MODUL 9EXECUTAREA CUSĂTURILOR MECANICE

LECŢIA 9.2

TEHNOLOGIA EXECUTĂRII SUBANSAMBLELOR

1. PREGĂTIREA GULERULUIGulerul se compune din două piese:

faţa gulerului – piesă croită dintr- o singură bucată; dosul gulerului – poate fi croit din două bucăţi.

Gulerele se deosebesc între ele atât prin formă cât şi prin modul de execuţie. În funcţie de formă, acestea pot fi:

rotunde; fixe pe gât sau degajate; cu rever; şal; gen tunică, etc.

După modul de execuţie, gulerele pot fi dublate, cu sau fără întăritură.

La gulerele dublate se execută mai întâi dosul de guler, pe care, dacă este cazul, se aplică pânza pentru întăritură, care poate fi termoadezivă sau autoadezivă. Dacă materialul pentru întăritură este impregnat cu substanţă termocolantă, aceasta se va fixa termic pe dosul gulerului (cu fierul de călcat).

Faţa de guler se croişte întotdeauna mai mare cu cca. 0,3-0,5 cm, în funcţie de grosimea materialului şi se aplică pe dosul de guler, reţinându-se mai ales la colţuri, astfel încât după întoarcere să se îmbrace perfect colţurile fără să se vadă pe faţă cusătura de unire cu dosul de guler.

Faţa gulerului se croieşte fără cusătură pe mijlocul spatelui. Se admite cusătură numai pe dosul de guler.

1

2. PREGĂTIREA BIZEŢILORBizeţii sunt dubluri ale părţilor de mijloc ale feţelor. Ei se croiesc în forma

marginii care se întoarce. De aceea, deseori nu există un tipar separat pentru dublură, ea fiind desenată de exemplu în partea din faţă, de unde se şi copiază.

La margini drepte, dublura se poate croi împreună cu partea dublată, economisindu-se astfel operaţia de coasere a marginilor şi întoarcere.

După croire piesele componente se încheie, refăcând tiparul bizetului, după care urmează operaţiile de descălcare a cusăturilor, rihtuire a marginilor şi întărire cu ajutorul materialelor de întărire termoadezive sau autoadezive.

3. ÎNSEMNAREA ŞI EXECUTAREA BUTONIERELORÎn funcţie de sortiment şi de model, butonierele se execută orizontal, vertical

sau oblic.

În toate cazurile butoniera se însemnează cu o depăşire de 0,2 cm faţă de locul unde trebuie cusut nasturele (loc ocupat de picioruşul acestuia), ţinând seama de mărimea nasturilor şi de distanţa dintre aceştia.

Dacă produsul se încheie pe mijlocul feţei, se fac următoarele recomandări:

pe cât posibil, butonierele trebuie să se execute orizontal (exceptând fentele);

butonierele trebuie să fie repartizate astfel încât să existe câte o butonieră pe linia bustului, a taliei şi la 2 cm mai jos de marginea buzunarului dacă există buzunar aplicat;

la rochia deschisă până la tiv, distanţa dintre butonierele de pe fustă poate fi mai mare cu 1-1,5 cm decât între cele de pe corsaj;

butonierele de pe corsaj să nu aibă între ele mai mult de 8 cm; se execută pe direcţia verticală butonierele de pe mijlocul

fentelor şi uneori cele de garnitură.

Executarea butonierelor se face manual sau mecanic, ele putând fi festonate sau bordate.

Butonierele festonate se însemnează cu creta, şi se execută la maşina de cusut butoniere, în faza de finisare a produsului.

Butoniera bordată se însemnează cu creta sau pix, pe dosul materialului.

Pe faţa produsului se aplică, peste fiecare semn de butonieră, o bucată de material, care să depăşească semnul de jur împrejur cu 1,5-2 cm.

Acesta se fixează cu tighel de o parte şi de alta a semnului, închizându-se la capete cu un dreptunghi, apoi, se taie pe mijloc între tighele şi spre colţuri.

Se întoarce bucata de material aplicată pe dosul produsului, lăsându-se pe margine o lizieră subţire. Distanţa între tighele şi lăţimea lizierei este condiţionată de

2

grosimea materialului. Liziera se fixează egal de o parte şi de alta, în cusătură, se presează umidotermic şi se fixează capetele rezervei.

Butonierele bordate se pot executa la toate sortimentele cu condiţia ca materialul să nu fie foarte gros.

Aceste butoniere se execută înainte de aplicarea gulerului, a corsajului în talie etc., respectiv înainte de a fixa bizeţii într-o cusătură orizontală, ceea ce impune mare atenţie la însemnarea şi executarea lor.

4. PREGĂTIREA MANŞETELORManşetele sunt accesorii ale mânecilor, care se aplică peste mânecă,

având rol de garnitură, sau în continuarea mânecii, făcând parte din lungimea acesteia.

Manşetele de garnitură pot fi executate chiar din lungimea mânecii, prin îndoirea acesteia spre faţă, fixate cu tighel vizibil sau lăsate liber.

a – însemnarea manşetei;b – îndoirea manşetei;c – executarea cusăturii.

Manşetele croite separat, îndoite peste mânecă, se execută complet, se aplică prin coasere la terminaţia mânecii şi se întorc spre faţă, lăsându-se liber sau fixându-se cu tighel.

Dacă manşeta se lasă liber, atunci ea trebuie dublată; dacă se fixează pe mânecă nu este necesară dublarea ei.

a – aspect finit;b - executarea cusăturii.

Manşetele aplicate în continuarea mânecii au diverse forme: drepte; cu colţuri; tubulare; încheiate cu nasturi.

Când sunt închise ele trebuie să aibă lungimea corespunzătoare încheieturii mâinii iar cele tubulare trebuie să aibă lăţimea corespunzatoare trecerii pumnului strâns.

3

Aplicarea manşetelor pe mânecă se poate executa cu tighel ascuns sau vizibil pe faţă. În cazul în care mâneca este prevazută cu şliţ, acesta se execută înaintea aplicării manşetei. Totodată se execută faldurile sau creţurile, în funcţie de model.

Manşetă cu tighel vizibil pe faţă Manşetă cu tighel invizibil pe faţă

După fixarea manşetei cu ambele cusături, acestea se presează şi apoi, dacă modelul o cere, se execută pe marginea manşetei tighel de garnitură, apoi se însemnează şi se execută butonierele, după care se cos nasturii.

Manşetele tubulare se fixează pe mânecă cu o singură cusătură, ascunsă, prinzându-se ambele foi de material o dată.

5. PREGĂTIREA BUZUNARELORPrivite ca accesorii sau garnituri ale produsului, buzunarele se pot executa în diferite

forme, folosind diverse tehnologii.Ele pot fi:

aplicate; deschise în cusătură; tăiate în material.

Buzunarele aplicate pot avea diverse forme geometrice; cele deschise în cusătură pot fi amplasate atât în cusaturi de garnitură, cât şi în cele laterale. Buzunarele tăiate în material sunt de obicei gen butonieră, realizate cu sau fără clapă.

Buzunarele aplicate se croiesc după tipar, lăsându- se o rezervă de 1-1,5 cm, care se îndoaie spre interior, dând buzunarului forma finală. Dacă buzunarul are şi clapă, aceasta se dublează, la fel ca şi piesa de buzunar.

Acest tip de buzunar se aplică pe produs cu tighel vizibil pe faţă. În funcţie de model, tighelul se poate executa la distanţa de 0,1- 1 cm faţă de marginea buzunarului. Clapa se aşează la distanţa de 0,8 cm deasupra buzunarului.

Dacă marginile buzunarului sunt rotunjite, acestea se crestează pentru a putea fi îndoite spre interior, dând forma corespunzătoare.

4

Buzunarele deschise în cusatură se execută cu deschideri de lungimi diferite, funcţie de locul unde sunt amplasate şi de scop.

Cele de garnitură se execută fără punga de buzunar sau cu o pungă foarte puţin adâncă, spre deosebire de cele funcţionale, a căror pungă trebuie să permită introducerea mâinii.

Pe porţiunea deschiderii buzunarului, rezerva cusăturii trebuie să fie de minim 3 cm. Marginile deschiderii se fixează cu tighel pe faţă, executat la 0,2 - 0,6 cm. Dacă modelul impune, la partea din faţă a deschiderii se poate aplica o clapă.

Buzunarele tăiate în material pot fi amplasate pe corsaj, pe mânecă, pe pantalon sau pe fustă.

Poziţia lor poate fi orizontală, verticală sau oblică.

Aceste buzunare, prevăzute cu pungă interioară, se pot executa sub formă de butonieră bordată, cu bordajul lat de 0,5-1,5 cm de ambele părţi ale deschizăturii sau cu bordaj numai la partea din faţă. În locul bordajului se pot introduce clape de diferite forme şi lăţimi. Punga buzunarului se poate executa din material de căptuşeală. Când tăietura buzunarului este în linie oblică, se impune mare atenţie la crestarea colţurilor rezervei. În acest caz, la capete, laturile butonierei se tighelesc diferenţiat, în funcţie de forma clapei.

5