crampeie de amintiri de ion zelea codreanu

7/30/2019 CRAMPEIE DE AMINTIRI de Ion Zelea Codreanu

1/16

CUM AM AJUNS LA CREDINTA FANATIC N PUTEREA DEPROPAGAND A CRII

Ca s pot lmuri acest fapt, trebuie s anticipez cu multi ani nainte acesteaduceri aminte cu alte aduceri aminte. Pe la sfrsitul lui Noiembrie 1898 m'amnscris la Universitatea din Iasi, ca primul student romn din Bucovina, venind dela liceul din Suceava. nc de la nvttorii mei din sat stiam de existenta "natiei"romnesti n ntregimea ei, mprtit n diferite tri sub diferite stpniri. nc deatunci a ncoltit n gndul meu de copil ideea c toate aceste tri ar trebui salctuiasc o singur tar mare si slobod. Si mai curios este faptul ca nca de

atunci s'a transformat aceasta dorinta asufletului meu n siguranta absoluta caasa va fi si c eu voi vedea nfptuindu-se acest dor.nvttorii mi ddusernumai idei mai slabe si mai timide, darprin ntmplare eu citisem despre Horea,despre Avram Iancu, despre ctivahaiduci si stiam din casa printeasc dinpovesti despre Stefan-Vod si dincntece despre Plevna si Grivita. Ajuns

cu acest bagaj sufletesc la liceul dinSuceava, am actionat din prima zi asupracolegilor mei, devenind conductorul lorsufletesc. Peste ctiva ani i convocam dezeci de ori, la miez de noapte, n ruineleCettii, spre a pune la cale viitorul cuarma n mn. Totusi era firesc -datfiind vrsta si lipsa de experient- s fiudestul de neprecaut pentru a atrage, nsfrsit, atentia politiei de sigurant si a administratiei austriece. Astfel dorul meu de

a face studiile universitare n Romnia liber s'a nfptuit cu precipitare printrecerea hotarului blestemat ntr'un ntunecos miez de noapte. De lng garaBurdujeni, privind luminile Sucevii, fcndu-mi semnul crucii, am ridicat bratul siam jurat s nu mai trec hotarul acestei mprtii dect su sabia n mn.

La Universitatea din Iasi am fost bine primit de rectorul A. D. Xenopol si detinerii profesori nationalisti, cu care am luat contact imediat: Ion Gvnescul, A. C.Cuza si altii. ntre studenti am fost ales vicepresedinte al "Comitetului National


2/16

Studentesc", pe atunci sub presedentia studentului nationalist Vasile Brescu, sivicepresedinte al societtii nationaliste "Solidaritatea". Apoi am fost delegat nnumele studentimii n "Comitetul Ligii Culturale" din Iasi.

Din toate aceste locuri pe care le ocupam, gndul meu de fiecare zi era spre"romnii din trile subjugate" -expresie curent atunci ntre studenti si n genere nTar. Cum era si firesc, prima mea actiune s'a ndreptat spre Bucovina. Rezultatelebnesti din cteva conferinte tinute n Aula Universittii -prima a fost a mea despreromnii din Bucovina-, cum si cteva ajutoare mai importante de la Liga Culturaldin Iasi, au fost trimise Societtii "Scoala Romn" din Suceava, care ajuta peelevii romni la nvttur si care m ajutase si pe mine tot timpul.

Dar n scurt timp mi-am dat seama c prin mijlocul acesta, adic al ajutrii unuinumr de elevi la nvttur, trebuia cel putin un veac pentru a trezi si a ntriconstiinta national romneasc. Simteam instinctiv c vremile sunt grbite, csoarta "natiei" se va hotr mai curnd. Si cum sufletul meu fusese aprins de cetitulctorva crti, mi-am zis c actiunea principal trebuie s fie n rspndirea a ctmai multor crti potrivite scopului. De aceea n prima vacant am aranjat o ntlniretainic ntre Burdujeni si Mitocul Dragomirnei cu ctiva colegi, prieteni siguri, dela Universitatea din Cernuti, n fruntea crora s'a prezentat scumpul si regretatulmeu prieten Emilian Lucaniuc din Mitoc, care peste ctiva ani a fost rpus detuberculoz.

La aceast consftuire am aranjat n cele mai mici amnuntimi cum trebuia ntain invadat Bucovina cu crti. Contrabandistii romni -oameni siguri- de ambeleprti ale granitei aveau s treac sacii de crti si s-i transporte la Cernuti. Deacolo se mprteau n toate prtile, fr ca acei ce le vor primi s stie de la cine le-

au primit. Multi le gseau fie pe cerdacul casei, fie chiar n cas. Sistemul acesta afunctionat mai multi ani.Dup trecerea primului an l-am extins ntr'o msur mai mic si nspre Ardeal.

Numai prin mijlocirea lui Badea Crtan, un cioban ardelean, care nu trebuie datuitrii. Mie dac mi se va ivi vreun prilej, voi scrie ce stiu despre el. Dar toti aceiacare stiu mai mult ar trebui s se grbeasc s scrie. Voi aminti aici numai primamea ntlnire cu el. Eram n cancelaria rectoratului si discutam ceva cu rectorul devaloroas amintire A. D. Xenopol. Pedelul anunt pe "Badea Crtan". Si aproape nacelasi timp intr un tip de dac de pe Columna lui Traian. Xenopol l primeste cuamabilitate, prietenie si mare bucurie:

"-De cnd nu ne-am vzut, frate Crtane?""-Apoi de la Ierusalim, d-le rector"."-Poftim sezi pe scaun", l invit Xenopol."-Ba, d-le rector, c eu am mare ciud pe scaune!" , rspunde ciobanul cu cojocul

n spinare, ntors pe dos, c era var."-Da de ce, bade Crtane?""-Apoi, s vedeti, domnule rector, eu gndesc asa. C tare bine ar fi s se adune


3/16

toate scaunele si paturile din Romnia si s le deie foc, iar jarul care s'ar face s fiemprstiat sub picioarele romnilor "de dincolo". C atunci romnii de aici vzndc n'au nici pe ce sedea, nici pe ce dormi, s'ar primbla ct s'ar primbla si apoi s'orporni la treab, iar cei "de dincolo", simtind c-i arde la tlpi si la clcie, nici nu aravea vreme s se primble, ci ar porni s alerge toti de-odat si toti ntr'o parte. Si ariesi o treab bun!"

De prisos s spun c ciobanul a fcut o impresie extraordinar asupra mea.Xenopol m'a recomandat. Am iesit mpreun, si vreo trei zile n sir ne-am ntlnitmereu si am stat la sfat. Era cioban, care, pscndu-si turma, a citit ntmpltoristoria Romnilor si apoi a Romanilor. Dup care sufletul i s'a aprins att de tare,nct si-a prsit turma, a cltorit prin Romnia, a fost la Roma pe jos, a fost laIerusalim, si de mai multi ani aduna crti si le trecea prin munti n Ardeal, unde lemprstia n toate prtile. Din toate puterile mele l ajutam la adunarea crtilor, sim bucuram c de ast dat mergeau n tara lui Horea si Avram Iancu, pe care dincopilrie i consideram semizei.

Si afar de aceasta, prin badea Crtan am ajuns la credinta fanatic n nebiruitaputere de redesteptare national si de propagand a crtii!

CUM AM AJUNS S M INTERESEZ DE BASARABIA

Dup trei ani am fost numit profesor suplinitor la liceul - pe atunci gimnaziul -din Husi, la distant numai de zece km de cealalt granit blestemat, de Prut.Adeseori de pe malul de dincoace am privit dincolo, ca la o mare tain. Oricelegtur era rupt. Abia mai trziu am aflat c totusi existau contrabandisti, careaveau legturi. Rusia era considerat ca o putere mare si tiranic. Aflasem cu urnempcat c moldovenii nu aveau nici un drept la dezvoltarea constiintei lornationale, c nu aveau scoli n graiul lor, care fusese alungat si din biseric. C rusiiluaser toate msurile cele mai silnice de-a sugruma orice constiint nationalbstinas din Moldova dintre Prut si Nistru, rpit n dou rnduri cu o nedreptatestrigtoare la cer. C, n sfrsit, acesti jefuitori de teritoriu moldovenesc artau cutrufie lumii ntregi c niciodat nu vor restitui prada. Asa fiind, se va ntelege lesnede ce eu aveam n sufletul meu o ur nempcat n primul rnd pentru rusi, peslavi n genere -care prin ruteni si polonii galitieni atacaser si sufletulmoldovenesc din Bucovina-, apoi pe unguri si abia n al treilea rnd pe austrieci.

ntruct acestia din urm, cu siretenia lor cunoscut, lsaser libertate limbiiromnesti n scoala primar, n primele patru clase ale liceului din Suceava si nbiserici.

Din cauza opririi oricrei atingeri ntre romnii din Regat si cei din Basarabia,aveam senzatia c malul stng al Prutului -pe care l priveam- se afla la distant dezeci de mii de km, mai departe ca Africa sau America. Departe ca un mormnt,care nchide o tain! Si sufletul meu de lupttor neastmprat a fost cuprins ca de


4/16

un jar nestins de dorul de a iscodi aceast tain si de a vedea oare de nu s'ar puteagsi vreun mijloc de-a veni ct de putin n ajutorul constiintei nationalemoldovenesti, amenintate cu stingerea total.

Doream s gsesc un pretext oarecare, ca s risc o cltorie ct de mic nBasarabia. "S risc", deoarece eu ncepusem a fi destul de bine cunoscut n Tarantreag ca lupttor nationalist, prin scris, prin conferinte, prin ntruniri depropagand n miscarea condus pe atunci de d-nii A. C. Cuza si N. Iorga. Si minchipuiam c nu se putea s nu-mi stie de posturi si spionii rusi, care erau printar. D-l A. C. Cuza, cu care pe atunci eram n intim prietenie si cu care discutamadeseori despre Basarabia si despre dorinta mea de a strbate dincolo de Prut nvreun mod oarecare, mi spunea mai n sag, mai n serios, c m'as putea trezi usorn Siberia cu toat cettenia mea romneasc. "Cu rusii nu-i de sguit".

Cu toate acestea, hotrrea mea era luat, ca la cel dinti prilej s risc.Si prilejul se ivi ntmpltor abia n toamna anului 1911. Un tnr avocat din

Husi, Ghit Teodoru -astzi secretarul primriei Husi-, afnd prin rude si zvonuric un preot moldovean din Baimaclia, cu bun situatie si cu numele Hustiuc, aravea fete de mritat, s'a hotrt s ncerce a peti pe cea mijlocie, despre careauzisem c era deosebit de frumoas. Voia ns s nu se nftiseze singur, ci dupvechea datin s aib si un petitor. I s'a prut c eu, ca profesor din Husi, as fi celmai potrivit, ca unul care-l cunosteam bine. Fr discutie, am primit. Se poate usornchipui ce nerbdare, ce zbucium, ce curiozitate mistuitoare era n sufletul meu!

Mi-am pus ntrebarea dac n'ar fi bine ca pentru aceast cltorie s las costumulnational si s m mbrac n haine nemtesti, ca s nu atrag prea mult atentiaautorittilor rusesti. Mi-am spus ns c aceast deghizare, n caz de s'ar afla, s'ar

putea interpreta c am cutat s m ascund. Deci ar fi mai periculos pentru mine.Iar afar de aceasta voiam s vd dac mbrcmintea moldoveneasc le maiaminteste ceva moldovenilor din Basarabia. M vor observa, m vor ntreba, vorintra n vorb cu mine.

Deci mi-am luat concediu pe vreo opt zile si am plecat. Am trecut Prutul pe laLeova. Ce zguduire n sufletul meu si ce ncordare de luare-aminte! ntr'o crut cucai aprigi ajungem n cteva minute la pichetul de grniceri muscali. Oprim si dmhrtiile de trecere. Un gradat, sau poate ofiter, intr cu ele n pichet si ne las sasteptm vreo jumtate de or. Mi s'au prut ani. Oare ne vor lsa? Ori poate frexplicatie ne vor arta drumul napoi? n sfrsit, apar si ne dau hrtiile cu

permisiunea de a pleca mai departe. Cum am plecat, i spun camaradului GhitTeodoru cu ciud: "-Nu voi muri pn nu-i vom muta dincolo de Nistru". El mi-arspuns cu un gest de nencredere, eu ns simteam n sufletul meu sigurantainexplicabil c rostisem o profetie, care se va ndeplini.

nainte de a nsera, am sosit n Baimaclia la casa chiabur si primitoare apreotului. El, preoteasa, dou fete, -prima student la Universitatea din Kiev, adoua nvttoare la scoala din trgusor, si un fiu care, mi se pare, se pregtea s


5/16

devin nvttor. Ceilalti din cei nou copii lipseau de acas. Toti foarte bucuroside oaspeti din Moldova. Cu vreun an mai nainte, mai fuseser vizitati ntmpltorde ctiva tineri din Romnia. Vorbeau toti n cas ntotdeauna moldovenestecurat. Si mai nu se putea altfel, ntruct printele Dimitrie fusese hirotonit pevremuri n catedrala din Husi de "Preasfintitul Silvestru". Rusii, dup rpirea din1878, i-au tot pus n vedere s nvete slujba bisericeasc slavon. Sfintia sa ns,sub pretextul c nu a putut deprinde bine slavona si ruseasca, a slujit ntotdeaunanumai moldoveneste, spre bucuria tcut a moldovenilor din toat mprejurimea.Preotii mai tineri ns, desi moldoveni, sunt siliti si ei nici nu ndrznesc sslujeasc altfel dect ruseste.

A doua zi i-am scos la iveal vreo trei crti, pe care ndrznisem s le iau cumine pe ascuns. Poeziile lui Alecsandri, ale lui Eminescu si ale lui Cosbuc. Ne-amasternut pe adevrate seztori literare, cu cetiri, cu explicatii, cu lmuriri din istorialiteraturii romne. Ardeam de dorul de a chema si ctiva steni, dar a trebuit srecunosc c ar fi fost prea periculos. Dar a treia zi dimineata m'am dus cudomnisoara nvttoare ca s asist la lectii la scoal "n calitate de profesor". Erautreizeci de elevi, aproape toti moldoveni. Manualele rusesti, dar copiii nestiindruseste, lectia se fcea mai mult n moldoveneste, explicndu-li-se buctile rusesti.M ardea dorinta de a face o lectie copiilor despre Moldova si de a-i ntreba despreStefan-Vod cel Mare. Mi-am dat ns seama c-mi primejduiam tot planul meu deactiune asupra Basarabiei. Am tcut deci, bucurndu-m numai de faptul c eleviivorbeau ntreolalt moldoveneste.

De la scoal n spre cas drumul era prin piata trgusorului. Trani multi n jurulcarelor ncrcate. Am trecut prin mijloc, ca s trag cu urechea si s aud cum

vorbesc ntreolalt. Observat de trani din cauza portului meu, unul zise cu glasdestul de tare ca s aud eu:

"Ciobnasul de la oi,ad-l, Doamne pe la noi",

iar altul de la alt car adaug:

S-l hrnim cu miez de nucde la noi s nu se duc!"

Era, desigur, invitatia de a sta de vorb. Dar eu mi-am dat seama c dac mopream la vorb, s'ar fi adunat multimea n jurul meu, si pe dat s'ar fi ivit sipolitia. De aceea le-am zmbit, i-am salutat si mi-am continuat drumul, profundmiscat de constatarea c graiul moldovenesc cu melodia si poezia lui n'a putut fimiscat din straturile poporului de toat silnicia tiranic a muscalilor. Peste vreodou zile era ns s fac constatarea c "fruntasii satelor" ct de putin crturari,


6/16

cutau s se fleasc cu ruseasca lor ct de stlcit!Peste dou zile era srbtoarea Sfntului Dumitru si domnisoarele Hustiuc ne-au

propus s mergem pentru seara de Smedru n satul Lrguta, ca s petrecem lapreotul Dimitrie Zaharia. Fireste, m'am bucurat de acest nou prilej de a cercetanecunoscutul dintre Prut si Nistru.

Drum destul de lung, vreo 20 km, dar, caii fiind foarte buni, am ajuns pe laapusul soarelui. Pe drum mi se spusese c preotul era de obrsie rzseasc de prinmprejurimi, si c avea o situatie material nfloritoare. Numai via ar fi de vreo 40de deseatine. Am fost prezentat preotului, un tnr foarte elegant n haina-ipreoteasc, si foarte bucuros de oaspeti. n salon vreo 20 de persoane, domni sidoamne. Din comun si din mprejurimi. Aproape toti moldoveni. Doar nvttorulNimirovski, dintr'un sat apropiat, e ucrainean, dar vorbeste destul de binemoldoveneste, desi e numai de vreo 5 ani n satul respectiv. A trebuit s nvete, cas poat s se nteleag cu oamenii si cu copiii. Stnd de vorb cu el mai intim, amputut observa c e mai prieten moldovenilor dect rusilor, pe care, desigur, dinmotive nationale ucrainene, i urste. Toti si toate din salon stiau moldoveneste -ceimai multi acas la ei vorbeau moldoveneste-, aici ns vorbeau toti ruseste. Eu, carenu stiam o boab din vreo limb slav, nu-mi puteam da seama de vorbsc rusestebine acesti moldoveni sau nu. L-am ntrebat pe nvttor, si el mi-a confiat c ceimai multi vorbesc prost ruseste, iar unii prost de tot. Mai ru nu se poate, mi-am ziseu. Sunt rusificati cu sufletul nainte chiar de-a le fi fost rusificat graiul. L-amntrebat pe nvttor dac prin Basarabia sunt multe scoli primare. Spre usurareamea, mi-a spus c sunt numai n satele principale, si c nu functioneaz de preamulti ani. Desigur, faptul acesta a fost un mare noroc pentru mntuirea graiului

moldovenesc.Intr doi brbati destul de tineri, cu trsturi pronuntat moldovenesti, adic bineprliti de soare, mbrcati destul de bine. Cu o plecciune salut toti oaspetii,spunnd bun seara n ruseste. Acestia or fi poate rusi? l ntreb pe soptite penvttor: -Da de unde! Cred c afar de bun ziua si bun seara nu stiu altcevaruseste, mi rspunde acesta. Stpnul casei mi-i recomand: domnii Grnet ! Maitrziu -dup mas- stau de vorb putin cu unul dintre ei. D-l Grnet are curajul -vinul printelui e foarte bun!- s fie mndru c e rzes, urmas "din rzesii lui Stefancel Mare, un adevrat Grnet"! Binenteles c asta nu-l mpiedic s-i par ru cnu stie tocmai bine ruseste.

n sfrsit, dup ce au ncetat de a mai veni oaspeti noi, gsesc prilejul s stau devorb cu printele Mitran Zaharia, stpnul casei. M surprinde c soptestecurgtor si sigur limba literar din Regat. Si aflu, spre surprinderea mea, c a fcutmai nti 6 clase de liceu la Brlad si apoi si-a completat seminarul la Chisinu sis'a fcut preot. Aceasta nu-l mpiedic s ne pofteasc la mas -n treact fie zis,uimitor de bogat- n limba ruseasc, si la nceputul mesei s spuie Tatl Nostru totn ruseste. Si acum o mic parantez n legtur cu persoana printelui.


7/16

La 1933, ntr'o zi la Camera Deputatilor, observ c se aseaz cineva pe loculliber de lng mine. E un coleg cu aspect cochet si simpatic, cu barba si mustataproaspt rase: "-De demult n'ai mai fost, mata, pe la mine, la Lrguta, n judetulCahul". "-Mi se pare", i-am rspuns eu, "c n propagandele mele din ultimii ani amtrecut si prin Lrguta, dar nu-mi aduc aminte s m fi oprit la cineva". El m privizmbind si-mi rspunse: "-Nu acuma, ci nainte de rzboi". "-Atunci nu am fostdect la preotul Mitran Zaharia", rspund eu. "-Apoi eu sunt!", mi spuse colegulrznd. Dup rzboi se lsase de preotie, ntruct nu-si putea ngriji gospodria, siacuma era deputat national-trnist.

Spre ziu am pornit napoi spre Baimaclia. Aici a doua zi am fcut cunostint cuun proprietar, l chema Rusu. Prea s fie constient de obrsia lui mocneasc.

nainte de a pleca napoi spre Husi, rezumndu-mi rezultatul cercetrilor mele nce priveste putinta nceperii unei propagande nationale, am ajuns la ncheierea cnumai nvttoarea Eufrosina, fiica preotului Hustiuc, putea s aib curajul de aprimi crti pentru propagand, trecute pe furis peste granit, si de a le mprti ntain la diferite persoane. Curajul domnisoarei rezulta, probabil, si din faptul c sesi logodise cu tnrul Ghit Teodoru, cu care venisem, si n cursul iernii urma s fiesi nunta, care o va strmuta definitiv la Husi. Sora sa, care studia la Kiev, s'amritat si ea ceva mai trziu cu un medic din Husi.

Timpul pn la nunta domnisoarei Eufrosina am cutat s-l folosesc din toateputerile pentru propagand. Corespondenta dintre noi trebuia s se fac prin post,cu subntelesuri si cu afirmarea c dumneaei este "verisoara" mea.

Asa au urmat lucrurile pn la cslegile din 1912. Dar mult iaprav nu s'a pututface, att din cauza timpului scurt, ct si pentru c "verisoara" mea nu avea

cunostinte prea numeroase n diferitele judete ale Basarabiei.Pentru aceasta trebuia gsit un moldovean cu situatie si cultur mai nalt, culegturi ntinse, si n acelasi timp cu o adnc constiint national, cu o nflcratiubire de neam, care s-i dea curajul de apostol.

Era oare cu putint s existe un asemenea brbat n Basarabia? Si dac era peundeva, l puteam eu oare gsi?

CUM L-AM CUNOSCUT PE "VRUL" MEU ION PELIVAN

Chiar dac m ndoiam c s'ar putea s fie prin Basarabia un asemenea

moldovean, totusi sufletul meu era stpnit de dorinta arztoare de a sti care estestarea national a moldovenilor din Basarabia rpit la 1812, dup ce mi fcusem ooarecare idee despre starea moldovenismului smuls a doua oar la 1878. Stareaacestora din urm m multumise totusi, ntruct poporul de jos vorbea limpedemoldoveneste, iar intelectualii -desi rusificati sufleteste- nu putur uita graiul dincauza trnimii.

Dar cei din Basarabia "veche", de la 1812, vor mai fi stiind a vorbi


8/16

moldoveneste? Desigur, m ntrebam, dac mai stie poporul, cci despre crturarieram aproape sigur c nu numai c si-au pierdut graiul, dar c nu mai nteleg niciun cuvnt moldovenesc. Si poate, Doamne fereste!, care renegati, vor fi fiind sidusmani ai moldovenismului? n orice caz trebuia s ncerc. Trebuia s trec si nBasarabia "veche". Dar unde si sub ce pretext? Dup o consftuire cu fruntasiinationalismului de pe acea vreme din Iasi, profesorii universittii Ioan Gvnescul,A. C. Cuza, Corneliu Sumuleanu si P. S. Nicodim, actualul mitropolit , care peatunci era vicar al mitropoliei, toti grupati n Liga Cultural, m'am hotrt s-lvizitez n vacanta de Crciun la Blti pe judectorul Ion Pelivan, despre careaflasem c fusese pe la cursurile de var de la Vlenii de Munte si c era abonat la"Neamul romnesc". Nu-l puteam preveni n scris, deoarece m temeam cscrisorile venite din Regat puteau s-i fie deschise n cabinetul negru rusesc.

Asa dar, fr s-l cunosc si fr s fiu sigur c nu va fi plecat undeva desrbtori, pe o iarn foarte grea, cu viscole si cu troiene, am plecat din Iasi cu trenulpn la statia Prliti. De acolo urma s ajung la Blti cu sania-diligent postal. Dincauza viscolului si troienelor n'am putut ajunge dect pn n trgusorul Flesti,noaptea trziu. Am ajuns numai datorit cailor minunati si vizitiului vrednic alsaniei postale care fcuse acest drum, desigur, de sute de ori. Drumul ntroienit nuse distingea deloc, si spulberarea din fat fcea aproape imposibil vederea nainte.Iar cel mai mare noroc a fost, desigur, faptul c nu ne-a ntlnit vreo potaie de lup.La Flesti vizitiul a btut ndelung ntr'un oblon nchis. Iar dup deschidereaoblonului a parlamentat cteva minute si apoi m'a lsat n acest han jidnesc. Dealtfel, eram singurul pasager. Am dormit ntr'o camer cald.

A doua zi hangiul jidan a nceput s m descoase. De unde vin, ncotro merg, am

de cumprat ceva? Si asa mai departe. I-am spus c merg de srbtori la un vr almeu la Blti, care este judector. Am observat v vorba aceasta i-a impus respect.Pentru mine era ns important faptul c vorbea aproape curgtor moldoveneste.Aceasta nu se putea datora dect faptului c trnimea din mprejurimi vorbestemoldoveneste. Deci, poate nu-si vor fi pierdut graiul. M'am ferit ns s-ll ntrebceva n directia aceasta. Dup ce m'a ntrebat dac n "Moldova" este o scoal dincare "iese doftori", l-am trimis s-mi opreasc loc n sania postei pentru Blti. Pesteun ceas s'a nturnat cu rspunsul c posta nu mai pleac la Blti -cu toate cspulberarea omtului se oprise- din cauz c drumurile sunt troienite. Eram deciamenintat s rmn locului cine stie cte zile n hanul jidovesc de la Flesti.

ntrebndu-l pe hangiu dac nu stie vreo sanie particular care ar voi s fac acestdrum, mi-a spus c nu este. Atunci m'am hotrt s fac apel la politie, s-migseasc ei o sanie. Doar nu degeaba eram eu -cu tot portul meu "trnesc" dinRomnia- vr cu un domn mare din capitala judetului, cum era un judector peacolo si pe vremea aceea. La politie am gsit un rus cu nftisare militreasc si cuuniform impuntoare. I-am artat pasaportul si ntr'o moldoveneasc rar l-amrugat s-mi ajute a gsi o sanie pentru Blti, unde m duc de srbtori la vrul meu


9/16

Ion Pelivan, care este judector. Spre mirarea mea rusul nu numai c a nteles ce i-am spus, ci -dup ce m privi cercettor de sus pn jos- mi-a rspuns ntr'omoldoveneasc stricat, dar totusi destul de nteleas, c el va porunci o sanie apostei. S astept la han, cci dup amiaz va veni sania s m ia, adugndu-mi cs nu pltesc dect taxa prescris. Acest apel la politie i mai mult pentru andeprta bnuielile, dar mi-a prins bine si pentru cltorie.

ntors la han, asteptam ca pe crbuni. n sfrsit, pe la ora 2 a sosit o sanie a posteicu doi cai buni si cu un vizitiu destul de voinic. Cum am iesit din Flesti, mi-am datseama c drumul este ntr'adevr nespus de greu din cauza troienelor, desi nu maiviscolea, ci btea n fat numai un vnt subtire si geros. Vizitiul avea nftisaredesvrsit muscleasc, totusi am ncercat s vorbesc cu el. Nu numai c ntelegeatot ce-i spuneam, ci o rupea destul de curgtor moldoveneste. E rus de lng Urali,a slujit n oaste si a rmas aici n Basarabia. Este aici de 7 ani. A trebuit s deprindgraiul moldovenesc, cci pe aici toti griesc numai moldoveneste, afar de"cinovnici" care si ei trebuie s nvete moldoveneste, ca s se poat ntelege cu"norodul" . Desi nghetam de frig, totusi cuvintele acestea ale rusului mi-au produso nespus de dulce cldur sufleteasc. M simteam cuprins de ndejdiprimvratice pentru neamul moldovenesc.

Pe nserate intrm n orasul Blti. Vizitiul nu stie unde locuieste judectorul IonPelivan. Eu zresc un biat tnr nuniform. Presupun c este elev. Opresc sania si lntreb de nu stie unde locuieste judectorul Pelivan.mi rspunde ntr'o moldoveneasc curat c stieunde, si se urc n sanie s m conduc. Era elevul

de liceu Anton Crihan, care avea s fie subsecretarde stat la Domenii n Romnia Mare. Ajunsi n fatalocuintei cutate, care era si localul judectoriei, vdla intrare un brbat tnr, frumos la chip, cu mustatrsucit, mbrcat n uniform impuntoare. Oare sfie el? Ca s nu dau de bnuit celor din sanie, ntrebcu glas rspicat: "M rog, aici locuieste vrul meu,judector Ion Pelivan?" -"Aici, vere, aici, poftim", afost rspunsul. Iar imediat ce am intrat n cas cugeamantanul n mn, m'a ntrebat "Da cine esti

mata?". I-am rspuns rar si cadentat: Eu suntprofesorul Ion Zelea Codreanu! Ca s vd dac si ceteste "Neamul romnesc", lacare era abonat. Iar el m ntreab imediat: "Acela care era s fie omort laFlticeni?" -"Acela!" i rspund eu. -"Atunci fii binevenit, frate!", mi rspunde elplin de bucurie. M'am bucurat si eu, cci am nteles c era la curent cu toate luptelenoii miscri nationaliste de sub conducerea profesorilor A. C. Cuza si NicolaeIorga, care miscare era atunci n toiul ei, si pentru care eu mi primejduisem viata


10/16

de repetate ori, ceea ce fusese publicat prin "Neamul romnesc".Cu toat oboseala mea am stat de vorb pn dup miezul noptii. Mi-am dat

seama c puterea lui Dumnezeu m condusese de-a dreptul la cel mai ales suflet, lacel mai nationalist moldovean, la cel mai curajos si ndrjit apostol al ideii deromnism care tria atunci pe pmntul Basarabiei rpite. Era mai mult dect omulpe care voiam s-l gsesc. Trecuse din copilrie prin lupte grele, si deci avea omare experient si mari legturi ntre moldovenii crturari din Basarabia si dintoat Rusia european. Si n'a lipsit mult ca n urma actiunii ntreprinse mpreunpentru redesteptarea constiintei nationale a moldovenilor s cunoasc Siberiapentru a doua oar.

SI ALI PATRIOTI MOLDOVENI

A doua zi am continuat a sta de vorb numai noi doi aproape toat ziua. Despremoldovenii din Basarabia si de peste Nistru, pn la "Chiu", din "Crm" si pn n

Urali, despre silintele zadarnice de rusificare, despre constiinta instinctiv desuperioritate a moldoveanului fat de rus, despre Romnia si nsemntatea eimilitar, despre vitejia nnscut si legendar a romnilor, despre Bucovina siTransilvania, despre neamul moldovenesc ntreg si despre marile lui destine. Nentelegeam deplin si simteam la fel. Parc n'am fi fost numai "veri", ci chiar fratigemeni!... Tot n ziua aceasta l-am cunoscut pe tnrul elev Ceap.

A treia zi ns am o alt surpriz: Vine la noi, si stm de vorb aproape toat ziuacu el, nvttorul Porfirie Fal. Un rzes istet si mucalit, si vorbeste omoldoveneasc frumoas, de parc ar fi Ion Creang invitat din mormnt. Parteacurioas este c seamn si la chip si la trup cu marele scriitor, despre care nu stiedect din auzite. n schimb cunoaste n trsturi generale Istoria Romnilor. A cetitn romneste povestea lui Alexandru Machedon, si stie nesfrsit serie de legendemoldovenesti inedite: despre Stefan-Vod, despre rzesi, despre mazili, despreluptele cu ttarii, despre diferiti haiduci si asa mai departe. Din toate rezultconstiint romneasc si mndrie moldoveneasc si rzseasc. De rusi rde, cumnumai satira popular stie s rd. Si aceasta este -desi cu stiint de carte restrnssi experient mai mic- un suflet mare de moldovean. Si unele din planurile noastrede propagand le punem la cale si cu Porfirie Fal.

Seara "vrul" meu Pelivan m duce la mas la protopopul V. Certan. Att

preotul, btrn, cu nftisare venerabil, ct si btrnica preoteas, sunt moldovenicurati. Fiul lor e profesor la liceul din Blti si are un nepotel elev, mi se pare, nclasa nti de liceu. Toti vorbesc n cas moldoveneste. n toat casa e o atmosferdomoal de cald romnism, desigur, sub influenta discret a judectorului IonPelivan, prietenul familiei. Discutm multe despre neamul romnesc n genere sidespre viitor, fr ns a intra n amnunte si fr a aminti despre planul depropagand national, pe care n linii generale l si furisem cu "vrul" meu. La


11/16

aceast familie am fost de mai multe ori la mas.n seara spre Anul Nou mergem neinvitati la mas la un fost mare proprietar si

pe atunci mare comerciant de fierrie, Dumitrache Vraghie. n persoana acestuia -un brbat nalt, cu pieptul lat, voinic, cu nftisare de haiduc, un adevrat geto-dac-mi-a fost dat s cunosc pe cel mai ndrtnic rzes moldovean. Avea mai multe fetesi bieti. Nu stia cum s-si exprime mai bine bucuria c am venit la mas la el ntr'osear ca aceea. Masa a durat pn trziu dup miezul noptii. Nu att mncarea sibutura, ct cu povestirile din trecut si cu discutiile relative la viitorul neamului. Eaproape de prisos s spun c n familia aceasta se vorbea moldoveneste ca n ceamai romneasc familie din Regat. A avut mosii n diferite judete ale Basarabiei. Aavut una si n dreptul orasului Husi. Cu vreo douzeci de ani n urm veneaadeseori la Husi si fcea chefuri de cte o sptmn cu lutarii cei vestiti si cuvinuri bune. Apoi cunostea Iasiul si alte orase din regat. Nu se ferea deloc s-simanifeste ftis sentimentele lui de romn. Si rusii l lsau n pace, probabil fiindcavea mare vaz n mijlocul poporului. Era cpitan n armata ruseasc. Si cu doi anin urm, mplinind limita de vrst, i-a venit de la Ministerul de Rzboi dinPetersburg ntrebarea dac doreste s mai conteze n armat n caz de rzboi. Simoldoveanul Dumitrache Vraghie a ndrznit s rspund n scris c el este gata sia parte la orice rzboi al Rusiei, afar de unul singur, un eventual rzboi n contraRomniei! Prietenii l jeleau c va fi deportat n Siberia n urma acestui rspuns.Rusii ns nu au cutezat s se ating de el.

Cnd stteam atunci la mas, nu puteam bnui c lui Dumitrache Vraghie soartai rezervase un act de curaj si mai mare: Curajul istoric de-a fi proclamat, mpreuncu altii, la 1918, n Martie, unirea judetului Blti cu Romnia, cu mult nainte de

votul Sfatului Trii. Acest fapt a influentat n mare msur mersul mprejurrilorpn la unirea Basarabiei.La 1919 Dumitrache Vraghie a fost ales senator n primul parlament al Romniei

Mari, care a votat unirea cea mare. Iar peste vreun an s'a mbolnvit de cancer ngt. L-am vizitat la Spitalul Brncovenesc din Bucuresti. ntelegea c trebuia smoar. Dar privea moartea n fat cu liniste si senintatea unui adevrat geto-dac.Dorea numai s se termine mai curnd, prin vreo operatie. Si deoarece mediciiromni au refuzat operatia zadarnic, a plecat la Viena. A murit la operatie si a fostnmormntat acolo, departe de pmntul Patriei, att de iubit de el. Familia nu aavut banii trebuitori pentru a-i aduce corpul, iar Romnia politicianist de dup

rzboi a avut alte preocupri. ns viitoarea Romnie romneasc nu trebue sa-luite pe acest mare patriot. Corpul lui va fi adus la timpul su si nmormntat ncinstea cuvenit n trna cald a Romniei lui iubite.

Si acum s revin la sirul povestirii mele. Spre dimineata Sfntului Vasile amncheiat masa si discutiile noastre nationale din casa primitoare a lui DumitracheVraghie si am plecat spre casa "vrului " meu, mpreun cu acesta. Amndoi aveamn suflet convingerea c viitorul neamului nostru nu poate fi pierdut, de vreme ce


12/16

Dumnezeu i-a druit patrioti ca Dumitrache Vraghie.Prin centrul orasului vedem un ofiter tnr, zcnd n omt cu uniforma lui

strlucit cu tot. Ion Pelivan l-a ridicat cu greu, si mpreun l-am dus la locuinta lui,care nu era departe. n continuarea drumului nostru, mi aduc aminte c i-am spus"vrului" meu: "De va fi s ne batem cu acestia, nu va fi greu deloc s-i biruim,orict de numerosi vor fi. Si ofiterii nostri chefuiesc, dar nu se mbat si nu cad ndrum". Si aceast profetie era s se adevereasc peste ctiva ani, cnd armatabolsevizat ruseasc din Moldova a trebuit s fie dezarmat si trimis peste Nistru.

N CASA AVOCATULUI S. V. KAMENSKI

n una din serile urmtoare am fost, mpreun cu "vrul" meu, la mas n casaavocatului S. V. Kamenski, un polon btrn, cu nftisarea distins si nobil.Cstorit cu o moldoveanc, avea o fic cu numele de Draga si un fiu. Amndoistudenti. Ion Pelivan mi spusese c acest avocat era un mare prieten almoldovenilor si c multi moldoveni intelectuali se ntlneau adeseori la el acas, laadpost de orice bnuial din partea autorittilor rusesti. Totusi, ca msur deprevedere, la aceast mas n'am fost dect noi doi si familia. Spre sfrsitul mesei,eu am nchinat un pahar pentru cele dou neamuri, polon si romn. Si am exprimatlimpede profetia c n curnd Polonia va renvia, iar Romnia se va ntregi. Cambele n aliant prieteneasc vor avea misiunea de la Dumnezeu de a apracultura si crestinismul n contra barbariei. Aceste gnduri ale mele rostite rar, desiera de presupus c vor fi ntelese, totusi pentru preciziune, au fost traduse cuvnt cucuvnt de ctre "vrul" Pelivan. Cnd le-am rostit, ele au putut s impresioneze pe

cei de fat, cnd ns dup ctiva ani ele s'au realizat ntocmai, amintirea lor m'aimpresionat si pe mine, desi aceast prezicere n'a fost dect una dintre mai multerostite n alte mprejurri, care s'au ndeplinit prin mila lui Dumnezeu pogortasupra neamului nostru. Btrnul avocat Kamenski a avut fericirea s mai apuce, nviat fiind, realizarea paharului meu nchinat de mine n casa lui.

n ziua urmtoare am nchegat definitiv planul nostru de actiune pentrudesteptarea sau ntrirea constiintei nationale a moldovenilor din Basarabia si pect posibil din toat Rusia.

n liniamente generale planul a fost urmtorul:

1. ntre noi doi va urma prin post o corespondent regulat de la "vr" la "vr".Continutul scrisorilor trebuia s fie bine mbrobodit si inofensiv.2. n aceste scrisori Ion Pelivan mi va comunica treptat adrese din Basarabia si

Rusia, la care eu voi trimite pachete cu crti romnesti, dup gradul de cultur alfiecruia. La nceput, pentru orice eventualitate, voi trimite si cte un Abecedarpentru deprinderea literelor romnesti.

3. Voi ruga prin scrisori s mi se rspund de primire si ce anume s'a primit. S


13/16

stim anume dac cenzura ruseasc d drumul crtilor sau opreste unele dintre ele.Aici sunt dator s amintesc c la cenzura Chisinu -pe unde au trecut toate

pachetele mele- era moldoveanul Madan, despre care stiam c studiase pe laBucuresti, dar despre care auzisem prin Regat c devenise un renegat n slujbamuscalilor. Eu nu l-am cunoscut niciodat, dar trebuie s mrturisesc aici c era unbun romn. Nici o singur carte din cele trimise de mine n'a fost oprit, desi nunele Rusia era direct atacat pentru rpirea Basarabiei.

4. Pachete mai mrisoare i voi trimite si "vrului", pentru a le mprti direct lapersoane de ncredere.

5. La unele persoane li se va trimite revista "Neamul romnesc pentru popor".6. Absolventii de liceu vor fi ndemnati s studieze la universittile din Romnia.7. Sub diferite pretexte se vor organiza cltorii prin Romnia.8. Pe toate cile vom pune la cale cstorii ntre tineri, de o parte si de alta a

granitei.

Nu stiam atunci c sora "vrului" meu era cstorit la Iasi si el nsusi pestectiva ani se va cstori n Regat, c doamna Pelivan, "cumntica" mea, va fi chiardin capitala Trii.

Si ntr'o dimineat cu o sanie bun si pe vreme cu soare am plecat la statiaPrliti. Vizitiul era moldovean n vrst de aproximativ 60 de ani si sftos. Totdrumul am stat de vorb cu el. Vorbea moldoveneasca frumoas si curat acronicarilor, ntocmai cum se vorbea n satul meu din Bucovina. Explicatia este cgraiul n aceste regiuni ale Moldovei, de cnd au fost rpite, n'a mai evoluat,nefiind n legtur cu Statul romnesc, ci a rmas asa cum era n anii 1775 si 1812.

Cnd i-am spus vizitiului c vorbeste foarte frumos moldoveneste, el mirspunde: "Api cum n'om vorghi, dac sntem moldoveni", dar povestind sidespre armat, ntr'un moment rosteste cuvintele: "Noi, rusii, avem oaste taremult". Eu l ntrerup imediat:

-"Parc spuneai c esti moldovean, de ce zici "noi, rusii" ?-"Api vezi ghine c sntem moldoveni, dar se chem c suntem rusi, c adic

trim n Rossia"...Seara ajung cu trenul n statia de la Ungheni, dar nu sunt lsat s trec granita,

ntruct pasaportul meu nu fusese vizat de plecare de politia din Blti. Dorm ntr'unhan tot jidovesc. A doua zi de dimineat vorbesc la telefon cu casa Kamenski. Si

anume i povestesc domnisoarei Draga ptania mea si o rog s-l nstiinteze de grabpe "vrul" Pelivan. Peste cteva ore a sosit telefonic autorizarea politieneasc detrecere. Eu a trebuit s astept trenul pn n sear. Trgusorul Ungheni era completjidovesc. Nu-mi puteam nchipui c peste zece ani la Ungheni va fi prima tabr demunc a tineretului legionar pentru facerea crmizii Cminului Cultural Crestindin Iasi.

Ajuns la Iasi si apoi acas la Husi, am luat msuri grabnice pentru punerea n


14/16

lucrare a planului nostru, n primul rnd trebuia bani. Si nc multi. Am fcut apella profesorul Gvnescul, A. C. Cuza, Corneliu Sumuleanu si la P. S. Nicodim, laLiga Cultural din Iasi, la Comitetul Central al Ligii Culturale, condus deprofesorul Nicolae Iorga, care pe vremea aceea era n punctul culminant alactivittii sale. Apoi am lansat liste de subscriptii, am aranjat conferinte, serate,baluri. Si pentru toate acestea, ca si pentru descrcarea mea, am ntemeiat anumepentru Basarabia o sectie a Ligii Culturale la Husi. Toate acestea cu grab mare!ntreaga mea activitate am ndreptat-o n directia asta. Parc mi spunea ceva c nuavem mult timp pn la anume ntmplri mari, care trebuiau s vie. n scurt timpau nceput s-mi soseasc adrese de intelectuali moldoveni de la "vrul" meu.Adrese din Basarabia si din diferite prti ale Rusiei. Imediat alctuiam pachete decrti nvelite n pnz. Sotia mea, ajutat de cteva prietene, mpreun cu librarulMarin Dumitriu -prin care procuram o mare parte din crti si cu a crui adres deexpeditor trimiteam pachetele- munceau nopti ntregi la facerea pachetelor.Adresele se scriau romneste si ruseste. n ruseste le scria "verisoara" mea de laBaimaclia, care devenise doamna Teodoru si se asezase definitiv la Husi. Unelecrti, ca de pild Istoria Romnilor, Operele lui Creang, Operele lui VasileAlecsandri, Anecdotele lui Teodor Sperant, Haiducul si Pandurul, de BucuraDumbrav, si altele, le-am isprvit n scurt vreme, din toat tara. Prin crti postaleosebite i rugam pe adresanti s-mi rspund de primire. Aproape toti mi-aurspuns, toti mi multumeau, unii ntrebau de au de pltit ceva, iar multi se mirau cde unde le stiu adresa. Binenteles c acest "de unde" se pstra ca o mare tain. Cuun preot, Iulian Friptu, am avut chiar o corespondent mai ndelungat, deoarecedin scrisorile Sfintiei Sale se nlta ca o mireasm binefctoare o cald si o

ndrzneat iubire de neam.Eu sper c atunci cnd va veni vremea s-mi clasezsau s fie clasat noianul meu de hrtii, se vor gsimulte din aceste scrisori. Si, desigur, si de-ale"vrului" meu Ion Pelivan.

La scurt timp dup nceputul actiunii noastre, aaprut la Chisinu gazeta "Cuvntul Moldovenesc",scoas de Pantelimon Halippa. l cunosteam de pecnd studia la Iasi, dar nu ne putusem apropia mult,deoarece dumnealui era preocupat mai mult de

problemele sociale dect de cele nationale. Faptpentru care nu avea legturi mai strnse cu"verisoara" mea, d-ra Pelivan, nici cu d-na Alistar,studente si dumnealor din Basarabia, dar la caregndirea national precumpnea pe cea social.

Totusi, Pantelimon Halippa a adus un serviciumare ideii de desteptare a constiintei nationale


15/16

moldovenesti n Basarabia prin scoaterea gazetei sale, care era foarte bineredactat, pentru vremea si mprejurrile de atunci. Pentru actiunea pe care oncepusem, a fost o mare bucurie si o usurare. nti a rspndit treptat si slovaromneasc, ceea ce usura putinta de cetire a crtilor romnesti, si al doilea, semrea mult numrul cititorilor crora eu n loc s le trimit direct pachetele cu crti,i timiteam gazetei crti multe, ca s fie mprtite ca dar abonatilor. Se vede c pePantelimon Halippa l-a impresionat mult faptul acesta, de vreme ce odat mi-a scriso scrisoare n care mi spunea c eu sunt cel mai bun romn din toat Romnia, ccinumai eu am nteles nsemntatea si greul luptei pe care o duce gazeta "CuvntulMoldovenesc". Desigur c eu ntelesesem nsemntatea gazetei, nu pentru c eramcel mai bun romn, ci pentru c m ocupam de Basarabia, precum altii cred c seocupau n special de Ardeal.

Izvodul adreselor pentru pachetele mele de crti era, desigur, o tain pentru ceice le primeau, tain bine pzit de mine. Dar nici politia politic si autorittilerusesti nu erau chiar asa de proaste cum le socoteam noi. Cnd s'a simtit cpachetele se transform ntr'o invazie de crti romnesti, au nteles c centrulconductor al ntregii propagande este undeva n Basarabia. Si cu toate c scrisorileschimbate ntre "veri" erau cu totul nevinovate, totusi -sub diferite pretexte- elecontineau mereu adrese. Si astfel firul a dus de-a dreptul la figura vesel, linistit,pasnic si n aparent nevinovat a judectorului Ion Pelivan de la Blti!... Desigur,nu-l puteau da n judecat, dar n Rusia nici nu era nevoie de asa ceva, aproape can vremea Ceka de mai trziu. Tot Asia n ambele ipostaze!

L-au poftit deci pe "vrul" meu s primeasc o ametitor de nalt naintare nmagistratur, dar ncolo spre Urali. Ion Pelivan a multumit si a obiectat cu

prefcut naivitate c interesele lui familiale l oblig s rmie n Basarabia. Stim -vor fi gndit rusii- "aveti veri" si prin Romnia! Dar de spus, i-au spus numai c nupoae rmne n magistratur "n Basarabia". Si desigur, c ar fi ajuns si prin Siberiarsritean dac n'ar fi izbucnit rzboiul cel mare al lumii.

Cu aceast izbucnire a trebuit s nceteze si activitatea noastr asupra Basarabiei.Dar mcar o scnteie a constiintei nationale a apucat a fi aprins prin rspndireacrtilor romnesti n valoare de aproximativ jumtate de milion de lei -socotiti dupvaloarea de azi a leului. Si Dumnezeu cu mila Lui a ocrotit aceast scnteie si deaceea ea nu s'a stins!

La izbucnirea revolutiei rusesti, am citit pe front cuvntarea n "Sfatul Trii" a

ministrului afacerilor strine al "Republicii Moldovenesti". Am tresrit de bucuriepentru cauza sfnt a neamului nostru, si n acelasi timp am simtit si mndriaegoist, n suflet, c ministrul rostitor era "vrul" meu Ion Pelivan!

Mai trziu am aflat cum n timpul revolutiei comuniste, pornit n Basarabia deelementele dusmane ideii nationale moldovenesti n contra guvernului de laChisinu, Ion Pelivan, nsotit, mi se pare, de Ion Buzdugan, cu pericolul vietii lafiecare pas, au trecut Prutul la Leova si prin Husi, unde l-au ntlnit si pe Anton


16/16

Crihan, au plecat n grab la Iasi, spre a cere n numele guvernului din Chisinuinterventia armatei romne.

Iar n primvara anului 1918, n timpul armistitiului, trecnd prin Iasi, ntr'unconcediu de cteva zile, l-am gsit pe "vrul" meu grav bolnav -oscilnd ntre viatsi moarte- ntr'un sanatoriu din Iasi. Cu toate c eram n uniform, tuns cu masina sicu mustata ras, m'a recunoscut... "Tu esti, vere Ionit?" mi-a spus pe soptite, ccin'avea voie s vorbeasc. n schimb i-am vorbit eu, cteva minute.

Dumnezeu l-a salvat, si peste cteva luni, eu fiind deputat de opozitie nparlamentul de la Iasi, ales n numele partidului nationalist-democrat, am luat oparte impetuos de activ la alegerea de deputat al orasului Iasi a lui Ion Pelivan.Apoi mpreun am luat parte ca deputati n Parlamentul care a proclamat unirea ceamare aproape a tuturor trilor romnesti cu Romnia! Si noi ne-am adus aminte desfaturile noastre de la Blti si de vorbele noastre din casa avocatului Kamenski sicu sufletele topite am multumit lui Dumnezeu.

Au urmat pn azi atti ani de asa de tulbure politic, nu pot zice romneasc, cinumai "n Romnia". Dar toat aceast tulbureal n'a putut atinge sufletul de mareromn si de mare patriot al lui Ion Pelivan. El a rmas curat ca un limpede cristalde diamant viu, ca s continue a mprstia raze de lumin si cldur national!

Si acum, ncheind aceste ale mele "crmpeie de amintiri" , fie-mi ngduit sridic -ca la Blti- la aceast mas de duhovnicie romneasc, n sntatea lui IonPelivan, la vrsta de 60 de ani, un pahar plin de focoase ndejdi romnesti. Laaniversarea de 70 (saptezeci) de ani ne vom afla ntr'o Romnie romneasc, deplinromneasc si puternic: si aceasta chiar dac "portile iadului" semiasiatic sianticrist ar ncerca s se reverse ca o lav pustiitoare asupra neamului nostru!

Deci, sntate si voie bun, vere, ntru multi ani!Husi, n ziua Sfntului Mare Mucenic Gheorghe, 1936

Ion Zelea Codreanu

crampeie de amintiri de ion zelea codreanu

Documents