“În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictură a cuvintelor sau audiţie colorată(…). Pictorul întrebuinţează în meşteşugul sau culorile: alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligenţa prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare.”

George Bacovia

George Bacovia este cel mai mare si autentic poet simbolist roman,primul care introduce notiunea de poezie modernista si autor al mai multor volume precum Plumb,Stante burgheze,Comedii in fond,Scantei galbene.

Universul liric bacovian este dominat de ,,toamne reci” , ,,nopti bantuite” , ,,strazi pustii”, nevroze,depresii si gol sufletesc.

Cromatica lui Bacovia este una limitata centrata pe cateva motive tipic simboliste: uratul,plictisul,tristetea si monotonia.Culoarea,esential sugestiva,in loc sa reliefeze obiectul,dimpotriva estompeaza conturul,il dizolva intr-un fluid unic capabil sa impuna o anumita stare de spirit.Culorile ca si instrumentele muzica au rolul de a induce o anumita stare sufleteasca.

Bacovia imbratisaza griurile culorile palide si chiar si putinele pete mai vii ce apar in poeziile acestuia au o nuanta total diferita de simbolistica la baza.

Galbenul spre exemplu este corespondentul maladivului si al deznadejdii.(poezia Scantei galbene).

Rozul, verdele, albastrul evocă tristeţea şi creează nevroze.(poezia Note de primavara)Violetul aduce uneori sugestia crepusculului, alteori dă o senzaţie de halucinaţie, de

alienare, prin prezenţa obsedantă.(poezia Amurg Violet). Grigore Grigurcu spune ,, La nici un poet român n-a repurtat vreodată o culoare biruinţa pe care o înscrie violetul bacovian.”

Rosul este culoarea amurgului şi ţâşneşte dintr-o hemoragie universală.(poezia Amurg)Albul conturează reveria şi infinitul ei, dar şi starea de nevroză. (poezia Alb)Negrul declanşează o invazie distrugătoare, sugerând carbonizarea, trecerea în lumea

anorganică… (poezia Negru)Griul ce abunda in poezia Plumb sugereaza o stare de apasare, greutate sufleteasca,

angoasa, plictiseala şi lipsa de orizont a existenţei cotidiene. Multe sunt cenuşii: fumul din gări, cerul înnorat de toamnă, amurgul, ceaţa, pieţele pustii.(poezia Gri)

Bacovia nu realizează sugestia printr-o tehnică impresionistă; nu există nuanţe în culorile bacoviene; culorile sale sunt concentrate, ele devin strigăte ale sufletului, ale trăirii.

Trăirea existenţială a durerii, sentimentul de pustietate şi singurătate sunt elemente impresioniste realizate însă de poet prin corespondenţe între sentiment şi culoare.

Nicolae Manolescu afirma ca ,,La el culoarea este nu numai persistentă şi obsesivă, dar şi de o mare materialitate, ca la expresionişti.”