[ ] October 27, 2011

COSTURILE SISTEMELOR DE MENTENANTA (COSTURI ASCUNSE, DISFUNCTIONALITATI, PRAGUL DE

DISPONIBILITATI, OPTIMIZAREA PRIN COSTURI)

Studente: BARBU ANDREEA

BUNCIANU DIANA An II IMSL

1

[ ] October 27, 2011

Cuprins:

I. Definitia mentenantei

II. Sisteme de mentenanta

III. Costurile sistemelor de mentenanta

III.1.Generalitati

III.2.Costurile ascunse ale mentenantei

III.3.Costul disfunctionalitatii

III.4.Pragul de disponibilitate

2

[ ] October 27, 2011

I. Definirea mentenanţei

Mentenanţa nu este o descoperire a lumii moderne. Vechimea

acestei activităţi se pierde în timp, ea fiind prezentă de-a lungul întregii

istorii a omenirii, fie că a fost sau nu conceptualizată.

Fiind în atenţia oamenilor de ştiinţă încă din fazele de început ale

tehnicii, termenul „mentenanţă” are multiple definiţii, care încearcă să

scoată în evidenţă diferite aspecte.

De exemplu, în diverse dicţionare, găsim următoarele explicaţii:

MAINTENIR (a menţine) – conservation, defense, protection….

(conservare, apărare, protecţie).

MAINTENANCE – to hold in a existing state …. ( a menţine în

starea existentă).

REPAIR (reparaţie) – to restore to the good condition …. (a

readuce în bune condiţii).

ENTERTAIN (întreţinere) – to mantain in a good condition …. (a

menţine în bună condiţie).

A MENŢINE - a păstra ceva în aceeaşi stare sau formă în care se

află la un moment dat, a face să dureze.

A ÎNTREŢINE – a păstra în stare bună, în bune condiţii; a face să

dureze, a menţine.

În dicţionarul amintit mai sus, toţi termenii româneşti îşi au ca

origine limba franceză, deci considerăm că termenul „mentenanţă” îşi

găseşte justificarea în limbajul curent, cu unele remarci:

mentenanţa implică activităţi de întreţinere şi reparaţii;

este eronat să admitem că doar efectuarea de activităţi de

întreţinere şi reperaţii reprezintă „mentenanţă”.

3

[ ] October 27, 2011

În concluzie, considerăm că termenul care va caracteriza cel mai

cuprinzător fenomenul studiat este „mentenanţă”, iar acesta va avea

drept componente de bază activităţile de întreţinere şi reparaţii, dar şi

cele administrative şi manageriale, în întreaga lor complexitate.

Se consideră că „mentenanţa” reprezintă o treaptă superioară a

deservirii mijloacelor fixe, către care trebuie să aspire toate

întreprinderile, o nouă cultură şi o optică modernă, care conduce la

obţinerea unei eficienţe maxime a activităţii economice.

4

[ ] October 27, 2011

II. Sisteme de mentenanţă

La baza organizării modului de desfăşurare a activităţilor de

mentenanţă stau aspecte legate de amplasare întreprinderii, profilului de

activitate, caracteristicile mijloacelor de producţie existente.

Abordarea sistemică presupune considerarea următoarelor

forme de organizare a mentenanţei care, în funcţie de resursele alocate

şi de obiectivele urmărite, sunt destinate a asigura disponibilitatea

optimă a sistemelor tehnice, figura 2.2.

a) Mentenanţa corectivă

Reprezintă ansamblul de activităţi realizate după defectarea

unui mijloc de producţie sau după degradarea funcţiei sale în mod

neprevăzut.

Aceste activităţi constau în localizarea defectelor şi

diagnosticul acestora, repunerea în funcţiune cu sau fără modificări şi

controlul bunei funcţionări.

Se descompun în două sub-tipuri:

mentenanţa curativă, care reprezintă activităţi de mentenanţă

corectivă, care au ca obiectiv repunerea unui mijloc de

producţie într-o stare specifică de funcţionare, care îi permite

îndeplinirea funcţiilor sale. Aceste activităţi pot fi reparaţii,

modificări sau amenajări care au ca obiect suprimarea

defecţiunilor.

mentenanţa paliativă, ce presupune activităţi de mentenanţă

corectivă destinate a permite unui mijloc de producţie, în mod

5

[ ] October 27, 2011

provizoriu, îndeplinirea integrală sau parţială a funcţiilor sale.

Se apelează în mod curent la depanare, această mentenanţă

paliativă fiind în principal constituită din acţiuni cu caracter

provizoriu care trebuie urmate de acţiuni curative.

b) Mentenanţa preventivă

Mentenanţa preventivă este mentenanţa care are ca obiect

reducerea probabilităţilor de defectare sau degradare a unui bun sau

serviciu.

Tipurile de mentenanţă preventivă pe care le putem aminti

sunt următoarele:

mentenanţa sistematică, respectiv mentenanţa realizată prin

activităţi de întreţinere, reparaţii curente, revizii şi reparaţii

capitale, constituite într-un plan tehnic normat de intervenţii,

specific fiecărui tip de utilaj în parte;

mentenanţa condiţională, cu semnificaţia mentenanţei

realizate prin intermediul urmăririi parametrilor de uzură a

elementelor sau subansamblurilor-cheie ale utilajelor, prin

intermediul unor instrumente specifice (analizoare de cauză,

de vibraţii, de ulei etc.), urmărind ca intervenţiile de

mentenanţă să fie realizate înainte de apariţie defectului;

mentenanţa previzionară, ce reprezintă mentenanţa

preventivă subordonată analizei de evoluţie urmărită de

parametrii semnificativi ai degradării bunului, ce permite

întârzierea şi planificarea intervenţiilor.

6

[ ] October 27, 2011

Fig. 2.1 Clasificarea costurilor activităţii de mentenanţă

Activitatea oricărui subsistem al unei firme presupune combinarea

după anumite reguli şi în anumite proporţii a factorilor de producţie

implicaţi în scopul realizării de produse sau servicii.

Costul este definit ca fiind „sumă de bani cheltuită pentru

producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unui serviciu etc.”, dar

şi ca „un sacrificiu de resurse sau de valoare”.

Costurile activităţii de mentenanţă le putem clasifica după mai

multe criterii, cum ar fi:

modul de evidenţiere în timp;

aria de extindere;

modul de provenienţă;

tipul de sistem de mentenanţă;

destinaţie etc.

7

[ ] October 27, 2011

Pentru a face o delimitare a categoriilor de costuri implicate de

mentenanţă, în cele ce urmează vom încerca să dezvoltăm câteva

clasificări.

Pentru evidenţierea costurilor în timp, de-a lungul ciclului de viaţă

al utilajului, se foloseşte noţiunea de cost global.

Componentele acestui cost sunt evidenţiate în figura 2.2.

În costul global se regăsesc cheltuielile de mentenanţă, pentru

fiecare tip de utilaj în parte şi pe anumite perioade de timp.

Pentru a fi estimat cu o precizie destul de bună, însă nu diferenţiază

pe structură diferitele categorii de costuri.

Este un factor hotărâtor în achiziţia sau înlocuirea unui utilaj.

Dacă clasificăm după aria de extindere se evidenţiază costurile de

mentenanţă:

echipamentului, utilajului, instalaţiei;

liniei tehnologice;

secţiei;

întreprinderii.

8

[ ] October 27, 2011

Fig. 2.2 Componentele costului global

Dacă se clasifică costurile după modul de provenienţă, vom

face clasificarea pornind de la diagnosticul indisponibilităţii

echipamentelor, utilajelor şi instalaţiilor, evidenţiind costurile ce apar

ca urmare a diferitelor tipuri de defecţiuni, aşa cum apare în fig. 4.2.

9

[ ] October 27, 2011

Din această clasificare rezultă clar provenienţa costurilor,

însă nu toate sunt uşor de evidenţiat prin documente contabile.

Mai mult unele dintre ele, cum ar fi costurile pierderilor de

imagine de marcă, nu pot fi exprimate prim metode uzuale.

Fig. 2.3 Clasificarea costurilor mentenanţei

în funcţie de provenienţă

10

[ ] October 27, 2011

III. Costurile sistemelor de mentenanţă

3.1. Generalitati

Volumul activităţii de mentenanţă este dificil de estimat,

întrucât parametrii de performanţă ai funcţionării utilajelor sunt

fundamentaţi pe baze statistice variaţia lor realizându-se în limite foarte

largi. Ca urmare, considerăm că principalul element de dimensionare a

activităţii de mentenanţă va fi „costul”, structurat pe tipuri de

mentenanţă sau utilaj.

Criteriul economic ce stă la baza calculului de dimensionare

este costul total mediu de mentenanţă pe unitatea de timp, ce capătă

aspecte specifice funcţie de sistemul de mentenanţă adoptat. Ca urmare

vom întâlni:

costul total mediu de mentenanţă corectivă pe unitatea de timp (C1);

costul total mediu de mentenanţă preventivă pe unitatea de timp (C2).

În cele ce urmează, vom încerca să detaliem fiecare din aceste

categorii dintre costuri.

a) Costul total mediu de mentenanţă corectivă pe unitatea de timp

Ţinând cont de sistemele de mentenanţă corectivă, vom

evidenţia următoarele categorii de costuri:

costul total mediu de mentenanţă curativă pe unitatea de timp (C11)

C11 =

p+PMTBF , [lei/oră]

În care:

p = costul unei intervenţii preventive (lei);

P = cost suplimentar, suportat în cazul defectării utilajului (lei);

11

[ ] October 27, 2011

MTBF = media timpului de bună funcţionare, respectiv media

intervalului de timp scurs între două defectări succesive (determinat

statistic) (ore).

costul total mediu de mentenanţă paliativă pe unitatea de timp (C12)

C12 =

p+P'MTBF' , [lei/oră]

În care:

p = costul unei intervenţii preventive (lei);

P’ = cost suplimentar, suportat în cazul defectării utilajului (mai

mare decât P) (lei);

MTBF = media timpului de bună funcţionare după perioada

normată (mult mai mic decât MTBF obţinut iniţial) (ore).

O reprezentare grafică a evoluţiei de principiu a acestor

categorii de costuri este prezentată în fig.3.1.1.

12

[ ] October 27, 2011

Fig. 3.1.1 Costurile sistemelor de mentenanţă

b) Costul total mediu de mentenanţă preventivă pe unitatea de timp

Conform clasificării sistemelor de mentenanţă prezentate,

vom întâlni următoarele categorii de costuri:

costul total mediu de mentenanţă sistematică pe unitatea de timp (C21)

C21 =

p+P×F (t )m ( t ) , [lei/oră]

În care:

F(t) = probabilitatea de defectare a elementului critic considerat în

perioada de serviciu. La sfârşitul acestei perioade, va fi necesară o

intervenţie corectivă (în general F(t) ≠ 0);

M(t) = durata medie de utilizare a elementului critic considerat

(ore).

costul total mediu de mentenanţă condiţională pe unitatea de timp (C22)

C22 =

p+gKc⋅MTBF , [lei/oră]

În care:

g = costul de aplicare al mentenanţei condiţionale, exprimat ca

sumă de cheltuieli de achiziţionare a captorilor şi senzorilor necesari şi a

celor de citire, decodificare şi interpretare a datelor culese;

Kc = coeficient de intervenţie condiţională, ce creşte de regulă

MTBF.

costul total mediu de mentenanţă previzionară pe unitatea de timp (C23)

13

[ ] October 27, 2011

C22 =

p+gKp⋅MTBF , [lei/oră]

În care:

Kp = coeficient de intervenţie previzionară, care va mări

substanţial MTBF.

Analiza costurilor sistemelor de mentenanţă este exemplificată în studiul

de caz următor, realizat pentru o maşină de rabotat.

Datele tehnice necesare derulării studiului au fost preluate

din normativele de funcţionare ale maşinii unelte, iar cele referitoare la

costuri au fost puse la dispoziţie de către managerul de producţie.

Se apreciază următoarele:

-costul unei intervenţii preventive la o maşină unealtă este de 800.000

lei;

-în cazul în care maşina s-ar defecta (defecţiune de complexitate medie),

se apreciază că repunerea în funcţiune s-ar face cu un cost de 5.000.000

lei;

-la o durată normată de funcţionare de 10.000 h, MTBF ar fi de 200 h;

-în cazul în care s-ar aplica o mentenanţă sistematică, probabilitatea de

defectare F(t) ar fi de 0,3, corespunzătoare unei durate medii de utilizare

m(t) de 300h;

-pentru mentenanţa acestui tip de maşină se mai poate apela la un

dispozitiv de control al parametrilor tehnologici de funcţionare pentru

principalele subansamble, care costă 10.000.000 lei la o durată de

funcţionare garantată de 2.000 h de funcţionare;

-o intervenţie condiţională este apreciată ca având un cost de 250.000 lei

conducând la un coeficient Kc de 1,5;

-ultimele tipuri de dispozitive de urmărire generală a parametrilor de

funcţionare costă 30.000.000 lei, dar producătorul garantează, pentru

4000 h de funcţionare, un coeficient Kp de 1,9, la acelaşi cost de aplicare

a metodei;

14

[ ] October 27, 2011

-o parte din maşini sunt cu durata normată de funcţionare depăşită, ca

urmare, cu toate eforturile, nu se poate obţine un MTBF’ mai mic de 50

h;

-maşinile noi sunt garantate pentru o durată de funcţionare de 1000 h.

Pe baza informaţiilor de mai sus, se va încerca analiza comparativă a

diferitelor politici de mentenanţă ce se pot aplica maşinii unelte de

rabotat.

Conform relaţiei (1), obţinem costul total mediu de mentenanţă corectivă

pe unitatea de timp ca fiind:

C11 =

800 .000+5 .000.000200

=29 . 000lei/oră

Dacă utilajele s-ar utiliza peste durat normală de funcţionare, costul

mediu de mentenanţă paliativă pe unitatea de timp ar fi:

C12 =

800 . 000+5 . 000.00050

=116.000lei/oră

Dacă am utiliza o mentenanţă sistematică, atunci costul total mediu de

mentenanţă sistematică (C2) ar deveni conform (2):

C21 =

800 .000+5 .000.000⋅0,3300

=7666,6 lei/oră

În cazul în care am opta pentru achiziţionarea unui aparat de măsură şi

control, atunci costul de aplicare al mentenanţei condiţionale g devine

conform relaţie (5):

g =

10 . 000.0002.000

×200+250 .000=1 .250 .000lei

Ca urmare, costul total mediu de mentenanţă condiţională C22 va deveni:

C22 =

800 . 000+1 .250 .0001,5×200

=6833,33lei/oră

Aplicarea metodelor de mentenanţă previzionară va conduce

la cheltuieli g calculate ca fiind:

15

[ ] October 27, 2011

g =

30 . 000. 0004 .000

×200+250 . 000=1 . 750. 000lei

Costul mediu de mentenanţă previzionară pe unitatea de timp

C23 va deveni:

C23 =

800 . 000+1 .750 .0001,9×200

=6710,52lei/oră

Din analiza rezultatelor putem trage următoarele concluzii:

-cea mai economică politică de mentenanţă este cea previzionară (C23 =

6710,5 lei/h). Aceasta implică însă achiziţionarea de A.M.C. care la acest

moment este scump, însă îşi arată eficienţa în timp. În plus, vor fi evitate

costurile de non-calitate ale produselor obţinute;

-cu o investiţie mult mai mică, se poate însă opta pentru mentenanţa

condiţională, ---care va conduce de asemenea la costuri reduse, apropiate

de cele ale mentenanţei previzionare;

-dacă nu se dispune de fonduri pentru aplicarea mentenanţei

condiţionale, atunci mentenanţa sistematică este cea mai convenabilă

din punct de vedere al costului orar (C21 = 7666 lei/h);

-mentenanţa corectivă este deosebit de costisitoare, conducând la un

cost total mediu de mentenanţă de 29.000 lei/h;

-dacă am dori să utilizăm maşina de rabotat numai pe perioada de

garanţie (în care nu vom avea cheltuieli de mentenanţă corectivă, iar

MTBF poate fi considerat ca fiind de 1000 h), după care să-l înlocuim,

atunci cea mai convenabilă alternativă este mentenanţa corectivă, costul

mediu pe unitate de timp fiind în acest caz:

C’11 =

pMTBF

=800 .0001000

=800lei/oră

-cel mai convenabil cost (800 lei/oră) se obţine dacă recurgem la

înlocuire utilajului la momentul MTBF, însă acest lucru va conduce la

cheltuieli de investiţii deosebit de mari. Această strategie prezintă

avantajul posibilităţii de a avea în permanenţă o dotare de ultimă oră,

16

[ ] October 27, 2011

costurile unitare de producţie putând fi menţinute la un nivel acceptabil

pe baza creşterii productivităţii.

Ca o observaţie în multe din întreprinderile studiate nu se

cunoaşte valoarea pentru nici una din categoriile de costuri dezvoltate

anterior, şi ceea ce este mai grav, nu există nici măcar curiozitatea de a

le şti.

Este o urmare a lipsei generale de resurse, care se

repercutează grav asupra mentenanţei, conducând la o involuţie a

organizării către politicile curative sau chiar paliative.

Premiza de la care se pleacă este că, pe durata MTBF, nu ar

trebui să se producă nici o avarie, numai că, odată produsă, aceasta

devine mult mai costisitor de remediat decât dacă am apela la o altă

politică, sistematică de exemplu.

Astfel, pe termen scurt există, cel puţin statistic,

probabilitatea de a face economii, dar pe termen mediu, o dată cu

depăşirea repetată a MTBF, se poate ajunge la situaţii dezastruoase.

3.2. Costurile ascunse ale mentenanţei

Costurile ascunse reprezintă acele categorii de cheltuieli care

nu se regăsesc în evidenţele contabile, dar care se manifestă şi

influenţează indicatorii de performanţă ai firmei.

Întrucât sunt costuri care „nu se văd, dar se simt” trebuie

îndepărtate prin măsuri tehnico-organizatorice.

Dificultatea constă în a identifica categoriile de costuri şi, mai

mult, în a le evalua.

Documentele şi evidenţele contabile ale firmei ne pot furniza

cu exactitate valori ale principalelor categorii de costuri de mentenanţă,

aşa cum au fost ele prezentate anterior.

17

[ ] October 27, 2011

Acestea constituie partea evidentă a cheltuielilor de

mentenanţă. Dar în forma astfel identificată, ele cuprind de fapt o serie

întreagă de alte costuri ascunse.

Din acest motiv, pentru ilustrarea fenomenului se face

analogie cu un aisberg, care, precum ştim, are o parte vizibilă şi o alta

ascunsă sub nivelul apei, fig. 3.2.1.

18

[ ] October 27, 2011

Fig. 3.2.1 Iceberg-ul costurilor mentenanţei

19

[ ] October 27, 2011

Din figura 3.2. rezultă „costurile vizibile”, situate „deasupra

nivelului apei”, dar şi o multitudine de alte costuri, „ascunse”, situate

sub linia de plutire a aisberg-ului.

Dintre costurile ascunse identificăm:

- costul non-securităţii, apărut ca o consecinţă a climatului de

neîncredere în performanţele şi capacitatea utilajelor de a-şi

îndeplini funcţiunile în bune condiţii;

- consecinţele comerciale ale nerespectării termenelor, legate în

special de pierderea încrederii clienţilor tradiţionali ai firmei;

- pierderile de microproductivitate a utilajelor, datorate în special

cauzelor legate de micro-defecţiuni şi micro-opriri;

- pierderea imaginii de marcă, ce conduce la pierderea unor

segmente de piaţă şi de clienţi tradiţionali, datorită pierderii

preferinţelor pentru anumite tipuri de produse;

- pierderile de productivitate a materialelor, legate de lipsa de câştig

datorată utilizării ineficiente a acestora;

- pierderile datorate toxicităţii şi noxelor industriale; apar ca urmare

a deteriorării sănătăţii personalului şi a riscului de îmbolnăviri

profesionale;

- costul demotivării personalului rezultă ca urmare a situării acestuia

pe trepte inferioare de motivaţie, cu consecinţe asupra

productivităţii şi calităţii muncii prestate;

- consecinţele comerciale ale non-calităţii, legate de pierderile de

categorii de clienţi, cu implicaţii directe asupra volumului de

produse vândut etc.

3.3. Costul disfuncţionalităţii utilajelor

20

[ ] October 27, 2011

Prin disfuncţionalitate înţelegem starea unui utilaj sau

instalaţie în care aceasta încetează de a-şi mai îndeplini funcţiunea

conform parametrilor pentru care a fost proiectat şi conceput (parametrii

nominali).

a) Costul disfuncţionalităţii raportat la numărul de ore de

funcţionare

Costul de disfuncţionalitate se poate exprima ca o sumă între:

- costul mentenanţei corective (C) a utilajului în cauză, ce cuprinde

cheltuielile cu salariile, cu piesele de schimb, cu lubrefianţii etc.,

antrenate de repunerea în funcţiunea echipamentului;

- costul indisponibilităţii unităţii de producţie (I).

În componenţa costului de indisponibilitate distingem:

- costurile imediate, în care sunt cuprinse:

- pierderile de producţie şi pierderile declasate;

- penalităţile pentru nerespectarea termenelor de livrare;

- cheltuieli legate de eliminarea întârzierilor;

- pierderile antrenate de non-calitate etc.

- costurile fixe, care au în componenţă:

- marja beneficiului pierdut;

- amortizări;

- dobânzi etc.

- costurile consecinţelor grave, urmare a unor evenimente nedorite şi

cu probabilitate redusă de apariţie, cum ar fi:

-accidente;

-catastrofe naturale;

-defecţiuni critice;

-explozii etc.

21

[ ] October 27, 2011

De remarcat că (C) este caracteristic utilajului, în timp ce (I)

este caracteristic liniei tehnologice sau unităţii de producţie din care

acesta face parte.

Prin urmare costul de disfuncţionalitate (Cd) poate fi exprimat

prin relaţia:

Cd = C + I (lei)

Ca indicator de caracterizare a disfuncţionalităţii avem costul

disfuncţionalităţii pe oră de utilizare, care se poate exprima prin relaţia:

Cdo =

C+ ITBF+TSR [lei/oră]

În care:

TBF – timpul de bună funcţionare (măsurat de la punerea sau

repunerea în funcţiune până la momentul defectării) (ore);

TSR – timpul de staţionare în reparaţii (timpul de efectuare a unei

intervenţii corective) (ore).

b) Costul orar mediu de disfuncţionalitate

Costul calculat anterior va avea valori specifice fiecărui tip de

utilaj sau instalaţie în parte şi poate fi calculat cu o precizie suficient de

bună în condiţiile în care parametrii constituenţi pot fi determinaţi

statistic.

Pornind de aici, rezultă un alt indicator denumit costul orar

mediu de disfuncţionalitate, ce poate fi exprimat ca fiind:

C’ do =

C+ IMTBF+MTSR [lei/oră]

În care:

MTBF – media timpului de bună funcţionare a utilajului (ore);

MTSR – media timpului de staţionare în reparaţii (ore).

Amintim faptul că MTBF şi MTSR se pot determina statistic

pentru fiecare tip de utilaj în parte.

22

[ ] October 27, 2011

Pentru a calcula costul global de disfuncţionalitate pentru o

anumită durată de utilizare se foloseşte un indicator specific denumit

cost cumulat de disfuncţionalitate a utilajului pentru timpul de

exploatare, ce se poate exprima prin relaţia:

Cdc =

C+ IMTBF+MTSR

⋅t [lei/oră]

În care:

T – durata de utilizare a utilajului, cu condiţia ca în acest timp

costurile C şi I să rămână constante.

Ca exemplu de calcul al acestor categorii de costuri, este

prezentat în continuare calculul costului de disfuncţionalitate pentru o

pompă de apă de 4,5 kW.

Studiul a fost realizat la o pompă de apă dotată cu o staţie de

pompare ce deserveşte un sistem de irigaţii.

Echipamentul acoperă irigarea a 10 ha/12h, realizând un venit

de 300.000 lei/ha (tarif în vigoare în luna aprilie 2005).

O intervenţie corectivă de dificultate medie se realizează de

regulă în 48 h, costul acesteia (C ) fiind estimat la 2.000.000 lei.

Pentru simplificarea studiului, s-a considerat că preţurile şi

tarifele rămân constante în timp, nerecurgându-se la actualizări.

În aceste condiţii, costul indisponibilităţii pentru unitatea de

producţie (I) devine:

I = 48×10

12×300 .000=12 .000 . 000

lei

Prin urmare, costul mediu al disfuncţionalităţii pe oră de

utilizare Cdo va fi conform relaţiei (9):

Cdo =

2. 000 .000+12. 000 . 0003600+14

=3874 lei

23

[ ] October 27, 2011

Dacă pompa ar fi utilizată pe toată durata normală de

funcţionare, estimată la 15.000 h, acest lucru va antrena costuri

cumulate de disfuncţionalitate C’do (10):

C’do = 3874 x 15.000 = 58.200.000 lei

În concluzie fiecare oră de funcţionare a pompei aduce o

cheltuială de 3874 lei, conducând în final la costuri pentru întreprindere

de 58.200.000 lei.

3.4. Pragul de disponibilitate al utilajelor

Orice indisponibilitate a unei unităţi de producţie atrage de la

sine o serie întreagă de consecinţe nefaste în ceea ce priveşte costurile

antrenate.

Pentru a caracteriza buna funcţionare a acesteia, utilizăm un

indicator specific denumit disponibilitate.

Indicatorul de eficienţă care o caracterizează se numeşte

disponibilitatea medie, ce are la bază determinări statistice proprii

fiecărui tip de utilaj şi se poate exprima prin relaţia:

Dm = Timp de disponibilitate / Timp de disponibilitate + Timp de

indisponibilitate

Exemplificăm în continuare câteva valori ale disponibilităţii

medii:

0,91 – pentru întreprinderile cu foc continuu;

0,89 – pentru maşini-unelte;

0,81 – pentru o macara.

Prin urmare, pragul de disponibilitate al unui utilaj reprezintă

disponibilitatea minimă începând de la care utilajul asigură un raport

pozitiv venituri-cheltuieli.

Disponibilitatea prezintă două laturi:

24

[ ] October 27, 2011

tehnică, legată de capacitatea utilajului de a-şi îndeplini funcţiunea

tehnică pentru care a fost conceput;economică, cu referire la modul în

care este îndeplinită funcţia economică.

Obiectivele urmărite vor fi:

- asigurarea unui raport optim venit/cheltuieli pentru utilajele din

dotare;

stabilirea unor politici de mentenanţă adecvate stării generale a

activităţii desfăşurate de întreprindere;

- identificarea de valori tehnice minimale de utilizare a

echipamentelor din dotare.

Estimarea pragului de disponibilitate se face în următoarele

ipoteze:

- indisponibilitatea este singura cauză care conduce la pierderi;

- condiţiile comerciale sunt favorabile (producţia pierdută va putea fi

revândută la acelaşi preţ după recuperarea întârzierilor);

- producţia este direct proporţională cu disponibilitatea.

Pentru analiză ne vor interesa:

- valoarea serviciilor de mentenanţă efectuate şi încasate (S);

- cheltuielile de exploatare a unităţii de producţie (CH);

- marja brută a beneficiului (Mb), exprimată prin relaţia:

Mb = S – CH

Se admite că toate aceste elemente au o creştere liniară ci

disponibilitatea, ca urmare avem reprezentarea lor grafică ilustrată în

fig. 3.4.1., unde sunt prezentate grafic mărimile amintite anterior.

Admiţând ipotezele de mai sus, putem exprima valoarea

serviciilor S ca fiind:

S = a x Dm

În care:

a – coeficient de proporţionalitate a volumului serviciilor faţă de

disponibilitate.

25

[ ] October 27, 2011

De asemenea, exprimăm CH cu ajutorul relaţiei:

CH = b x Dm + CH0

În care:

b – coeficient de proporţionalitate a cheltuielilor CH faţă de

disponibilitate;

CH0 – cheltuieli fixe.

Fig. 3.4.1 Pragul de disponibilitate

În punctul M de intersecţie a dreptei veniturilor S cu cea a

cheltuielilor totale CH marja beneficiului obţinut MbM = 0, de unde

rezultă valoarea pragului de disponibilitate ca fiind (DM):

DM =

CH0

a−b

Deci pentru ca firma să obţină beneficiu, este necesară

asigurarea unei disponibilităţi D > DM.

26

[ ] October 27, 2011

Un exemplu de calcul al pragului de disponibilitate este

prezentat în studiul de caz următor.

Pentru a crea o imagine asupra dimensiunii reale a pragului

de disponibilitate, metoda de calcul prezentată mai sus a fost aplicată în

cadrul unei firme de tricotaje, la o maşină circulară de tricotat tip

MULTISINGLE, la care se obţine o producţie practică de tricot tip patent

(de diferite rapoarte) din fir de bumbac, în medie de aproximativ 18

kg/schimb.

Piaţa acestui tip de produs se consideră a fi favorabilă la un

preţ de 320.000 lei/kg (tricot crud).

Întrucât efectuarea de actualizări şi luarea în considerare a

tuturor cheltuielilor directe sau indirecte legate de utilaj ar complica

analiza, în cele ce urmează s-a recurs la o serie de aproximări, astfel

încât să se evidenţieze influenţele de fond ale disponibilităţii.

Investiţia iniţială a fost considerată ca fiind de aproximativ

900.000.000 lei (în momentul efectuării studiului), echivalentă

achiziţionării unui utilaj nou.

Amortizarea utilajului este prevăzută a se realiza în 10 ani.

Costurile de mentenanţă, conform statisticilor din această

ramură industrială, reprezintă 8% din valoarea investiţiei, în timp ce o

valoare egală cu 21% din aceasta se va cheltui pentru regie şi diferite

taxe.

În urma exploatării utilajului, se va obţine un venit anual

cumulat de S = 550.000.000 lei, în condiţiile în care cheltuielile de

exploatare (CH) sunt de aproximativ 320.000.000 lei.

Se pune problema calculului disponibilităţii minime, începând

de la care firma obţine profit, respectiv a pragului de disponibilitate.

Cheltuielile fixe CH0 se pot exprima ca fiind:

CH0 = [1/10 + 8/100 +21/100] x 900.000.000 = 270.000.000 lei

Considerând o disponibilitate de 100%, (D = 1) din (13) vom avea:

27

[ ] October 27, 2011

a = S = 550.000.000 lei

iar din (14):

b = CH – CH0 = 320.000.000 – 270.000.000 = 50.000.000 lei

Va rezulta:

a – b = 550.000.000 – 50.000.000 = 500.000.000 lei

Drept consecinţă, unei disponibilităţi de 100% îi corespunde o

variaţie de marjă brută de 500.000.000 lei.

Ca urmare, o variaţie de 1% a disponibilităţii antrenează o

scădere a acesteia de 5.000.000 lei.

Calculând pragul de disponibilitate conform relaţiei (17),

obţinem:

DM =

270 . 000. 000500 . 000. 000

=0,54

Conform acestui calcul, vom acoperi cheltuielile dacă reuşim

să obţinem pentru utilaj o disponibilitate de minim 54%.

Cu alte cuvinte, în condiţiile în care piaţa ar rămâne

favorabilă, trebuie să se asigure condiţiile tehnice şi economice ca

maşina de tricotat să funcţioneze efectiv 54% din timpul disponibil pe

perioada unui an.

În caz contrar, funcţionarea maşinii va conduce la pierderi.

28