F

Fa-nNT'{vL fl*usloxaN

Lupta pentru tron

u ani in urmi, patru copii au descoperit un finutfermecat, pe nume Narnia. Ajutafi de Marele Leu

Aslan, insuEi Fiuritorul Narniei, frafii Pevensie

ar; reuEit sd ridice o oaste de creaturi magice. Ei s-au luptat

cu Vrijitoarea Albi si cu supuqii ei cei nemilo;i. Aslan s-a

sacrificat pentru a o invinge, dar Licoarea Timiduitoare l-a

readus laviald Ei s-a intors la copii, Vrijitoarea a fost infrinti,iar fta\iiPevensie au ajuns Regi qi Regine, conducind linutul

tin pace p6nd cAnd s-au vdzut nevoili si se intoarci in lumea

1or. Cei patru au ldsat in urmi un corn fermecat, care avea

puterea s5-i cheme inapoi, ori de cAte ori era nevoie de aju-

torul 1or.

Acum, Narnia este cirmuiti de Regele Miraz. Telma-

rinienii, o rasi de oameni, au pitruns in pidure qi au omorAt

atit de mulli locuitori, incAt se crede cd aceEtia au dispirut

de tot. Nici Aslan nu a mai fost vizut de cAteva sute de ani.

Totugi, pufinii narnieni rimaEi in via{i se ascund incl, aqtep

tind intoarcerea Leului, a Regilor gi a Reginelor. Ei speri c5

va veni cineva care sd sufle in corn si si ii ciliuzeasc5 spre

libertate.

t

Capitolul 1

nainte de ivirea zorilor, Profesorul Cornelius a

intrat in camera mea din castelul unchiului si m-a

trezitinainte de cripatul zorilor.

- Mai lasi-mi cinci minute! l-am rugat eu somnoros.

- Haide, trebuie sd ne grlbim! a spus el cletinand din cap.

M-a smuls din pat qi m-a impins citre qifonier. Apoi,

dind la o parte mantiile care atdrnau, profesorul a deschis o

uEI secreti prin care se vedeau niqte scIri.

- Mituqa ta a niscut un biiat, mi-a zis el.

Desi suna a veste buni, in fapt nu era deloc aEa. Unchiul

meu, Lordul Miraz cdrmuia Narnia fiindci eu eram prea

.r\.

I

-t.Wqq

tAnir ca si port coroana. Acum, daci eu muream, fiul lui

putea fi numit moEtenitor in locul meu - viata mea se afla

in mare primejdie.

Aqadar, l-am urmat pe Cornelius in qifonier qi am

inchis uqa chiar in momentul in care soldalii se nipusteau

dupl mine, in camerS. L-am vdzutpe Generalul Glozelle

dand un ordin - gdrzile au ridicat arcurile Ei... au fintitpatul cu sdge{ile 1or. Nu m-am putut abline si nu fip cind

acestea s-au infipt drept in locul unde dormisem pAni nu

demult.

M-ar fi omor6t!

Profesorul m-a tras dupd el prin culoarul secret qi apoi

pe sciri in jos. Ne-am furiqat de gdrzi pAni in camera cu

arrne, unde invllStorul meu scund Ei tlcut mi-a diruit o

armuri, o sabie Ei o mantie. Strecurindu-ne prinintuneric,

am ajuns la grajduri, unde l-am gisit pe Galop, frumosul

meu cal negru, inEeuat ;i gata de drum.

- Fugi in pidure! Nu te vor urmiri acolo! a spus

Profesorul Ei mi-a dat un pachet invelit in pinzd. Mi-a

luat mulli ani ca si il gisesc; foloseqte-l doar daci te afli

la greaincercare! a mai adiugat el.

Am str6ns legitura la piept, Eoptind:

- Am si te mai vid weodati?

- Sper, Printul meu! a zdmbit el cu bindete, aruncind o

pririre cetre IIla grajdului. Tot ce cunogti este pe cale sd se

schimh...

Deodati, s-a auzit strigitul unui soldat, urmat de tropli-

turi de pagi venind spre noi. Cornelius a plesnit calul Ei i-a

zis printre dinfi:

- Acum fugi!

Am strins friul indreptindu-mi spre poarti. Dincolo de

puntea din piatr5, podul, strijuit d,e gdrzi pe fiecare parte,

era coborAt. Mi-au iesit in cale, dar Galop l-a zvdtlit cu

usurinti pe unul din ei in lituri, iar eu l-am lovit pe celSlalt

cu mAnerul sabiei.

in urmi, s-a nipustit pe poarti o trupl de soldali cilare,

asa ci am strunit calul mai iute pe strlzile pietruite. Dincolo

de ora; se intindeau case Ei cimpii. Solda(ii ne prindeau

incet-incet din urmi, in goana noastrl citre pidure.

Lalizierapidurii, mi-am adus aminte de poveptile infrico-

sitoare pe care le auzisem. Aici trliau fiare primejdioase qi

monstri legendari: Centauri, Minotauri Ei Lei CuvAntitori

uriasi. $tiam ci erau doar legende de adormit copiii, dar

tot m-a cuprins un fior atunci cAnd, cu un salt, Galop a

petruns iniuntru.

Tot din cauzapovegtilor s-au oprit qi soldafii la marginea

{n-pse.*

pidurii... pAni ce le-a ordonat Generalul Glozelle si conti-

nue urmirirea.

Galop spulbera totul in cale, rdzbind printre copaci, iar

pe mine mi loveau crengile peste fa!5. M-am llsat pe spa-

tele calului, finAndu-mi cu greu de el. La un moment dat,

s-a impleticit traversAnd un r6u nivalnic, dar am reu;it si

ajungem dincolo.

Dupd ce am coborAt o rApd abrupti, n-am mai atzit gdtzile

in spate. M-am risucit si mI uit dupd ei, dar nu era nimeni -ne pierduseri urma. Am zimbit Ei mi-am vdzut de drum.

Poc! - m-a lovit atunci o creangi drept in frunte. Am alu-

necat din Ea, cdzdnd, ftrtr-un lesUrig. Speriat, Galop a luat-o

la sinitoasa prin pidure. Pe mine mi durea fruntea dela:rz'

biturS. Cdnd mi-am revenit, amzdrito uqlt5 deschisi in trun-

chiul unui copac, nu departe de locul in care mi aflam. La

intrare, stitea Ei se uita la mine un Pitic cu pirul negru. M-am

tirit un pic inapoi, vdzind cd mai apar doi - un alt Pitic,

rogcovan de data asta, giinci o ardtatetrupe;i, cu blani.

- Ne-a vdzutl amilrdit Piticul cu pir negru.

irngrozit, abia am dibuit pachetul de la Cornelius. L-am

desficut Ei din el a cdzut un corn din fildep, care scAnteia

in lumina lunii. Piticii au rdmas cu gura ciscatS. Apoi am

inlemnit cu to(ii la auzul cailor care galopau spre noi -

soldafii lui Glozelle se intorseser5!

Piticul cel roEcovan a scos un pumnal.

- Ai grrjn de el! a poruncit el gi a plecat in direcfia gdrznor.

M-am intins sI apuc cornul.

- Nu! a urlat Piticul cu pirul negru.

Dar era prea tdrziu, pentru cI il ingflcasem deja; am

suflat;i din el a ie;it un sunet prelung, misterios. Piticul m-a

lovit in cap cu mdnerul pumnalului. Chemarea cornului a

risunat in toati pidurea, iar eu am cdzut, firi cunoqtinfS,

la pim6nt.