derivat, tricoturi ce desene de culoare, tricoturi cu fire suplimentare. Caracteristici ale acestor

21

structuri.


17.19.3. Stabileşte parametrii de structură ai tricoturilor

3.Parametrii de structură ai tricoturilor Diametrul firului, pasul ochiului, înălţimea ochiului, desimea

pe orizontală şi pe verticală, coeficientul desimilor, lungimea firului din ochi, masa tricotului, intrarea în urzeală . Definiţii.

Metode de determinare ( prin calcul matematic, practică ) a parametrilor de structură pentru mostre de tricoturi din bătătură şi din urzeală cu legături de bază

Criterii de alegere a parametrilor de structură ai tricoturilor în funcţie de proprietăţile fizice, fizico-mecanice, igienico-funcţionale ale acestora.


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate.

Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul de specialitate. Pentru eficienta procesului se poate opta pentru un program flexibil (ex.gruparea orelor de instruire practică a modulului care se derulează paralel cu acesta o dată la două săptămâni, orele de laborator tehnologic vor fi şi ele în număr de 6 ore, iar activităţile se pot desfăşura fie în laboratoarele şcolii, fie la agenţii economici de profil).

Pentru eficientizarea procesului de învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.

În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul.

Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare (fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.

22

Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria textilă”, nivelul trei.

23

MODULUL V. CONSTRUCŢIA TIPARELOR

Modulul „CONSTRUCŢIA TIPARELOR” se studiază în clasa a XIII – a liceului tehnologic,ruta progresivă, în cadrul orelor de „ Cultură de specialitate „ – aria curriculară Tehnologii, pe parcursul a 16 săptămâni de şcoală. El se derulează în paralel cu modulul „Tehnologii de confecţionare” şi în succesiune cu modulul „Structura şi proiectarea tricoturilor”

Numărul total de ore al modului este de 62 de ore 31 ore – laborator tehnologic

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :

17.20. CONSTRUCŢIA TIPARELOR În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :

17.20.1. Construieşte tipare de bază pentru produse de lenjerie17.20.2. Construieşte tipare de bază pentru produse de îmbrăcăminte exterioară17.20.3. Transformă tiparele de bază în tipare de model






17.20.1. Construieşte tipare de bază pentru produse de lenjerie

Produse vestimentare. Clasificare după linia de sprijin, lungime şi siluetă.Conformaţii şi ţinute ale corpului omenesc. Caracteristici.Dimensiuni principale ( înălţimea corpului şi perimetrul bustului ) şi de bază ( de lungime şi de lăţime ) ale corpului omenesc. Definiţie. Metode de determinare.Adaosuri ( de lejeritate, de contracţie, de corecţie ) folosite la proiectarea tiparelor. Definiţie. Scop.Etape de construire prin metoda geometrică a tiparelor produselor: cămaşă de noapte, pijama femei, pijama bărbaţi, cămaşă bărbătească, maiou, chilot, cămaşa de zi pentru femei:

Dimensiuni principale : înălţimea corpului şi perimetrul bustului

Adaosuri : de lejeritate, de contracţie, de corecţie Calculul dimensiunilor de bază : de lungime, de lăţime Linii ( de bază, ajutătoare, de contur ) trasate pentru

obţinerea tiparelor reperelor : faţă, spate, mânecă, guler, manşetă, cordon

17.20. 17.20.2.

Etape de construire prin metoda geometrică a tiparelor produselor : bluză, fustă, pantalon pentru femei şi bărbaţi, rochie, pulover, vestă, jachetă:

Dimensiuni principale : înălţimea corpului şi perimetrul bustului

Adaosuri : de lejeritate, de contracţie, de corecţie

24

Construcţia tiparelor

Construieşte tipare de bază pentru produse de îmbrăcăminte exterioară

Calculul dimensiunilor de bază : de lungime, de lăţime Linii ( de bază, ajutătoare, de contur ) trasate pentru

obţinerea tiparelor reperelor : faţă, spate, mânecă, guler, manşetă, cordon


17.20.3. Transformă tiparele de bază în tipare de model

Operaţii de transformare a tiparelor de bază în tipare de model: Faze de lucru pentru transferul pensei de bust în : linia

laterală, linia de răcroitură a gâtului, linia de răscroitură a mânecii

Metode de evazare - ajustare : modificare poziţii linii laterale, introducere de cusături de evazare-ajustare

Faze de lucru pentru transformarea tiparului de croială clasică în tipar cu croială chimono

Faze de lucru pentru transformarea tiparului de croială clasică în tipar cu croială raglan


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate.

Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul de specialitate. Pentru eficienţa procesului se poate opta pentru un orar flexibil ( ex.gruparea orelor de instruirea practică a modulului care se derulează paralel cu laboratorul tehnologic o dată la două săptămâni, orele de laborator tehnologic vor fi şi ele în număr de 6 ore, iar activităţile se pot desfăşura fie în laboratoarele şcolii, fie la agenţii economici de profil).


În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul.

Tiparele realizate în cadrul acestui modul, se recomandă a se realiza atât la scara 1:5, cât şi la scara 1:1.


25

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: lucrarea practică, proiectul, portofoliul elevului observarea sistematică a elevului , pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria textilă”, nivelul trei.

26

MODULUL VI : MONITORIZAREA PROCESELOR DE PRODUCŢIE

Modulul „MONITORIZAREA PROCESELOR DE PRODUCŢIE” se studiază în clasa a XIII-a a liceului tehnologic, ruta progresivă, în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru, calificarea de nivel trei: Tehnician în industria textilă.

Modulul face parte din „Stagii de pregătire practică” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 150 de ore / an, din care:

Instruire practică – 90 ore; Laborator tehnologic – 60 ore;

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:În modulul „Monitorizarea proceselor de producţie” au fost agregate competenţe dintr-o

unitate de competenţe cheie “ Gândirea critică şi rezolvarea de probleme“cu o unitate de competenţe tehnice specializate „Monitorizarea proceselor de producţie”:

17.2. GÂNDIREA CRITICĂ ŞI REZOLVAREA DE PROBLEME:17.2.1. Identifică probleme complexe.17.2.2. Rezolvă probleme17.2.3. Evaluează rezultatele obţinute. 24.22.MONITORIZAREA PROCESELOR DE PRODUCŢIE:17.22.1. Urmăreşte modul de păstrare şi conservare a materiilor prime, materialelor auxiliare

şi produselor finite.17.22.2. Verifică prescripţiile speciale de ambalare, marcare şi transport.17.22.3. Utilizează normativele specifice secţiei / atelierului.17.22.4. Calculează timpii de lucru pe operaţii.

II.Tabelul de corelare a competenţelor si conţinuturilor

Unitatea de competenta


Conţinuturi

17.2. Gândirea critică şi

rezolvarea de probleme

17.22.Monitorizarea

proceselor de producţie

17.2.1. Identifică probleme complexe.

17.22.1. Urmăreşte modul de păstrare şi conservare a materiilor prime, materialelor auxiliare şi produselor finite.

Parametrii specifici: temperatură, umiditate, ventilaţie.Condiţiile de depozitare – spaţii, mobilier de depozitare Situaţii/probleme, cauzele şi efecte pentru depozitareStandarde,norme tehnice,norme interne.Analizarea situaţiei problemă (comparare cu situaţia normală a valorilor determinate)

Soluţii în rezolvarea problemelor de păstrare şi conservare a materiilor prime, materialelor auxiliare şi a produselor finite.

27



17.22.Monitorizarea


17.2.2. Rezolvă probleme

17.22.2. Verifică prescripţiile speciale de ambalare, marcare şi transport.

Prescripţii pentru ambalarea firelor, ţesăturilor, tricoturilor, produselor confecţionate / finite, număr de bucăţi.Prescripţiile de marcare : etichete cu compoziţie fibroasă, condiţii de utilizare, întreţinere, păstrare şi transport. criteriilor utilizate în selectarea soluţiei privind

marcarea şi ambalarea Acţiuni privind prescripţiile de ambalare, marcare

Prescripţii de transport. monitorizarea acţiunilor prevăzute la prescripţiile

de transport : poziţie, temperatură, umiditate, ventilaţie.

Metode de rezolvare a problemelor de ambalare, marcare şi transport.



17.22.Monitorizarea


17.2.3. Evaluează rezultatele obţinute.

17.22.3. Utilizează normativele specifice secţiei / atelierului.

Normativele de timp de personal, de plan, de producţie / deservire, ergonomice. Măsuri de corecţie, Resurse, acţiuni, responsabilităţi în secţiile / atelierele de recepţie, de producţie, de întreţinere, de depozitare, loc de muncă în filatură, ţesătorie, tricotaje, confecţii, finisaj.Soluţii/ alternative îmbunătăţirii activităţii în secţiile / atelierele de recepţie, de producţie, de întreţinere, de depozitare, loc de muncă în filatură, ţesătorie, tricotaje, confecţii, finisaj.



17.22.Monitorizarea


17.2.1.Identifică 17.2.1.Identifică probleme complexeprobleme complexe

17.22.4.Calculează timpii de lucru pe operaţii.

17.2.3.Evaluează rezultatele obţinute.

Cronometrarea timpului de lucru pentru realizarea operaţiilor de deservire din procesul tehnologic de filare, ţesere, tricotare, confecţionare, finisare

Proces de muncă, calitatea muncii, interacţiuni între oameni pentru realizarea unei operaţii de deservire din procesul tehnologic de filare, ţesere, tricotare, confecţionare, finisare.Calcule economice de productivitate Aprecieri/calificative /concluzii, proprii şi de la

alte persoane. Stabilirea de soluţii pentru înbunătăţirea

problemelor generate de productivitate

28


Modulul «Monitorizarea proceselor de producţie» oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe tehnice specializate în legătură cu modul de păstrare şi conservare a materiilor prime, materialelor auxiliare şi produselor finite , dar şi a abilităţilor de a verifica prescripţiile speciale de ambalare, marcare şi transport, de a utiliza normative specifice locului de muncă ( secţie sau atelier ).

Programa modulului trebuie utilizată împreună cu Standardul de Pregătire Profesională, pentru a corela, în permanenţă, criteriile de performanţă ale competenţelor agregate în modul cu conţinuturile incluse, rezultate din condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă respective.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ.

Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la punctul II, specifică din ce unităţi de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului/ maistrului instructor să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare.

Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat. În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator/la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele , contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor .Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:

fişelor de lucru; fişelor tehnologice; schemelor structurale; suporturilor de curs / aplicatii audio-video şi/sau multimedia; soft-urilor educaţionale specifice.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de învăţare.

29

Calitatea evaluării elevii pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin recunoaşterea publică. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări. Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt:

validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele vizate); fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu altele în

ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii); aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele

existente şi la timpul disponibil); credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se

bucure de încredere publică); compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la

învăţarea eficientă); flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite

standardele naţionale).Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la

criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde.Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practice; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi; proiectul; autoevaluarea .

30

MODULUL VII. TEHNICI DE MĂSURARE ŞI CONTROL

Modulul „TEHNICI DE MĂSURARE ŞI CONTROL” se studiază în clasa a

XIII – a a liceului tehnologic, ruta progresivă, în cadrul orelor de „ Curriculum în Dezvoltare Locală şi urmăreşte formarea şi dezvoltarea competenţelor corespunzătoare nivelului 3, calificarea profesională „Tehnician în industria textilă”.

Numărul total de ore al modului este de 31 de ore repartizate astfel: 14 ore – instruire teoretică 17 ore – laborator tehnologic

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :17.3. MANAGEMENTUL RELAŢIILOR INTERPERSONALE 17.3.1. Crează şi menţine relaţii profesionale17.3.2. Gestionează conflicte17.3.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

24.21. TEHNICI DE MĂSURARE ŞI CONTROL 17.21.1. Analizează calitatea materiilor prime, materiilor auxiliare, semifabricatelor

şi produselor finite în laborator 17.21.2. Realizează controlul de calitatea a procesului tehnologic17.21.3. Cooperează pentru îmbunătăţirea calităţii semifabricatelor şi produselor finite17.21.4. Realizează controlul statistic al calităţii

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unităţi de competenţă


Conţinuturi

17. 3. Managementul relaţiilor interpersonale


17.3.1.Creează şi menţine relaţii profesionale

17.21.1.Analizează calitatea materiilor prime, materiilor auxiliare, semifabricatelor şi produselor finite în laborator

Utilizarea eficientă a aparaturii de laborator (balanţa de fineţe, vârtelniţa, torsiometru, dinamometru, micrometru, fibrometru mecanic, planiscop, aparate pentru determinarea rezistenţei la tracţiune, la buclă, la frecare, permeabilitatea la aer, apă)Prelevarea probelor (mostre de fire, de ţesături, de tricoturi) Realizarea determinărilor de laborator ( de fineţe, torsiune, grosime, rezistenţă, desimi în ţesătură şi în tricot, lungimea firului dintr – un ochi)Tipuri de comunicare şi relaţii de cooperare în activităţile de laborator

17.21.2.Realizează controlul de calitatea a procesului tehnologic

Efectuarea controlului de calitate interfazic şi final (calitatea materiei prime: fibre, fire, ţesături, tricoturi; măsurarea dimensiunilor şi calitatea operaţiei de execuţie)

31

Modalităţi de îmbunătăţire a calităţii în urma analizării valorilor obţinute, utilizând metode specifice (compararea cu probă/produs etalon, fişa tehnică a produsului, standarde, norme tehnice, norme interne). Sugestii, propuneri Munca în echipă Opinii de grup şi analiza critică în interpretarea

valurilor prin compararea lor cu cele din standarde Modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor

interpersonale în vederea îmbunătăţirii calităţiiFişe de constatare a defectelor specifice ( formulare tipizate, caiete personale, etichete, marcatoare)



17.3.2. Gestionează conflicte

17.21.3. Cooperează pentru îmbunătăţirea calităţii semifabricatelor şi produselor finite

Calitatea procesului şi produsului (deficienţe: viteze prea mari sau prea mici, ecartamante diferite, starea suprafeţelor organelor de lucru, temperaturi şi umidităţi diferite, Ph-uri diferite,fineţi necorespunzătoare de ace, cusătură neuniformă )

Surse de conflict

Modalităţi de mediere a conflictelor cu privire la calitate (antrenarea personalului responsabil şi stabilirea sarcinilor pentru îmbunătăţirea calităţii)

Modalităţi de rezolvare a (remediere) a deficienţelor de calitate.



17.3.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

17.21.4. Realizează controlul statistic al calităţii

Factori ai controlului statistc al calităţii (de inregistrare şi centralizare, de interpretare) Metode de anticipare a abaterilor de la calitate

( neuniformitatea la fineţe, la rezistenţă, la torsiune).

Calcul statistic ( media valorilor, dispersia, abaterea medie pătratică, coeficientul de variaţie, neuniformitatea liniară sau pătratică)


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor (cheie şi specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a selecta conţinuturi pentru pregătirea teoretică şi conţinuturi pentru pregătirea prin activităţi de laborator, dar de a le parcurge pe toate.

32

Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul de specialitate.

Orele de laborator tehnologic pot fi desfăşurate în paralel cu orele de pregătire teoretică, sau după pregătirea unei baze teoretice se vor programa grupat un număr de ore de laborator, care se pot desfăşura în laboratoarele de specialitate de la agenţii economici.


În ceea ce priveşte metodele de învăţare, sunt de preferat metodele active, centrate pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiu, jocul de rol. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul elaborând fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria textilă”, nivelul trei.

33

MODULUL VIII.TEHNICI DE VALORIFICARE A MATERIALELOR RECURERABILE DIN TEXTILE

PIELĂRIE

Modulul „ TEHNICI DE VALORIFICARE A MATERIALELOR RECUPERABILE DIN TEXTILE PIELĂRIE” se studiază în clasa a XIII – a a liceului tehnologic, ruta progresivă, în cadrul orelor de „ Curriculum în Dezvoltare Locală „ – aria curriculară Tehnologii, pe parcursul a 10 săptămâni de şcoală.

Numărul total de ore al modului este de 31 de ore repartizate astfel: 15 ore – instruire teoretică 16 ore – laborator tehnologic

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:

24. TEHNICI DE VALORIFICAREA MATERIALELOR TEXTILE RECUPERABILE 24.1. Analizează materialele recuperabile

24.2. Stabileşte tehnologii de prelucrare a materialelor recuperabile24.3. Alege tehnici de valorificare optime





24. Tehnici de valorificarea materialelor textile recuperabile

24.1. Analizează materialele recuperabile

Tipuri de materiale recuperabile fibre textile deşeuri de fire deşeuri de ţesături deşeuri de tricoturi deşeuri de neţesute

Caracteristicile materiilor prime recuperabile proprietăţi fizice proprietăţi mecanice proprietăţi tehnologice


17.24.2. Stabileşte tehnologii de prelucrare a materialelor recuperabile

Tehnologii de prelucrare a materialelor recuperabile din textile pielărie

operaţiile procesului tehnologic:- de pregătire: sortare, dezinfectare, desprăfuire, tăiere, antistatizare, destrămare, defibrare, carbonizare ,spălare, centrifugare,vopsire, uscare.

- de prelucrare: filare, interţesere, încleiere;

schema tehnologică şi principiul de funcţionare a

34

utilaje specifice prelucrării materialelor recuperabile: de tăiere, de destrămare, de defibrare, de prelucrare.

Variante tehnologice de prelucrare a materialelor recuperabile pentru transformarea fibrelor în fire pentru transformarea firelor în ţesături sau

tricoturi pentru obţinerea articolelor neţesute


17.24.3. Alege tehnici de valorificare optime

Variante tehnologice optime de prelucrare a materialelor recuperabile:

variante tehnologice de prelucrare optime din punct de vedere economic, tehnologic

variante pentru obţinerea articolelor decorative cu specific local prin prelucrarea deşeurilor textile, a deşeurilor din piele, sau prin combinarea lor.


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 31 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt: 15 de ore de instruire teoretică şi 16 de ore de laborator tehnologic, efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 31 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate.

Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare a acestor se recomandă a fi laboratorul de specialitate. Pentru eficienţa procesului se poate opta pentru un program flexibil( ex.gruparea orelor de instruire practică a modulului care se derulează paralel cu cele de laborator o dată la două săptămâni, orele de laborator tehnologic vor fi şi ele în număr de 6 ore, iar activităţile se pot desfăşura fie în laboratoarele şcolii, fie la agenţii economici de profil).


35

În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare :, observarea, descoperirea, studiul de caz, problematizarea, demostraţia, exerciţiul.


Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea elevilor se face numai pentru competenţele specificate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii / activităţi. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. În cazul nostru, când activităţile de învăţare au caracter practic, instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician în industria textilă”, nivelul trei.

36

V. Bibliografie

1. Budulan, R – „ Bazele tehnologiei tricoturilor „ I.P.Iaşi, 19902. Cioară, I, Onofrei, E. – „ Inginerie generală în textile – pielărie”, editura

Performantica, Iaşi, 20073. Ciontea, Gh, Rădulescu, M – “ Proiectarea îmbrăcămintei” , manual pentru licee cu

profil industrie uşoară şi şcoli profesionale, EDP, 19904. Ciontea,Gh – “Utilajul şi tehnologia meseriei – manual pentru licee şi şcoli

profesionale, E.D.P. Bucureşti, 19935. Comandar, C. – “Structura şi proiectarea tricoturilor”, ed. Cermi, Iaşi, 1998;6. Coman D., Grigoriu A -Finisare textilă - Îndrumar pentru lucrări practice,

Ed. Universităţii ,,Lucian Blaga ”, Sibiu, 20037. Filipescu, E, Avadanei , M – “ Structura şi proiectarea confecţiilor textile”, îndrumar

de laborator, ed. Performantica, Iaşi, 20078. Filipescu, E – “ Structura şi proiectarea confecţiilor “, ed. Performantica, Iasi, 20039. Grigoriu A., Coman D. – „Bazele finisării produselor textile”, Ed. Tehnopress,

Iaşi, 200110. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, I.P. Iaşi, Rotaprint, 198311. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, îndrumar pentru proiectare şi lucrări

de laborator, vol. I, IPI, 198012. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, îndrumar pentru proiectare şi lucrări

de laborator, vol. II, IPI, 198013. Harpa , R – Metrologie în textile – pielărie, îndrumar de laborator, editura

Performantica, Iasi, 200614. Mâlcomete, O – “ Fibre textile “, ed. Fundaţiei Gh. Zane, Iaşi, 199515. Merticaru, V, Giurgiu, D – “ Materii prime textile “, manual, ed. Economică

Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 16. Mitu, S, Mitu, M – “ Bazele tehnologiilor confecţiilor textile” , vol. I şi II, ed. Gh

Asachi, Iasi, 199817. Mureşan A - „Procese şi utilaje pentru finisarea materialelor textile”,

Ed. ,,Gh. Asachi”, Iaşi, 2000 18. Ursache, M – “Ingineria tricoturilor si confectiilor” editura TEAM, Iasi 200019. web -site

37

crr_nivel 3_cl.xii_tehn. in industria textila

Documents