1

CĂRȚILE CU POVEȘTI

Cărțile

Cărțile sunt lucruri minunate,

Ce te poartă pe tărâmuri îndepărtate,

Pline de peisaje uluitoare

Și personaje încântătoare.

De vrei să le citești ,

În locuri magice o să le găsești.

Prinți și zâne fermecate

Ce se află în povești nenumărate.

Luna sus pe cer răsare

Mă pregătesc de culcare.

Lumina se stinge ușor,

Iar eu le spun cărților ,,Somn ușor”

Timu Maria-Alexandra

Clasa a VI - a A

2

Oceanul

Era odată într-un ocean magic, un oraș al sirenelor. Ele nu aveau voie să se apropie de

oameni, dar trei nu au ascultat și s-au apropiat de o insulă, deodată vine un val și le aruncă pe

uscat. După 10 secunde din coadă picioare. S-au ridicat și-au început să meargă ușor, ușor

până au început să învețe cum să le folosească.

După 30 de minute obosesc. Se așează pe o piatră de pe plajă și fără să vrea una dintre

ele atinge o scoică. Scoica s-a ferit, iar sub ea erau trei inele. Erau inelele Lunii .Se uitau la ele

și și-au dat seama că sunt inele magice. Le iau și se duc repede în Ocean, din picioare s-au

făcut, din nou, coadă. Se duc în oraș și acolo îi spun reginei ce au găsit.

-Ce v-am zis eu să nu vă apropiați de oameni?! Dacă v-a văzut cineva?!

-Nu ne-a văzut nimeni, spune una dintre ele.

-Sunteți voi așa sigure? Și dați-ne inelele, nu meritați să le aveți, ați încălcat cea mai

mare regulă.

-Dar de ce ne iei inele Lunii?

-Pentru că nu le meritați.

Fetele pleacă triste la casele lor, iar acolo se ceartă între ele, că de ce au mers, că nu

trebuia să meargă și tot felul de certuri. La un moment dat și-au dat seama că nu au făcut

bine încălcând regula .Se duc la regină, își cer iertare și au promis că nu se mai repetă.

Orheanu Ana

clasa a VI - a A

Păsările călătoare

Frunzele cad, iar păsările călătoare plec în țările calde. Viețuitoarele încep să-și strângă

hrana pentru iarnă, iar oamenii își strâng recoltele, copii merg la școală, iar plantele își pierd

culoarea și viața.

Toți copiii sunt bucuroși fiindcă se apropie iarna, dar Matei nu este fericit. El este trist

fiindcă prietenele lui , păsările călătoare pleacă în țările calde și abia la primăvară se întorc.

Se uită in sus și vede cuiburile goale. Îi este dor de ciripitul lor, de sunetele frumoase care le

scoteau. O să-i fie dor de ele, dar știe că o să se întoarcă la primăvară.

După 5 minute mai vede câteva păsări care se pregătesc să plece. Se ridică repede și le

face din mână. Este bucuros că a mai apucat să-și ia rămas bun de la ele.

Ivanovici Alexandra,

clasa a V - a A

3

Peisajul nopții

Într-o noapte mai călduroasă am ieșit afară pentu a admira stelele si mareția ce mă înconjura.

Am văzut Carul cel Mare si Carul cel Mic.

M-am uitat în jur, am văzut liniște și pace. Am privit unele animale, neștiind ca eu le

privesc și le observ cu gingășie.

Păsările care treceau pe deasupra mea, și insectele care erau pe jos, le -am luat sub lupă

și am mers pană la un copac. Acolo era ascuns un cuib de păsărele care așteptau pe mama lor

să le aducă mâncare.

Mamele de animale se aseamănă cu mamele noastre în general pentru că au grijă de noi,

ne ocrotesc și nu ne lasă la greu niciodată pentru că ele ne iubesc.

Privind păsărelele, mi-a trecut pe la nas mireasma florilor care era ca o vrajă ce te

ducea într-un tărâm de vis, de neuitat ,ce te făcea să crezi că orice este posibil. M-am trezit

atunci când un vânticel m-a atins și crengile copacilor au început să se miște.

Cerul era senin fără urmă de nor, iar petalele florilor erau mângâiate de vânticelul cald

de primăvară.

Văzând ca toate viețuitoarele dorm, mi-a venit și mie somnul. Am intrat în casă, dar nu

înainte să-mi promit că voi veni seară de seară pentru a admira cu plăcere peisajul mirific al

nopții dulci.

Frumusețea sălbatică a naturii

Într-o zi, am găsit un loc uitat de toți care era mirific. Cerul era de o culoare albastru

aprins care îți capta privirea în orice moment, am admirat și copacii care erau plini de flori,

care îți încântau ochii și inima de bunăstare sufletească. Mă uitam la izvor care era ca

cristalul dar plin de pești. Era un peisaj fantastic pe care îl puteai admira la nesfârșit fără

oprire.

Iarba era de o culoare verde strălucitoare. Păcat că un acest fel de peisaj nu se

descoperise până acum, dar ce bine că-l descoperisem eu, pentru a arăta și altora măreția ce

era acolo, cu animale, culori vii, păsări ce cântau și apa ce era ca o oglindă.

Era o priveliște de vis pe care, sigur o voi arăta mai multor oameni, pentru a împarte

bucuria, fascinația și a ne hrăni sufletește

Ivanovici Madelena,

clasa a VI - a A

4

Strigătul pădurii

Cel mai bun prieten al omului este pădurea, deoarece pădurea produce oxigen și

consumă dioxid de carbon și ne este alături în cele mai grele momente. În pădure găsești

liniște și pace, iar mireasma ei îmi îmbată simțurile. Atât de tăcută și liniștită, așa cum o știu

dintotdeauna, dar atât de prezentă în viața noastră, a oamenilor. Mă încercă un sentiment

care mă copleșește când stau jos pe mușchiul gros de copac. Copacii suferă când sunt retezați,

pentru că ei sunt ca niște copii care le-a fost furat sufletul. La noi la țară, sunt exploatate

foarte multe păduri și acest lucru mă întristează, deoarece nu vom mai putea respira aerul

curat de odinioară, nu mai avem unde să zburdăm și să ne petrecem timpul înconjurați de

copaci nemuritori și păsări. Daca defrișările ar continua și pădurile ar dispărea, 300 de

milioane de oameni ar muri și două treimi din speciile terestre cunoscute, precum și cele mai

multe specii amenințate.

Când sunt în pădure, parcă de la atâta fericire și zburdălnicie și copacii se molipsesc.

Când ating iarba, seamănă cu un covor verde ce te mângâie ușor. Fragilă, dar

rezistentă în același timp, nu știe să se supere, știe doar să viețuiască. Indiferent de cât rău îi

facem, îi tăiem copacii, îi rupem crengile și frunzele, ea se încăpățânează să reziste. Dar nu

orice fel de rezistență, ci o rezistență demnă și falnică, precum copacii seculari care cresc în

ea. Deși nu pare, pădurea este asemenea nouă, oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea, îi poți

auzi glasul și îi poți înțelege foșnetul neîntrerupt. Dimineața, lacrimi de rouă se scurg de pe

brațele pădurii, lacrimi care o înviorează și o hrănesc deopotrivă. Seara, liniștită, pădurea își

întinde obosită crengile și îmbrățișează cu căldură rece a nopții.

Madelena Ivanovici,

clasa a VI - a A

5

Pădurea fermecată

Razele soarelui pătrund lin printre crengile copacilor. Frunzele copacilor cad domol,

formând un covor auriu și foșnitor. Cântecul dulce al păsărilor trezește întreaga natură la

viață. Un iepure fricos se ivește de după un tufiș. Ariciul a ieșit să-și construiască noua căsuța

lângă izvor. Veverița privește în jur uluită de minunile naturii. În acest colț sclipitor de Rai

toate viețuitoarele sunt fericite. Culorile toamnei învăluie peisajul pădurii, schimbându-l într-

o lume de o rară frumusețe. Mireasma pădurii îmi îmbată simțurile. Mă apropii de ea și o

privesc minute în șir. Îmi trezește o stare pe care nu am mai simțit-o până acum. De ce

oamenilor nu le place să trăiască în ea? De ce se revoltă distrugând-o?

Poate nu înțeleg cântecul ei de jale care ne înconjură din ce în ce mai tare…

Ucide-mă, ucide-mă, oricum nu mai simt nimic! Soarta își va spune cândva cuvântul!

Voi, oamenii, nu vă gândiți la viitor?! Ce păcate au copiii cărora le furați dreptul la

viață?

O să vină vremea, o să plângeți tare

dar n-o să vă asculte nimeni din suflare

strigătul vostru va fi în zadar

lacrimi de durere și de gust amar!

Moroșan Georgiana,

clasa a VI -a A

6

Aventura în junglă

Este vară. Soarele este de o culcare roșie, arzând peste junglă. Animalele aleargă

fericite, unele doar că se joace, altele după pradă. Niște copii s-au gândit să meargă împreună

să exploreze jungla pentru a mai descoperi lucruri noi, sau doar de a admira vegetația bogată.

Ei porniră dis de dimineață încrezători și plini de viață în căutarea aventurii. Merseră

ce merseră și dădură de o gorilă care nu era chiar foarte departe de ei.

Alina,cu un glas înfricoșat spuse:

- Și acum ce facem?

- Fugim, spuse Marian.

Toți o luară la goană nebăgând de seamă că nu trebuia să țipe, deoarece daca i-ar fi

văzu gorila i-ar fi omorât. Cum apucară, toți se urcară în copacii imenși. Alex, văzând că era

mai departe de grup începu să strige:

- Silviu! Alina! Marian! Irina! Florin! Unde sunteți?

- Suntem aici, nătângule. Nu mai țipa că vine, iar după noi. În plus, noi de ce ne-am

urcat în copaci, știind că ea trăiește aici, spuse Irina.

- Da, ar fi mai bine să ne dăm jos, spuse Silviu. Toți se dădură jos și merseră înainte

pentru a descoperi lucruri și mai interesante. În timp ce mergeau văzură că s-a mișcat ceva pe

sub frunze. Când ridicară frunzele, ce să vezi? Un șarpe, din fericire nu era veninos, dar

Cristi spune:

- Fugiți repede, urcați-va în copac, să nu vă muște!

Toți executară repede și scăpară de șarpe.

Acum vitejii noștii erau sătui de junglă, inclusiv de aventură și erau foarte obosiți de

atâta fugă și atâta spaimă ce au tras.

Ajunseră într-un sfârșit teferi acasă.

Ivanovici Madelena,

clasa a - VI- a A

7

Drumul furnicii călătoare care a pornit să vadă lumea

Era o dimineață frumoasă de primăvară. Furnica Kiki a decis să mai iasă din

mușuroiul vechi în care a stat și să mai vadă lumea,zis și făcut. Își luă cu ea echipamentul de

care avea nevoie și a plecat. În drumul ei se întâlni cu cărăbușul Mac. Acesta o întrebă unde

merge, iar ea îi spuse că a pornit să vadă lumea, politicos o intre dacă poate să o însoțească,ea

a fost de acord și au plecat împreună. Au mai mers și au dat de albinuța Maia si buburuza

Roxy, aceștia au continuat drumul mai departe. Văzuse un indicator către Pădurea

Întunecată și unul către Câmpia Pânzei de Păianjen, unde un pas greșit iar putea duce la un

dezastru.

Și-au continuat drumul prin acea câmpie,dar au rugat-o pe Maia și pe Roxy să-și

continue drumul pe jos. În timp ce mergeau cărăbușul Mac se prinse într-o pânză de

păianjen. Un păianjen mititel apăruse în fața lui și îi spuse să nu se teamă. L-a eliberat și au

continuat drumul până la pădurea de iarbă verde unde s-au întâlnit cu greierașul Bob. I-a

însoțit,dar spre seară s-au rătăcit. Neștiind unde sunt au chemat-o pe vrabia Lili și i-a dus

acasă.

Așa a fost drumul furnicii călătoare!

Floriștean Daria-Mihaela

Clasa a VI -a A

8

MIHAI EMINESCU

„Dar ca și folclorul nostru, Eminescu este un fenomen original”

Mihai Eminescu

Orice suflet este mereu atras de creaţie, mai ales de cea în versuri. Este împins parcă de

o dorinţă de a-şi aşterne pe hârtie sentimentele. Nu e deloc uşor să găseşti cele mai potrivite

cuvinte care să-ţi exprime starea sufletească, să reuşeşti să-ţi aşterni gândurile şi sentimentele

pe hârtie într-o rimă perfectă, să-i transmiţi cititorului exact starea ta sufletească. Cu alte

cuvinte nu e deloc uşor să fii poet. Poate că un adevărat poet se naşte cu acest dar. De aceea,

cred că un poet trebuie considerat întotdeauna un geniu.

Deasupra tuturor însă, a strălucit mereu o stea, „Luceafărul” poeziei româneşti, o stea

care nu se va stinge niciodată şi poate niciodată nu va răsări alta mai strălucitoare decât ea.

Această stea, acest "Luceafăr" al neamului nostru şi nu numai, este Eminescu.

Deşi se spune că nimeni şi nimic nu este perfect, opera sa cred că este chiar perfectă.

Acest talent de a găsi mereu cuvântul potrivit la locul potrivit, este un talent desăvârşit al unui

poet în toată puterea.

Eminescu este poate cel mai de preţ dar pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată pământul

românesc.

Moroșan Georgiana,

clasa a-VI-a A

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu Luceafărul poeziei românești, inspirația a mii de oameni.

Din cenușa cărților tale, ca un Felix apari. Asupra celor care nu văd, frumusețea care

se află în jurul lor,tu îi iei sub aripa ta. Ca o floare albastră încolțești în inima tuturor! Chipul

tău rămâne neschimbat, cărțile tale sunt oglinzile pe care tu le-ai făurit. Fiecare poezie

reflectă un moment important din viața ta. După moartea ta o stea a răsărit care ușor îmi

șoptește numele tău. Pe cerul negru al nopții, între mii de stele, a ta strălucește cel mai tare,

lumina maiestoasă pe care ne-o dă e ca un izvor de inspirație. Noapte de noapte luna ne

povestește viața. Pe acest pământ ești unic și neasemuit.

Mihai Eminescu, ești perla cu care se mândrește România.

Floriștean Ionela,

clasa a VI- a A

9

Eminescu

Eminescu

Priceput,neasemuit

Scriind,gândind,compunând

Va rămâne o legendă.

Pricepere.

Ivanovici Alexandra,

clasa a V-a A

10

IARNA

„Florile primăverii sunt visele iernii, povestite dimineața, la micul dejun al

îngerilor„

La zăpadă

Era iarnă. Afară ningea cu lacrimi argintii și temătoare. Vântul iernatic împrăștie

fulgii pufoși de nea peste întreg satul. Copiii se joacă cu bulgări, iar troienele le folosesc drept

ziduri.

Bătălia este pe terminate. Afară se inserează și copiii se pregătesc să plece.

Un băiat din grupul nostru și care avea o familie amabilă spuse:

- Puteți veni la mine să bem o ciocolată caldă și să mâncăm ceva!

- Bine, răspunseră copiii, vom veni la tine. Ne-am așezat cu toții la masă și ne-am privit

de parcă nu ne cunoșteam. Abia atunci am zărit-o… O chema Sanda și avea ochii negri ca

murele. Un fior mi-a trecut atunci prin suflet și mi-am șoptit:

- Nu ai voie să te îndrăgostești! Nu meriți să suferi!

- Dar nu am putut opri ce avea demult să se întâmple.

Serile s-au scurs cu repeziciune, sufletul mi l-am mângâiat cu nepăsarea.

Am întâlnit-o a doua zi, nu mai era ea, era ca o fantasmă. Ochii ei nu mai spuneau

nimic, mâna ei era rece ca o tăcere amară.

A trecut…

Floriștean Sebastian,

clasa a V- a A

11

Iarna

Iarnă, dragă stai un pic

și ne cântă din chitară

că ni-i dor să te-auzim

și să-ți ducem din povară…

Nu știu dac-ai observat

Podul nostru a înghețat

și aluneci de pe el

ca un dor de cântecel…

Focu-n sobă arde tare,

Dar la inimă e jale,

Focu-n sobă arde-ncet

și mă rog să vii mai des

la căsuța-mi părintească

la a mea împărăteasă

s-aduci mantie și flori

șura plină de feciori.

Rumpel Matthias,

clasa a VII- a B

Scrisoare pentru Moș Crăciun

Dragă Moș Crăciun,

Mă numesc Alexandra, am 11 ani și sunt în clasa a V-a A. Anul acesta nu aș mai vrea

cadouri, deoarece sunt destul de mare, dar dacă nu te superi, poți să-mi aduci un ursuleț și o

bluziță drăguță. Ca să-ți spun drept nu am niște note chiar așa de bune și nici nu am prea

ascultat de părinți, dar, te rog, să nu fii supărat pe mine! Cu siguranță anul viitor voi fi mai

cuminte, iar ca să fiu prima care își dorește ceva mai folositor, la anul, te rog, să îmi aduci o

culegere de matematică și una de limba română pentru clasa a VI-a, deoarece o să mai cresc un

an și o să-mi mai trebuiască ursuleți sau păpuși…

Nu mă uita, te rog, știu că ai mulți copii cărora viața nun le-a oferit nimic și ești

îndreptățit să le asculți măcar o dată dorințele…

Cu drag,

Alexandra Ivanovici,

clasa a V-a A

12

PRIMĂVARA

„Primăvara e acea perioadă a anului când la soare e vară, iar la umbră e iarnă”

Cântecul primăverii

Este o zi minunată de primăvară. În crâng se zvonește că va fi un concert pentru

primăvară. Ciocârlia este solistă,alături de privighetoare, broaștele din iaz sunt basiști,

gărgărițele și fluturii sunt decorul, vulturul chitarist, veverițele dau efectul de sunet. Toate

aceste vietăți dau un concert pentru primăvară care i-a unit cu frații și suratele lor.

Seara se lăsă, locurile sunt ocupate de restul păsărelelor vrăbiuțe, cintezoi, rândunele și

berzele, animăluțe drăguțe arici, porcușori spinoși, ratoni și doi iepurași, dar și câteva insecte

libelule,albinuțe,greieri și un păianjen.

Tăcerea se lăsă și începe ușurel o atmosferă de pace și iubire.

Floriștean Daria – Mihaela,

clasa a V-a A

13

Primăvara

Primăvara pentru mine este un vis fermecător care te copleșește cu cât mai mult îl crezi

și îl trăiești. După ce a trecut anotimpul geros cu ,, flori de zahăr, stele reci,, vine anotimpul în

care natura se trezește la viață, animalele și insectele învie.

Sentimentele mele și a tuturor sunt de copleșire, de măreție în fața peisajului de

primăvară în care ,,lumina-neca depărtarea,, și veni pe aripa de vânt o veste frumoasă din

cer, că de fiecare dată când ieși în natură și te lași copleșit de măreția sa, renaști.

Natura este prietene noastră pe care trebuie să o iubim și să o îngrijim și nu trebuie să

ne batem joc de ea, deoarece se poate pierde și nu mai apare niciodată, pentru că odată

pierdută nu mai poate fi găsită. Ea ne poate hrăni sufletește și trupește, sufletește prin faptul

că ne fascinează ne încânta ochii și sufletul, iar trupește prin faptul că putem găsi multe fructe

și legume.

Primăvara aduce cu ea cântecele păsărilor, veselie pe pământ și culoarea care ne

înconjoară, care ne bucură sufletul și-ți dă un sentiment de fericire pentru a trece mai ușor de

problemele de zi cu zi.

Câteodată, dimineața vine un ger târziu de primăvară, care te face să te trezești cu mai

mult chef de viață. Vântul șuieră prin hornuri, ploi mărunte se abat peste geamuri și de aceea

anotimpul preferat este și va fi în continuare primăvara.

Ivanovici Madelena

clasa a VI- a A

14

TOAMNA

,, Octombrie este a o simfonie a permanenței și schimbării”

Toamna

Era o zi luminoasă de toamnă. Animalele se trezesc unele mai devreme, altele mai

târziu, dar toate în același anotimp, toamna.

Frunzele sunt vedetele toamnei atunci când cad din copacii arămii și semantici.

Frunzele au culori rar întâlnite vișinii , arămii și roșiatice. Toamna este un anotimp superb,

dar în același timp este și malign. Pentru unele persoane toamna este anotimpul magnific,

superb , un bun ascultător dar pentru alte persoane este un anotimp ploios și friguros.

Toamna ne aduce fructe: mere, pere, struguri, gutui și legume: morcovi, castraveți, gogoșari.

Toamna este o lumină a sentimentelor din inimă cu flăcări argintii.

Toamna este un anotimp care ne aprinde flacăra inimii ascunse, frunzele ruginii, copaci

mesteceni și apa cristalină prin care se reflectă dragostea ei față de omenire.

Ana Popescu,

clasa a VI- a A

Toamna este un anotimp frumos

Uneori vezi frunze căzătoare. Ele continuă să cadă mereu când este vânt puternic. Sunt

multe tipuri de frunze colorate: frunze galbene, frunze roșcate, frunze maronii și multe alte

culori.

Bunica, face multe compoturi și dulcețuri: compot de prune, compot de struguri,

dulceață de prune, dulceață de mere, zarzavaturi, tocana de legume. Sătenii își strâng cu drag

recoltele pe care le-au muncit o vară întreagă.

Într-o zi de toamnă am mers la străbunicii mei, împreună cu mama la strâns de mere.

Toată familia noastră a strâns cu drag fiecare măr. Merele erau roșii ca sângele, dulci, mari și

rotunde. La un moment dat am terminat de cules merele. Așa că străbunica noastră ne-a

răsplătit cu o prăjitură cu mere. Este preferata mea.

Marin Lidia Valentin,

clasa a V-a A

15

Toamna

Au început frunzele să cadă,

Ușor mângâind pământul

Și peisajul din livadă

Ne colorează mereu gândul.

Liniște naturii e stăpână,

Liniștea pădurii,o fâșie nesfârșită

Și raza soarelui,o zână,

Umbra florilor, vestejită.

Trandafirul toamnei se ofilește,

Încet,petală cu petală

Și gândurile mi se încâlcește

Asemenea o poveste.

Sfârşit de toamnă

Toamna, fiica mijlocie a bătrânului an, a sosit cu, covoarele de frunze, cu ploaie şi vânt.

Pomii s-au dezbrăcat de roadele lor mari, pentru a găti cu noua lor mantie albă. Culorile

toamnei se joacă pe covorul de frunze multicolor.

Pământul, bătrân, ca un somnoros urs, aştepta să fie acoperit cu noua mantie de nea. În

desişuri, orchestra mare de flori, acum uscate nu mai răspândesc mireasma lor frumoasă.

Păsările călătoare par nişte vâslaşi pe cer.

Rândunica veselă nu ne mai trezeşte dimineaţa cu ciripitul ei dulce. Cu mantia ei alba,

iarna se apropie tot mai tare de noi. Soarele palid abia dacă se mai zăreşte, încearcă să îşi mai

strecoare pentru ultima dată razele printre ramurile copacilor adormiţi.

Aerul iernii se simte deja puternic, vântul spulberă toate frunzele de pe pământul rece.

Harnicele albinuţe, fiindcă nu mai au flori şi nectar, s-au adunat toate la stupi. Nici noi nu ne-

am lăsat mai prejos si ne-am pregătit de iarnă, acum o poftim cu drag la noi.

Din cer cade încetişor câte un fulg de nea, iar în câteva clipe totul este alb ca spuma

laptelui.

Simirea Ana,

clasa a V - a B

16

Vacanța

Ce am făcut în vacanța de vară?

La începutul vacanței m-am relaxat total,fără cărți și caiete,fără ore de culcare și de

trezit dimineața,fără program.

Apoi mi-am pregătit petrecerea de ziua mea:invitații și invitați, tort muzică,etc.

Au urmat întâlnirile cu prietenii, plimbări prin parc, navigații pe net, biciclete,

Messenger, Facebook, ieșiri la iarbă verde,cofetării,vizite la bunici.

Am mai rezolvat câteva probleme la matematică și am citi cărțile la română.

E bine să fii și harnic!!!

Ce bine m-am distrat culegând roșii mari și coapte pe care le-am măcinat și am făcut

bulion. Ce frumos arătau sticluțele pe rafturile bunici!!!

Însă cea mai frumoasă perioadă a vacanței au fost cele săptămâni petrecute pe malul

Mării Adriatice, în Italia.

Drumul obositor și lung:am traversat trei țări:Ungaria,Slovenia,Austria;în apropierea

Vienei am văzut morile de vânt care captează energia eoliană; am văzut și peisajul muntos.

La destinație a fost minunat: lume civilizată,străzi curate,plajă cu nisip fin,marea

albastră-verzuie,soare,orașul vesel luminat seara,pizza și spagetti, galeriile cu înghețată

delicioasă,restaurant cu muzică live,artiști ai străzi,parcul zoo din apropierea stațiunii și

multe alte lucruri deosebite. Ne-am plimbat cu vaporul,am colindat magazinele le lux,am

ascultat orchestrele ce cântau muzică clasică și am hrănit porumbeii în Piața San Marco. Eh!

Îmi era dor de țară și vroiam să înceapă școala,dar acuma aș vrea să fiu acolo, pe plajă și să

înot în mare.

Andreea Timu,

clasa a VII- a B

17

CARTE FRUMOASA, CINSTE CUI TE-A SCRIS!

PROIECT TEMATIC- CARTE FRUMOASA, CINSTE CUI TE-A SCRIS!

CARTE FRUMOASA, CINSTE CUI TE-A PASTRAT!

Motto: „Fiecare carte pare că închide în ea un suflet. Şi, cum o atingi cu ochii şi cu mintea,

sufletul ţi se deschide ca un prieten bun.” (Maxim Gorki)

Cartea este un izvor de frumuseţe şi înţelepciune. Cartea este hrana si bucuria

sufletului...

Pentru acumularea unor impresii

puternice, vârsta copiilor este cea mai

favorabilă. Este vârsta imaginaţiei, a

fanteziei, a visării şi a jocului, în care se

poate foarte uşor a influenţa formarea

personalităţii copilului prin literatură,

făcând apel la sensibilitatea celui educat.

Ideea acestui proiect a apărut din

necesitatea de a stimula gustul copiilor

pentru lectură, de a le dezvolta creativitatea

şi vocabularul și nu în ultimul rând, de a

păstra cartea ca pe un lucru de preț. Nu de

puține ori, am zărit copii, care atunci când

împrumutau o carte de la bibliotecă, o

transformau în fluturași de hârtie sau o

mototoleau și o ascundeau în cel mai mic

buzunar al hainei, nemaiputând fi folosită.

Acest lucru ne-a pus atunci pe gânduri și ne-

a îndemnat, în semn de respect pentru carte,

să desfășurăm împreuna cu domnul

bibliotecar, o activitate de recondiționare a

cărților.

Rumpel Matthias, Ivanovici Madelena

18

19

20

ZIUA EDUCAȚIEI

Elevii claselor a V - a A, B și a VII - a B au participat la activitatea destinată

EDUCAȚIEI cu numeroase desene, aforisme precum și la realizarea unei flori speciale și

nemuritoare, cu petale din hârtie aducătoare de îndemnuri și cugetări despre viață, lume,

societate, educație.

Simbolul educației este însăși floarea, deoarece ea crește și se dezvoltă la fel ca

educația în oameni. Nu frumusețea florii este relevantă, ci maturitatea ei. Se spune că

rădăcinile educației sunt amare, dar fructele sunt dulci, acest lucru se referă la faptul că

educația presupune experiență, drumuri , căi întortocheate, grele, lacrimi, durere, dar la

sfârșit obținem lucrul cel mai de preț. Dacă totul ar fi ușor în viață, s-ar uita repede!

Rumpel Matthias,

clasa a VII - a B

21

PISICA NEAGRĂ

22

MICA UNIRE, 24 IANUARIE

Unirea în cuget și simțire cum ar spune strămoșii noștri, a reunit toți elevii școlii

noastre în semn de respect și prețuire pentru înaintașii noștri. La mulți ani, România!

23

24

SATUL VALEA MOLDOVEI

Tradiții și obiceiuri în satul Valea Moldovei

În fiecare an copiii și sătenii comunei noastre așteaptă cu nerăbdare sosirea Anului Nou, cu

prilejul căruia renasc parcă obiceiurile și tradițiile de Crăciun și Anul Nou. Lumea este mai veselă,

pregătirile se fac cu multă dragoste și spor, iar oamenii par mai buni. Astfel Jocul Caprei, Ursului,

Colindele și Plugușorul ne aduc bucurie, credință și dragoste în suflet. Dispar pentru câteva ore

tabletele, telefoanele mobile și toate mijloacele tehnice care te țin ca-ntr-o capcană în lumea

virtuală. Aș dori să cred că această tehnică virtuală nu distruge sufletul și mintea și nu are ca scop

pierderea tradițiilor noastre. Sper ca oamenii să înțeleagă că ceea ce va rămâne în urma lor, este

tradiția. Aceasta este ca și hrana pe care o consumi zilnic, dar care nu te ucide. România însăși

înseamnă tradiție, să luptăm pentru ea, doar n-au murit în zadar înaintașii noștri! Aici ne-am născut

și aici vom muri!

Rumpel Matthias,

clasa a VII - a B

25

26

27

COLECTIVUL DE REDACŢIE:

Pomohaci Cristina

Moroşan Georgiana

Floriştean Ana Maria

Ivanovici Madelena

Rumpel Matthias

Floriştean Ionela

Timu Andreea

Simeria Andreea

Orhean Ana

Grafică şi tehnoredactare:

prof. Fedorovici Mihai

Director: prof. Fedorovici Mihai

Consilier educativ: Timu Cristina Mihaela

Corectura: prof. Rumpel Madelena

Redactor: prof. Rumpel Madelena

PROFESOR COORDONATOR:

RUMPEL MADELENA

28