CRIZA ECONOMICĂ ŞI STRESUL LA LOCUL DE MUNCĂ- NOI

PROVOCĂRI ÎN ARMONIA FAMILIEI

IOANA SUCIU12

ABSTRACT: Pressure and stress at work, during this economic crisis period, leaded to the amplification of individual emotional exhaustion level. Unfortunately, stress at work is frequently brought in personal/family space, having negative effects upon the relationship, the quality and time spent with children. Sometimes, the consequences are dramatic: divorces, domestic violence, emotional and behavioural children disorders. Working mothers or single-parent families are most likely to be exposed to noxious effects of stress at work.This study intends to identify the level of stress at work in the context of today’s economy and which are its consequences upon family equilibrium by comparison in traditional families and in single-parent families.In the first part we’ll identify the intensity of stress at work among different categories of individuals: married/not married, with/without children. The instrument for measuring this evaluation of stress at work is Maslach Burnout Inventory. The questionnaire contains 25 items and it is structured on 3 dimensions: emotional exhaustion (9 items), depersonalization (6 items), personal achievements reduction (10 items). The answers uses a 5 steps Likert scale, as follows: 1-strongly disagree, 2-disagree, 3-not agree not disagree, 4-agree, 5-strongly agree.The second part of the study consists of a qualitative approach. Based on some semi-structured interviews we’ll analyze the implications of stress at work and economic crisis upon traditional and single-parent families climate. A first element of analysis would be the relationship between partners (in case of traditional families), the relationship with children, with other relatives (extended family), with work colleagues and with friends. Another aspect to be analyzed is the effects of economic crisis and stress at work upon individual’s family concord.

Keywords: economic crisis, family, stress, children, single parent

1 Universitatea „Babeş-Bolyai”Cluj- Napoca, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, ioana_suciu82@yahoo.com 2 Autorul doreşte să mulţumească pentru suportul financiar din programul co-finanţat de PROGRAMUL OPERAŢIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007 – 2013, Contract POSDRU 6/1.5/S/4 – „STUDII DOCTORALE, FACTOR MAJOR DE DEZVOLTARE AL CERCETĂRILOR SOCIO-ECONOMICE ŞI UMANISTE”

INTRODUCERE

Primele semne ale crizei economice globale, resimţite şi în România la sfârşitul anului

2008, anunţau, în mod firesc, o avalanşă de costuri sociale traduse prin scăderea drastică a

nivelului de trai. Semnele de atunci sunt astăzi realităţi sociale dure: degradarea calităţii vieţii,

tensiuni sociale şi în sânul familiei. Odată instalată, în 2009, criza a adus cu sine şi alte efecte

negative colaterale: şomaj, sărăcie, insecuritatea locului de muncă, scăderea nivelului salariilor.

Vârful crizei pare să fi fost atins în 2010, când situaţia economică a României a cunoscut un

derapaj accentuat. Sectorul privat nu poate fi revigorat, în lipsa unor măsuri economice de

stimulare a creşterii producţiei, iar în sectorul public toate salariile au fost diminuate cu 25%.

Toate aceste măsuri dure vor fi resimţite brutal în ultima parte a acestui an, atât în preţurile

bunurilor de consum, cât şi în cheltuielile de întreţinere. În plus, numărul şomerilor e în continuă

creştere iar formele de ajutor social oferite de către Guvern se dimininuează semnificativ. Este

cît se poate de evident că sărăcia va cuprinde tot mai mulţi indivizi şi poate cel mai grav se va

reflecta în instalarea unei crize sociale din care familia va resimţi cel mai acut tensiunile şi

consecinţele acestei stări de fapt.

CRIZA ECONOMICĂ ÎN ROMÂNIA

România traversează astăzi o perioadă de ample şi profunde schimbări de ordin economic

şi social. Efectele negative majore ale crizei economice sunt arhicunoscute: creşterea masivă a

şomajului şi diminuarea accentuată a veniturilor sub incidenţa măsurilor politice impuse şi

diminuarea puterii de cumpărare. Peste trei sferturi dintre românii cu vârsta peste 18 ani au fost

afectaţi de criza economică, impactul fiind resimţit mai puternic de femei, antreprenori, angajaţi

cu studii superioare şi şomeri, arată un studiu realizat de Mercury Research. Potrivit studiului,

peste un sfert dintre bărbaţii cu vârsta peste 18 ani nu au fost afectaţi de criză, procent

semnificativ mai mare decât cel al femeilor, de 20%, potrivit studiului realizat în a doua parte a

lunii martie. Nouă din zece antreprenori au resimţit negativ criza economică, în timp ce 55%

dintre managerii sau angajaţii cu studii superioare au fost afectaţi. Şi persoanele care pentru

moment nu au un loc de muncă au resimţit puternic impactul crizei, 95% dintre acestea fiind

afectate. Pe de altă parte, 66% dintre români sunt mai îngrijoraţi de situaţia lor financiară decât în

urmă cu şase luni, procentul fiind mai mic decât în luna martie din 2009 (75%), dar situându-se

în continuare peste nivelul din noiembrie 2008, când apăreau primele semne ale crizei în

România şi când doar jumătate (53%) îşi exprimau această temere. "Principalele temeri sunt

legate de imposibilitatea de a menţine acelaşi stil de viaţă ca în prezent (40%), de scăderea

veniturilor (39%) sau de nesiguranţa de a face faţă cheltuielilor curente (38%). Temerile legate

de imposibilitatea de a putea plăti ratele sunt valabile pentru 15% dintre românii cu vârsta peste

18 ani, iar 14% se tem ca nu vor mai putea face economii sau investiţii ca în anii trecuţi", se mai

spune în studiu. Datele fac parte din studiul Financial CrisisMeter realizat de Mercury Research

începând cu luna noiembrie 2008. Studiul a fost realizat în perioada 15 martie-1 aprilie 2010 pe

un eşantion de 1.177 respondenţi cu vârsta peste 18 ani.

STRESUL PROFESIONAL

Stresul este denumit încă o boală a civilizaţiei, sute de articole şi lucrări despre acest

subiect au fost scrise până în prezent. Stresul ocupaţional apare ca temă recurentă în toate studiile

moderne referitoare la calitatea vieţii şi calitatea muncii, în toate societăţile dezvoltate sau în curs

de dezvoltare. Numeroase studii demonstrează atât amploarea acestei probleme organizaţionale,

cât şi faptul că ea nu este susceptibilă a se rezolva de la sine, ci mai degrabă se va amplifica în

perioada următoare.

Studiul Predicting the workplace of 2010, Robertson-Cooper Ltd. prestigioasă companie

de consultanţă în psihologia sănătăţii la locul de muncă, a arătat că doar 12% din angajatori

consideră că nivelul de stres al angajaţilor lor va scădea până la sfârşitul acestui deceniu, pe când

65% consideră că acesta va creşte mult sau foarte mult.(Robertson-Cooper,2005)

În ultimul sondaj anual al Industrial Society, realizat în întreaga Uniune Europeană, s-a

relevat că 76% din angajaţii Europei consideră că stresul ocupaţional este cea mai mare problemă

de sănătate şi siguranţă cu care se confruntă şi cu care se vor confrunta pentru următorii cel puţin

2 ani. Stresul ocupaţional este aşadar un punct important în programele de dezvoltare

organizaţională. Este unul din cele mai importante preocupări, dacă nu chiar cea mai importantă

preocupare, a angajaţilor moderni. În plus, este o manifestare care creşte atât ca amploare şi

intensitate, cât şi ca importanţă percepută de comunitatea de business şi de angajaţi deopotrivă.

În consecinţă, nu este de mirare că în Uniunea Europeană există presiuni legale pentru a obliga

angajatorii să ia serios în considerare aspectele legate de stresul ocupaţional, în programele lor

interne de resurse umane. Din punctul de vedere al organizaţiei analiza cost-beneficiu pentru

evaluarea oportunităţii implicării în programe de control al stresului ocupaţional este relativ

simplă. Costurile stresului ocupaţional pot fi izolate ca parte din ansamblul costurilor corporaţiei

cu absenteismul, fluctuaţia, lipsa de eficienţă şi de productivitate, conflictele interpersonale între

membrii organizaţiei, conflictele de muncă şi accidentele de muncă.

Stresul ocupaţional poate avea efecte deosebit de negative şi asupra individului, cauzând pe

termen lung probleme fizice şi psihologice. Printre simptomele fizice care, au demonstrat studiile

(Băban,1998), pot fi generate de expunerea îndelungată la stresori, dintre aceştea enumerăm:

tensiunea ridicată, nivel ridicat de colesterol, ulcer gastric, diverse afecţiuni cardio-vasculare

(culminând cu ateroscleroză şi infarct miocardic), precum şi comportamente de expunere

compulsivă sistematică la stimuli nocivi, precum fumatul excesiv sau consumul excesiv de

alcool. Simptomele psihologice negative asociate stresului ocupaţional cuprind o scădere a

motivaţiei, o scădere a stimei de sine, micşorare a încrederii în sine, diminuare a satisfacţiei

muncii şi anxietate crescută. “Dacă nu se intervine în mod corespunzător, starea de oboseală se

accentuează, ajungând la faza de epuizare, de surmenaj cronic, cu apatie, deprimare şi

incapacitate de lucru.”(Floru,1978) .Problema specifică actuală la locul de muncă este oboseala

cronică, sindrom caracterizat prin epuizare fiziologică şi emoţională şi adesea generat prin

frustrare la nivel cronic, de locul de muncă cuplat cu volumul prea mare sau prea mic de muncă.

Potrivit unor investigaţiilor, în SUA cinci din şase persoane au declarat că sunt supuse

unor tensiuni la locul de muncă (Kahn, Wolfe & Quin, 1964).Cea mai mare parte a persoanelor

chestionate au declarat că aceste tensiuni sunt suficient de intense pentru a fi resimţite negativ,

atât de cei în cauză , cât şi de organizaţie; 88% dintre subiecţi reclamă presiunile exercitate de

nivelurile ierarhice superioare, în timp ce numai 12% au acuzat presiunile exercitate de

subalterni.A apărut astfel ipoteza- confirmată ulterior de numeroase alte cercetări – că în cadrul

organizaţiilor se poate vorbi de un stres specific- stresul ocupaţional.

La sfârşitul anilor şaptezeci, criza de încredere a cercetătorilor privind stresul profesional

avea drept obiect clasificarea conceptelor , metodologiile de cercetare folosite şi limitele

domeniului. În mijlocul acestei confuzii semantice, Murrel (1978) propune un concept de stres

profesional în trei faze: cauză, efect, rezultat. Cu scopul de a evita orice ambigitate, termenul de

presiune va fi folosit ca sinomim pentru „stres”(în sensul dat de H. Selye) pentru a descrie

efectul presiunii asupra individului , incapacitatea de a rezista la această presiune poate duce la

un anume număr de consecinţe, mergând de la nemulţumire la o degradare a stării de sănătate. În

această privinţă , Flectchecher şi Playne (1980) se alătură lui Murrel , precizând că presiunea are

pentru ei acelaşi rol ca agenţii de stres care provoacă o tensiune de natură fiziologică sau

psihologică de scurtă sau lungă durată.Agenţii stresori îşi pot găsi originea în interiorul persoanei

sau în mediul exterior.Aceştia din urmă provin fie din mediul profesional, fie din cel

extraprofesional. Această precizare semantică a dus la unele progrese în domeniul cercetărilor

privind stresul profesional, ajungându-se la un model simplificat, reluat mai târziu de Cary

L.Cooper, de la Universitatea din Manchester (figura 1). Conjugarea anumitor surse de stres

propuse de acest model cu unele trăsături ale personalităţii poate fi predictivă în ceea ce priveşte

reacţiile la stres, cum ar fi: bolile coronariene, unele tulburări mentale ,insatisfacţia profesională,

conflicte conjugale, alcoolism,toxicomanie etc.(Cooper, 1978) În general putem distinge şase

surse de stres profesional şi organizaţional , ca surse inerente, cele referitoare la funcţia deţinută

, rolul jucat în organizaţie, dezvoltarea carierei, relaţiile la locul de muncă, structura şi climatul

organizaţional şi relaţia muncă/familie.

SURSELE CARACTERISTICILE SIMPTOME DE MALADII

STRESULUI INDIVIDUALE SĂNĂTATE

Legate mijlocit de muncă

Condiţii de muncă

Urgenţă impusă de timp

Responsabilitate faţă de vieţi omeneşti

Rol în organizaţie

Ambiguitate/conflict de roluri

Conflicte de responsabilitate

Dezvoltarea carierei

Prea multe avansări

Nu destule avansări

Nesiguranţa locului de muncă

Ambiţii contrariate

Individul

Nivel de anxietate

Importanţa nevrozei

Toleranţă la situaţii ambigue

Relaţia muncă/fami

lie

Probleme familiale

Familie în care cei doi membri ai cuplului lucrează

Simptome

Individuale

Valoarea presiunii sângelui

Nivelul colesterolului

Tabacism

Stare depresivă

Simptome organizaţionale

Absenteism ridicat

Rotaţie rapidă a muncitorilor

Grave prelungite

Accidente grave frecvente

Sănătate mentală

dezechilibrată

Maladii

coronariene

Figura 1. Un model de abordare teoretică a stresului ocupaţional în organizaţii ( după Cooper,

1986)

Sursele stresului ocupaţional

Sursele legate de mediul de lucru .Condiţiile sau mediul de lucru au fost factorii de stres

indelund studiaţi de peste un secol şi jumătate şi puşi în discuţie de specialiştii în medicina

muncii şi ergonomi. Proiectarea ergonomică a locului de muncă de muncă se consideră raţională

atunci când se asigură, pentru executanţi, condiţiile necesare pentru o muncă de înaltă

productivitate cu cele mai reduse consumuri de muncă şi de efort, fără mişcări inutile sau

incomode.

Folosirea simultană şi permanentă a acestor două căi este o condiţie esenţială a organizării

ergonomice a locului de muncă.De asemenea, există şi regulile care se referă la amenajarea

locului de muncă. În acest sens, principiul asigurării unui loc stabil pentru materiale şi pentru

obiectele muncii impune respectarea următoarelor reguli (Purdea,1998); totalitatea obiectelor

muncii şi materialelor utilizate , precum şi produsele finite (documente prelucrate în cazul

birourilor), trebuie să aibă un loc bine definit şi stabil; obiectele muncii şi materialele trebuie

aşezate cât mai aproape de executant; aşezarea materialelor în ordinea utilizării lor în timpul

lucrului şi în funcţie de frecvenţa utilizării lor. Respectarea acestor reguli practice se impune

datorită faptului că orice activitate de căutare a unui obiect solicită un consum mare de energie

nervoasă şi o mare risipă de timp.

Sursele legate pe postul pe care îl ocupă un individ. Lipsa atitudinilor sau a pregatirii

necesare postului generează stres, în situaţiile în care selecţia şi promovarea personalului se face

după alte criterii decât cele legate de competenţă profesională. Stresul apare ca urmare a

conflictului dintre dorinţa de putere a cadrelor de conducere şi cea de satisfacere a trebuinţelor

primare pe de-o parte şi neliniştea datorată posibilei constatări a performanţelor profesionale

scăzute, pe de altă parte. Deficienţe în proiectarea postului, exprimarea defectuoasă a

obiectivelor sau chiar lipsa precizării lor în fişa postului, sarcinile nedelimitate care dau naştere

unor lucrări repetate sau paralele la nivelul altor posturi sau compartimente generează

nesiguranţa, insatisfacţia în muncă, frustrarea.

Sursele legate de caracteristici personale. M.Friedman şi R.H.Rosenman, cardiologi

americani, în urma cercetărilor efectuate, au arătat că există o strânsă legătură între stres,

frecvenţa bolilor cardio-vasculare şi tipul de personalitate, identificând totodată două tipuri

majore de personalitate A şi B şi un tip intermediar, AB.

Personalitatea afectează în mod frecvent modul în care individul va răspunde la stres şi

de asemenea, modifică impactul stresului asupra organismului. Pentru unii oameni stresul face

parte din viaţa lor. Oricine a văzut astfel de persoane care îşi privesc tot timpul ceasul în mod

nervos sau care, pe şosea, claxonează cu disperare din autoturism.

Persoanele care se comportă astfel sunt reprezentanţi ai tipului A de personalitate, o

structură caracterizată prin nelinişte, agitaţie şi un stil de lucru contra-cronometru. Spre deosebire

de aceştia, o persoană care manifestă tipul B de comportament este în general lent, contemplativ

şi relaxat. Persoanele ce aparţin tipului A se concentrează spre realizări superioare, sunt foarte

competitivi, intoleranţi şi, chiar, agresivi când întâmpină dificultăţi. Totuşi, în exces, tipul A -

denotă nivele ridicate de stres, conducând astfel la probleme legate de sănătate. În unele studii

realizate pe femei (Heilbrun ,Friedberg,1988) cele cu tip A de comportament au fost găsite cu o

rată de 4 ori mai ridicată decât cele din tipul B, în ceea ce priveşte bolile cardiace.

Nu toţi specialiştii din domeniul stresului agreează ideea că cele două tipuri în această

manieră pot fi conexate cu sau fără prezenţa problemelor de sănătate. Unii experţi au identificat o

trăsătură de personalitate, numită - serie de caracter (Weibe, 1991) ce poate atenua efectele

stresului. Indivizii puternici manifestă trei trăsături fundamentale ale personalităţii, ei tind să

devină puternic implicaţi în ceea ce fac, acţionează de obicei cu convingerea că prin munca lor

vor face ceva diferit şi percep majoritatea schimbărilor din viaţă ca fiind benefice şi normale

pentru dezvoltarea personală.Datorită sentimentului lor puternic de autoeficacitate, indivizii cu

personalitate puternică sunt capabili să reziste la stres. Unii specialişti consideră că tăria de

caracter acţionează ca un tampon împotriva bolii. Caracterul puternic, ca trăsătură de

personalitate corelează cu o tensiune arterială scăzută, nivel scăzut de acizi graşi în sânge,

tensiune psihologică redusă şi o stare de fericire accentuată.

Din administrarea numeroaselor teste de personalitate au rezultat trei caracteristici ale

caracterelor tari: acordul- sunt devotaţi muncii lor, familiei, cât şi altor valori importante;

controlul- au un sentiment de control propriu asupra vieţii lor; provocarea- abordează

modificările vieţii ca ocazii de autotestare.

Vârsta. Din cercetările efectuate pe un eşantion de manageri cu vârste cuprinse între 30–60

ani a reieşit faptul că aceştia resimt în familie influenţele stresului organizaţional, în proporţii

variabile şi dependente de grupele de vârstă (Zorlenţan, Burduş, Căprărescu,1995) -58% din cei

cuprinşi în grupa de vârstă 30–40 ani; 46% din cei aflaţi între 41–50 ani; 38% cei peste 50 ani.

Cu alte cuvinte, presiunile din partea familiei vin tocmai în perioada, la vârsta la care

persoana respectivă se află pe curba ascendentă a aspiraţiilor profesionale şi a potenţialului de

muncă. S-a demonstrat faptul că, în general, vârstele tinere (până în 40 de ani) datorită capacităţii

sporite de rezistenţă a organismului acţionează ca un amortizor al stresului.

Genul. Agenţii stresori specifici organizaţiei generează o tensiune nervoasă ce afectează

personalul angajat indiferent de gen.. Totuşi o diferenţă există, şi anume în modul de reacţie. În

stare de stres, femeia poate deveni pasivă, dezorientată, marcată de un puternic sentiment de

vinovăţie, manifestând tendinţa de subapreciere şi retragere. Răspunsul la stres al bărbatului este

diferit, acesta reacţionând prin agresivitate, nervozitate, desconsiderarea normelor şi valorilor

sociale, manifestând tendinţa evidentă de defulare şi de a se descărca nervos.

În cazul în care femeia deţine o funcţie de conducere, s-a putut observa existenţa unor situaţii

specifice ce se pot transforma cu uşurinţă în agenţi stresori, şi anume:conflictul de rol profesional

şi familial generat de dorinţa de a rezolva sarcini multe şi foarte diferite; absenţa susţinerii atât

din partea familiei, cât şi din partea colegilor sau a persoanelor de gen feminin subordonate;

posibilităţile reduse de relaxare după o zi de muncă, comparativ cu cele ale bărbaţilor, fapt ce

provoacă oboseală fizică etc ( Zorlenţan, Burduş, Căprărescu,1995, pp.145).

Dacă în urmă cu câţiva ani categoriile profesionale considerate prin definiţie stresante erau:

piloţii de încercare, controlorii de trafic aerian, cosmonauţii, lucrătorii de la căile ferate şi

medicii, mai ales chirurgii; astăzi, lista s-a mărit adăugându-se printre altele: managerii şi

economiştii. În cadrul organizaţiilor, angajaţii din compartimentele de contabilitate, desfacere şi

aprovizionare sunt mult mai expuşi stresului organizaţional decât cei din alte compartimente.

Referitor la nivelul de calificare se poate spune că spre deosebire de muncitorii necalificaţi,

persoanele cu studii superioare sunt supuse frecvent conflictelor de rol, tolerând cu greu

ambiguitatea rolului. Un studiu interesant a fost efectuat de către compania Gallup vizând relaţia

dintre stres şi dimensiunea organizaţiei (Zorlenţan, Burduş & Căprărescu,1995 pp.146). Studiul

s-a derulat pe un eşantion de 845 manageri americani grupaţi după dimensiunea organizaţiei,

rezultatul acestuia indicând faptul că relaţia dintre nivelul stresului managerial şi mărimea

organizaţiei este invers proporţională.

Consecinţele stresului ocupaţional

Relaţia dintre stresul ocupaţional şi rezultatele adverse asupra sănătăţii angajaţilor este un

fapt demonstrat de numeroase studii. Consecinţele negative ale stresului cronic pot fi divizate în

trei categorii: comportamentale, psihologice şi fiziologice.

Consecinţele comportamentale ale stresului sunt absenteismul, accidentele, abuzul de

alcool şi medicamente, performanţele scăzute şi comportamentele contraproductive incluzând

aici violenţa la locul de muncă. Stresul este numai unul din multipli factori care pot influenţa

performanţa. Există multiple influenţe care acţionează mijlocit sau nemijlocit care afectează

comportamentul în muncă. Efectele stresului asupra performanţei depind de câţiva factori,

incluzând complexitatea sarcinii realizate şi trăsăturile de personalitate ale individului care este

implicat într-o sarcină de muncă. Bineînţeles, stresul cronic, în mod obişnuit, are efecte negative

asupra performanţei în muncă.

Consecinţele psihologice ale stresului includ anxietatea, depresia, izbucnirea nervoasă

(burnout), oboseala, tensiunea activităţii de muncă şi insatisfacţia cu propria muncă şi viaţă

(Kahn & Byosiere, 1992). Izbucnirea nervoasă este o particularitate importantă şi în acelaşi timp

o consecinţă a stresului.Ea este o stare extremă a reacţiei la stres care este rezultatul unui răspuns

prelungit cronic la stresorii muncii care depăşesc resursele individuale de a controla stresul

(Maslach, Schaufeli & Leiter, 2001). Epuizarea emoţională se manifestă când senzaţiile

emoţionale s-au evaporat pur şi simplu în procesul muncii. Individul care suferă de sentimente de

depersonalizare a devenit apăsat de activitatea sa de muncă şi începe să trateze pacienţii ca pe

nişte obiecte. Indivizii care trăiesc o senzaţie de realizare personală scăzută nu pot opera la

nivelul problemelor efective pe care le au de rezolvat şi nu pot înţelege sau să se identifice cu

problemele celorlalţi. Ei se percep depăşiţi de evenimente şi astfel devin incapabili să

implementeze soluţii eficiente.

Consecinţele fiziologice ale stresului. Deşi multe din efectele fiziologice ale stresului sunt

intercorelate , ele pot fi totuşi categorizate în trei tipuri: efecte cardiovasculare incluzând

tensiunea arterială, tahicardie şi colesterol; efecte gastrointestinale care includ probleme

digestive de diferite tipuri; efecte biochimice care includ creşterea cortizolului şi catecolaminelor

(hormoni ai stresului). Situaţiile stresante de la locul de muncă sunt în conexiune cu creşterea

nivelului de cortizol, norepinefrine şi adrenalina din circuitul sanguin. (Fox, Dwyer & Ganster,

1993). În acelaşi timp, arată Krantz şi McCeney (2003), expunerea pe termen lung la nivele

ridicate ale hormonilor specifici stresului, conduce la deteriorarea sistemului imunitar şi apariţia

bolilor coronariene. Cu alte cuvinte, există evidenţe clare a efectelor fiziologice negative care pot

rezulta din expunerea cronică la stres.

Epuizarea emoţională

Epuizarea emoţională se manifestă când senzaţiile emoţionale s-au evaporat pur şi

simplu în procesul muncii. Individul care suferă de sentimente de depersonalizare a devenit

apăsat de activitatea sa de muncă şi începe să trateze pacienţii ca pe nişte obiecte. Indivizii care

trăiesc o senzaţie de realizare personală scăzută nu pot opera la nivelul problemelor efective pe

care le au de rezolvat şi nu pot înţelege sau să se identifice cu problemele celorlalţi. Ei se percep

depăşiţi de evenimente şi astfel devin incapabili să implementeze soluţii eficiente.

Izbucnirea nervoasă ca manifestare comportamentală poate fi măsurată cu mai multe

tipuri de chestionare cum ar fi Inventarul Maslach pentru izbucnirea nervoasă (MBI). MBI este

un chestionar care include trei scale care măsoară componentele izbucnirilor nervoase

(epuizarea, depersonalizarea şi comportamentul cinic la locul de muncă şi un sens al ineficienţei

şi lipsa de realizare profesională. S-a constatat că stresorii cronici (ex. ambiguitatea de rol şi

conflictul de rol) conduc adesea la izbucniri nervoase. Un studiu realizat în paralel în SUA şi

Olanda, a constatat că ofiţerii de poliţie şi gărzile de securitate din ambele ţări au un nivel relativ

mărit de cinism şi sentimente de ineficienţă, bar un nivel scăzut de epuizare. În contrast, cadrele

didactice au un nivel ridicat de epuizare în ambele ţări, dar niveluri medii de cinism şi

sentimentul ineficienţei. Angajaţii din mediul medical au niveluri ridicate de ineficienţă

personală, dar scăzute de cinism şi epuizare. Totuşi, întrebarea care se poate pune este aceea că

dacă un individ are numai una sau două din trei dimensiuni care caracterizează comportamentul

de izbucnire nervoasă, putem să susţinem că acesta este afectat de acest comportament?

Problema rămâne deschisă. În general, cercetările au relevat faptul că paternele de bază ale

comportamentului de izbucnire nervoasă se pare că este aproximativ similar la diferite profesiuni

şi ţări (Maslach şi colab. 2001).

Maslach& all. (2001) discută câteva rezultate obţinute în investigarea izbucnirilor

nervoase. Astfel, o primă observaţie este aceea că burnout-ul este mai frecvent printre tinerii

angajaţi, care, comparativ cu angajaţii cu vechime, pot să fie copleşiţi de cerinţele locului de

muncă nou. Aşa cum s-a remarcat şi mai înainte, burnout-ul a fost studiat preponderent pe

profesii dominate de femei. De aici observaţia că femeile manifestă un burnout mai ridicat decât

bărbaţii. Acest lucru nu este totuşi confirmat. Unele studii au găsit că bărbaţii au un nivel de

cinism uşor mai ridicat ca femeile, în timp ce femeile au un nivel de epuizare uşor mai mare ca

bărbaţii. Persoanele căsătorite sunt mai puţin predispuse la burnout decât cele necăsătorite,

probabil din cauza suportului social din partea soţului. În plus, persoanele cu trăsături de

personalitate astfel ca o percepţie a propriei persoane scăzută şi cu un comportament de Tip A,

sunt, la fel, mai predispuse la burnout (Pitariu, 2004). Pe scurt, este clar că locurile de muncă

expuse cronic la responsabilităţi care copleşesc deţinătorii acestora şi presiunea mare de timp,

supun angajaţii la un risc mare de burnout. Intervenţiile de reducere a burnout-ului se vor

concentra deci pe atât pe individ, cât şi pe postul de muncă deţinut. O combinare a

managementului stresului, formarea deprinderilor de muncă şi proiectarea ergonomică a

muncii, se pare că este măsura de viitor în vederea reducerii burnout-ului.

ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Datorită impactului semnificativ pe care îl are stresul profesional atât asupra individului

cât şi mediului din care acesta face parte se poate spune că un demers de cercetare care să

investigeze implicaţiile pe care stresul profesional le are asupra climatului familial este unul mai

mult decât ncesar. În cele ce urmează ne vom opri asupra implicaţiilor pe care stresul profesional

le are asupra relaţiilor de familie în funcţie de statutul marital al individului şi absenţei sau

prezenţei unui copil în viaţa acestuia. Obiectivul aşadar este acela de a vedea care este nivelul

stresului profesional, mai exact epuizării emoţionale în contextul socio-economic actual şi mai

apoi să investigăm efectele acestuia în viaţa de familie. Ipotezele de la care am pornit sunt cele

conform căror nivelul stresului profesional este unul ridicat iar efectele acestuia sunt mai degrabă

resimţite de către familiile cu copii , sau familiile monoparentale. Eşantionul stabilit pentru acest

demers de cercetare a fost contituit din 53 de indivizi care muncesc în aceeaşi

organizaţie(variabila de control) dar care au statut marital diferit(căsătorit, necăsătorit, divorţat

cu sau fără copii). Organizaţia fiind una cu specific relaţii cu clienţii pentru măsurarea stresului

profesional mai exact epuizarea emoţională la locul de muncă -bournout- s-a utilizat versiunea

pentru cei care lucrează în servicii umane a Maslach Burnout Inventory (MBI- HSS) preluat din

Hallberg şi Sverke (2004) şi dezvoltat de Maslach, Jackson şi Leiter (1996).

Din cei 25 de itemi, 9 măsoară epuizarea emoţională (Mă simt epuizat emoţional din

cauza muncii mele...α = 0.90), 6 măsoară depersonalizarea (Simt că imi tratez unii clienţi

(colegi) ca şi cînd ar fi obiecte impersonale...α = 0.80) şi 10 evaluează sentimentul de slabă

realizare personală – itemi cu cotare inversă (Mă descurc foarte bine în faţa problemelor

clienţilor (colegilor) mei... α = 0.74). Răspunsurile au fost oferite pe o scală Likert cu 5 puncte

(1- „dezacod total”; 7- „acord puternic”). Scorurile totale ale subscalelor constau din mediile

răspunsurilor la fiecare item. Într-o metaanaliză a 61 de studii care au utilizat Maslach Burnout

Inventory, Lee şi Ashfort (1996) au relatat o bună consistenţă internă a celor 3 subscale (α = 0.86

pentru epuizarea emoţională, α = 0.76 pentru depersonalizare , α = 0.77 pentru sentimentul de

slabă realizare personală). În urma analizei răspunsurilor pe fiecare subscală am putut observa un

grad înalt de epuizare emoţională în rândul populaţiei căsătorite cu copii faţă de indivizii

necăsătoriţi ceea ce contravine studiile prezente mai sus. Se pare că situaţia economică instabilă

face ca tot mai mulţi indivizi care au şi calitatea de părinte să resimtă efectel.e stresului

pro0fesional şi pentru prima dată putem afirma ca suportul familial nu este suficient pentru a

contracara efectele nocive asupra individului

Tabel 1. Asocierea Item: Ma simt sacatuit emotional şi statutul marital

statutul marital

necasatorit , fara

copii

necasatorit, cu

copii

casatorit, cu

copii

Ma simt sacatuit emotional dezacord total 0 0 6

dezacord partial 4 2 12

nici acord nici

dezacord

0 0 5

acord partial 0 1 2

acord puternic 0 0 5

Total 4 3 30

Aşa cum putem observa şi în tabelul de mai jos se pare că epuizarea emoţională la locul

de muncă este prezentă intens în cazul indivizilor divorţaţi – lipsiţi de suportul familial. Atât pe

subscalele de epuizare emoţională cât şi pe cele de slabă realizare personală aceşti indivizi au

socruri destul de mari ceea ce confirmă importanţa familiei în echilibrul socio-afectiv.

Tabel 2. Asocierea Item: Ma simt sacatuit emotional şi statutul marital

statutul marital

casatorit, fara

copii

divortat, fara

copii

divortat, cu

copii

Ma simt sacatuit emotional dezacord total 2 1 1

dezacord partial 4 2 0

nici acord nici

dezacord

1 2 1

acord partial 0 0 0

acord puternic 0 1 0

Total 7 6 2

Un fapt demn de luat în considerare din analiza răspunsurilor date de către indivizi este

acela că indiferent de statul marital scorurile la subscala de epuizare emoţională sunt mari iar

indivizii divorţaţi fără copii obţin scoruri mari la subscala de slabă realizare ppersonală spre

deosebire de cei divorţaţi cu copii care se pare că nu sunt profund afectaţi la acest capitol

probabil şi datorită sentimentului de autoeficacitate ridicat .

Deoarece acest test măsoară gradul de epuizare emoţională iar informaţiile pe care le

putem obţine din aplicarea acestuia pot doar să ne ofere o imagine a profunzimii efectelor

stresului profesional ar fi indicată o analiză cantitativă care să evidenţeze efectele stresului

profesional asupra vieţii de familie. În acest sens am elaborat un ghid de interviu semistructurat

cu 5 consemne care vizează în special efectele stresului profesional asupra individului şi relaţiior

de familie existente.

Interviurile au avut ca şi subiecţi câte un reprezentat al fiecărei categorii avute în analiză

în funcţie de statul marital : necăsătorit,fără copii, necăsătorit, cu copii, căsătorit , cu copii,

necăsătorit , fără copii , divorţat cu copii, divorţat fără copii.

Indiferent de statul marital la intrebarea Ce efecte a avut criza economică asupra vieţii

dumneavostră? indivizii se pare că încearcă să evalueze mai degrabă emoţional efectele „păi de

când cu criza asta ...mi-e teamă de ziua de mâine”, „deocamdată e bine dar ştiu eu până când că

se aud tot felul de zvonuri şi pe la noi şi nu se ştie ce va fi ...” , „nu ştiu ce să spun , lucruri bune

nu a adus că peste tot numai despre asta se discută şi oamenii se tem , nimeni nu mai mişcă

nimic..”. Mai mult decît atât subiecţii încep să îşi reevalueze calitatea de angajat şi de cetăţean al

acestui stat pe care îl consideră „statul asta ne lasă să murim de foame, suntem ai nimănui...nu le

pasă de noi , lor(parlamentarilor)să le fie bine...” , „acum suntem la mâna patronului...că ne

găseşte uşor înlocuitor nu e ca şi acum 2 ani ...”, „criza asta nu ştiu ce e cu ea ..la ânceput

credeam că sunt doar poveşti acum văd că e din ce în ce mai rău ...nu ştiu ce o fi ..poate tot

Spania ne aşteaptă şi pe noi ...că la cum merg treburile... ”, „eu sunt tânăr şi pot încerca orice însă

cei mai învârstă...nu ştiu ce o să fie ”.

Întrebarea care vizează efectele stresului profesional asupra individului aduce şi ea o serie

de răspunsuri care redau implicaţiile majore asupra sănătăţii fizice şi psihice ale indivizilor: „la

serviciu e multă muncă din 100 şi ceva am mai rămas 60 şi ceva ..nu ştiu ce o fi dar prea multă

muncă pe bani puţini , prea mult stres pentru nimic...”, „eu lucrez de patru ani aici dar ca şi acum

nu a fost nicicând ...şefii trag de noi , noi nu putem că suntem puţini...prost plătiţi şi tot aşa..sunt

multe de spus.. ”, „merg acasă şi nu îmi mai trebuie nimic , pic ruptă ...dar ce să facem bine că

avem unde veni ...”, „nu ştiu unde o să ajungem pe zi ce trece mai mult stres , mai multă

nebuneală pe aici de multe ori uit să mănânc...dar măcar de-ar merita..”

Implicaţiile stresului şi crizei economice asupra vieţii de familie sunt destul de diverse „Soţul

meu nu mai lucrează, acum e în şomaj ...îşi caută dar ştiu eu când va gasi ceva ...foarte puţine locuri

de muncă...,...apoi relaţiile dintre noi firesc că-s mai tensionate , că cheltuielile vin , tre plătite ,copii

încep şcoala ...mă gândesc cu groază că vine iarna..sper să-şă găsească pâna atunci...”, cei fără copii

”bine că nu avem şi copii, nici nu ştiu cum am reuşi ...creditele astea ne mănâncă mai mult decât un

salariu”. Cei necăsătoriţi par mai detaşaţi însă resimt tensiunile generate de situaţia socio-economică

„văd că lumea se agită peste tot , apoi ce o fi o fi , o să treacă şi asta odată”, Divorţul afectează

negativ situaţia financiară a părinţilor, mai ales a celor care primesc rolul de custode şi ale căror

responsabilităţi se înmulţesc „mi-e destul de greu,noroc cu mama pesionară care mă mai ajută la

întreţinere...altfel nu ştiu ce m-aş face . Cu ea mă înţeleg bine ,parcă de cînd m-a părăsit soţul chiar

suntem ca şi două surori , ea e sprijinul meu şi o simt tot mai aproape ...”. Din discuţiile avute putem

remarca şi o oarecare creştere a nivelului violenţei în familie: „tensiuni sunt peste tot...ăsta e

rezultatul crizei...chiar îmi spunea sora-mea că are nişte prieteni ..îi credea foarte calmi , acum de

cînd au dat faliment se ceartă mereu ...sunt apropate de divorţ...acum nu ştiu ce să zic dar eu cred ca

la greu ar trebui să fim uniţi , în realitate nu-i chiar aşa. „ Mai mult decât asta se pare că presiunea

este foarte mare în cazul persoanelor cu copii”incepe şcoala , vin iar cerinţe din partea învăţătoarei ,

copilul vede la alţii..vrea şi el ..cum să-i spui ,,ştii ..e criza ..n-am!”. Factorii stresanţi cu care se

confruntă părinţii singuri afectează calitatea relaţiei cu copiii. Lipsa de timp implică scăderea atenţiei

oferite copiilor. Mai exact, mamele singure, de exemplu, se implică mai puţin în munca pentru

şcoală a copiilor, le oferă acestora mai puţina supraveghere, mai puţină încurajare şi, ca atare, mai

puţin control şi influenţă, decât mamele sau părinţii, în general, din familii diadice (McLanahan &

Sandefur, 1994, apud Wen, 2008).Acest lucru este confirmat şi de spusele unei mame necăsătorite

”nu prea am timp de copil , de cînd cu criza , noroc cu părinţii mei ..şi sora mea mă mai ajută ..ce să

fac , pensiile sunt mici sora mea este încă la facultate pe mine se bazează toţi ..şi eu pe ei...”.

Aşadar putem afirma că implicaţiile pe care stresul de la locul de muncă le are supra vieţii

familiale sunt numeroase şi deosebit de complexe dovedindu-se că într-o situaţie de instabilitate şi

insecuritate financiară suportul social nu doar că nu este suficient însă familia se poate dovedi un

stresor în sine , o parte a unui mecasism ce amplifică efectele stării de fapt. Vizibil este şi efectul de

reevaluare a calităţii de cetăţean şi angajat- rolul de angajat sau nu fiind unul proeminent.

Concluzii

Cercetarea stresului ocupaţional reprezintă mai mult decât un palier intresant al

psihologiei organizaţionale , psihologiei muncii şi resurse umane cât mai ales o necesitate de

diagnosticare a multiplelor aspecte pe care le presupune stresul ocupaţional în contextul socio-

economic actual. A observa în detaliu care sunt efectele acestei forme de stres asupra vieţii de

familie este un deziderat mai mult decît necesar.

Criza economică a adus cu sine o serie de schimbări atât de formă cât şi de fond în ceea

ce priveşte relaţia angajat-angajator cât şi în ceea ce priveşte responsabilizarea individului în

viaţa de familie – observăm o accentuare importanţei rolului de părinte . Indiferent de statutul

marital indivizii prezintă un sentiment de teamă dar şi de surmenare asociat cu nesiguranţa

locului de muncă şi cu complexitatea situaţiilor de viaţă la care sunt supuşi – reconversie

profesională, şomaj,tensiuni familiale etc.

Bibliografie:

Băban, A. (1998) Stres şi personalitate. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Cooper C.,L.(1986)”Job distress: Recent Reserch and the emerging role of the clinical occupational psychologist” Bulletin of the British Psychological Society,1986,30,pp.325-331

Flectchecher, B., C., Playne, R., L.,(1980)”Stress and Work ;a review and theoretical framework”, Personnel Review, 9 ,1, p.19-29

Floru,R.,(1978) Stresul psihic, Bucureşti, Ed.Enciclopedică

Fox, M.,Dwyer, D. Ganster, D. (1993)Effects of stressful job demands and control on physiological and attitudinal outcomes in a hospital setting. Academy of Management Journal, 36/2,p. 289-319.

Kahn, R. L., Byosiere,(1992) P. Stress in Organizations. In M. D. Dunnette & L. M. Hough (Eds.) Handbook of Industrial and Organizational Psychology, Vol. 3 (2 ed),p. 543

Kahn, R. L,., Wolfe, D. M., Quin R.P.(1964) Organisational Stress: studies in role conflinct and ambiguity, New York

Krantz, D. S.,McCeney, M. K.(2002) Effects of psychological and social factors on organic disease: a critical assessment of research on coronary heart disease. Annual Review of Psychology, 53,2002, pp.341-369.

Hallberg E. & Sverke M.,(2004) Construct validity of the Maslach Burout Inventory: Two Swendish Health Care Samples. European Journal of Psychological Assessement.

Maslach, C., Schaufeli, W. B., Leiter M. P. (2001)Job burnout. Annual Review of Psychology, 52, ProQuest Psychology Journals, p. 397-422.

Maslach C, Jackson S.E, Leiter M.P. (1996). Maslach Burnout Inventory Manual. Palo Alto, CA: Consulting Psychological Press. 3rd Eds.

Murrel H., (1978),Work Stress and Mental Strain,Londra

Pitariu, H.D.,(2004) Stresul profesional la manageri : corelate ale personalităţii în contextul

situaţiei de tranziţie social-economică din România . În : Opre A. (ed). Noi tendinţe în

psihologia personalităţii. Diagnoză, cercetare, aplicaţii. Vol. II Cluj-Napoca: Editura

ASCR,p.93-123.

Purdea, D. (1998)Economia şi organizarea ergonomică a muncii. Cluj: Facultatea de Ştiinţe Economice, p. 163.

Robertson, Cooper,(2005) Predicting the workplace of 2010 in http://www.cubiks.com/aspx/document.aspx?documentid=294

Zorlenţan,T.,Burduş,E.,Căprărescu,G.(1995),Mangementul organizaţiei.,Ed.Holdin Reporter, Bucureşti

Weibe, D.J.(1991) Hardiness and Stress Moderation: A Test of Proposed Mechanism. Journal of Personality and Social Psychology. 60, 1, 104-107 Wen, Ming, (2008) Family Structure and Children's Health and Behavior: Data From the 1999

National Survey of America's Families, Journal of Family Issues 29; 1492; originally published online Jun 26, 2008