RAO International Publishing Company, Bucuresti, 2000.

Traducere din limba englez Irina Negrea

---------------------------------------------------------------------------

Cronicile din Narnia 5

CALTORIE PE MARE CU ZORI DE ZI"

Clive Staples Lewis

C U P R I N S

1. Tabloul din dormitor

2. La bordul corbiei Zori de zi"

3. Insulele prsite

4. Ce a fcut Caspian acolo

5. Furtuna si ce a iesit din ea

6. Aventurile lui Eustace

7. Cum s-a sfrsit aventura

8. Dou ptanii din care au scpat ca prin urechile acului

9. Insula glasurilor

10. Cartea vrjitorului

11. Lbutele-de-plus sunt fericite

12. Insula ntunecoas

13. Cei trei adormiti

14. nceputul captului lumii

15. Minunile Mrii-de-pe-Urm

16. Tocmai la captul lumii

Notit biobibliografic

Capitolul 1

TABLOUL DIN DORMITOR

A fost odat un biat pe care l chema Eustace Clarence Scrubb [scrubby = ru, rutcios; mic de stat, pipernicit], si aproape c si merita numele. Printii l strigau Eustace Clarence, iar profesorii - Scrubb. Nu v pot spune cum i se adresau prietenii, fiindc nu avea nici unul. Nu le spunea tatlui si mamei lui tat" si mam", ci Harold si Alberta. Erau niste persoane foarte moderne si luminate la minte. Vegetarieni si nefumtori, nu consumau buturi alcoolice si purtau un anumit gen de rufrie de corp. n casa lor erau foarte putine mobile, lenjeria de pat era sumar, iar ferestrele stteau tot timpul deschise.

Lui Eustace Clarence i plceau animalele, n special scarabeul, dac erau morti si prinsi cu acul pe un carton. i plceau crtile, dac erau crti de informatie si aveau poze cu silozuri de cereale si copii strini foarte grasi, care fceau gimnastic n scoli model.

Eustace Clarence nu-i putea suferi pe verii lui, cei patru frati Pevensie, Peter, Susan, Edmund si Lucy. Dar s-a bucurat mult cnda aflat c Edmund si Lucy veneau s stea la ei. Si asta fiindc, n sinea lui, i plcea s fac pe seful si pe zbirul; or, desi era tare pirpiriu si nu i-ar fi putut tine piept nrr-o ncierare nici mcar lui Lucy, darmite lui Edmund, stia c exist zeci de metode de a-i sci pe altii, dac esti la tine acas si ei sunt doar musafiri.

Edmund si Lucy nu vroiau nicidecum s vin s stea la unchiul Harold si la mtusa Alberta. Numai c efectiv n-aveau ncotro. Tata urma s tin niste prelegeri n America, timp de saisprezece sptmni n vara aceea, iar mama mergea cu el, fiindc nu mai avusese o vacant adevrat de zece ani de zile.

Peter muncea din greu pentru un examen si trebuia s-si petreac vacanta meditindu-se cu btrnul profesor Kirke, n a crui cas cei patru copii avuseser niste aventuri minunate mai demult, n anii de rzboi. Dac ar mai fi locuit nc n acea cas, i-ar fi chemat pe toti s stea la el. De atunci ns, srcise si tria nrr-o cscioar, n care nu exista dect un singur dormitor de oaspeti. Pe de alt parte, ar fi costat prea multi bani ca printii s-i ia si pe ceilalti trei copii n America, deoarece Susan plecase.

Oamenii mari o socoteau pe Susan cea mai frumusic din familie, dar nu era deloc bun la scoal (desi, altminteri, foarte matur pentru vrsta ei), iar mama zicea c ar profita mult mai mult dect cei mici de pe urma unei cltorii n America". Edmund si Lucy ncercau s nu o invidieze pe Susan pentru norocul de care avea parte, ns era ngrozitor s fie nevoiti s-si petreac vacanta de var la mtusa lor. E si mai ru, ns, pentru mine, zicea Edmund, fiindc tu mcar vei avea camera ta, pe cnd eu va trebui s stau n acelasi dormitor cu mputitul la de Eustace".

Povestea ncepe ntr-o dup-amiaz, cnd Edmund si Lucy izbutiser s fure cteva minute pretioase pentru a rmne singuri. Si, fireste, vorbeau despre Narnia, care era numele trmului lor tainic si nestiut de nimeni. Majoritatea dintre noi, presupun, avem un trm tainic, ns pentru noi acesta este doar un trm imaginar, n aceast privint, Edmund si Lucy erau mai norocosi dect alti oameni. Trmul lor tainic exista aievea. Fuseser deja acolo de dou ori; nu n joac sau n vis, ci n realitate. Ajunseser acolo prin Vraj, care este singura cale de a ptrunde n Narnia. Si li se fgduise n Narnia sau, n fine, li se dduse speranta c ntr-o bun zi aveau s se ntoarc acolo. V puteti nchipui ct de mult discutau despre asta, cnd gseau prilejul.

Erau n camera lui Lucy, unde stteau pe pat si se uitau la un tablou atrnat pe peretele din fat. Era singurul tablou din cas care le plcea. Mtusa Alberta nu-l putea suferi (de aceea si fusese surghiunit ntr-o odit dosnic de la etaj), ns nu se putea descotorosi de el, fiindc l primise n dar de nunt de la o persoan pe care nu voia s-o jigneasc.

Tabloul nftisa o corabie - o corabie care plutea drept spre tine. Prora era suflat cu aur si avea forma unui cap de balaur cu botul larg deschis. Avea doar un singur catarg si o singur pnz mare si ptrat, de culoare purpurie. Prtile laterale ale corbiei - ceea ce se vedea din ele acolo unde se terminau aripile aurii ale balaurului - erau verzi. Vasul tocmai se cocotase pe creasta unui fabulos val azuriu, al crui pntece nvolburat se rostogolea spre tine, plin de spum si clbuci mari. Se vedea limpede cum corabia naviga iute, sub rafalele unui vnt vioi, nclinat usor pe partea babordului. (Apropo, dac aveti de gnd s cititi pn la urm aceast poveste si dac nu stiti deja, n-ar strica s bgati la cap c partea stng a unei corbii, cnd te uiti din fat, se numeste babord, iar partea dreapt tribord.) Toat lumina soarelui cdea pe corabie n acea parte, iar apa pe acea parte era plina de irizri verzi si purpurii. Pe cealalt parte, avea o tent de albastru nchis, de la umbra corbiei.

- ntrebarea e, zise Edmund, dac nu-i mai ru s privesti o corabie narnian, cnd stii bine c nu poti ajunge la ea.

- Pn si privitul e mai bun dect nimic, spuse Lucy. Oh, si ct de narnian e corabia asta.

- Tot cu jocul la al vostru? spuse Eustace Clarence, care trsese cu urechea la us si acum intrase nuntru, rnjind. Anul trecut, cnd locuise la familia Pevensie, fcuse ce fcuse si izbutise s-i aud pe toti vorbind despre Narnia, plcndu-i s-i tachineze pe aceast tem. Se gndea, fireste, c nscociser totul; si, fiind prea ntru ca s poat nscoci si el ceva, nu privea cu ochi buni toat povestea asta.

- Prezenta ta nu e dorit aici, zise Edmund, tios.

- ncerc s m gndesc la o poezioar, spuse Eustace. Ceva de genul:

Niste pustani care s-au jucat de-a Narnia S-au fcut treptat tot mai natantoli.

- Pi, una la mn, Narnia nu rimeaz cu natantoli, zise Lucy.

- E o asonant, spuse Eustace.

- Nu care cumva s-l ntrebi ce-i aia o aso-scr-tamblanie, spuse Edmund. Abia asteapt s-i pui ntrebarea asta. Nu zi nimic, c poate asa pleac.

Confruntat cu o asemenea primire, orice biat ar fi splat putina sau si-ar fi iesit din pepeni. Nu ns si Eustace. A rmas locului, teleleu, rnjind cu gura pn la urechi, dup care s-a trezit din nou vorbind:

- V place tabloul la? ntreb el.

- Pentru numele lui Dumnezeu, nu-l lsa s nceap s turuie despre art si chestii din astea, se grbi Edmund s zic. Numai c Lucy, care era foarte sincer, apucase s spun:

- Da. Mie mi place foarte mult.

- E infect, zise Eustace.

- Car-te si n-ai s-l mai vezi, spuse Edmund.

- Si de ce ti place? o descusu Eustace pe Lucy.

- Pi, n primul rnd, ncepu-Lucy, mi place fiindc ai impresia c ntr-adevr corabia se misc. Iar apa pare lichid de-adevrat. Iar valurile par c se ridic si coboar de-adevrat.

Desigur, Eustace avea o sumedenie de rspunsuri la aceste afirmatii, numai c tcea mlc. Motivul era faptul c exact n acea clip se uit la valuri si constat c ti ddeau efectiv senzatia c se ridicau si coborau. Nu mersese dect o singur dat cu vaporul (si atunci doar pn la Insula Wight), cnd avusese un ru de mare ngrozitor. Vznd valurile din tablou, i se fcu din nou great. Se cam nverzi la fat, ncu-metndu-se ns s se mai uite o dat. Dup care, toti trei copiii rmaser holbati si cu gura cscat.

Ce vedeau ei poate fi greu de crezut cnd citesti tiprit pe hrtie, ns era aproape la fel de greu de crezut si dac vedeai cu ochii ti ce se ntmpla. n tablou, totul se misca. Dar nu era nicidecum ca la cinema; culorile erau prea reale, clare si naturale. Vj, n valuri se nfigea prora corbiei si sus tsnea o tromb de stropi nspumati. Si, pe urm, hop, n sus valul n spatele corbiei, de se vedeau n sfrsit crma si puntea, care dispreau iarsi cnd un nou val se npustea spre vas si prora iesea iar la iveal, n acelasi moment, un caiet care era pe pat lng Edmund ncepu s-si flfie paginile, se ridic si porni plutind prin aer spre peretele din spatele biatului, iar Lucy simti cum prul i biciuieste obrajii, asa cum se nttmpl pe o zi vntoas. Si era o zi vntoas; numai c vntul sufla din tablou spre ei. Si, brusc, o dat cu vntul ncepur zgomotele - bufniturile valurilor, plescitul apei ce se izbea de laturile corbiei, vjitul si vuietul asurzitor fcut de aer si de ap. Mirosul, ns, mirosul acela slbatic si srat o convinse pe Lucy c nu visa.

- Astmprati-v, se auzi glasul lui Eustace, pitigiat de spaim si de tfn. ncetati cu gluma asta proast. Astmprati-v. Am s v spun Albertei. Uouu!

Ceilalti doi erau mult mai obisnuiti cu aventurile, ns, exact cnd Eustace Clarence spunea Uouu", exclamar si ei Uouu". Motivul era faptul c, din ram, tsnise afar o trmb urias de ap srat si rece, mproscndu-i zdravn, de nlemnir cu rsuflarea tiat si uzi leoarc pn la piele.

- Am s sparg n bucti porcria asta, strig Eustace; apoi, ns, se petrecur simultan cteva lucruri. Eustace se npusti spre tablou, Edmund, care se pricepea ct de ct la vrji, tsni dup el, prevenindu-l s aib grij si s nu fie prost. Lucy l nsfac de cealalt parte, fiind trt n fat. Iar acum, ori ei se micsorar prea mult, ori tabloul se fcuse mult mai mare. Eustace sri ncercnd s-l smulg de pe perete, ns se trezi postat n picioare pe ram; n fata lui nu era un geam, ci marea adevrat, cu vnt si valuri, ce se izbeau de ram, de parc ar fi fost o stnc. Se zpci de tot si se prinse de ceilalti doi, care sriser sus lng el. Se zbtur, urlnd, cteva clipe, dar exact cnd credeau c si recptaser echilibrul, se trezir nvluiti de un imens brizant albastru, care i lu pe sus, trgndu-i n jos, n mare. Tiptul disperat al lui Eustace se curm brusc, cnd gura i se umplu de ap.

Lucy multumea cerului c si dduse toat silinta la not n ultimul trimestru. E adevrat c s-ar fi descurcat mult mai bine dac ar fi dat mai ncet din mini, iar pe deasupra apa era mult mai rece dect prea pe cnd era doar un tablou. Oricum, tinnd capul sus, zvrli din picioare ca s scape de pantofi, asa cum se cuvine s fac oricine cade mbrcat ntr-o ap adnc. Ba chiar sttea cu gura nchis si cu ochii deschisi. Erau n continuare destul de aproape de corabie; Lucy vedea sus de tot, deasupra lor, flancul verde al vasu-

lui si oameni care se uitau la ea de pe punte. Apoi, cum si era de asteptat, Eustace se agt panicat de ea si amndoi se duser drept la fund.

Cnd iesir din nou la suprafat, zri o siluet alb care se ivise din apele mrii, Ung corabie. Edmund era acum foarte aproape de ea, clcnd apa, si l prinsese de brate pe Eustace, care zbiera sinistru ca din gur de sarpe. Apoi, altcineva, cu un chip vag cunoscut, si strecur o mn pe sub ea, din cealalt parte. De pe corabie se auzeau tipete, nenumrate capete se nghesuiau unele n altele peste parapet, de unde se zvrleau frnghii. Dup aceea urm un rstimp care i se pru foarte lung, cnd se nvineti la fat si dintii ncepur s-i clntne n gur. n realitate, rstimpul acesta nu fusese chiar att de lung; oamenii asteptau momentul cnd s o poat trage pe punte, fr s existe riscul de a fi trntit si izbit de corabie, n ciuda strdaniilor lor admirabile, tot s-a ales cu o vntaie la genunchi, cum s-a putut vedea cnd s-a trezit n final n picioare, pe vas, siroind de ap si drdind de mama focului. Dup ea, l sltar, opintindu-se, pe Edmund, iar apoi pe nefericitul de Eustace. Ultimul apru strinul, un biat cu prul blai, mai mare cu ctiva ani dect ea.

- Cas - Cas - Caspian! rosti Lucy, gfind, de ndat ce izbuti s-si mai trag sufletul. Cci chiar Caspian era; Caspian, biatul care era regele Narniei si pe care l ajutaser s urce pe tron n timpul ultimei lor vizite. Edmund l recunoscu si el imediat, si ddur toti mna, btndu-se pe umr foarte ncntati.

- Dar cine e prietenul vostru? ntreb aproape numaidect Caspian, ntorcndu-se spre Eustace, cu zmbetul lui voios. Numai c Eustace plngea mult mai ru dect s-ar fi cuvenit s plng un biat de vrsta lui, care nu ptise nimic altceva dect c se fcuse ciuciulete, si zbiera n gura mare: Vreau s plec. Vreau napoi. Nu-mi place!

- Vrei s pleci? fcu Caspian. Unde?

Eustace se duse glont spre marginea corbiei, ca si cum s-ar fi asteptat s vad rama tabloului spnzu-rat deasupra mrii si s zreasc vreun coltisor din dormitorul lui Lucy. Nu-i vzur ochii dect valuri albastre, cu creste nspumate, si un cer azuriu mai pal, ambele ntinzndu-se la nesfrsit pn n zare, ht, departe. Poate nici n-ar trebui s-l condamnm dac i tresri inima n piept si i se fcu brusc ru.

- Hei! Rynelf! l strig Caspian pe unul dintre marinari. Adu niste vin cu mirodenii pentru maiesttile lor. E bine s beti ceva ca s v nclziti, dup ce v-ati udat att de ru. Le spunea lui Edmund si lui Lucy Maiesttile lor", fiindc ei, mpreun cu Peter si Susan fuseser demult de tot regi si regine ai Narniei. Timpul n Narnia curge altfel dect la noi.

Dac petreci o sut de ani n Narnia, te ntorci totusi n lumea noastr exact la aceeasi or din aceeasi zi n care ai plecat. Si apoi, dac revii n Narnia dup ce ai petrecut o sptmn aici, se prea poate s constati c au trecut o mie de ani narnieni, sau doar o zi, ori c timpul a stat n loc. N-ai cum s stii exact ct, pn nu ajungi acolo. Drept urmare, cnd fratii Pevensie se ntorseser n Narnia ultima oar n cea de-a doua lor vizit, a fost (pentru narnieni) ca si cum Regele Arthur ar fi revenit n Anglia, cum ziceau unii c se va nttmpla. Iar eu zic: cu ct mai repede, cu att mai bine.

Rynelf se ntoarse aducnd vinul cu mirodenii aburind ntr-un clondir si patru cupe de argint. Era exact ce ti-ai fi putut dori pe lume n acea clip, nct, sorbind din minunata licoare, Lucy si Edmund simteau cum cldura li se prelinge pn n vrful degetelor de la picioare. Eustace, ins, se strmba si fcea mutre, bombnea si scuipa vinul afar, pn i se fcu ru din nou si ncepu iarsi s se smiorcie, ntrebnd dac n-aveau cacao granulat cu vitamine, pe care s i-o dizolve n ap distilat, si insistind ca, oricum, s fie lsat la trm la urmtoarea oprire.

- Mare mscrici tovarsul sta de drum pe care ni l-ai adus, frate, i sopti Caspian lui Edmund, chicotind; dar pn s mai apuce s adauge ceva, Eustace izbucni iarsi.

- Ooh! Ptiu! Ce naiba mai e si aia! Luati oroarea asta de-aici.

De data asta, i se putea gsi efectiv o scuz c se simtea oarecum surprins. Ceva ntr-adevr foarte ciudat iesise din cabina de pe pupa si se apropia agale de ei. Puteai s zici c e si ntr-adevr era - un Soarece. Dar nu un soarece ca oricare, ci unul care mergea pe picioarele dindrt si msura cam jumtate de metru nltime. De jur mprejurul capului, avea o band fin de aur, petrecut la urechi ntr-o parte pe dedesubt, iar n cealalt parte pe deasupra, n care era nfipt o pan lung, stacojie. (Cum blana Soarecelui era foarte nchis la culoare, aproape neagr, efectul era puternic si izbitor.) Sttea cu laba stng rezemat de plselele unei sbii, lung aproape ct coada lui. Psea grav pe puntea care se legna, pstrndu-si perfect echilibrul, cu gesturi gratioase si elegante. Lucy si Edmund l recunoscur imediat pe Pispirici, cel mai viteaz dintre toate animalele vorbitoare din Narnia, si totodat Soarecele Sef. Dobndise o glorie nemuritoare n a doua Btlie de la Beruna. Lucy tnjea, asa cum i se ntimplase ntotdeauna, s-l ia pe Pispirici n brate si s-l strng la pieptul ei. Stia, ns, prea bine c n-ar fi putut avea parte niciodat de aceast plcere: l-ar fi jignit profund. Se multumi, asadar, s se lase n genunchi ca s poat vorbi cu el.

Pispiprici puse n fat piciorul stng, l trase n spate pe dreptul, fcu o plecciune, i srut mna, se ndrept de spate, si rsuci musttile si rosti cu vocea lui ascutit si pitigiat:

- Umilul dumneavoastr servitor, Maiestate. Si al Regelui Edmund, deopotriv. (La care fcu o nou plecciune.) Nimic nu mai lipsea acestei minunate aventuri, dect prezenta Maiesttilor voastre.

- Pfui, luati-l de-aici, se vicrea Eustace. Nu pot s sufr soarecii. Si n-am suportat niciodat animalele dresate. Sunt proaste, vulgare si - si sentimentale.

- S nteleg oare, i zise Pispirici lui Lucy dup ce se holbase lung la Eustace, c aceast persoan nespus de mojic se afl sub protectia Maiesttii voastre? Fiindc, dac nu...

n acea clip, Lucy si Edmund traser amndoi un strnut.

- Ce prost sht s v tin aici n picioare, cu hainele astea ude pe voi, spuse Caspian. Haideti jos s v schimbati. Lucy, am s-ti dau cabina mea, fireste, ns din pcate n-am straie femeiesti la bord. Va trebui s te descurci cu niste vesminte de-ale mele. Haide, Pispirici, fii biat bun si arat-le drumul.

- Pentru a fi pe placul unei doamne, zise Pispirici, renunti pn si la o chestiune de onoare - mcar pe moment - la care se uit foarte aspru la Eustace.

Caspian i mpinse de la spate, zorindu-i, asa c n cteva minute Lucy se trezi intrnd pe us n cabina de la pupa. Se ndrgosti de ea numaidect - cele trei ferestre ptrate care ddeau spre apa albastr si nvolburata din spatele corbiei, banchetele joase si capitonate pe trei din laturile mesei, lampa de argint care se legna deasupra (opera Piticilor, si ddu ea seama imediat dup finetea si delicatetea lucrturii) si imaginea aurie a Leului Aslan pe peretele din fat, mai sus de us. Toate astea le sesiz ntr-o clipit, cci Caspian deschise numaidect o us dinspre tribord si zise:

- Asta o s fie camera ta, Lucy. mi iau doar niste lucruri uscate - scotocea ntr-unul dintre cufere n timp ce vorbea - si pe urm te las s te schimbi. Arunc pe us afar hainele ude, ca s pun pe cineva s ti le duc la cambuz, s se usuce.

Lucy se simtea ca acas, de parc ar fi locuit n cabina lui Caspian de sptmni n sir, iar miscarea corbiei n-o nelinistea, ntruct pe vremuri, cnd fusese regin n Narnia, cltorise mult pe mare. Cabina era foarte mic, dar vesel si strlucitoare de la lambriurile pictate frumos (numai psri, animale, balauri rosii si vit de vie); odita sclipea de curtenie. Hainele lui Caspian i erau prea mari, ns pn la urm izbuti s se descurce. Cu pantofii, sandalele si cizmele lui de ap n-avea ce face, nepotrivindu-i-se practic deloc, dar n-o deranja s umble descult pe corabie. Dup ce se mbrc, se uit afar pe fereastr la apa care vuia nspumat pe lng vas si trase adnc aer n piept Era absolut convins c aveau s petreac de minune.

Capitolul 2

LA BORDUL CORBIEI ZORI DE ZI"

- Ah, Lucy, ai venit, zise Caspian. Tocmai te ^ asteptam. Ti-l prezint pe cpitanul meu, lordul Drinian.

Un brbat brunet puse genunchiul n pmnt si i srut mna. De fat mai erau doar Pispirici si Edmund.

- Unde e Eustace? ntreb Lucy.

- n pat, zise Edmund, si nu cred c-l putem ajuta cumva. Dac ncerci s fii drgut cu el, nu-i faci dect si mai ru.

- Pn una alta, spuse Caspian, vrem s stm de vorb.

- Pe Jupiter, sigur c da, spuse Edmund. Si, n primul rnd, despre timp. A trecut un an dup timpul nostru de cnd ne-am desprtit de tine nainte de ncoronare. Ct a nsemnat asta ca durat n Narnia?

- Exact trei ani, zise Caspian.

- Totul merge bine? se interes Edmund.

- Doar nu crezi c mi-as fi lsat eu regatul si s plec pe mare dac totul n-ar fi fost n regul, i rspunse Regele. Nu mai exist acum nici o ntelegere ntre Telmarinieni, Pitici, lighioane vorbitoare, Fauni si tot restul. Iar pe uriasii ia scandalagii de la granit i-am btut vara trecut att de zdravn, nct acum ne pltesc biruri grele. Si am o persoan minunat pe care o las ca Regent, cnd sunt plecat - Bunil, Piticul, l mai tineti minte?

- Dragul de Bunil, zise Lucy, cum s nu-l tin minte?! Nici c-ai fi putut face o alegere mai bun.

- Credincios ca un cine, Doamn, si viteaz ca un ca un Soarece, spuse Drinian. Era s spun ca un leu", ns observase c Pispirici sttea cu ochii pironiti la el.

- Si ncotro ne ndreptm? ntreb Edmund.

- Pi, ncepu Caspian, e o poveste cam lung. Poate v mai amintiti c, atunci cnd eram mic, unchiul meu, uzurpatorul Miraz, s-a descotorosit de sapte prieteni de-ai tatii (care ar fi putut s-mi tin partea) trimitndu-i s exploreze necunoscutele Mri Rsritene aflate dincolo de Insulele Prsite.

- Da, zise Lucy, si nici unul dintre ei nu s-a mai ntors vreodat.

- ntocmai. Ei bine, n ziua ncoronrii mele, cu aprobarea lui Aslan, am fcu legmntul ca, n cazul n care restabilesc pacea n Narnia, s navighez spre rsrit timp de un an si o zi pentru a-i gsi pe prietenii tatlui meu sau pentru a afla dac au murit, urmnd astfel s-i rzbun, dac mi st n putint. Iat numele lor: Lordul Revilian, Lordul Bern, Lordul Argoz, Lordul Mavramorn, Lordul Octesian, Lordul Restimar si - oh, si nc unul, cu un nume pe care nu izbutesc s mi-l amintesc.

- Lordul Rhoop, Sire, spuse Drinian.

- Rhoop, Rhoop, sigur c da, zise Caspian. Aceasta este principala mea intentie, ns Pispirici tinteste la ceva si mai cuteztor. Toti ochii se ntoarser spre Soarece.

- Cuteztor ca spiritul meu, spuse el. Desi poate mrunt ca statura mea. De ce n-am ncerca s ajungem tocmai pn la captul de rsrit al lumii?! Si ce-am putea oare gsi acolo? Eu, unul, m astept s gsim tara lui Aslan. Marele Leu vine la noi ntotdeauna dinspre est, peste mri si tri.

- Ce idee nemaipomenit, exclam Edmund, coplesit de admiratie.

- Dar chiar crezi, interveni Lucy, c tara lui Aslan e ntr-adevr o tar - adic genul de tar spre care s poti vreodat navigal

- Nu stiu, Doamn, zise Pispirici. Dar iat cum stau lucrurile. Cnd eram n leagn, o nimf a pdurii, o Driad, mi-a recitat aceste versuri:

Acolo unde cerul se ntlneste cu marea,

Acolo unde valurile nu mai sunt ca sarea,

Pispirici, dulceata mea, scruteaz zarea

Si-n deprtrile mrete vei afla ctarea.

Rsritul extrem ti este salvarea.

Nu stiu ce nseamn, ns vraja acestor cuvinte m-a urmrit toat viata.

Dup o scurt tcere, Lucy ntreb:

- Si unde ne aflm acum, Caspian?

- Cpitanul ti poate spune mai bine dect mine, zise Caspian. Asa c Drinian si scoase harta si o ntinse pe mas.

- Iat pozitia n care ne gsim, fcu el, artind cu degetul. Sau, n fine, pozitia n care ne gseam azi, la amiaz. Am avut un vnt bun dinspre Cair Paravel si ne-am ndreptat usor spre nord ctre Galma, unde am ajuns a doua zi. Am stat n port o sptmn, ntruct Ducele din Galma a organizat un mret turnir pentru Maiestatea sa, care a dat jos din sa nenumrati cavaleri...

- Si m-am ales si eu cu niste czturi urte, Drinian. Mai am si acum vntile de pe urma lor, se bg n vorb Caspian.

- ...si a dat jos din sa nenumrati cavaleri, repet Drinian, zmbind cu gura pn la urechi. Noi ne gndeam c Ducelui i-ar plcea dac Maiestatea sa Regele s-ar nsura cu fiic-sa, numai c n-a iesit nimic.

- E sasie si are pistrui, zise Caspian.

- Oh, biata fat, o cina Lucy.

- Si am plecat din Galma, continu Drinian, si timp de aproape dou zile am avut o mare att de calin, de a trebuit s vslim, dup care am avut din nou vnt bun, dar tot n-am ajuns n Terebinthia dect n a patra zi de cnd am prsit Galma. Iar acolo regele lor ne-a trimis o solie, prevenindu-ne s acostm ntruct n Terebinthia era o mare molim, asa c am ocolit promontoriul si am tras ntr-un golfulet, unde ne-am aprovizionat cu ap. Pe urm am fost nevoiti s rmnem n rad trei zile pn s-a pornit un vnt dinspre sud-est si am plecat spre Cele Sapte Insule. Dup trei zile de navigat n larg, un vas corsar (dup velatur, din Terebinthia) ne-a ajuns din urm, dar, cnd a constatat c suntem bine narmati, si-a vzut de drum dup cteva schimburi de sgeti din ambele prti...

- Ba ar fi trebuit s-l urmrim, s urcm la bordul lui si s-i spnzurm pe toti nemernicii ia, zise Pispirici.

- ...iar dup alte cinci zile ne-am apropiat de Muil, insula situat cel mai la vest dintre Cele Sapte Insule. Apoi am trecut prin strmtoare, vslind, iar pe la asfintit am ajuns la Redhaven, pe insula Brenn, unde am fost osptati, cu dragoste, si am primit merinde si ap, ct ne-a poftit inima. Am plecat din Redhaven acum sase zile si am avut o vitez nemaipomenit de bun, asa c ndjduiesc s putem vedea Insulele Prsite poimine. Pe scurt, ne aflm de aproape treizeci de zile pe mare si, de cnd am plecat din Narnia, am parcurs peste patru sute de leghe.

- Si dup Insulele alea Prsite? se interes Lucy.

- Nimeni nu stie, Maiestatea voastr, i rspunse Drinian. Doar dac ne vor spune locuitorii acelor insule.

- Pe vremea noastr habar n-aveau, zise Edmund.

- Pi, aventura ncepe, asadar, cu adevrat dup Insulele Prsite, remarc Pispirici.

Caspian le propuse apoi s le arate, eventual, corabia nainte de cin, ns Lucy, pe care o mustra constiinta, zise:

- Cred c ar trebui s m duc s vd ce face Eustace. E oribil s ai ru de mare, s stiti. Dac as avea la mine licoarea aceea ntritoare, l-as face bine numaidect.

- Dar chiar o ai, zise Caspian. Uitasem practic de ea. Ai uitat-o la plecare, iar eu m-am gndit c ar putea fi considerat o licoare regeasc, asa c am adus-o aici - de cumva crezi c e bine s fie irosit pe o chestie mrunt cum e rul de mare.

- Nu iau dect o pictur, spuse Lucy. Caspian deschise unul dintre cuferele de sub

banchet, de unde scoase frumoasa sticlut de clestar, de care Lucy si aducea aminte att de bine.

- Primeste napoi ce-ti apartine, Regino, zise el. Dup care, iesir din cabin afar, sub razele soarelui.

Puntea avea dou trape mari si lungi, nainte si dup catarg, ambele fiind deschise, asa cum se ntmpla ntotdeauna pe vreme frumoas, pentru ca lumina si aerul s ptrund pn n adncul corbiei. Caspian i conduse pe o scar n trapa de dup catarg.

Se trezir ntr-o ncpere mare, cu banchete de vslit dintr-o parte n cealalt; lumina ptrundea printre gurile pentru vsle, dntuind jucus pe tavan. Fireste c vasul lui Caspian nu era o grozvenie din aceea - o galer vslit de sclavi. Vslele erau folosite doar cnd nu exista vnt prielnic ori cnd se intra si se iesea din porturi, si toat lumea (exceptie fcnd Pispirici, care avea picioarele prea scurte) trsese adesea la rame, cnd trebuia. Pe prtile laterale, spatiul de sub banchete fusese lsat liber pentru picioarele vslasilor, ns n mijlocul ncperii se afla un fel de groap, adnc pn jos n cal, plin cu tot felul de lucruri: saci de fin, butoiase cu ap si bere, halci de porc afumat, borcane cu miere, burdufuri pline cu vin, mere, nuci, brnzeturi, biscuiti, napi si bucti de slnin. De tavan - adic, de sub punte - atimau sunci si funii de ceap, precum si hamace n care se odihneau marinarii, cnd nu fceau de cart Caspian i conduse mai ncolo, psind peste fiecare banc; oricum, el psea, ns Lucy psea cumva srind, iar Pispirici srea de-a binelea. Tot asa ajunser la un perete desprtitor. Caspian deschise usa si intrar ntr-o cabin care ocupa spatiul din pupa de sub cabinele de pe punte. Nu era, desigur, la fel de frumoas. Era o ncpere foarte joas, iar prtile laterale se curbau n jos, apropiindu-se att de mult, nct aproape c nici nu exista podea; si, cu toate c avea ferestre cu geamuri groase, acestea nu erau fcute s se deschid, ntruct se aflau sub ap. De fapt, exact n acel moment, cum corabia avea tangaj mare, geamurile astea ba se fceau aurii de la razele soarelui, ba se colorau ntr-un verde cetos de la apa mrii.

- Noi doi o s stm aici, Edmund, spuse Caspian. i lsm rubedeniei tale cuseta de dormit si nou ne atirnm niste hamace.

- O rog struitor pe Maiestatea voastr... zise Drinian.

- Nu, nu stau cu camaradul tu, spuse Caspian, am lmurit asta. Tu si Rhince (Rhince era camaradul) conduceti corabia si v-ati chinui degeaba noapte de noapte cnd noi cntm voiosi sau stm de povesti, asa

c trebuie s dormi n cabina de deasupra, de la babord. Regelui Edmund si mie ne va fi foarte comod aici, jos. Dar cum se simte strinul?

Eustace, foarte verde la fat si bosumflat ru, ntreb dac exista vreun semn c furtuna se mai potolise cumva. Dar Caspian spuse: Care furtuna?!", iar Drinian izbucni n hohote de rs.

- Furtun, tnrul meu stpn, se prpdea el de rs. Cnd de mult n-am vzut o zi mai senin si mai frumoas ca asta!

- Cine-i sta? ntreb Eustace, tfnos. S plece. M toac la creieri cu vocea lui.

- Ti-am adus s iei ceva, ca s te simti mai bine, Eustace, spuse Lucy.

- Oh, plecati de-aici si lasati-m n pace, mormi Eustace. Dar tot lu o nghititur din sticlut si, desi zicea c era o porcrie (cnd Lucy destupase sticluta, cabina se umpluse de un miros delicios), e limpede c la cteva clipe dup ce nghitise din licoare i reveni culoarea n obraji, si pesemne c se simtea mai bine fiindc, n loc s se smiorcie c nu suporta furtuna si c l durea capul, ncepu s pretind s fie lsat la trm, afirmnd c n primul port avea s depun plngere" mpotriva lor la consulatul britanic, ns cnd Pispirici l ntreb ce era aia plngere" si cum o depuneai (Pispirici credea c era o nou modalitate de a pune la punct o lupt corp la corp), Eustace nu gsi altceva de spus dect: Hm, poftim de vezi, cum de e posibil s nu stii asa ceva!" Pn la urm, izbutir s-l conving pe Eustace c navigau cu toate pnzele sus spre cea mai apropiat coast pe care o cunosteau si c a-l trimite napoi la Cambridge - unde locuia unchiul Harold - era la fel de greu ca si cum ar fi trebuit s-l expedieze drept pe lun. Dup aceea, a acceptat morocnos s-si pun hainele curate care i se pregtiser si s vin pe punte.

Caspian continu s le arate corabia, desi vzuser deja aproape totul. Urcar pe teug si vzur straja care sttea pe un fel de raft n gtlejul balaurului aurit, privind afar prin botul deschis al lighioanei, n teug se aflau cambuza (sau buctria corbiei) si niste ncperi pentru nostrom, dulgher, buctar si arcasul sef. Dac vi se pare ciudat c aici cambuza era n pror si v si nchipuiti cum fumul de la horn plutea napoi peste punte, nu uitati c aceasta era o corabie, si nu un vapor, unde exist ntotdeauna un vnt frontal. Pe o corabie vntul bate din spate, asa c orice miros este mpins ct mai n fat cu putint. Ajunser n turela de pe catarg, iar la nceput se cam speriar simtindu-se legnati ncolo si ncoace, sus de tot, de unde putea prea tare mic si foarte departe, dedesubt ti ddeai seama c dac se ntmpla s cazi de acolo, nu era absolut deloc obligatoriu s nimeresti neaprat pe punte, si nu drept n ap. Plecar mai departe, pe puntea de la pupa, unde Rhince era de serviciu, mpreun cu nc un tip, la fusul crmei, iar n spatele acesteia se nlta coada balaurului, poleit sclipitor, n care, nuntru, de jur mprejur, se afla o mic banchet. Numele corbiei era Zori de zi". Era tare micut n comparatie cu navele noastre sau chiar cu oricare dintre vasele (luntre, dromon, carac si galion) existente n Narnia pe vremea cnd Lucy si Edmund domniser acolo sub Peter, Marele Rege, cci ct timp crmuiser strmosii lui Caspian toat navigatia ncetase aproape complet. Cnd unchiul lui, Miraz uzurpatorul, i trimisese pe mare pe cei sapte lorzi, acestia fuseser nevoiti s cumpere o corabie galmian, pe care angajaser marinari din Galma. Acum, ns, Caspian ncepuse s-i nvete pa narnieni s fie iarsi navigatori pe mare, iar Zori de zi" era cea mai frumoas corabie pe care o construise deocamdat. Era att de mic, nct n fata catargului nu mai rmnea aproape nici o portiune liber pe punte ntre trapa central, barca vasului pe o latur si cosul cu gini (Lucy hrnea ginile) pe cealalt latur, n felul ei era, ns, o frumusete, o domnit" cum spun marinarii, cu Unii perfecte, culori pure, cu verge, funii si suruburi lucrate cu miestrie. Pe Eustace, fireste, nu-l multumea nimic, bombnind ntruna si ridicnd n slvi pacheboturile, brcile cu motor, aeroplanele si submarinele (Ca si cum ar G avut cumva habar de ele", mormia Edmund), ns ceilalti doi erau ncntati de Zori de zi"; si cnd, revenind n cabin la cin, au putut admira cerul spre apus strluminat de asfintitul rosu, cnd au simtit freamtul corbiei si, pe buze, gustul srat al mrii, cnd s-au gndit la tinuturile necunoscute din marginea rsritean a lumii, Lucy si-a dat seama c de fericire nici nu mai putea vorbi. Ce era n mintea lui Eustace ar fi cel mai bine s redm cu propriile lui cuvinte, cci atunci cnd si-au primit toti hainele napoi, bine uscate, a doua zi dimineat, biatul si-a scos numaidect un carnetel negru cu un creion si s-a apucat s tin un jurnal. Avea ntotdeauna la el acest carnetel n care si nsemna notele de la scoal, cci, dac nu se sinchisea mai deloc de nici un obiect n sine, i psa n schimb foarte mult de note, obisnuind chiar s se duc la altii si s le zic: Uite ct am luat eu. Tu ct ai luat?" ns, cum prea putin probabil ca pe Zori de zi" s capete multe note, ncepu un jurnal. Iat prima lui nsemnare.

7 august. Sunt de douzeci si patru de ore pe barca asta nesuferit, doar dac nu visez cumva. Tot timpul a fcut ravagii o furtun nspimnttoare (bine c nu am ru de mare). Valuri uriase se rostogolesc mereu peste parapet si, de nenumrate ori, am vzut barca asta prpdit aproape nghitit de ap. Toii ceilalti se prefac c nu observ nimic din toate astea, ori din ludrosenie, ori fiindc Harold zice c una dintre cele mai mari lasitti pe carele vezi la oamenii de rnd este c nchid ochii la Fapte. E curat nebunie s iesi pe mare cu o porcrie paradit ca asta. Nu cu mult mai mare dect o barc de salvare. Si, fireste, absolut rudimentar nuntru. Nu tu salon, radio, sli de baie sau sezlonguri pe punte. M-au trtpe ea peste tot asear si ti se fcea pur si simplu great auzindu-l pe Caspian cum se flea cu pocitania lui de barc de jucrie, de parc ar G fost Queen Mary. Am ncercat s-i povestesc cum arat navele adevrate, dar e prea greu de cap. E. si L., binenteles, nu m-au sustinut deloc. Cred c o fetit ca Lucy nu si d seama de primejdie, iar E. l linguseste pe C., cum face toat lumea aici. i spun Rege". I-am spus c eu sunt republican", iar el m-a ntrebat ce nseamn asta! Parc n-ar avea habar de nimic. Nici nu mai pomenesc de faptul c mi s-a dat cea mai proast cabin de pe barca asta, temnit sadea, n timp ce Lucy s-a ales cu ditamai camera pe punte, numai pentru ea, o ncpere destul de drgut n comparatie cu celelalte chestii de pe-aici. C. zice c a fcut asa fiindc e fat. Am ncercat s-l fac s priceap ce spune Alberta, c toate mofturile de genul sta nu fac dect s le njoseasc pe fete, dar e prea greu de cap. Oricum, n-ar fi exclus s constate c am s m mbolnvesc dac mai stau mult n gaura aia. E. zice c n-ar trebui s Gu asa de crcotas, din moment ce C. st acolo cu noi, ca s-i fac loc lui Lucy. Ceea ce nseamn c va fi si mai nghesuit, si mai ru acolo. Ctpe-aci s uit s spun c mai e si o chestie cu un Soarece, care e de o neobrzare ngrozitoare cu toat lumea. Ceilalti n-au dect s-i permit, treaba lor, dar eu i rup coada dac ndrzneste s-mi fac mie asa ceva. Mncarea este si ea ngrozitoare."

Scandalul ntre Eustace si Pispirici a izbucnit mai repede dect ar fi fost de asteptat, nainte de prnz, n ziua urmtoare, cnd ceilalti stteau la mas si asteptau (marea ti face poft de mncare), Eustace ddu buzna nuntru, frngndu-si minile si zbiernd:

- Bruta aia prizrit era s m omoare. Insist s fie tinut sub control. As putea s te dau n judecat, Caspian. As putea s-ti poruncesc s o nimicesti.

n aceeasi clip, apru si Pispirici. Avea sabia scoas si si nfoiase musttile cu un aer crunt, ns altminteri era politicos ca ntotdeauna.

- V cer tuturor iertare, zise el, si n special Maiesttii sale. Dac as fi stiut c se refugiaz aici, as fi asteptat un moment mai propice ca s-l nvt minte.

- Ce naiba se ntimpl? exclam Edmund.

Iat ce se ntmplase de fapt. Lui Pispirici, care avea tot timpul impresia c nava nu nainta destul de repede, i plcea s stea pe parapet, n fat de tot, aproape de capul balaurului, privind pierdut spre zrile rsritene si fredonnd ncetisor, cu glsciorul lui pitigiat, cntecul fcut de Driad pentru el. Nu se tinea niciodat de nimic, orict de tare s-ar fi legnat corabia, pstrndu-si echilibrul fr nici un fel de dificultate; asta poate si din cauza cozii lui lungi, care atrna pe punte, n josul parapetului. Toti cei aflati la bord erau nvtati cu acest obicei, care le plcea marinarilor, cci atunci cnd fceau de cart mai aveau si ei cu cine schimba o vorb. Cum s-a ntimplat de exact Eustace a alunecat, mpiedicndu-se si rostogolindu-se de-a dura tocmai n fat, pn la teug (nu cptase nc picioare de marinar"), n-am aflat niciodat. Poate spera s vad n zare uscatul, sau poate voia s dea o rait pe la buctrie s mai sterpeleasc niscaiva mncare. Oricum, de ndat ce a vzut coada aia lung atirnnd n jos - pesemne destul de tentant - s-a gndit ct ar fi de minunat s o nsface zdravn si s-l zgltie bine pe Pispirici n sus si n jos, de vreo dou ori, dup care s-o ia la fug rznd. La nceput, planul a functionat aparent de minune. Soarecele nu era cu mult mai greu dect o pisic mare. Ct ai clipi din ochi, Eustace l zmulse de pe balustrad, si ce caraghios arta (se gndea Eustace) cu lbutele alea rsucite n afar si cu botul deschis. Din pcate ns, Pispirici, care vzuse moartea cu ochii de nenumrate ori, nu-si pierdu nici o clip cumptul. Si nici ndemnarea. Nu-i usor s-ti scoti sabia din teac atunci cnd te zgltie cineva prin aer tinndu-te de coad, ns el a izbutit Asa c, alegndu-se cu dou mpunsturi oribile n mn, Eustace ddu drumul la coad. Si nici ct ai zice peste, Soarecele tsni n sus ca o minge, dnd nas n nas cu el, n timp ce o chestie oribil de ascutit, lung si strlucitoare, ca un fel de frigruie, i era fluturat ncolo si ncoace, la numai ctiva centimetri de burt. (Asta pentru soareci, n Narnia, nseamn undeva sub cingtoare, fiindc n-au cum s ajung mai sus.)

- nceteaz, bolborosi Eustace, pleac de-aici. Ia chestia aia de Img mine. E periculos, nceteaz, n-auzi?! Am s te spun lui Caspian. Am s-i zic s-ti pun botnit si s te lege fedeles.

- Tu de ce nu-ti scoti sabia, miselule! chiteai Soarecele. Scoate arma si lupt, c altfel te nvinetesc tot cu latul sbiei.

- N-am sabie, zise Eustace. Sunt un pacifist. Nu cred n lupte.

- S nteleg oare, spuse Pispirici, retrgndu-si cteva clipe sabia si vorbind foarte grav, c n-ai de gnd s-mi dai satisfactie?

- Nu nteleg ce vrei s spui, zise Eustace, frecndu-si mna de durere. Dac nu esti n stare s gusti o glum, nu merit s-mi bat capul cu tine.

- Pi, atunci, ia vezi ce gust" are asta, i-o trnti Pispirici, si asta - s nveti cum s te porti - si ct respect se cuvine s-i arti unui cavaler - si unui Soarece - si cozii unui Soarece - si de fiecare dat i mai ardea lui Eustace cte o lovitur zdravn cu latul sbiei, care era subtire, din otel clit de bun calitate, suplu si eficient ca o nuia. Eustace (desigur) urma cursurile unei scoli unde nu se practica pedeapsa corporal, asa c senzatia era absolut nou pentru el. Acesta a fost si motivul pentru care, n ciuda faptului c nu avea deprinderea de a psi dezinvolt pe puntea unei corbii care se legna, nu i-a luat nici un minut ca s zboare practic de la teug, s strbat ca vntul toat distanta pn la cabin si s dea buzna nuntru, urmrit cu nfocare de Pispirici. Lui Eustace i se prea ntr-adevr c att sabia, ct si urmrirea l frigeau ca focul. Ba dup cum simtea pe piele, parc l-ar fi ars cineva cu fierul rosu.

N-a fost prea greu s se rezolve problema, de ndat ce Eustace a priceput c toat lumea lua n serios ideea unui duel, iar Caspian se oferea s-i mprumute o sabie, n timp ce Drinian si Edmund discutau dac n-ar fi fost nimerit s fie cumva dezavantajat, ntr-un fel sau altul, pentru a compensa faptul c era mult mai nalt si mai mare dect Pispirici. Eustace se scuz morocnos si plec mpreun cu Lucy, care se oferise s-i spele si s-i bandajeze mna, dup care se vr n cuseta lui. Avu grij s se lungeasc pe o parte.

Capitolul 3

INSULELE PRSITE

- Pmnt la orizont! url omul de la pror. Lucy, care sttuse la taclale cu Rhince sus pe dunet, cobor scara tropind mrunt si se npusti n fat. Veni dup ea numaidect si Edmund, iar acolo i gsir pe Caspian, Drinian si Pispirici, care se aflau deja pe teug. Era o dimineat friguroas, cu un cer foarte sters si o mare foarte bleumarin, cu mici crlionti de spum, iar colo, ceva mai departe spre tri-bord, se afla cea mai apropiat dintre Insulele Prsite, Felimath, ca o colin verde si joas crescut din ap; n spatele ei, ceva mai departe, se zreau pantele cenusii ale suratei ei, Doorn.

- Felimath, esti neschimbat! Si tu, Doorn, la fel! exclam Lucy, btnd din palme. Oh, Edmund, ce mult a trecut de cnd le-am vzut ultima oar!

- N-am nteles niciodat de ce apartin Narniei, zise Caspian. S le fi cucerit, oare, Peter, Marele Rege?

- Oh, nu, i rspunse Edmund. Au fost ale Narniei dinainte de noi - de pe vremea Vrjitoarei Albe.

(Apropo, n-am aflat niciodat cum de aceste insule ndeprtate au intrat n proprietatea coroanei Narniei; dac aflu vreodat si dac povestea pare ct de ct interesant, am s v-o spun n alt carte.)

- Urmeaz s ancorm aici, Sire? se interes Drinian.

- Nu cred c ne-ar fi de prea mult folos s tragem la trmul insulei Felimath, remarc Edmund. Pe vremea noastr, era aproape nelocuit, iar dup cum arat nu cred ca situatia s se fi schimbat cumva. Majoritatea populatiei tria pe Doorn, iar o mic parte dintre locuitori erau de gsit pe Avra - a treia dintre insule; deocamdat de aici nu se vede. Pe Felimath, cresteau doar oi.

- Atunci, presupun c va trebui s ocolim promontoriul sta, zise Drinian, si s acostm n Doorn. Asta nseamn c va trebui s vslim.

- Ce pcat c nu ne oprim pe Felimath, zise Lucy. Mi-ar plcea tare mult s m plimb pe-acolo. E att de pustiu - dar o pustietate frumoas, mult iarb, trifoi si un aer marin tare plcut.

- Si mie mi-ar plcea s-mi dezmortesc picioarele acum, zise Caspian. Ia stati un pic. Ce-ar fi s ne ducem la trm cu o barc, pe care o trimitem napoi, dup care traversm pe jos insula Felimath si asteptm ca Zori de zi" s vin s ne ia din cealalt parte?!

Dac pe atunci Caspian ar fi avut experienta pe care a dobndit-o mai trziu n aceast cltorie, n-ar fi fcut propunerea asta; ns, n acea clip, ideea prea excelent.

- Oh, hai s facem asa, zise Lucy.

- Vii si tu, nu-i asa? l ntreb Caspian pe Eustace, care apruse pe punte cu mna bandajat.

- Orice, numai s cobor de pe barca asta afurisit, zise Eustace.

- Afurisit? se mir Drinian. Cum adic?

- ntr-o tar civilizat, cum e aceea din care vin eu, i explic Eustace, corbiile sunt att de mari nct, atunci cnd esti nuntru, habar n-ai c te afli de fapt pe mare.

- n cazul sta, poti foarte bine rmne la mal, i spuse Caspian. Drinian, spune-le, te rog, s coboare barca

Regele, Soarecele, cei doi frati Pevensie si Eustace se suir cu totii n barc, ndreptindu-se spre plaja insulei Felimath. Dup ce barca plec napoi, de data asta cu ajutorul vslelor, se ntoarser toti si privir n jur. Rmaser surprinsi constatnd ct de mic prea corabia Zori de zi".

Lucy era desigur descult, ntruct si zvrlise pantofii din picioare cnd nota, ns nu era mare scofal s calci pe o iarb att de deas si moale. Ce plcere s psesti din nou pe uscat, s mirosi pmntul si ierburile, chiar dac la nceput li se prea c terenul le slta sub picioare ca o corabie, asa cum ndeobste se ntmpl s ai senzatia cnd ai cltorit mult pe mare. Era mult mai cald aici dect la bordul corbiei, iar lui Lucy i plcea tare mult s mearg prin nisip. Undeva cnta o ciocrlie.

Ajunser spre mijlocul insulei si ncepur s urce un deal destul de abrupt, desi nu prea nalt. Din vrf, desigur, privir n urm si vzur corabia lor, Zori de zi", sclipind ca o imens insect strlucitoare si naintnd ncet spre nord-vest, cu ajutorul vslelor. Dup aceea, trecur peste coama dealului si nu mai vzur corabia.

n fata lor se asternea acum insula Doorn, desprtit de Felimath printr-o limb de mare lat cam de o mil; n spatele acesteia, ceva mai la stnga, se afla insula Avra. Narrowhaven, micul orsel alb de pe Doorn, se vedea perfect.

- Ei, poftim, ce mai e si asta? exclam Edmund, brusc.

n valea verde spre care coborau, vreo sase-sapte brbati neteslati si neciopliti, narmasi cu totii, stteau jos lng un copac.

- S nu le spuneti cine suntem, zise Caspian.

- Si, m rog, de ce nu, Maiestatea ta? ntreb Pispirici, care consimtise s mearg clare pe umrul lui Lucy.

- Mi-a trecut prin minte adineaori, i rspunse Caspian, c e posibil ca nimeni de-aici s nu mai fi auzit de mult vreme de Narnia. Nu-i exclus, asadar, s nu recunoasc nc suprematia noastr, n care caz e destul de riscant s te prezinti ca Rege.

- Avem sbii, Sire, spuse Pispirici.

- Da, Pispirici, stiu c avem, i ddu dreptate Caspian. Dar n caz c ar fi vorba s recucerim cele trei insule, as prefera s m ntorc cu o armat ceva mai mare.

Se apropiaser destul de mult de strini, iar unul dintre ei - un flcu voinic si brunet - le strig: Bun dimineata tuturor!

- Bun dimineata si vou, i rspunse Caspian. Mai exist vreun guvernator al Insulelor Prsite?

- Ba bine c nu, zise omul, Guvernatorul Gumpas. Prisosinta sa este la Narrowhaven. Dar stati s beti cu noi.

Caspian i multumi, desi nici lui, nici celorlati nu le prea plcea cum artau noile lor cunostinte, si se asezar cu totii. Dar nici nu apucar bine s ridice cupele la gur c tipul cu prul negru le fcu un semn din cap camarazilor lui si, ct ai zice peste, toti cei cinci musafiri se trezir prinsi strns n clestele unor brate vnjoase. Urmar cteva clipe de lupt, ns avantajul era de o singur parte, asa c, n scurt timp, se vzur dezarmati si cu minile bine legate la spate - cu exceptia lui Pispirici, care se frngea si se rsucea, muscnd furios, n pumnul celui care l tinea captiv.

- Ai grij cu lighioana, Tacks, i spuse cpetenia. S nu pteasc ceva. Pun rmsag c pe sta vom scoate cel mai bun pret.

- Lasule! Miselule! chiteai Pispirici. Ia s te vedem dac ndrznesti s-mi dai sabia si s-mi dezlegi labele.

- Ei, na! fluier negustorul de sclavi (cci chiar asta era). Animalul vorbeste! N-as fi crezut c e posibil asa ceva. S fiu al naibii dac nu capt pe putin dou sute de semilune pe el. (Semiluna calormenilor, care este principala moned prin acele locuri, valoreaz cam o treime de Ur.)

- Prin urmare, asta esti, zise Caspian. Rpitor si negustor de sclavi. S-ti fie rusine.

- Ei, usurel, usurel, zise negustorul de sclavi. Pliscul mai mic. Esti cuminte, e bine pentru toat lumea, pricepi? Nu fac asta ca sa m distrez. Trebuie s-mi cstig si eu existenta ca oricare altul.

- Unde o s ne duceti? ntreb Lucy, rostind cuvintele cu oarecare greutate.

- La Narrowhaven, i replic negustorul de sclavi. Mineezide.trg.

- E acolo vreun consul britanic? ntreb Eustace.

- Vreun ce?! se mir omul.

Fr s-i lase, ns, lui Eustace rgazul de a ncerca s-i explice, negustorul de sclavi spuse sec:

- Ei, gata, m-am sturat de trncneala asta. Soarecele e o dulceat, pe lng sta care poate scoate din minti si o stan de piatr. S-o lum din loc, bieti.

Dup aceea, cei patru prizonieri fur legati cu funii mpreun, nu cu cruzime, ns bine strns, fiind pusi s mearg pe jos spre trm. Pispirici era dus n brate. Sub amenintarea de a fi legat la bot, ncetase cu muscatul, ns turuia necontenit, iar Lucy efectiv se minuna cum de era posibil ca un om s suporte s i se spun tot ce-i spunea Soarecele negustorului de sclavi, ns negustorul de sclavi, n loc s protesteze, spunea doar:Hai, continu", ori de cte ori Pispirici se oprea s-si trag sufletul, adugind din cnd n cnd Parc-i o pies de teatru", sau: Ei drcie, mai c-ti vine s crezi c stie ce spune!" ori: L-a dresat vreunul dintre voi?" Chestia asta l nfurie att de tare pe Pispirici, nct, pn la urm, toate lucrurile pe care se gndea s le spun deodat aproape c l sufocar, asa c n cele din urm amuti de tot.

Cnd au cobort pe trmul care ddea spre insula Doom, au dat peste un stuc; pe plaj, se afla o barc lung, iar ceva mai departe, o corabie murdar si plin de noroi.

- Hai, pustanilor, zise negustorul de sclavi. Dac sunteti cuminti si nu faceti trboi, n-o s ptiti nimic. Toat lumea la bord.

n acel moment, un brbos chipes iesi dintr-o cas (un han, cred eu) si zise:

- Hei, Pug, tot marf de-aia de-a ta? Negustorul de sclavi, pe care se pare c-l chema

Pug, fcu o plecciune pn la pmnt si rosti cu un glas nespus de mieros si lingusitor:

- Da, Mria ta.

- Ct vrei pe biatu' la? ntreb cellalt, artind spre Caspian.

- Ah, zise Pug, stiam eu c Mria ta vei alege ce-i mai bun. Nu vreau s o nsel pe Mria ta cu marf de calitate proasta. Pentru biatul sta, am fcut un fel de pasiune. Am prins drag de el, pe cuvnt. Sunt att de milos, nct n-ar fi trebuit s fac meseria asta. Oricum, pentru un client cum e Mria ta...

- Spune pretul, surpitur, zise stpnul, aspru. N-am chef de trncnelile tale de negustor mputit.

- Trei sute de semilune, stpne, pentru venerata persoan a Mriei tale, ns pentru oricine altcineva...

- ti dau o sut cincizeci.

- Oh, v rog, v rog frumos, interveni Lucy. Orice ar fi, dar nu ne desprtiti- Nici nu stiti... Dar se opri, vznd c nici mcar acum Caspian nu voia s se afle cine era.

- Deci o sut cincizeci de semilune, zise stpnul. Ct despre tine, fetito, mi pare ru c nu v pot cumpra pe toti. Dezleag-l pe biat, Pug. Si, bag de seam, poart-te frumos cu ceilalti pn i dai, cci altminteri va fi ru de tine.

- Ei, bravo! exclam Pug. Unde s-a mai pomenit negustor care s-si trateze marfa mai bine dect mine?! Hei, aud? Pi, m port cu ei ca si cum ar fi copiii mei.

- Ceea ce nu-i departe de adevr, mormi cellalt, sumbru.

Venise si momentul cumplit al desprtirii. Caspian a fost dezlegat, iar noul lui stpn i-a spus:Pe-aici, biete", iar Lucy a izbucnit n plns si Edmund s-a fcut livid la fat. ns Caspian privi peste umr si zise:

- Hei, fruntea sus. Sunt sigur c pn la urm totul se va termina cu bine. La revedere.

- Haide, zu asa, domnisorico, zise Pug. Nu-mi ncepe acum cu smiorciala ca s arti sifonat la tirg. Fii fetit cuminte si n-ai s ptesti nimic, pricepi?

Apoi, au fost dusi cu barca pn la corabia cu sclavi, unde au fost pusi s coboare ntr-o hrub lung, destul de ntunecoas si nicidecum curat, plin de alti nefericiti prizonieri; cci Pug era, fireste, pirat si tocmai se ntorsese dintr-un raid prin insule, capturnd ct putuse de mult. Copiii nu vzur acolo pe nimeni cunoscut; prizonierii erau n cea mai mare parte din Galma si Terebinthia. Si se asezar pe paie, ntrebndu-se ce se ntimplase cu Caspian si ncercnd s-l fac pe Eustace s nu mai vorbeasc de parc toat lumea era vinovat, n afar de el.

ntre timp Caspian si petrecea timpul mult mai interesant Omul care l cumprase l conduse pe o mic alee dintre dou case, iesind apoi pe un spatiu deschis, n spatele satului. Pe urm se ntoarse cu fata la el.

- S nu-ti fie fric de mine, biete, zise el. Am s m port frumos cu tine. Te-am cumprat pentru chipul tu. mi amintesti de cineva.

- Pot s te ntreb de cine anume, stpne? zise Caspian.

- mi amintesti de domnul meu, Regele Caspian din Narnia.

Caspian se hotr atunci s riste totul dintr-o mutare.

- Stpne, zise el. Eu sunt domnul tu. Sunt Caspian, Regele Narniei.

- M-ai luat cam repede, spuse omul. De unde stiu eu c spui adevrul?

- n primul rnd dup felul cum art la fat, zise Caspian. n al doilea rnd, fiindc din sase ncercri pot ghici cine esti. Esti unul dintre cei sapte lorzi din Narnia pe care unchiul Miraz i-a trimis pe mare si n cutarea crora am pornit eu - Argoz, Bern, Octesian, Restimar, Mavramorn, si - si - pe ceilali i-am uitat. Si, n sfrsit, dac Lumintia ta mi vei da o sabie, voi dovedi n duel cinstit cu oricine c eu sunt Caspian, fiul lui Caspian, Regele legiuit al Narniei, stpn n Cair Paravel si mprat al Insulelor Prsite.

- Pe cuvnt, zu asa, exclam omul, e chiar glasul si felul de a vorbi al tatlui su. Supusul tu credincios - Maiestate. Si, chiar acolo, pe cmp, ngenunche si srut mna Regelui.

- Banii cheltuiti de Lumintia ta pentru persoana noastr vor fi recuperati din vistierie, zise Caspian.

- N-au ajuns nc n punga lui Pug, Sire, spuse Lordul Bern, cci el era. Si nici nu vor ajunge vreodat, cred eu. L-am nduiosat de nenumrate ori pe Prisosinta sa guvernatorul si l-am convins s curme acest trafic ordinar cu carne omeneasc.

- Lord Bern, spuse Caspian, trebuie s discutm despre starea acestor insule. Dar, mai nti, povesteste-mi Lumintia ta ce-ai ptit.

- Am s fiu scurt, Sire, zise Bem. Am ajuns pn aici cu cei sase camarazi ai mei, m-am ndrgostit de o fat din insule si am simtit c m sturasem de mare. Si n-avea nici un rost s revin n Narnia, atta vreme ct unchiul Maiesttii tale avea friele crmuirii. Asa c m-am nsurat, iar de atunci locuiesc aici.

- Si cum e guvernatorul Gumpas? Recunoaste n continuare c Regele Narniei i e stpn si domnitor?

- Cu vorba, da. Totul se face n numele Regelui, ns nu cred c i-ar conveni s se trezeasc pe cap cu nsusi Regele Narniei. Iar dac Maiestatea ta ai aprea n fata lui singur si nenarmat - ei bine, n-ar refuza s-si ndeplineasc obligatiile de vasal, ns s-ar preface c nu te crede. Viata nltimii tale ar fi n primejdie. Ce alai are maiestatea ta pe ap?

- Corabia mea, care ocoleste acum insula, zise Caspian. Dac se ajunge la lupt, suntem cam treizeci de oameni care mnuim spada. Nu crezi c ar fi bine s lum corabia mea si s tbrm pe Pug, care mi-a luat prizonieri prietenii, ca s-i eliberam?

- Nu te-as povtui s faci asa, i rspunse Bern. De ndat ce izbucneste o lupt, te poti astepta ca dou-trei corbii s plece din Narrowhaven ca s-l salveze pe Pug. Maiestatea ta trebuie s le arate c are mult mai mult fort si putere dect n realitate si s bage spaima-n ei prin numele deRege". S nu se ajung la lupt direct. Gumpas e slab de nger si poate fi cu usurint epatat si intimidat

Dup ce mai discutar un pic, Caspian si Bern coborr pe coast ceva mai la vest de sat, iar acolo Caspian sun din corn. (Nu era vorba de mretul corn vrjit al Narniei, cornul Reginei Susan: pe acesta i-l lsase acas regentului Bunil, s-l foloseasc de cumva asupra trii se abtea vreo npast n lipsa Regelui). Drinian, care fcea de straj asteptnd un semnal, recunoscu numaidect cornul regesc, iar Zori de zi" porni de ndat spre trm. Apoi, barca se ndrept din nou spre mal si n cteva momente, Caspian si Lordul Bern ajunser pe punte, unde i explicar toat situatia lui Drinian. El, ca si Caspian, voia s deplaseze imediat corabia Zori de zi" lng vasul de sclavi, pe care ar fi urmat s-l abordeze, ns Bern fcu aceeasi obiectie.

- Crmeste corabia drept spre strmtoare, cpitane, i zise Bern, iar apoi ocoleste pn la Avra, unde se afl mosiile mele. Dar mai nti arboreaz stindardul Regelui, agat afar toate scuturile si trimite pe turela de pe catarg ct mai multi oameni. Si cam la cinci aruncturi de sgeat de aici, cnd ai la babord mare ntins, d drumul la cteva semnale.

- Semnale?! Ctre cine? ntreb Drinian.

- Pi, ctre toate celelalte corbii pe care nu le avem, dar de care n-ar strica s-l facem pe Gumpas s cread c dispunem.

- Oh, am priceput, zise Drinian frecndu-si minile. Iar ei or s descifreze semnalele. Ce s spun n ele? Toat flota ocoleste pe la sud de Avra si se adun la...

- Bernstead, zise Lordul Bern. E excelent asa. Dac ar exista ntr-adevr aceste corbii, nici nu s-ar putea vedea din Narrowhaven.

Lui Caspian i prea tare ru c ceilalti zceau neputinciosi n hruba corbiei de sclavi a lui Pug, ns cu toate astea i plcu tare mult cum si petrecu restul zilei. Trziu n acea dup-amiaz (fiindc trebuiser s nainteze doar cu ajutorul vslelor), crmind la dreapta pentru a ocoli captul nord-estic al insulei Doorn si apoi la stnga din nou pe lng Avra, ptrunser n cele din urm ntr-un port bun pe trmul sudic al insulei Avra, unde pmnturile lui Bem cobo-, ru n pant dulce pn la marginea apei. Oamenii lui Bern, dintre care pe multi i vzur lucrnd la cmp, erau liberi, asa c pe mosie domneau fericirea si prosperitatea. Aici coborr cu totii pe trm, fiind osptati mprteste ntr-o cas joas, cu multi stlpi, care ddea spre golf.

Bern, amabila sa sotie si fiicele lor voioase i nveselir pe cinste, ns dup ce se nsera, Bern uimise un sol cu barca la Doorn s porunceasc niste pregtiri (n-a precizat ce anume exact), pentru ziua urmtoare.

Capitolul 4

CE A FCUT CASPIAN ACOLO

A doua zi dimineat, Lordul Bem si chem oaspetii devreme si, dup micul dejun, l rag pe Caspian s le porunceasc oamenilor si s se mbrace n zale din cap pn-n picioare.

- Si, mai cu seam, adug el, ai grij ca totul s fie n bun rnduial si s sclipeasc de curtenie, ca si cum ar fi dimineata dinaintea primei btlii dintr-un mare rzboi purtat ntre regi nobili, la care toat lumea priveste ca la spectacol.

Zis si fcut; dup care, folosind trei brci, Caspian, oamenii lui, Bem si ctiva supusi de-ai si au pornit spre Narrowhaven.

Cnd ajunser la pontonul Narrowhaven, Caspian observ c acolo i astepta, s-i ntmpine, o mare multime de oameni.

- Pentru asta am trimis solia de asear, zise Bern. Sunt toti prieteni de-ai mei si oameni de isprav.

De ndat ce Caspian a psit pe mal, multimea a izbucnit n urale, strignd: Narnia! Narnia! Triasc Regele", n acelasi timp - aceasta datorndu-se tot solilor lui Bern - clopotele au nceput s bat din nenumrate prti ale orasului. Apoi, Caspian ceru s se ridice stindardul regal si s se sune din goarn, iar toti brbatii si scoaser sabia, cu un aer vesel dar nenduplecat; pornir imediat n mars pe strada care prea c se zgltie, iar armurile lor strluceau (cci era o dimineat nsorit), nct aproape c nici nu te puteai uita la acel spectacol orbitor.

La nceput, singurii oameni care au ovationat au fost cei preveniti de solul lui Bern, cei care stiau ce se ntimpl si voiau s se ntmple asa. Pe urm, ns, li se alturar toti copiii, fiindc le plceau defilrile si nu prea avuseser parte de ele. Dup aceea, li se alturar toti elevii fiindc si lor le plceau defilrile, iar n plus, socoteau ei, cu atfta trboi si zarv, putin probabil s se mai fac scoal n aceea dimineat. Si, apoi, toate btrnele scoaser capul pe la usi si ferestre, sporovind ntre ele si aclamnd din suflet, cci, nu-i asa, vedeau un rege, or ce-i un guvernator n comparatie cu un vlstar regesc?! Si toate tinerele fete se alturar din acelasi motiv si, de asemenea, deoarece Caspian, Drinian si ceilalti erau att de chipesi.

Dup care, toti tinerii venir si ei s vad la ce se uitau femeile, asa c atunci cnd Caspian ajunse la portile castelului, aproape ntreg orasul striga si aclama; iar de unde sttea el n castel, foindu-se fr nici un rost si fcndu-si de lucru de mntuial la registre, norme, regulamente si socoteli, Gumpas auzi glgia de afar.

La poarta castelului, gornistul lui Caspian sufl un sunet prelung si strig: Deschideti pentru Regele Narniei, care a venit s-l viziteze pe credinciosul si preaiubitul su servitor, guvernatorul Insulelor Prsite". Pe vremea aceea, totul n insule se fcea neglijent si dezordonat. Nu se deschise dect usita din spate, de unde iesi un individ ciufulit si sifonat, pe cap cu o vechitur de plrie mputit, n loc de coif, iar n mn cu o sulit rablagit si ruginit. Nu-i voi'a pisosinsa", mormi el, ceea ce pe graiul lui pocit voia s nsemne Nu e voie la Prisosinta sa".

- Nici o ntrevedere fr programare dect ntre nou si zece a doua smbt din lun.

- Scoate-ti plria n fata Narniei, jigodie, tun Lordul Bern, si i arse una cu dosul mnusii de fier de-i zbur din cap joarsa aia de plrie.

- Ei!? Ce-i asta? ngn usierul, ns nimeni nu-l lu n seam. Doi dintre oamenii lui Caspian psir nuntru pe usit si dup ce se luptar putin cu niste bare si zvoare (cci totul era ruginit), deschiser larg ambele canaturi ale portii. Apoi, Regele si alaiul su intrar n curte. Aici, cteva grzi ale guvernatorului umblau teleleu de colo-colo, iar altele (majoritatea stergndu-se la gur) ieseau mpiedicndu-se pe diferite usi. Desi armurile lor erau ntr-o stare jalnic, oamenii stia ar fi luptat totusi cu drzenie, dac ar fi fost bine condusi sau ar fi stiut ce se ntmpl; prin urmare, aceasta era clipa periculoas. Caspian nu le ls rgazul s se gndeasc. - Unde e cpitanul? ntreb el.

- Eu sunt, mai mult sau mai putin, dac m pot face nteles, zise un tinerel molatic si destul de spilcuit, care nu purta armur.

- Dorinta noastr este, spuse Caspian, ca vizita noastr regal pe trmul nostru din Insulele Prsite s fie, dac se poate, un prilej de bucurie, si nu de teroare, pentru supusii nostri leali. Dac n-ar fi asa, as avea ceva de spus, despre halul n care se afl armurile si armele oamenilor ti. Acum, ns, te iert. Porunceste s se deschid un butoi cu vin, pentru ca oamenii ti s bea n sntatea noastr. Mine, ns, la amiaz, vreau s-i vd aici n aceast curte artind ca niste osteni, si nu ca o sleaht de haimanale. Ocup-te de asta, pentru a ne scuti de durerea unei nemultumiri adnci.

Cpitanul se holba cu gura cscat, ns Bern strig imediat:

- De trei ori URA pentru Rege!

Soldatii care pricepuser mcar c aveau s capete un butoi cu vin, chiar dac din restul nu nteleseser nimic, aclamar din rsputeri. Caspian porunci, apoi, ca aproape toti oamenii si s rmn n curte. El, mpreun cu Bern, Drinian si alti patru intrar n hol.

Intr-un capt de mas, cu diversi secretari n jur, sttea Prisosinta sa, Guvernatorul Insulelor Prsite. Gumpas avea o mutr suprcioas, cu un pr care fusese cndva roscovan, iar acum era aproape crunt. Ridic privirea cnd intrar strinii, dup care cobor ochii spre hrtiile de pe mas, spunnd automat:

- Nici o ntrevedere fr programare, dect ntre nou si zece a doua smbt din lun.

Caspian ddu din cap spre Bern, dup care se trase ntr-o parte. Bern si Drinian fcur un pas n fat, apucnd fiecare de un colt al mesei. O ridicar si o azvrlir spre perete, unde se rsturn, mprstiind pe jos o cascad de scrisori, dosare, climri, tocuri, cear de peceti si documente. Dup care, fr brutalitate, dar ferm, ca si cum minile lor ar fi fost niste clesti de otel, l smulser pe Gumpas de pe jilt si l proptir cu picioarele pe podea, cam la un metru jumtate mai ncolo, cu fata spre scaun. Caspian se asez numaidect pe jilt, cu sabia scoas din teac si pus peste genunchi.

- Lumintia ta, zise el, pironindu-si ochii pe Gumpas. Nu ne-ai fcut tocmai primirea la care ne asteptam. Eu sunt Regele Narniei.

- Nu se pomeneste nimic despre asta n corespondent, zise guvernatorul. Nimic n drile de seam. N-am fost nstiintat despre asa ceva. Absolut neregulamentar. Sunt dispus s analizez orice cerere...

- Iar noi suntem aici pentru a cerceta felul n care Prisosinta ta ti ndeplinesti functia, continu Caspian. Exist dou aspecte n privinta crora solicit n special o explicatie, n primul rnd, nu am nici un act din care s rezulte c birul datorat de aceste Insule coroanei narniene a mai fost primit de circa o sut cincizeci de ani.

- Aceast chestiune trebuie pus n discutie la Consiliul ce va avea loc luna viitoare, spuse Gumpas. Dac se voteaz n unanimitate pentru nfiintarea unei comisii de anchet care s ntocmeasc un raport privind istoricul financiar al insulelor, ce ar urma s fie prezentat la prima sedint de la anul, nu vd de ce...

- Am gsit, totodat, scris foarte clar n legile noastre, continu Caspian, c dac birul nu este pltit, atunci ntreaga datorie trebuie achitat de Guvernatorul Insulelor Prsite din propriul buzunar.

Acestea fiind zise, Gumpas deveni cu adevrat atent.

- Oh, asa ceva e absolut exclus, spuse el. E vorba de o imposibilitate economic - - cred c Maiestatea voastr glumeste, pesemne.

n sinea lui, se ntreba dac exista vreo modalitate de a se descotorosi de acesti musafiri nepoftiti. S fi stiut el c Regele Caspian n-avea cu el dect o singur corabie, ar fi vorbit deocamdat mieros, spernd c noaptea s-i mpresoare pe toti si s-i ucid. Vzuse, ns, o corabie de rzboi navignd prin strmtoare ieri si remarcase semnalele pe care le transmisese, cum presupunea el - celorlalte vase din flot. Nu-si dduse seama atunci c era vorba de corabia Regelui, ntruct vntul nu sufla suficient de puternic pentru a umfla stindardul regesc, lsnd s se vad leul auriu, asa c asteptase noi desfsurri de forte. Acum, si nchipuia c Regele Caspian adusese la Bernstead o ntreag flot. Nu si-ar fi imaginat Gumpas nici n ruptul capului c cineva ar fi putut psi n Narrowhaven pentru a cuceri insulele neavnd cu el nici cincizeci de oameni; era limpede c nu s-ar fi putut nchipui niciodat fcnd asa ceva.

- n al doilea rnd, zise Caspian, de ce ai ngduit s se dezvolte aici acest negot cu sclavi, oribil si nefiresc, care este contrar vechilor obiceiuri si uzante din dominioanele noastre.

- Necesar, de neevitat, spuse Prisosinta sa. O parte esential a dezvoltrii economice a insulelor, v asigur. Prosperitatea din momentul de fat depinde de acest lucru.

- Pentru ce ai nevoie de sclavi?

- Pentru export, Maiestatea ta. Pe cei mai multi i vindem calormenilor; si mai avem si alte piete. Suntem un mare centru al acestui tip de negot.

- Cu alte cuvinte, spuse Caspian, nu ai nevoie de ei. Spune-mi la ce servesc, n afara faptului de a burdusi cu bani buzunarele unora de teapa lui Pug?

- Tnnd cont de vrsta fraged a Maiesttii voastre, zise Gumpas, cu ceea ce se voia a fi un zmbet printesc, v vine greu probabil s ntelegeti problema economic implicat aici. Am statistici, am grafice, am...

- Orict de fraged ar fi vrsta mea, ripost Caspian, am convingerea c nteleg ntru totul negotul cu sclavi, la fel de bine ca si Prisosinta ta. Si nu vd c ar aduce n insule carne, pine, vin, cherestea, varz, crti, instrumente muzicale, cai, armuri sau cte si mai cte alte lucruri necesare. Indiferent, ns, dac ar aduce sau nu, acest negot trebuie s fie curmat.

- Asta ar nsemna, ns, s ntoarcem timpul napoi, fcu guvernatorul, cu glasul sugrumat. N-ati auzit de progres, de dezvoltare?

Le-am vzut pe amndou ntr-un ou, spuse Caspian. La asa ceva, n Narnia, noi zicem Merge-prost". Acest negot trebuie s nceteze.

- Nu-mi pot asuma responsabilitatea unei asemenea msuri, spuse Gumpas.

- Prea bine, atunci, i rspunse Caspian, te eliberm din functie. Lumintia ta, lord Bern, vino ncoace.

Si, pn ca Gumpas s se dumireasc ce se ntmpl, Bern ngenunche deja cu minile ntre minile Regelui, fcnd legmntul de a guverna n Insulele Prsite n conformitate cu vechile obiceiuri, drepturi, uzante si legi ale Namiei. Iar Caspian rosti:

- Cred c ne-am cam sturat de guvernatori, si l fcu pe Bern duce, Ducele Insulelor Prsite.

- n ceea ce te priveste, Lumintia ta, i spuse el lui Gumpas, te iert de datoria pentru bir. ns, pn mine la amiaz, tu si oamenii ti trebuie s dispreti din castel, care acum este resedinta Ducelui.

- Uite ce e, toate bune si frumoase, zise unul dintre secretarii lui Gumpas, dar ce-ar fi, domnilor, s ncetati cu mascarada asta si s ne apucm de treab, ntrebarea care se ridic este de fapt...

- ntrebarea este, spuse Ducele, dac tu si restul prostimii o s plecati zvntati n btaie sau nu. Depinde ce preferati.

Dup ce lmurir toate astea frumos, Caspian porunci s li se aduc niste cai, din cei ctiva care se gseau la castel, asa prost ngrijiti cum erau, iar el, mpreun cu Bern, Drinian si alti ctiva plecar clare n oras, spre trgul de sclavi. Acesta se afla ntr-o cldire joas si lung lng port, iar scena pe care o descoperir nuntru semna foarte mult cu oricare alt licitatie; adic, n fata unei gloate imense, Pug, pe o platform, zbiera cu glasul rgusit:

- Si-acum, domnilor, lotul douzeci si trei. Un minunat tran din Terebinthia, potrivit pentru a munci n min sau la galere. N-are nici douzeci si cinci de ani. Nici un dinte stricat n gur. Un flcu vnjos si tare cumsecade. Scoate-i cmasa, Tacks, s vad si domnii. Ia uitati-v ce mai muschi! Uitati-v la pieptul lui. Zece semilune de la domnul din colt. Cred c glumiti, domnule! Cincisprezece! Optsprezece! Optsprezece se liciteaz pentru lotul douzeci si trei. Cine pluseaz peste optsprezece? Douzeci si unu. Multumesc, domnule. S-au oferit douzeci si unu...

Pug, ns, se opri holbndu-se cu gura cscat cnd vzu personajele care se cocotaser pe platform, zornindu-si armurile.

- ngenuncheati cu totii n fata Regelui Narniei, zise Ducele. Toat lumea auzise zngnitul si tropitul cailor afar, iar la urechile multora ajunsese zvonul despre debarcare si despre ntmplrile de la castel. Majoritatea se supuse.

Recalcitrantii se trezir mpinsi cu forta n jos de cei de lng ei. Unii se apucar s aclame.

- Va trebui s pltesti cu viata, Pug, fiindc ai cutezat s pui mna pe persoana noastr regal, zise Caspian. ti este, ns, iertat ignoranta. Negotul cu sclavi a fost interzis n toate dominioanele noastre acum un sfert de ceas. i proclam liberi pe toti sclavii din acest trg.

Ridic mna pentru a curma ovatiile sclavilor si continu:

- Unde sunt prietenii mei?

- Dulceata aia mic si domnisorul la drgut? ntreb Pug, cu un zmbet mieros. Pi, au fost nhtati numaidect...

- Aici suntem, aici suntem, strigar Lucy si Edmund ntr-un glas.

- n slujba ta, Sire, chiteai Pispirici din alt colt. Fuseser vnduti cu totii, ns indivizii care i cumpraser rmseser n continuare, vrnd s liciteze si pentru alti sclavi, asa c nu fuseser nc luati de acolo. Multimea se ddu la o parte, croind cale liber celor trei, care ddur mna zgomotos cu Caspian, salutndu-l cu entuziasm. Numaidect se apropiar doi negustori din Calormen. Calormenii sunt foarte oachesi si brbosi. Poart niste mantii cu falduri mari si turbane portocalii si sunt un popor strvechi, ntelept, bogat, cuviincios si crud. I se nchinar lui Caspian cu temenele adinei, fcndu-i complimente stufoase, despre fntnile prosperittii care irig grdinile prudentei si ale virtutii - n fine, chestii de genul sta -, ns, desigur, ce voiau ei era s-si recapete banii pe care i dduser.

- Este absolut corect, domnilor, zise Caspian. Toti cei care au cumprat sclavi astzi trebuie s-si primeasc banii napoi. Pug, scoate ce ai ncasat, pn la ultima letcaie (o letcaie este a patruzecea parte dintr-o semilun).

- Oare Maiestatea sa vrea s m aduc n sap de lemn? se jelui Pug.

- Ai trit toat viata de pe urma inimilor sfrmate, zise Caspian, iar dac ajungi n sap de lemn, s stii c oricum e mai bine s fii cersetor, dect sclav. Dar unde-i cellalt prieten al meu?

- Oh, la? zise Pug. Pe la ia-l si zic mersi. Bine c scap de el. De cnd sunt eu pe lume, n-am vzut asa un stift pe piat. Pn la urm, l-am pretluit la cinci semilune, si tot nu l-a vrut nimeni. L-am bgat pe gratis cu alte loturi, dar tot degeaba. Nici s n-aud de el. Nici s nu-l vad. Tacks, scoate-l afar pe Bosumflici.

Si-asa, Eustace si fcu aparitia, ntr-adevr bosumflat ru; cci, desi nimeni nu si-ar dori s fie vndut ca sclav, pesemne c e si mai deprimant s fii un fel de sclav de corvoad si nimeni s nu vrea s te cumpere. Se duse spre Caspian si zise:

- Pi, da. Ca de obicei. Tu te-ai distrat cine stie pe unde, n timp ce noi eram prizonieri. Presupun c nici n-ai aflat mcar dac exist un consulat britanic. Binenteles c nu.

n seara aceea, se osptar copios n castelul din Narrowhaven, dup care Pispirici zise:

- Mine ncep adevratele noastre aventuri!

Si, fcnd cte o plecciune fiecruia, se duse la culcare.

Nici vorb, ns, s poat ncepe a doua zi ceva de genul sta. Cci acum se pregteau s lase n urma lor toate trmuiile si mrile cunoscute, asa c trebuiau fcute pregtiri temeinice. Corabia Zori de zi" a fost golit si tras pe uscat de opt cai, pe niste rulouri, iar fiecare prticic si fiecare coltisor au fost cercetate minutios de ctre cei mai ndemnatici constructori de nave. Apoi, corabia a fost din nou lansat la ap, fcndu-i-se aprovizionarea cu merinde si ap - pentru vreo douzeci si opt de zile.

Chiar si asa, ns, cum remarc Edmund cu amrciune, nu puteau s-si permit dect dou sptmni de navigat spre rsrit, dup care erau nevoiti s renunte la cutrile lor.

n tot acest timp, Caspian n-a pierdut ocazia de a discuta cu toti cpitanii btrni pe care i-a putut gsi n Narrowhaven, pentru a afla dac stiau sau dac auziser cumva despre existenta vreunui trm mult mai le est. A lsat s curg nenumrate butoiase din berea castelului n gtlejul unor tipi btuti de vnturi si furtuni, cu brbi crunte si scurte si ochi foarte albastri, alegndu-se n schimb cu o sumedenie de povesti gogonate si fantastice, ns aceia care preau cei mai sinceri n-ar fi bgat deloc mna n foc c ar mai fi existat uscat dincolo de Insulele Prsite, iar multi socoteau c dac navigai departe, spre rsrit, intrai n valurile unei mri fr pic de pmnt, care se rotea perpetuu n jurul marginii lumii - Si acolo, bnui eu, e locul unde prietenii Maiesttii tale s-au dus la fund". Ceilalti povesteau bazaconii crunte despre insule locuite de oameni fr cap, insule plutitoare, trombe de ap si focuri care ardeau de-a lungul apei. Numai unul, spre ncntarea lui Pispirici, a zis: Jar dincolo de asta, e tara lui Aslan. Numai c e dincolo de captul lumii, iar voi nu veti putea ajunge pn acolo." Cnd au ncercat, ns, s-l descoas mai mult, n-au putut scoate de la el dect c auzise de toate astea de la tatl lui.

Bern stia doar c i vzuse pe cei sase tovarsi ai lui navignd spre est, dup care nu mai auzise nimic despre ei. A spus asta cnd sttea cu Caspian pe cel mai nalt punct de pe insula Avra, de unde contem-plau oceanul spre rsrit.

- Am venit adesea aici, dimineata, spuse Ducele, si am vzut soarele ridicndu-se din mare, iar uneori mi se prea c nu sunt mai mult de cteva mile pn la el. Si m-am tot ntrebat ce fac prietenii mei si m-am mai ntrebat ce se afl dincolo de acel orizont. Nimic, mai mult ca sigur, dar cu toate astea mi-e rusine c am rmas aici. Dar, totodat, tare mult as vrea ca Maiestatea ta s nu plece ntr-acolo. S-ar putea s avem nevoie de ajutorul tu aici. Desfiintarea negotului cu sclavi poate duce la tulburri; prevd rzboi cu calormenii. Stpne, mai gndeste-te, rogu-te.

- Am fcut un legmnt, Duce, zise Caspian. Si, oricum, ce as putea s-i spun lui Pispirici?

Capitolul 5

FURTUNA SI CE A IESIT DIN EA

Dup aproape trei sptmni de la debarcare, Zori de zi" a fost scoas la remorc din portul Narrowhaven. S-au rostit cuvinte solemne de rmas bun si s-a strns o mare multime de oameni pentru a asista la plecare. Cnd Caspian si-a rostit ultimul discurs adresat locuitorilor din Insulele Prsite si s-a desprtit de Duce si de familia acestuia, s-au auzit ovatii si s-au vrsat lacrimi, ns cnd corabia, cu pnza ei purpurie fluturnd molcom, s-a mai ndeprtat de trm, iar sunetul goarnei lui Caspian se auzea din ce n ce mai stins peste ap, toat lumea a amutit. Pe urm, corabia a intrat n btaia vntului. Pnza s-a umflat, remorcherul s-a desprins si a pornit, vslind, napoi, n timp ce primul val adevrat s-a ridicat sub prora corbiei Zori de zi", readucnd-o la viat. Marinarii care nu erau de cart au cobort sub punte, Drinian a preluat prima tur de gard pe punte la pupa, iar corabia s-a ntors spre rsrit, ocolind pe la sud insula Avra.

Urmtoarele cteva zile au fost ncnttoare. Lucy se socotea cea mai norocoas fat din lume, cnd se trezea n fiecare dimineat si vedea cum apa scldat de razele soarelui se oglindea pe tavanul cabinei si cnd privea n jur la toate lucrurile noi si drgute pe care si le luase din Insulele Prsite - cizme de ap, coturni, pelerine, pieptare si esarfe. Si, pe urm, iesea pe punte si privea de pe teug marea, din ce n ce mai albastr pe zi ce trecea; trgea n piept aerul srat, din ce n ce mai cald de la o dimineat la alta. Dup aceea, urma micul dejun, iar pe mare ai o foame de lup.

si petrecea o bun bucat din timp stnd pe bncuta din pupa si jucnd sah cu Pispirici. Era tare amuzant s-l vezi cum ridic piesele, mult prea mari pentru el, cu amndou labele, si cum se cocota pe vrful degetelor dac trebuia s fac o mutare spre mijlocul tablei. Juca bine, iar cnd nu uita ce fcea, cstiga mai ntotdeauna. Din cnd n cnd, ns, se mai ntimpla ca Lucy s cstige, fiindc Soarecele fcea cine stie ce bazaconie, punnd, de pild, calul n dubla btaie a reginei si a turei. Acest lucru se nttmpla deoarece, pe moment, uita c era vorba de un joc de sah, nchipuindu-si n schimb c avea de-a face cu o btlie real, motiv pentru care calul actiona exact cum ar fi fcut el ntr-o situatie similar. Cci mintea lui era plin de actiuni disperate, de misiuni pe viat si pe moarte, de situatii cnd trebuia s riste pn la capt.

Numai c perioada aceasta plcut n-a durat, ntr-o bun sear, privind dinspre pupa ndrt la dra lung si nvolburat pe care o lsau n urm, Lucy vzu c nori negri si grosi se ngrmdeau spre vest, cu mare vitez. Dup aceea, perdeaua de nori se sfsie, iar prin sprtur se revrs asfintitul portocaliu. Toate valurile din spatele lor cptau parc forme neobisnuite, iar marea avea o culoare splcit sau glbuie, ca un fel de pnz murdar. Aerul se rci. Corabia se misca oarecum stinjenit, ca si cum ar fi simtit primejdia din spatele ei. Vela catargului, ba sttea moale si dreapt, ba se nfoia violent n timp ce remarca aceste lucruri si se minuna de schimbarea sinistr care apruse chiar n vuietul vntului, Drinian strig: Toti marinarii pe punte", n cteva clipe, toat lumea se puse iute n miscare, nchiser trapele, stinser focul la buctrie, strnser tertarola la vel. Pn s termine, furtuna se dezlntui. Lui Lucy i se prea c n mare se spase o vale imens, exact n fata prorei, si c se npusteau n ea, adnc, cum n-ar fi crezut niciodat c era posibil. O colin urias de ap cenusie, mult mai nalt dect catargul, se repezi spre ei; crezur c venise sfrsitul, ns se trezir azvrliti drept n vrful talazului. Pe urm, corabia ncepu parc s se nvrteasc n loc. O cascad de ap se revrsa peste punte; pupa si teuga erau ca dou insule, cu o mare crunt ntre ele. Sus de tot, marinarii stteau ntinsi pe verg ncercnd cu disperare s tin vela sub control. O funie rupt sttea ntins paralel, n btaia vntului, dreapt si teapn ca un vtrai.

- Duceti-v dedesubt, doamn, zbier Drinian. Iar Lucy, care stia c pasagerii - si pasagerele - fr experient pe mare sunt o adevrat pacoste pentru echipaj, se supuse fr s crcneasc. Nu era, ns, chiar att de simplu. Zori de zi" sttea cumplit de nclinat spre tribord, iar puntea forma o pant ca acoperisul unei case. Trebui s se catere pe lng vrful scrii, tinndu-se de balustrad, si apoi s stea locului pentru a lsa doi oameni s urce, ca pn la urm s izbuteasc si ea s coboare. Bine c se tinea strns de balustrad, fiindc atunci cnd ajunse la captul de jos al scrii un val puternic mtur puntea, udnd-o pe Lucy pe umeri. Era deja leoarc de la stropii de ploaie, numai c de data asta i se fcu frig de-a binelea. Dup aceea, se npusti ca o sgeat spre usa cabinei si intr nuntru, uitind pentru cteva momente de privelistea aceea nspimnttoare pe care o vzuse afar, cu nava care se ducea ameninttor de repede n hul ntunecos; n schimb, aici jos, vacarmul cumplit de prituri, gemete, pocnete, zdrngnit, urlete si bubuituri rsuna mult mai alarmant dect pe punte.

Si a tinut-o ntruna asa toat ziua urmtoare, si pe urm nc o zi ntreag. Furtuna a continuat s se dezlntuie nprasnic, de nici nu-ti mai aminteai c fusese vreodat si altfel. Si tot timpul trebuiau s fie trei oameni la fusul crmei, care de-abia reuseau s pstreze directia. Si tot timpul trebuiau s fie oameni la pomp. Si nimeni nu s-a odihnit o clip mcar, nu s-a gtit si nu s-a putut usca nimic, iar un om a czut peste bord si dus a fost, iar soarele nu l-au vzut deloc.

Cnd totul s-a isprvit, Eustace a fcut urmtoarea nsemnare n jurnal.

3 septembrie. Prima zi, de-o vesnicie, cnd am izbutit sa scriu ceva. Treisprezece zile si treisprezece nopti am fost la cheremul unui uragan. Stiu precis, fiindc am tinut socoteala cu mare atentie, desi ceilalti zic c n-au fost dect dousprezece. Drgut, nu-i asa, s faci o cltorie primejdioas pe mare, cu niste oameni care nici mcar nu stiu s numere corect! A fost sinistru, hurducat n sus si n jos de valuri enorme, ceas dup ceas, de obicei leoarc pn la piele, fr nici mcar s ncerce cineva s ne dea o mas ca lumea. Nici nu mai pomenesc de faptul c nu exist radiotelegraf si nici mcar posibilitatea de a lansa vreo rachet, prin urmare nici o sans de a semnala cuiva c avem nevoie de ajutor. Se dovedeste astfel ct dreptate am avut cndle-am spus c e curat nebunie s pleci pe mare cu un h'ghean prpdit ca sta. Ru ar fi fost si dac as fi cltorit cu niste persoane cumsecade, darmite asa, cu niste draci mpie-litati cu nftisare omeneasc. Caspian si Edmund sunt pur si simplu brutali cu mine. n noaptea cnd s-a pierdut catargul (n-a mai rmas acum dect un ciot), desi nu-mi era bine deloc, m-au fortat s vin pe punte si s muncesc ca un rob. Lucy s-a bgat si ea n vorb, zicnd c Pispirici ardea de nerbdare s vin si el, numai c e prea mic pentru asta. M mir c nu-si d seama c tot ce face dihania asta mic e ca s-si dea aere. Chiar si la vrsta ei era de asteptat s aib mai mult minte. Astzi, blestemtia asta de barc st drept n sfrsit, a rsrit si soarele si am btut apa n piu cu totii ce s facem. Mncare aveam destul, majoritatea niste porcrii, care ne pot ajunge pentru saisprezece zile. (Pe ortnii le-a mturat apa peste bord. Oricum, din cauza furtunii totn-armai G ouat.) Problema cea mare e apa. Se pare c dou butoaie s-au crpat si sunt goale. (Aceeasi eficient tipic narnian.) Cu ratii mici, un sfert de litru fiecare zilnic, ne ajunge pentru dousprezece zile. (Exist rom si vin din belsug, dar pn si ei si dau seama c astea le-arface si mai ru sete.)

Dac am putea, desigur, cel mai ntelept lucru ar fi s virm numaidect spre apus si s pornim ctre Insulele Prsite. Numai c ne-a luat optsprezece zile s ajungem unde suntem, mpinsi nebuneste de o furtun nprasnic. Chiar si cu vnt dinspre rsrit, tot ne-arlua mult mai mult s ne ntoarcem. Si, deocamdat, nu-i nici un semn c am putea avea vnt dinspre rsrit - de fapt nu bate vntul deloc. Ct priveste varianta de a vsli, ar dura prea mult, iar Caspian zice c oamenii n-au fort s vsleasc dac beau doar un sfert de ap pe zi. Am convingerea c se nseal. Am ncercat s le spun c transpiratia te rcoreste si c, astfel, oamenii ar avea nevoie de mai putin ap dac ar munci. N-a luat n seam ce i-am spus, asa cum face ntotdeauna cnd nu stie ce s rspund. Ceilalti au votat cu totii pentru ideea de a merge mai departe, n speranta de a gsi vreo bucat de uscat. Am considerat de datoria mea s le atrag atentia c, n fond, nu stim dac exist pamnt n directia pe care am ales-o si am ncercat s-i fac s priceap pericolul de a-ti furi iluzii, n loc s vin cu un plan mai bun, au avut tupeul s m ntrebe pe mine ce propun s facem. Asa c le-am explicat flegmatic si c eu am fost rpit si dus n aceasta cltorie cretin fr consimtmntul meu, ceea ce nsemna c nu era nicidecum treaba mea s-i scot pe ei din ncurctur.

4 septembrie. Mare n continuare domoal. Portii foarte mici de mncare, iar eu capt mai putin dect toti. Caspian e foarte iscusit cnd vine vorba s se serveasc la mas si crede c eu nu observ! Din nu stiu ce motiv, Lucy a ncercat s m mpace, oferindu-mi un pic din farfuria ei, ns mgarul la de Edmund, bgret cum e, n-a lsat-o. Soarele arde destul de tare Mi-a fost cumplit de sete toat seara.

5 septembrie. Marea e n continuare domoal si e foarte cald. M-am simtit groaznic toat ziua si sunt sigur c am febr. Binenteles c nu le-a dat prin minte s ia un termometru la bord.

6 septembrie. Zi oribil. M-am trezit noaptea constient c ard si c trebuie s beau ap. Asta ar fi spus orice medic. Dumnezeu mi-e martor c n-as ncerca nici n ruptul capului s obtin vreun avantaj pe nedrept, ns n viata mea nu mi-am nchipuit c aceast rationalizare a apei se poate aplica si n cazul unui om bolnav. De fapt, ar fi trebuit s-i scol pe ceilalti si s le cer un pic de ap, numai c m-am gndit c ar fi egoist din partea mea s-i trezesc din somn. Asa c m-am dat jos din pat, mi-am luat cana si am iesit n vrful picioarelor din gaura neagr unde dormeam, avnd mare grij s nu-i deranjez pe Caspian si pe Edmund, care au dormit foarte prost de cnd a nceput arsita si s-a redus ratia de ap. ntotdeauna ncerc s-i menajez pe ceilalti, indiferent dac se poart frumos cu mine sau nu. Am intrat asadar n camera mare, dac asta se poate numi camer, acolo unde sunt bncile de vslit si bagajele. Chestia aia cu ap se afl aici. Totul mergea strun, ns nici n-am apucat s scot o can plin, c m-a si prins iscoada aia mic de Pispirici. Am ncercat s-i explic c voiam s ies pe punte s iau o gur de aer curat (treaba cu apa nu avea nici o legtur cu el), iar el m-a ntrebat de ce plecasem cu cana. A fcut un asemenea trboi, nct a trezit toat sandramaua aia de corabie. S-au purtat cu mine revolttor. Am ntrebat, asa cum ar fi fcut oricine, ce cuta Pispirici furisat pe lng butoiul cu ap, n toiul noptii. El a zis c, fiind prea mic pentru a fi de folos pe punte, fcea de straj la ap n fiecare noapte ca s se poat odihni ceilalti. Acum urmeaz nedreptatea lor pctoas: toti l-au crezut pe el. Ei, poftim!

A trebuit s-mi cer scuze, cci altminteri bruta aia mic si periculoas s-arfi repezit cu sabia la mine.

Pe urm, Caspian si-a dat arama pe fat si, purtindu-se ca un tiran brutal, a strigat n gura mare, s aud toti, c oricine va fi prins furnd apa o va ncasa de douzeci de ori. Habar n-aveam ce nsemna asta, darmi-a explicat Edmund. Se face asa n crtile alea pe care le citesc fratii Pevensie.

Dup aceast amenintare las, Caspian a ntors foaia si a nceput s fac pe protectorul. Zicea c i prea ru c nu m simteam bine si c toat lumea avea febr si ardea, dar c trebuia s ne strduim cu totii din rsputeri etc. etc. Un mgar ngmfat si scrbos. Astzi, am stat n pat toat ziua.

7 septembrie. Un pic de vnt azi, dar tot dinspre vest. Am strbtut cteva mile spre est cu o parte din vel prins de ceea ce Drinian numeste un catarg improvizat - adic bompresul pus n sus si legat (ei zic prins cu frfnghia) de ciotul catargului adevrat, n continuare, mi-e teribil de sete.

8 septembrie. Navigam mai departe spre est. Stau acum toata ziua n priciul meu si, pn vin la culcare cei doi draci mpielitati, nu vd pe nimeni n afar de Lucy, care mi d un pic din ratia ei de ap. Zice c fetelor nu li se face asa de sete ca bietilor. Asa mi-am zis si eu adesea, numai c s-ar cuveni ca pe mare s se stie limpede acest lucru.

9 septembrie. Zrim uscat; un munte foarte nalt, undeva foarte departe spre sud-est.

10 septembrie. Muntele se vede mai mare si mai clar, ns e tot foarte departe. Pescrusi astzi, pentru prima oar, dup nici nu mai stiu ct timp.

11 septembrie. Am prins niste peste, care s-a mncatla dejun. Am aruncat ancora cam pe la 7 p.m. ntr-un golf al acestei insule muntoase, unde apa are o adncime de trei stnjeni. Idiotul la de Caspian nu ne-a lsat s coborm pe mal fiindc se ntuneca si i era fric de barbari si de fiare slbatice, n seara asta, ratie suplimentar de ap."

Ce i astepta pe aceast insul avea s-l priveasc pe Eustace mai mult dect pe oricare altul, ns nu se poate spune cu cuvintele lui, ntruct dup 11 septembrie a uitat mult vreme s mai scrie n jurnal.

Cnd s-a fcut dimineat, cu un aer cenusiu apstor, dar cu o zpuseal sufocant, aventurierii au descoperit c se aflau ntr-un golf mpresurat de faleze abrupte si de stnci ascutite, ce te duceau cu gndul la fiordurile norvegiene, n fata lor, la captul golfului, exista o portiune de pmnt neted pe care cresteau nghesuiti nenumrati copaci, ca niste cedri, printre care curgea repede un pru. Dincolo de acest crng, se vedea un pieptis rpos ce se ncheia printr-o creast zimtat, dup care se zrea ntunecimea unor munti ce se pierdeau printre norii plumburii, de nu le mai desluseai piscurile. Stncile aflate mai aproape, de o parte si de cealalt a golfului, erau brzdate ici si colo de dungi albe despre care toat lumea bnuia c erau cascade, desi de la o asemenea distant nu se vedea c s-ar misca si nici nu fceau vreun zgomot Peste tot domnea o liniste desvrsit, iar apa din golf era neted ca oglinda, n ea se reflectau toate detaliile stncilor. Poate c ntr-un tablou scena aceasta ar fi fost frumoas, ns n viata real prea destul de apstoare. Nu era un trm primitor cu musafirii.

Fcnd dou drumuri cu barca plin, toat lumea a cobort pe mal; au but ap si s-au desftat spln-du-se n ru, au mncat si s-au odihnit, dup care Caspian a trimis patru oameni napoi s pzeasc vasul, iar ceilalti si-au nceput ziua de munc. Aveau de fcut o multime de lucruri. Butoiasele trebuiau aduse la mal, cele crpate urmnd, pe ct posibil, s fie reparate, iar apoi umplute toate cu ap; trebuia dobort un copac - un pin, dac gseau -, din care s se fac un nou catarg; trebuiau reparate velele; urma s se organizeze o echip care s plece la vntoare pe insul; hainele trebuiau splate si crpite; iar nenumratele mici sprturi de pe corabie trebuiau si ele reparate. Cci Zori de zi" - iar lucrul acesta era mai evident acum, cnd vedeau nava de la distant - nu mai semna aproape deloc cu corabia elegant care plecase din Narrowhaven. Arta ca o hardughie paradit si splcit, pe care oricine ar fi putut s-o confunde cu o evap. Nici ofiterii si echipajul nu artau mai bine - slabi, palizi, cu ochii rosii de nesomn si zdrentuiti.

Stnd lungit sub un copac si auzind toate planurile astea, lui Eustace i se puse un ghem n stomac. Chiar n-or s se odihneasc deloc? Se prea c prima zi pe uscatul dup care tnjiser atita avea s fie la fel de dificil si trudnic pe ct se artaser toate zilele pe mare. Pe urm i veni o idee nemaipomenit. Nu se uita nimeni - sporoviau cu totii despre corabia lor, ca si cum le-ar fi plcut afurisenia aia. Ce-ar fi, pur si simplu, s-o stearg? Putea s se plimbe spre interiorul insulei, s gseasc un loc rcoros, cu aer curat si tare, sus n munti, unde s trag un somn pe cinste, dup care s nu se ntoarc la ceilalti dect atunci cnd se ncheia ziua de munc. Simtea c i-ar prinde tare bine. Trebuia, ns, s