ARGUMENT

Imaginea începutului de drum în educaţia preşcolarilor se conturează din

perspectiva acestei generaţii care acum se formează pentru o societate ce se caracterizează

printr-o dinamică rapidă la toate nivelurile, începând de la coordonatele fundamentale ale

personalităţii umane, până la mecanismele economico-sociale cele mai subtile.

Începutul de drum pentru preşcolarii de azi înseamnă şi începutul de drum al

viitoarei societăţi care se dezvoltă odată cu ei. De aceea educaţia preşcolarilor reclamă o

preocupare deosebită din partea tuturor factorilor implicaţi în această fundamentală misiune

pentru concentrarea şi corelarea resurselor materiale şi umane în direcţia elaborării cadrului

pedagogic optim, astfel încât formarea preşcolarilor de azi să prefigureze cerinţele viitoarelor

decenii.

Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă

experienţă educaţională din viaţa unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai

pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu

ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.

Natura umană e bazată pe principiul diversităţii şi unicităţii individuale, respectarea

lui fiind necesară în orice act educativ.

Societatea zilelor noastre solicită mai mult ca oricând inteligenţa şi capacitatea

creatoare a omului. ,,Întregul climat al viitorului va situa capacităţile intelectuale în condiţiile

deplinei afirmări şi va da un larg avânt dorinţei de cunoaştere” (Bogdan Suchodolscki ).

Urmează ca educaţia să stimuleze în individ toate forţele şi stările afective indispensabile

desfăşurării unei activităţi creatoare.

Omul trebuie educat pentru a face faţă cerinţelor viitorului, pentru a putea înfrunta

şi răspunde unor situaţii imprevizibile. Astfel educaţia viitorului va trebui să se întemeieze pe

„o învăţare inovatoare” ale cărei atribute vor fi „anticiparea şi participarea”. Intuirea unor

evenimente pe care societatea le va genera în viitor, expresie a anticipării oferă individului

posibilitatea de a-şi elabora răspunsuri adecvate, indispensabile integrării sale în societate.

Participarea pe de altă parte implică „conştientizarea drepturilor şi responsabilităţilor de către

fiecare ins, cultivarea capacităţilor de cooperare, comunicare şi empatie ”( W. J Botkin, an,

p.).

De aceea problema creativităţii se impune să fie examinată, în prealabil, în

contextul revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi al exploziei de informaţii ce se produc în societatea

de azi şi vor spori considerabil în lumea viitorului. Datorită „mortalităţii” rapide a

cunoştinţelor, a perisabilităţii şi a uzurii morale a acestora, este clar că idealul educaţional al

şcolii româneşti vizează formarea personalităţii autonome şi creative a acelei personalităţi

care să anticipeze viitorul, să transforme prezentul în direcţia anticipărilor sale, să descopere

şi să rezolve situaţiile împreună cu ceilalţi.

Un număr tot mai mare de investigaţii psihopedagogice din ultima perioadă de timp

se îndreaptă asupra creativităţii, având la bază următoarele argumente:

potenţialul creativ diferă de la un individ la altul, find mai ridicat sau mai redus;

sarcinile cu care omul se confruntă în cursul vieţii se multiplică, se amplifică şi se

diversifică, solicitându-i acestuia, într-o măsură mai mare sau mai mică,

creativitatea, acţionând direct asupra factorilor care o determină;

fiecare om este solicitat să contribuie la locul său de muncă, în profesia sa prin

natura postului pe care-l ocupă, cu un aport creativ, bineînţeles după posibilităţile

sale;

creativitatea poate fi estimată şi educată la fiecare subiect uman (în acest scop

procesul instructiv-educativ din grădiniţă poate contribui în mod deosebit);

societatea , ţara care va investi mai mult în creativitatea copiilor va câştiga , în

timp , competiţia mondială cu celelalte ţări (dacă îşi va putea menţine în interior

valorile creatoare de care dispune), etc .

Nicodată nu este prea târziu pentru cunoaşterea , stimularea , educarea

şi dezvoltarea creativităţii .Dar cu cât această acţiune începe la o vârstă mai mică –conform

principiului „intervenţiei precoce”, prin modalităţi concrete adaptate particularităţilor de

vârstă şi individuale ale subiecţilor– şi continuă dealungul anilor cu atât va fi mai productivă,

conducând la obţinerea unor realizări creative mai valoroase.

Din această perspectivă, subliniem că profilul psihologic al vârstei preşcolarităţii

cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea potenţialului creativ. Avem în vedere

dinamismul, impetuozitatea şi expresivitatea proprii acestei vârste, acel freamăt permanent

sau acea vibraţie şi efervescenţă lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism

creativ, disponibilităţi de exteriorizare spontană şi autoexpresie însufleţită, analoage oricărui

elan creator.

În vederea valorificării la un nivel cât mai înalt a potenţialităţilor creative ale

copiilor este necesar ca fiecare cadru didactic să realizeze două acţiuni complementare:

1. evaluarea nivelului pe care îl ating diferiţii factori ai creativităţii la fiecare preşcolar;

2. găsirea celor mai eficiente modalităţi de activare, stimulare, educare, formare şi

dezvoltare a creativităţii.

Activitatea noastră (de documentare ,de reflecţie şi experimentală) a vizat în ce

măsură, dacă şi prin ce strategii potenţialul creativ al preşcolarului poate fii stimulat prin

intermediul desenului abordat în contextul activităţilor opţionale ca mijloc de expresie a

activităţilor de cunoaştere a mediului.

Limbajul plastic al copiilor reprezintă învelişul material al gândirilor artistice care

face posibil schimbul de idei, sentimente, stări emoţionale . De aceea desenul este foarte

îndrăgit de copii şi prin care îşi pot dovedi spontaneitatea, creativitatea şi pot da frâu liber

imaginaţiei şi fanteziei lor.Unul din scopurile acestor activităţi este de a-i face pe copii să nu

treacă pe lângă valorile frumosului din viaţa înconjurătoare fără să le observe şi de a deveni ei

înşişi creatori de lucruri frumoase.

Studiile întreprinse, ca şi experienţa practică, evidenţiază că activităţile artistico-

plastice exercită o influenţă benefică asupra personalităţii copilului pe plan estetic, moral,

afectiv şi intelectual.

Prin desfăşurarea activităţilor artistico-plastice în spiritul pedagogiei creativităţii

putem contribui la activizarea copiilor, la stimularea gândirii divergente, la stimularea şi

educarea capacităţii creative ale preşcolarilor. Astfel, accentuând caracterul formativ-

educativ al procesului de învăţământ vom forma indivizi cu structuri mentale bine dezvoltate,

capabili să distingă adevărul, binele şi frumosul.

Prin educaţie, potenţialul creativ poate deveni, în timp, trăsătura de personalitate

care va produce noul, originalul, valorile socio-culturale. Educaţia creativităţii la vârsta

preşcolară presupune un ansamblu coerent, organizat de acţiuni educative. Prin aceste acţiuni

se dezvoltă spontaneitatea, independenţa gândirii, receptivitatea faţă de probleme, faţă de ceea

ce este ascuns dar impotant, motivaţia creativă, capacitatea de elaborare şi anticipare.

Conţinutul procesului instructiv-educativ din grădiniţă care integrează valori culturale

multiple şi variate, prelucrate şi organizate, intra şi interdisciplinar, pe activităţi şi domenii,

favorizează manifestarea şi dezvoltarea potenţialului creativ la vârsta preşcolarităţii.

Capilolul I. Abordarea psihologică a procesului de creativitate

1.1. Natura şi structura creativităţii umane

1.2. Nivelele dezvoltării creativităţii

1.3. Teoriile creativităţii

1.4. Tipuri şi faze ale creativităţii

1.5. Influenţa factorilor biologici, psihologici, sociali

asupra dezvoltării creativităţii

Capitolul II. Metodologia de dezvoltarea a creativitatii la prescolari

2.1. Specificul manifestării creativităţii la vârsta preşcolară

2.2. Repere psiho-pedagogice ale creativitatii in dezvoltarea personalitatii copiilor

prescolari

2.3. Asigurarea didactica a procesului instructiv-educativ in dezvoltarea creativitatii

2.4. Modalităţi de dezvoltare si stimulare a creativitatii la prescolari

Capitolul III. Design-ul experimental al lucrării

3.1.

BIBLIOGRAFIE

1. Amabile Teresa M., Creativitatea ca mod de viaţă, ghid pentru părinţi şi

profesori, 1997,Bucureşti, Ed. Ştiinţă şi Tehnică.

2. Bouillerce B., Cum să ne dezvoltăm creativitatea, 2002,Iaşi, Ed. Polirom.

3. Clegg Brian, Creativitatea: Curs rapid: 150 tehnici şi exerciţii,2003, Iaşi, Ed.

Polirom.

4. Cojocaru Venera-Mihaela, Educaţie pentru schimbare şi creativitate,

2003,Bucureşti, Ed. Didactică şi pedagogică.

5. Dinca Margareta, Teste de creativitate, 2001,Bucureşti, Ed. Paideia.

6. Dulgeru Valeriu, Manual în creatologie, 2000,Chişinău, Ed. Tehnica-nfo.

7. Munteanu Anca, Incursiuni în creatologie,1994,Timişoara, Ed. Augusto.

8. Moraru Ion, Ştiinţa şi filosofia creaţiei, Fundamente curistice ale creativităţii de

inovare, 1995,Bucureşti, Ed. Didactică şi pedagogică.

9. Moraru Ion, Strategii creative transdisciplinare,1973, Bucureşti, Ed. Academii

Române.

10. Rafoila Elena, Educarea creativităţii la vârsta preşcolară, Bucureşti, Ed.

AramisPrint SRL.

11. Simion Ioan, Creativitatea la vârsta preşcolară şi şcolară mică, 1997,Bucureşti,

Ed. Didactică şi pedagogică.

12. Patraşcu Dumitru, Metodologia cercetării şi creativităţii psihologice,2003,

Chişinău, Ed. Ştiinţa.

13. Şchiopu Ursula, Dicţionar de psihologie,1997, Bucureşti, Ed. Rabel.

14. Călcîi Maria, Cemortan Stela. „ Dezvoltarea creativităţii la preşcolari”. Chişinău

Universitas 2001.

15. Chirev A. „Dezvoltarea copilului prin joc, învăţare, muncă.” Bucureşti 1964.

16. Ciobanu-Mocanu L. Învaţă jucîndu-te, Editura Ruxanda, Chişinău, 1998,

numărul de pagini : 96.

17. Claparedé E, Psihologia copilului şi pedagogia experimentală , E.D.P.,1975.

18. Cojocaru C., Creativitate şi inovaţie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1975

19. Constantinescu, Stoleru P.(1974) – Creativitatea – Cunoaşterea şi stimularea

potenţialului creativ (implicaţii practice, psihologice, psihoeducaţionale), Tipografia

Universităţii, Bucureşti;

20. Cosmovici A. Iacob L. Psihologie şcolară, Polirom, Iaşi, 1999, numărul de

pagini : 301.

21. Cristea Sorin – Dicţionar de termeni pedagogici, Ed. Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti.

22. Elconin D.V. „Psihologia jocului.” Bucureşti 1975.

23. Îndrumări metodice „Desenul, modelajul şi lucrul manual în grădiniţa de copii.”

Bucureşti 1965.

24. Nestor Iacob Marius, „Creativitatea”, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

1980.

25. Şchiopu U., Psihologia Copilului, Educaţia Didactică şi pedagogică, 1967.

26. Voiculescu E. Pedagogie preşcolară, Ediţia a II-2003, Aramis, Bucureşti,

numărul de pagini: 142.

27. Voloşin E. Educaţia artistico-plastică a preşcolarilor, Stelart, Chişinău, 2006,

numărul de pagini : 122.