Criochirurgie

Criochirurgia, cunoscuta si sub denumirea de crioterapie, reprezinta aplicarea unor

temperaturi extrem de scazute la un anumit nivel, cu scopul de a distruge tesutul patologic.

Termenul de criochirurgie provine din limba greaca, pornind de la cryo care inseamna

gheata, temperaturi foarte scazute si cheirourgiki (chirurgie), care inseamna lucru manual,

munca realizata cu mana. Criochirurgia a fost utilizata de-a lungul timpului cu scopul tratarii

unui numar mare de afectiuni, in mod special in tratamentul afectiunilor benigne si maligne

cutanate.

Milioane de oameni sunt afectati anual de o mare varietate de afectiuni cutanate si

cutaneomucoase pentru care crioterapia poate fi un tratament eficient. O multime de leziuni

benigne se dezvolt la copii, adolescenti si adulti. n plus dermatoze premaligne si tumori

maligne apar odat cu naintarea n vrst, multe n legtur cu expunerea la soare. Leziuni unice

sau multiple localizate oriunde pe corp pot fi eradicate prin criochirurgie

Criochirugia este un tratament foarte eficient pentru o multitudine de afectiuni cutanate

benigne in special. Cu instruire adecvata si experienta, medicii de familie pot realiza aceasta

metoda cu usurinta. Criochirurgia este cea mai potrivita pentru pacientii cu piele deschisa la

culoare si pentru tratamentul leziunilor localizate la nivelul tegumentului neparos.

Metodele pe baza de spray includ tehnici diverse. Leziunile benigne potrivite pentru

tratamentul criogenic sunt keratoza actinica, lentigo solar, keratoza seboreica, verucile,

molluscum contagiosum si dermatofibromul.

Criochirurgia necesita putin timp si poate fi strecurata cu usurinta in programul

medicului. Avantajele acestei metode includ timpul de preparare scurt, risc scazut de infectie si

ingrijire a leziunii minima.

In plus, criochirurgia nu necesita anestezie injectabila sau instrumente aditionale iar

pacientul nu trebuie sa revina la medic pentru indepartarea firelor. Efectele adverse includ

sangerarea, formarea de basici, cefalee, caderea parului si hipopigmentare, rareori cicatrici.

In general leziunile tegumentare pot fi tratate intr-o singura sesiune, totusi unele pot necesita mai

multe tratamente.

Criochirurgia este adesea folosita in cazul verucilor, alunitelor, keratozelor solare, in

neurom Morton si in cazul cancerelor cutanate cu celule mici. O multitudine de afectiuni sunt

tratate cu ajutorul criochirurgiei, inclusiv neoplasmul hepatic, neoplasm de prostata, neoplasm

pulmonar, cancere orale, cancer de col uterin si in trecut se folosea mai ales in cazul

hemoroizilor. Afectiuni ale tesutului moale precum fasciita plantara si fibromul pot fi tratate de

asemenea cu ajutorul criochirurgiei.

In general, toate tumorile care pot fi aprobate de crioprobe utilizate in timpul operatiei

sunt tratabile. Cu toate ca s-a dovedit a fi eficienta, aceasta metoda de tratament este potrivita

doar in cazul afectiunilor localizate, sau in cazul tumorilor mai mari de 1 cm. Crioterapia nu s-a

dovedit a fi eficienta in tratamentul metastazelor foarte mici, difuze.

Criochirurgia este eficienta prin utilizarea fortei distructive a temperaturilor extrem de

scazute asupra celulelor. La temperaturi scazute, se formeaza cristale de gheata in interiorul

celulelor, ceea ce le poate distruge. Leziuni mai profunde apar atunci cand vasele de sange care

vascularizeaza tesutul respectiv ingheata.

Metodele utilizate in criochirurgie

1) nitrogen lichid

- pistol criogenic utilizat pentru a pulveriza nitrogen lichid

O metoda obisnuita de inghetare a leziunilor este cea care utilizeaza nitrogenul lichid ca colutie

de inghetare. Lichidul acesta poate fi pulverizat la nivelul tesutului afectat, circulat printr-un tub

numit crioproba sau pur si simplu uns cu un betisor cu vata.

2) dioxid de carbon

Aceasta metoda este mai putin utilizata, insa uneori medicii apeleazala aceasta si utilizeaza

zapada de dioxid de carbon formata intr-un cilindru sau amestecata cu acetona, aplicand-o

direct la nivelul tesutului dorit.

3) argon

Evolutia recenta din domeniul tehnologiei a permis utilizarea argonului pentru a conduce la

formarea de gheata prin utilizarea unui principiu cunoscut sub denumirea de Efectul Joule-

Thomson. Aceasta metoda ofera medicului un control excelent al inghetarii si minimizarea

complicatiilor prin utilizarea unor ace speciale foarte subtiri.

4) dimetil eter-propan

Un amestec de dimetil eter si propan este utilizat in diverse preparate precum Dr. Scholl. Mixtura

este pastrata intr-un spray cu aerosoli la temperatura camerei si ajunge la -41 grade Celsius

atunci cand este dispensat. Mixtura este adesea distribuita cu ajutorul unui betisor cu vata.

Criochirurgia este o procedura minim invaziva si este adesea preferata in detrimentul

chirurgiei traditionale deoarece prezinta urmatoarele avantaje: durere minima, cicatrici minime,

cost redus. Totusi exista riscuri asociate acestei proceduri, in primul rand datorate leziunilor la

nivelul tesuturilor inconjuratoare sanatoase. Un alt aspect important este reprezentat de lezarea

tesutului nervos.

Pacientii supusi criochirurgiei prezinta adesea durere minora-moderata si roseata, care

pot fi ameliorate cu ajutorul administrarii orale a analgezicelor de tipul aspirinei, ibuprofenului

sau acetaminofenul (paracetamol). Se pot forma basici, insa acestea dispar in cateva zile de la

sine.

Complicatiile procedurii:

a) Acute

- sangerare la locul interventiei

- formarea de vezicule

- edem

- cefalee, dupa tratamentul leziunilor faciale

- durere

- sincopa (vasovagala), rar

b) Intarziate

- sangerare

- formarea de tesut de granulatie excesiv, apare foarte rar

- infectia, apare rar

c) Efecte pe termen lung sau permanente

- atrofie, rara

- pierderea folicului pilos, a parului

- hipopigmentarea

- pierderea sensibilitatii

- hiperpigmentare

- cicatrice hipertrofica

- chisturi

Contraindicatiile relative ale criochirurgiei sunt in general relationate cu afectiuni

concomitente in care reactiile excesive la temperaturi scazute ar putea aparea. Anumite

contraindicatii relative pot face ca alte modalitati de tratament sa fie potrivite. Exista medici care

nu efectueaza criochirurgie la nivelul zonelor pretibiale, mai ales in cazul pacientilor in varsta,

deoarece rana se vindeca cu greutate.

Concluzii

Crioterapia poate fi folosit cu rezultate excelente pentru tratamentul unei mari varietti

de leziuni cutanate benigne si cancere cutanate. Crioterapia cutanat este practicat de

dermatologii de pretutindeni. De aceea este important ca medicii care o practic s nteleag

toate aspectele stiintifice ale acestei modalitti de tratament si s aib o experient clinic solid.

O multitudine de leziuni cutanate benigne si multe tumori ale pielii se pot trata prin crioterapie n

anumite conditii. Este foarte important s recunoastem leziunile si s ne dm seama c

vindecarea nu este ntotdeauna o certitudine, iar nghetarea repetat sau agresiv a leziunilor

rezistente ar trebui evitat.