cosiNzeaNa PROPRIETAR: Dr. SEBASTIAN BORNEMISA REDACTOR: Dr. NICOLAE DAMIAN

Anul V. ~ Nr. 3. A b o n a m e n t u l : P e an 12 c o r . P e 7* an 6 c o r . România 30 lei. - America 3 dolari. - Germania 15 M.

Ö r ă s t i B, 24 Ianuarie n. 1915.

M O R Ţ I I N O Ş T R I

f Octavian Traian Oancea, sub loco tenen t act iv în r eg . d e inf. 41 din C e r n ă u ţ i , (de or ig ine din B o r o s s e b e s , comit . A r a d ) , d e c o r a t cu „ C r u c e a d e aur pen t ru mer i te mil i tare" , a căzut p e câmpul d e lup tă din G a l i ţ i a, la 19 Sep t emvr i e n. 1914, în p ă d u r e a de la D r o m f e 1 d

spre L e m b e r g .

f Nicolae Pârvu, secretarul „Casse i d e p ă s t r a r e " din

Mercurea (comitatul Sibiiului), oficer

în rezervă , a căzut p e câmpul d e

lup tă ' d in P o l o n i a - r u s e a s c ă , la

finea lui Noemvr ie 1914.

P a g . 18 . C O S I N Z E A N A Nr. 3 .

După sărbători . . . A trecut Crăciunul, a tre­

cut şi Anul nou cu Bobotează, dar nicăiri semne de pace... Prorociile despre durata răz­boiului toate au fost mincinoase şi nădejdile puse în căderea frunzelor ori în primii fulgi de zăpadă, de mult ni s'au spul­berat.

Ce naivi şi lezne crezători eram la început.

Credeam toate poveştile, a-măgindu-ne zi de zi cu năs­cociri fantastice şi posibilităţi imposibile, trăiam par'că pe altă lume şi puţini îşi vor fi dat seamă de primejdia fără margini ce-şi flutura aripile ne­gre peste urt întreg colţ de lume, în clipă când primul tun s'a descărcat.:

Războiul acesta nu poate dură, toată lumea e cu noi, duşmanul va ! f i înfrânt cu si­guranţă în scurtă vreme, - doar se ştiau chiar şi terminele pe când aveau şă fie liferate în­vingerile, - şi; pe când se scu­tură frunza, toţi voinicii sunt acasă. Aşa se vorbea atunci... Iar azi, zimbim când ne gân­dim la uşurătatea şi naivitatea de acuma-s cinci luni, şi după o jumătate de an dela deslăn-ţuirea furtunii, stăm miraţi ce-i drept, dar. mult mai bogaţi în esperienţe în faţa evenimente­lor ce par a nu mai avea sfâr­şit. Ţi-e jale să priveşti acum la bieţii „conrazii" de cafenele, cum daţi de gol de realitate, încurcaţi şi pierduţi în chaosul ştirilor de războiu, nu mai ştiu cum s'o dreagă, ca totuş găr­găunii lor să iasă de-asupra.

Numărul celor ce preferă, - ori din interese ori că aşa li-e fi­rea, - a trăi în amăgire, e tot mai mic. Şi e bine aşa.

O societate de oameni culţi şi maturi, nu are lipsă de po­veşti ; ea e în stare a nu-şi pierde cumpătul şi a înfrunta ori-ce pericole, fie realitatea cât de crudă, când e convinsă că adevărul i se spune.

Nu ne speriem de adevăr, — doar mai curând ori mai târziu totuş se descopere, — nu ne speriem dară nici de a-ceea, că a trecut o jumătate de an de grea încercare, iar de pace, nici poveste...

„Când se va sfârşi războiul acesta, nu ştiu atâta1 ştiu însă că abia la primăvară se începe", — a spus acum de curând lor­dul Kitchener.

Cum adecă, nici nu s'a în­ceput războiul, de care unii sunt sătui până în gât?..

O, am trecut! şi noi, har Domnului, peste vremurile când nu ne vedeam săturaţi ner­vii de otrava ştirilor de sen­zaţie. Azi trecem pe lângă şti­rile de războiu şi nu le cetim, vorbele goale nu ne mai excită fantazia. Fapte, fapte împlinite am dori să vedem odată!..

Bülozv, noul ambasador al Germaniei la Roma.

La primăvară se deslănţue furtuna? Fie. Nu ne mai te­mem nici de primăvară. Dacă toate ni s'au şters din suflet, credinţa ne-a rămas.

Să avem credinţă ! După Naşterea Domnului, A-

nul nou şi Bobotează, cari nu ne-au adus mângâiere nici cât un grăunte de muştar, urmează Pastile, praznicul învierii...

Să credem în înviere!... Că după vijelia din primăvară

vor urma numai zile senine pentru toate popoarele, cari azi în această credinţă se jertfesc!..

Sălbăfăcia omului. Adesea -o r i ne mirăm cu toţii ,

pen t ru ce se în tâmplă lucruri , cari cu adevă ra t ar fi de neînţeles, când nu s'ar fi î n t âmpla t !

D e exemplu : Rămânem uimiţi, pes de o par te , d e tenaci ta iea şi avân­tul ostaşilor, şi pe de altă pa r t e del cruzimele pe care nenoroci tu l răz­boiu actual le face să apară în toată; h idoasa lor rea l i ta te .

D a c ă ar fi altfel, a d e c ă dacă o | mul ar fi fricos, ori ar fi p rea blând'J ar t rebui să ne mire. D e ce aceas ta ?j Pent ru că civilizaţia şi cultura, sunt; s t ratur i foarte recen te faţă de peri-\ oadele milenare în care omul s 'a lup ta t cu fiarele în codri i , şi s'a p r eocupa t exclusiv numai cu vână-j toa rea , cu atacul , cu lupta , şi cu..J războiul con t ra mor ţ e i !

Es te o ipoteză cu totul poe t ic aceea , d e a cons ideră pe omul d a azi ca un înger , sau ca un p r o d u s e legan t al universi tăţ i lor .

El a rămas în fondul intim al sufletului şi al t rupului său, un ani­mal de pradă şi un animal de luptă Şarjele d e cavaler ie , s ta ţ ionarea îr t r anşee , pi tularea d u p ă copaci , ochi ;

rea vrăşmaşilor , urmări rea oameniloi ce fug, — aces tea sunt reminiscenţa s cumpe ale vieţei s t rămoşi lor lui, şj aces te reminiscenţe sunt a tâ ta de a

Nr. 3. C O S I N Z E A N A P a g . 19

Comandanţii cei noui ai armatei austro-ungare de pe câmpul de luptă cu Sârbii:

v 18

Generalul Krauss.

dânc înscrise în sângele şi inima omului, încât a fost de ajuns îmbră-carea unei uniforme şi ascul tarea unui sunet de goa rne , pent ru ca — omul cavernelor, al peşterilor din vremile străvechi, să se deşteptei

Cul tura e masca ce a scunde o altă figură, s ingura rea lă ! Războiul a făcut să cadă aceas tă mască. . .

Şi ce urât e omul fără ea!

D • •

Asediile de până acum ale Varşoviei.

Vechea fortăreaţă Varşovia , d e care t rupele ge rmane se aprop ie a doua oară în acest războiu, deja d e veacuri a fost obiectul unor lupte crâncene.

încă de pe t impul, când Varşovia fusese reşedinţa ducilor de Masoria, erâ o fortăreaţă . Pen t ru pr ima oară se aminteşte prin documen te Var­şovia în anul 1224. D u p ă o sută d e ani, în 1335, Varşovia erâ o fortă­reaţă puternică.

In veacurile de mai târziu Var­şovia erâ capitala regelui S ig ismund II Augus t al Poloniei . Mai târziu o-raşul Varşovia intră în aspră concu­renţă cu fosta reşedin ţă a Poloniei , puternica for tăreaţă Cracovia , ca re astăzi este în poses iune austr iacă, şi ameninţată de armate le ruseşt i .

Mai întâi Varşovia fusese obiec t de ceartă între Sued ia şi Polonia . <-arol Gus tav X. r ege le Suedie i , a-

Arhiducele Eugen.

sedie în în anul 1655, aceas tă for­t ă rea ţă şi o cuceri în acelaş an.

Un an mai târziu ea fu recuce­rită de rege le Ioan Casimir, care nu o putu reţ ine multă v reme .

In marea bătăl ie d e lângă Var şo ­via dela 28 până la 30 Iulie 1666 Ioan Casimir fu învins de Carol X aliat cu pr incipele e lector Fr ider ic Wilhelm de B r a n d e n b u r g şi Varşo­via căzu în mâna învingători lor . In anii de mai târziu se sch imbară a-deseor i s tăpânii oraşului . Varşovia fu ocupa t ă de Saxoni , apoi d e P o ­lonezi, Ruşi şi Suedez i .

Ruşii, actualii s tăpâni tor i ai ora­şului, ţ int iseră la aceas tă ce ta te încă p e la mijlocul veacului al 18-lea. In anii 1764 până la 1774 Varşovia căzu, ca şi la 1793 în manile Ruşilor.

Generalul Ştefan Sarkotits.

La 17 şi 18 Apri l ie 1794 izbucni o revoluţ ie polonă, în urma căreia oraşul fu pe un t imp oarecare eli­bera t de sub domnia rusească . G a r -nizona rusească fu ucisă. Dar l iber­ta tea nu ţinu multă vreme. Varşovia fu în curând din nou asedia tă d e Ruşi . D u p ă bătă l ia dela Maciejomica, la 10 O c t o m b r i e 1794 genera lu l rus Suvarov porni birui tor asupra Var­şoviei . Lângă foburgul Varşovie i , P r igo , u n d e se aflau 30 .000 Po lo ­nezi sub c o m a n d a lui Sajonczek, se d ă d u o bătă l ie c râncenă la 4 N o e m -brie 1794. Fo r t ă rea ţ a întăr i tă a P o -lonesilor fu luată cu asalt şi d u p ă lupte înverşuna te Varşovia capi tu lă la 8 Noembr i e .

Prin aceas ta nu se decise încă definitiva soar tă a Varşovie i . A t re ia

De pe câmpul de luptă din Galiţia: D u p ă te rminarea unei lupte sânge roase , soldaţi i ruşi se află aduna ţ i în faţa primăriei din satul u n d e li s-a dis tr ibui t scrisorile şi gaze te le d e acasă .

Evreu din Galiţia refugiat în Ungar ia , din calea Ruşilor.

împăr ţ i re a Poloniei făcu Varşovia poses iune prus iana . La 28 N o e m b r i e 1806 o ocupară Francezii şi în pa­cea de la Tilsit — d ic ta tă de N a p o ­leon I. — Varşov ia deveni capi ta la noului duca t al Varşovie i . In anul 1814 Varşovia căzu iarăş în manile Ruşilor. D a r Polonezii se răsculară din nou în con t ra domnie i ruseşt i .

La 25 N o e m b r i e 1830 izbucni o mare răscoală în Varşovia , din care porni revoluţ ia po lonă . Din aceas tă cauză în anul u rmă to r Varşovia fu din nou ased ia tă d e Ruşi şi t rebui să capi tuleze la 8 S e p t . 1 8 3 1 . g c

• O •

Profeţiile dnei de Thebes.

D n a de T h e b e s îşi p u b l i c ă în f iecare an a l m a n a h u l p reves t i r i lo r sa le pen t ru anul vi i tor .

D e s p r e anu l 1914 a prevest i t , că va fi „ fu lgeră to r" , d in a s t a însă n i m e n e a n 'a p u t u t t ă lmăc i înfr ico­şa tu l războiu ac tua l .

D e s p r e a l m a n a h u l anulu i 1915 scriu ziarele f r a n c e z e :

„Ochi i sp i r i tu lu i , pe care 1-a consu l t a t , e rau împânzin i ţ i , şi cu greu a p u t u t să c i t e a scă în ei. Iar p r e c u m n u m i s e anu l 1914 „anu l

fu lgeră to r" , a ş a şi anul 1915 va fi pen t ru d â n s a „anul ceţos".

Va fi un an plin de zgomote şi de străluciri, de lucrur i î ng roz i toa re şi sub l ime , de t ra ta t ive mari şi de ta ine adânc i , un an de s ece t ă şi. de ac t iv i ta te " vu l can i că , de revărsă r i fur ioase de ape în ţ inutur i le t r o p i ­cale şi de r ivali tăţ i pu t e rn i ce în lu­m e a în t r eagă .

în F r a n ţ a su rp r inde r i l e se vor u r m ă în t r 'un lanţ ne în t r e rup t .

î n ce p r iveş te da t a c â n d se va t e r m i n ă războ iu l , Sibi la a d r e s e a z ă Franţe i u r m ă t o a r e a apos t ro fă :

„ P ă m â n t sub l im, pr in câ te m i ş ­cări ne mai p o m e n i t e vei fi t r ecu t tu d u p ă războiu l aces ta , ca re se a-p rop ie de f in i t ! Pr in cea ţa care ne în făşoară p r evăd , că a tunc i c â n d soare le va fi î n d e p l i n i t a t re ia pa r t e din d r u m u l său , s ânge l e tău va în ­cetă să mai curgă . Dar pen t ru cari rezul ta te ?.. Nu , de s igur pen t ru a -celea la cari te g â n d e ş t i t u" .

„Fii a ten tă , p ă z e ş t e - t e b ine ; d e s ­t inul te a ş t e a p t ă în p ragu l n e g o ­cieri lor !"

Sibi la p r e v e d e , că anul vi i tor va fi m ă n o s pen t ru ziarişt i , iar p e n ­tru tea t ru d e z a s t r u o s .

Mai a n u n ţ ă cet i tor i lor ei lup te civile în t re s ta te le din n o r d şi cele

din sud şi a p a r i ţ i u n e a unu i nou om f pol i t ic l ibera tor .

Ves t e ş t e des t ine mai b u n e p e n ­tru Rus ia , Angl ia şi Belgia . P r e v e s - j teste şi n imic i rea imper iu lu i oto-1 man , dar , s u b d ă r â m ă t u r i l e lui, vor . r ă m â n e a i a r ă ş răn i te p o p o a r e l e b a l ­can i ce .

Italiei îi p r e v e d e un vi i tor p r o - ' d ig ios . î n d r u m u l ei va d a pes t e o b s t a c o l e grele . P r o d u s e l e ei a r t i s ­t ice vor suferi m u l t ; so ls t i ţ iu l de v a r ă va fi pen t ru d â n s a p e r i o d u l per ico lu lu i . D a r la finele anulu i va! r ă să r i d e - o d a t ă ora sa t i s facer i lor de tot felul.

S ib i la c o n c h i d e o r o s c o p u l ei a l s u p r a Italiei cu aces t e c u v i n t e :

„Nu d e p a r t e de Arno , t r ă i e ş t a r e t r a s pe o înă l ţ ime o c e l e b r i t a t a i ta l iană . Mă va în ţe lege a c e a c e l e i b r i t a t e fără să - i dau t a ina pe faţăl D a c ă s o a r t e a p r e z i s ă se va ade veri , l umea î n t r eagă se va umple ; de nume le e i " .

Asa vo rbeş t e d n a de T h e b e s î a l m a n a h u l ro şu pe 1915.

F iecare să a l e a g ă ce p o a t e î s p u s e l e ei şi s ă se î nvese l ea scă oi să se puie pe g â n d u r i .

• • •

Războiul Sfânt: O manifestaţ ie războinică a populâţ iunii din Cons tan t inopo l în faţa Seraskiera tului (ministerul d e războiu) .

Nouile armate engleze. O te legramă din P e t r o g r a d a-

nunţă, că la Londra s-au numit co­mandanţi i celor şease noui a rma te englezeşti , compuse fiecare din câ t e trei corpuri de armată .

Deja în „ T i m e s " dela 21 D e c e m ­bre se ară tă într 'un art icol des tu l de detailat , că nouile a rmate , b o t e ­zate armatele lui Ki tchener , vor fi în curând în s tare de a fi tr imise, t r ep ­ta t cu g radu l lor d e înaintare în instrucţie.

H o t ă r â r e a luată d e lordul Kit­chener este, ca pent ru fiecare cinci soldaţi englezi, cari vor fi p e con­tinent, alţi trei să fie în Engl i te ra . in momentul apropiat , p robab i l sfâr­şitul lui Martie stil nou, în care En­gli tera va avea în F ran ţa un milion de soldaţ i , alţi 600.000 vor fi în Engli tera, organizaţ i şi dânşii în di­vizii şi corpuri d e armată şi des t i ­naţi la resp ingerea oricărei încercări d e invaziune. în t r ' adevăr Engl i te ra din zi în zi se în tă reş te în pă re rea că Germania va cerca o bă tă l ie na­vală şi cu orice sacrificiu va încerca o desc indere în Angl ia . C ă o ase­menea încercare va reuşi ori nu, a-ceasta nu sch imbă nimic. Englezii sunt convinşi că germani i o vor face.

Arma te l e des t ina te pen t ru apă­rarea ţăr i i , vor fi şi e le în cursul verei trimise p e cont inent , dacă răz­

boiul nu se va fi sfârşit până atunci , iar în locul lor se înfiinţează al te noui a rmate pent ru apă ra rea ter i to­riului. C e e a ce es te remarcabi l e că sistemul înrolărei voluntare a da t până acum Engl i terei un număr su­ficient de oameni . A c u m o lună d e zile numai soldaţ i albi şi fără a ţ ine seamă d e concursul canadieni lor şi australienilor, erau sub d rape le 2 milioane şi 60.000, dintre cari es te adevă ra t că mai mult de 200.000 es te marină.

Or i cum însă, simpla înrolare voluntară a da t pen t ru a rmata d e uscat până acum o lună — şi d e a-tunci înrolările s-au înmulţit — cifra d e 1,850.000 de oameni , soco t ind a rmata regula tă , rezervele, ter i tor iala şi nouii angajaţ i .

Fap tu l că lordul Ki tchener a nu­mit deja pe comandanţ i i celor şease a rmate , dovedeş t e că momentu l în care aces te a rma te au să fie puse în acţ iune s'a aprop ia t .

Şase a rmate d e câ te trei cor­puri reprez in tă 900 .000 de oameni . Toţ i nu sunt dest inaţ i să fie trimişi în F ran ţa în Februar ie şi Mart ie , d e oa rece ho tă râ rea Engl i terei fiind să urce a rmata cont inenta lă la un mi­lion, t r e b u e ţ inut s eama d e t rupe le a tâ t englezeşt i cât şi indiene, cari sunt deja în Fran ţa . In to t cazul pa re astăzi doved i t , că înainte d e 1 Martie n., a rmata aliată care ope -

!§<* mm

rează pe frontul occidenta l , va cu­p r inde cel puţ in un milion d e an-glo- indieni şi că p e la începutul verii numărul anglo- indieni lor se va urca la cel puţ in un milion şi jumă­t a t e , dacă nu mai mult. A c e a s t a es te o d a t ă p e care germani i nu au p r ea avut -o în socotea lă , când au p rovoca t războiul eu ropean .

Pen t ru apă ra rea Engl i tere i , g u ­vernul englezesc , în afară d e arma­tele cari r ămân în pat r ie şi a căror p ropo r ţ i e , cum am spus, va fi to t ­deauna pă s t r a t ă la trei faţă d e cinci trimişi p e cont inent , a ho tă râ t şi ri­d icarea în masse . S e lucrează acum la o rganizarea naţiunii pen t ru ridi­carea în massă, dacă va fi v r eoda t ă nevoie .

• P •

R Â N D U R I M Ă R U N T E

Trucurile spionajului. — S e cunoaş te istoria cu pseudo-agr icu l -torul , bun ţă ran — d u p ă aparen ţă — ocupa t cu ara tul ogorului său, care se află în t o t d e a u n a — coin­c iden ţă c iuda tă — lângă drumul pe u n d e t r e c t rupe le .

A b i a au t recu t aces tea şi omul a le rgă până la o fermă vecină u n d e e ascuns b ine un telefon.

Exemplul aces ta a fost imitat şi

P a g . 22. C O S I N Z E A N A Nr. 3 .

Luptelejdin Nord-Vestul Franţei: Un de t a şamen t de infanterie franceză (în planul întâiu) se nizueşte să oprească cu focuri d e salvă înaintarea unui d e t a ş a m e n t g e r m a n care vine să ia cu asalt obs tacole le garnis i te cu gar ­

duri d e sârmă cu ţep i , cari apă ră pozi ţ iunea d isputa tă .

perfecţ ionat . D a r aici personagiu l se sch imbă . Lângă un pod , în mijlocul ape i , s tă un pescar şi p r inde peş t e .

In . rea l i t a te pescarul numără sol­daţ i i . El are sub" picior un peda l le­g a t d e o sârmă care a tâ rnă în râu.

Cu ajutorul pedalului pescarul în t rebuin ţează sistemul Morse şi tri­mite ştiri.

S u b unele podur i Germani i au î n g r o p a t un s t ra t subţ i re de lame metal ice, cari co ră spund cu fire elec­t r i ce . Să p re supunem că o t rupă t r ece p e pod . Mişcarea făcută de g h e t e se comunică lamelor metal ice,

cari la rândul lor comunică vibraţ iu-nile lor firelor electr ice lega te de lagăre le inamice.

Tunuri le sunt p r epa ra t e şi, înainte ca t rupa să fi t recut podul , ea e b o m b a r d a t ă c â t e o d a t ă dela 8 sau 10 ki lometri .

în fine pe mare ei au găs i t un sistem ca să facă vapoare le franceze să c r e a d ă în existenţa submarinelor . Ei au a d a p t a t pe mine un per i scop . Torpi loare le . vrăjmaşe cred că au un submarin în faţa lor, po rnesc să-1 scufunde şi fac să explodeze mina.

*

încă o profeţie. — Un Italian, conte le U g o Baschiero , a prezis că pacea se va încheia la 27 Apr i l ie 1915 .

Con te l e Baschiero , a mai uimit soc ie ta tea pariziană prin minunate le sale facultăţi. Câ ţ iva savanţi cari l-au văzut, au recunoscu t într 'ânsul un „ sub iec t " foarte remarcabi l .

La începutul lui A u g u s t 1906 el a anunţa t la San t i ago d e Chili cu ­t remurul d e pământ , care avea să zdruncine oraşul în ziua d e 16 a-aceleaş luni. In d imineaţa d e 16 mul­ţ imea ag i ta tă se î n g r ă m ă d e a înaintea casei sale şi-1 ameninţă , ca şi cum el ar fi fost complicele Dest inului al cărui vest i tor eră. Şi, la orele op t seara teribilul cataclism se p roducea . . .

Salvat de un câne. P r e c u m am ară ta t în t r 'un alt număr , 150 d e câni dresa ţ i operează p e frontul f ranco-englez şi în fiecare zi se mai r e ­crutează alţii noui . Sun t câni c iobă­neşti , îmbrăcaţ i cu nişte haine foarte d r ă g u ţ e cafenii, cu c ruce pe ambe le părţ i ale pieptului , şi fac servicii ex­ce lente .

Bine înţeles că nu l ipsesc anec­do te le referi toare la ei. Iată una p o ­vest i tă d e un so lda t din M a n s :

— At in s d e o spijă de obuz la bra ţ , d e un g lon te în falcă şi d e o lovitură d e sab ie , care-mi despr in­sese pielea capului , eram pe jumă­t a t e acoper i t de cadavre le mai mul­tor camarazi , când am simţit ca o d iezmierdare pe f runte : e ră un câne sani tar care-mi l ingea faţa. Iz buti i să mă ridic puţin, cu t o a t e că aveam durer i a t roce . Ştiam că sunt câni dresa ţ i să ducă în lagăr cape­lele răniţi lor, da r eu o p ie rdusem p e a mea. Bunul câne ezită. „Du- t e îi zisei, du- te căţeluşule şi cau tă pe camaraz i !" El mă înţelese, porni în g o a n ă şi când ajunse în lagăr, făcu a tâ ta zgomot cu lătratul său, t r ă g â n d d e bluză când pe unul când pe al­tul, că a t rase a tenţ ia a doi b ranca r dieri , aceştia îl urmează şi el îi con duse până la m i n e ; eram salvat. Ş acum sunt cât se p o a t e d e b ine .

Nr. 3 . C O S I N Z E A N A Pag. 23.

D O A M N A M U N Ţ I L O R

PIESĂ TEATRALĂ ÎN 4 ACTE, ÎN VERSURI, DE /. U. SORICU

ACTUL I. " , SCENA III.

Aceiaşi. Intră Dragoş, stăpânul moşiei. Poartă haina de gală a magnaţilor: căciulă cu pampon, tunică cu brandeburguri, atilă cisme cu pinteni, spadă. Are aer măreţ, priviri pierdute şi puţin simpatice. Mulţimea îl primeşte cu strigăte de „Să trăiască!.." şi „La mulţi ani!.."

V O C I : Să t r ă i a scă D o m n u l D r a g o ş , să t r ă i a s c ă la mulţ i ani!..

IMBROANE, aparte:

Să t ră iască! . . Z iua b u n ă , miei şi miere şi cu rcan i ! . .

D R A G O Ş : Să trăiţi şi voi la mulţ i ani! . . S ă n ă t a t e oamen i b u n i ! Trej i la minte , la v i r tu te ca ai codr i lo r păuni! . .

VOCI D I F E R I T E :

Să t răiască! . . Să 'nf lorească! . .

Să se bucure! . . D R A G O Ş :

Fra ţ i dragi!. . IMBROANE, ironic, aparte:

Dec!.. Frăţie!. . Noi cu munca , el cu rodu l în desagi! . .

0^ V O C E : Taci s i -ascuî tă! . .

D R A G O Ş : Din p runc ie p e t r e c u t - a m î m p r e u n ă ,

împăr ţ ind cu voi a lă tur i s o a r t e a rea... I M B R O A N E :

D a r s o a r t e a b u n ă ? . . D R A G O S :

Pe moş ia mea s t r ă b u n ă aţi fost roiul de a lb ine .

I M B R O A N E : Şi voi trântorii! . .

D R A G O S :

Rodu 'n t reg al munci i voas t r e , voi l-aţi împăr ţ i t cu mine , Căci aşa ne p o m e n i r ă m n e a m de neam, veacur i în t reg i , Străjuiţi de -ace leaş i pravil i şi de câ rmui r i şi legi: Eu s t ăpân , voi lucrători i , d u p ă cum am a p u c a t . Vă puteţ i voi în să p l â nge c'atn fost c rud si ne ' n d u r a t ? . .

V O C I : Să trăiască!. .

D R A G O S :

Astăzi însă r â n d u i a l a veche moare , Şi pe cerur i se îna l ţă pen t ru toţi a ce l a ş soare , împăr ţ ind ace leaş i raze pen t ru mare , mic, bun , rău, Caci cu toţii s u n t e m oameni ş i - avem toţi un D u m n e z e u , l a t a ! Pravi le le n o u ă azi î n c e p să p o r u n c i a s c ă Cum că or ice om azi s lobod d o m n pe s ine să t r ă i a scă , Sa-şi c ro iască soa r t ea s ingur a p ă r a t de n o u a lege, r i e c a r e p recum poa te , d u p ă câ te în ţe lege ,

C a să n ' a ibă pes te d â n s u l domni cari să- i mai ia din [muncă ,

Şi să n ' a scu l t e de n imeni , d o a r d e - a legilor poruncă.; To t i dela Adam si Eva n e - a m n ă s c u t ca să fim fraţi Şi 'n Cr i s to s am fost cu toţii to t ca fraţii c reş t ina ţ i . Pen t ru toţi din a lui r a n ă s â n g e cald a c u r s şi apă , î n s ă cei mar i ab ia as tăz i po t a c e a s t a s'o pr iceapă! . .

O F E M E I E : C u m îi p i c u r ă cuvântul! . .

UN M O Ş N E A G : P a r c ă - i fagure de miere!..

D R A G O Ş :

Azi vedem că 'n voi, în cei mulţ i , e izvorul de pu te re , C ă prin cei mulţ i voia-ş i s p u n e Cel a toa te ş t iu tor , D u p ă cum s p u n e a u Romani i , moşii noşt r i 'n gra iu l lor: „Vox popu l i es t v o x dei". . . d e s r o b i r e aţi voit . Pen t ru ea p e roa t ă Horea şi cu C loşca au mur i t , Pen t ru ea a cu r s de veacur i val d e lac rămi arză toare . . .

O femeie-şi şterge ochii rostind:

F E M E I A : D o a m n e , Doamne! . .

D R A G O Ş : Iată, as tăzi s fânta zi de s ă r b ă t o a r e

A veni t cu înv ie rea si cu zori de v ieâ tă nouă!. . Ridicaţi a c u m spre ceruri dorn ic i m â n i l e - a m â n d o u ă , Mul ţumi ţ i acelui care s l obozen i a a dat , Vă ruga ţ i pen t ru cei cari pen t ru d â n s a au lupta t . D e - a m pu tu t în sfatul, ţării pen t ru ea să lupt şi eu, Câ t mă b u c u r ă 'mpl in i rea , m a r t o r mi-es te Dumnezeu! . .

Mulţimea uimită murmură. Femeile şi bătrânii dau din cap ştergându-şi ochii.

V O C I : D u m n e z e u te a lduiască! . .

D R A G O Ş : Nu mai sunte ţ i deci i obag i

Şi cu mine d i m p r e u n ă bucura ţ i -vă , fraţi dragi!. . Izbucnire nebună de bucurie în mulţime. Feciorii strigă:

„Trăiască!.." Aruncă 'n sus căciulile. Femeile plâng, rostind: „Am ajuns şi ziua asta". Se sărută ca înainte de cuminecătură, în decursul tumultului, Stoe se apropie de fată şi-o sărută.

S T O E : P â n ă m â n e , p r e a e l ungă a ş t e p t a r e a , v ino 'ncoace. . .

O sărută.

F A T A : Cu noroc , b ă d i c a d r a g ă !

S T O E , sărutându-o iar: Cu no roc , m â n d r ă bărnace! . .

în acelaş timp fata, care vorbise cu mama lui Solomon, se duce la ea şi-i sărută mâna.

F A T A :

Să mă ierţi, mă icu ţ ă d r a g ă !

BĂTRÂNA, o sărută. P u p de ruje rumeni t ,

Să ne b u c u r ă m , că z iua învierii a veni t . Imbroane scoate o ploschiţă din sân, bea un gât, şi se

duce la bătrâna cu bobii, îmbiind-o.

Pag. 24. C O S I N Z E A N A Nr. 3 .

1 M B R O A N E : Fiin' c'ai d a t cu bobi i b ine , hai a c u m să ne cinst im!. . Vezi tu, că d e - a b i a a c u m a noi î n c e p e m să t ră im. M o a r t e a deci să mai aş tep te . . .

BĂTRÂNA, veselă bea. Cu n o r o c şi bucurie! . .

IMBROANE, bea şi el şi arată glumind spre Dragoş:

Be-^am fi t ineri , p â n ' la anu l-am c h e m ă la cumetr ie! . . B Ă T R Â N A :

Es te bun ca p â n e a ca ldă , D u m n e z e u să-1 a lduiască! . .

I M B R O A N E : Se c u n o a ş t e , m â n c u - i ochii , că- i de lege românească ! . .

UN S Ă T E A N , pe care Imbroane îl îmbie cu plosca, o ia:

Sânge le r ă m â n e sânge , nu se face a p ă 'n veci.

IMBROANE, glumind:

Nici ch ia r c â n d mi te mângâ ie cu nu i aua pe tu rec i !

D R A G O Ş , continuând, murmurul se potoleşte:

Duce ţ i da r cu voi a c a s ă darur i le ce-aţ i a d u s Şi pe toţi în a lui pază să vă a ibă C e l - d e - s u s ! Iar în r u g ă c i u n e a v o a s t r ă n i c ioda tă nu uitaţi Pen t ru Kossu th , iubi torul ce lor mulţ i , să vă rugaţi! . .

VOCI : D u m n e z e u să ni-1 t r ă i a s c ă !

V O C I N E D U M E R I T E :

Ăla-i to t de -a i noş t r i , soa ţ e? . . I M B R O A N E , închinând:

Cătăn i r ăm î m p r e u n ă . Râde.

O F E M E I E : T e tii t o t de boroboa ţe ! . .

D R A G O Ş :

Slobozi pe p ă m â n t u l vos t ru , când ve-ţ i fi d e - a c u m [chemaţ i ,

S lobozen ia , p ă m â n t u l vos t ru să vi-1 apă ra ţ i ! Murmure de nouă bucurie.

O V O C E : Şi p ă m â n t u l e al nos t ru ?..

D R A G O Ş : Ca re câ t a birui t

Să lucreze p â n ' a c u m a , îi r ă m â n e dă ru i t Dela 'na l ta s tăpânire! . .

V O C I : Si boga ţ i si s lobozi toti!..

D R A G O Ş :

Să şi-1 lase moş t en i r e la feciori şi la nepoţi! . . Mergeţ i deci a c u m acasă , mergeţ i , D u m n e z e u cu voi!.. Să vă a p e r e avu tu l şi copiii de nevoi!. .

Poporul jubilează. Strigă, plâng, se sărută rostind: „Să trăiască Măria Sa", „Să-1 trăiască Dumnezeu", „Zi mare", „Veste bună", „Aşa vezi". — După un scurt tumult poporul începe să se depărteze. Femeia cu feciorul la învăţătură urcă scările şi-i cade 'n genunchi lui Dragoş.

CÂŞTIGUL NEVESTEI D . I O V

In do isprezece ani de căsnicie, domnul Nicolae. Marcu, nu spuse nevestei m ă c a r : dă- te 'nco lo . Era om aşezat, blajin la vo rbă şi-aveâ părer i le lui, din care nimeni nu-1 pu tea scoa te .

Nevas t a şi-o luase din d r a g o s t e şi n 'a avut până] acum de ce să se p lângă . Ge los n 'a fost, deşi frumu-, se tea doamne i Eleonora , a t r ăgea privirea multora , mai; ales ochii picuraţi pa r ' că din albastrul cerului şi sprin-cenele mari ca două spice d e grâu şi îmbinate .

C â n d uneor i , se zvoniâ prin oraş , că femeia cui tăruia i-a pus bărba tu lu i coarne , domnul Marcu îi spui nea neves t e i : „F ieca re cum îşi aş te rne , aşa d o a r m e . . ! P ros t i i ! Prost i i , E leonoro! . . . " Iar dacă se în tâmplă săi mai fie cineva în casă, domnul Marcu încheia cu v o r ] b e l e : „Dacă femeia-i rea , poţ i s 'o închizi şi 'n c u ş e j cu grat i i d e fer... to t rea rămâne . . . to t t e 'nşea lă . "

P o a t e că nepăsa rea aceas ta cont inuă şi ' n c r e d i n i ta rea , că bă rba tu - seu e convins de cinstea ei, făcu pej d o a m n a Eleonora să calce pe-alături .

Eră a legere d e comite t la Soc ie ta t ea d e Econo j mie din oraş , şi domnul Nicolae Marcu, făcând partej din conziliu, t r ebu ia să asis te .

Nevas ta îl pe t recu până la por t i ţ ă . Eră ia rnă ; li­nişte şi pust iu . In grăd in i ţă , pes te s t ra tur i , s ' ă ' ş te rnus l zăpada moale, ca un covor a lb . Pe-alocuri pe te am umbră învineţiau faţa puhavă a omătului . P e ramur i p romoroaca a tâ rnase cristali , iar pes te s t reşina zăplaj zurilor pa r ' că aş te rnuse cineva h lamide regeş t i .

D o a m n a Eleonora simţiâ zbătându- i -se inima, c j cât se d e p ă r t a b ă r b a t u - s ă u ; apoi când nu-1 mai zării se ' n toarse în casă şi t rase zăvorul la uşe. Şt ia că d l câ te ori iese el în oraş , nu se ' n toa rce mai nainte d l douăsprezece . De aceea, la nouă fix, fără pic d e teamăj şi după în ţe legerea avută , dădu drumul pe uşa d e d l dos , sublocotenentu lu i D o b r e .

A l e g e r e a n 'avu loc, din cauza neîntrunirii n u m i rului de membri cerut d e s ta tu te , şi domnul Mărc i i mai mult de dragul nopţii liniştite şi a lbe, nu se dus j ca de obicei la cafenea, ci o luă, hai-hai, că t ră casa

Să nu fi fost ceasul zece, când bă tu în uşe. „ D l ce, d ragă , te-ai culcat aşa d e vreme ? " , s tr igă, văzânl că 'ntârzic să-i desch idă . F rumuse ţea nopţi i pa r ' că ] a t r ă g e a ; făcu câţ iva paşi şi din colţul casei privi al dâncimea gradine i , a lbă ca o mare înspumată . T o c m a când auzi scrâşnind zăvorul, văzu cum prin fundul g râ | dinii a le rgă o umbră .

Simţi un cu t remur rece , dar se s tăpâni . Intră îl sală, îşi lăsă pal tonul şi, ca nic iodată , se duse ţ intă 'I odaia nevestei . L a m p a eră micşora tă ; o r idică şi cas l se umplu d e lumină.

Nevas ta r ămase la uşe, în lemni tă ; domnul Mărc i privi cu b ă g a r e d e seamă prin casă şi cum cerce tă c l

Nr. 3. C O S I N Z E A N A Pag. 25.

ochii p re tu t inden i , c ău t ând pâ r ' că ceva, zări jos , pe covor o pungă . S 'ap lecă şi-o r idică. Era împlet i tă cu croşetul şi deasup ra pu r t a iniţiala E. In lăun t ru : un na­poleon de a u r !

- — E e i L . — făcu domnul Marcu vesel , — da d e unde-i p u n g a a s t a ?

— Nu ştiu d e unde- i ! . . .

Bărbatul r â d e a şi cân tă rea în mână punga . . — Va să zică nu ştii d e unde- i ? — A r u n c ă

punga în foc şi vârî m o n e d a în buzunar .

— Eu n 'am p e r d u t - o , tu n'ai p e r d u t - o , va să zică e o monedă g ă s i t ă ! — A p o i pufnindu-i d e râs în faţă, u r m ă : — A i câş t iga t şi tu, L e o n o r o d r a g ă , un pol!...

Nu i-a mai zis un cuvânt a p o i ; ieşi, l ăsându-o să-şi frământe mintea. Dar a d o u a zi, la cafeaua cu lapte, cum stă teau faţă 'n faţă, d e - o p a r t e şi d e al ta a mesei, domnul Marcu ridică ceaşca, scoase din buzu­narul jiletcii m o n e d a şi-o aşeză în mijlocul farfurioarei de por ţe lan . Napo leonu l sticlea ca un ochiu d e foc. Toa te razele soare lu i , ee se ce rneau prin ferestre, s ' a -dunau în el şi-1 înflăcărau mai t a r e .

Nevas ta r idică ochii o d a t ă şi-1 văzu. M o n e d a i se înfipse în creeri şi-o frigeâ ca un că rbune . A p o i nu mai ridică capul până ce bă rba tu - său , p u n â n d banul în buzunar, ieşi, zicându-i „La r evede re , , d r a g ă L e o n o r a . "

La prânz nici n 'a b ă g a t d e seamă când a înfipt banul în mijlocul solniţei, în s a r e ; înt insese vârful cu­l t u l u i să se servească şi-1 văzu arzând ca un ochiu de drac.

Sara, la masă, l ângă tacâm, aşeză iarăş moneda . Aşa a urmat o s ăp tămână încheiată , în care t imp un cuvânt rău nu i-a spus .

Doamna Eleonora slăbise, tu r tă de c e a r ă ; ochii i se înfundaseră în cap şi-şi p ie rduse culoarea , ca o floare atinsă de brumă.

Nu pu tea să m ă n â n c e ; când une ori , răzbi tă d e foame, încerca să 'nghi ţă ceva, banul d e aur i se pu­nea de-acurmezişu 'n gâ t . Nu-i aţ ipiâ ochii n o a p t e a ; dacă îi ţ inea deschişi vedea , în în tunerecul odăi i , nu­mai salbe d e ga lbeni noui, a t â rnând în umbră . Deşi lăsa p leoapele , banul d e aur îl simţiâ în creer , înfipt ca un cui. Uneor i i se pă rea că m o n e d a i s'a top i t în cap , că aurul se scurge din sânge , prin măduva oase­lor, p icătură d u p ă picătură , înf ierbântând-o , chinuind-o Şi că toa te picături le apoi s ' adună şi 'n mijlocul inimii închiagă la loc aceeaş m o n e d ă apr insă şi s t ră luc i toare .

Intr 'o zi domnul Marcu, văzând-o usca tă ca o coarnă, s p u s e : „ C e ai d r a g ă L e o n o r o ? . . . Tu eşti bol­navă, dragă. . . Să-ţi aduc d o c t o r u ? "

Nu, nu, nu-i nevoie . — D e , dacă spui tu! . . . C r e d e a m c 'ar fi b ine să

te vadă un specialist.

P e urmă n 'a mai în t reba t -o nimic. A c e e a ş mul­ţumire, aceeaş împăca re plut iâ p e faţa lui. A d e s e a p e

drumul până la b i rou, ca şi cum cineva nevăzut l-ar fi în t reba t , mormăia acelaş obicinuit r ă s p u n s : „F ieca re cum îşi aş te rne , aşa d o a r m e ! "

Intr 'o zi d o a m n a Eleonora , se pomeni că-i a d u c e şi un musafir la masă. Un prietin d e bi rou. Şi domnul Marcu nu şi-a sch imbat ob ice iu l : In creş te tu l panii în­fipse m o n e d a de aur, ca semn al îmbelşugăr i i şi al norocului . Banul avea sclipiri d e j ă ra tec . T o a t e lumi-nele lămpii s ' adunau în el. D e - o pa r t e s trălucea ca un fier înroşit , iar p e pa r t ea din umbră sămănâ unei pi ­cături d e s ânge închega t .

Domnul Marcu, pa r ' că nu mai văzuse bani d e aur, cu aşa d r a g îl p r ivea şi su râdeâ mulţumit , ca un copil ce-ar fi primit un a semenea scump dar . Şi când priet inul îl în t rebă ce-i cu „ m o n e d a " , r ă spunse s c u r t : „Câş t igu l neves t i -mi !" S c h i m b â n d altă vorbă , şti ind că sunt de-ajuns d o u ă cuvinte , pen t ru ca să mărească chinuri le .

Ea , ar fi fost bucuroasă s 'o fi lovit atunci, s 'o fi bă tu t , s 'o fi scuipat , ori s 'o fi a lungat ca pe -o vino­vată . Pa lmele lui să-i fi plezni t obrajii, n 'ar fi duru t -o a tâ ta , cât o durea liniştea, cuvintele dulci şi v e d e r e a aurului, cari o înconjurau şi-i sărea în ochi.

Căzu la pa t în a doua s ă p t ă m â n ă ; avea haluci­naţii, t r e să rea neconteni t , vo rbea înt r 'a iurea , făcea semne cu manile, s t r ângea p leoape le ca şi cum îi erâ t eamă să nu i le desch idă cineva şi să-i a ra te lucruri cari ar fi îngrozi t -o .

împăca t ca ' n to tdeauna , domnul Marcu de pa t ru ori pe zi b ă t e a uliţa între birou şi c a s ă ; mânca 1 Suigur acum şi s ingura p ă r e r e de rău avea că nu mai are pen t ru cine scoa te m o n e d a .

Intr 'o zi când eşiâ dela birou, afară vremea se burzuluise. Viscolea . Valuri d e zăpadă se năl ţau fu­rioase, se răsuceau în sus , se fugăreau în lungul uliţei, î n tunecând zarea ca o năvală de fum.

Domnu l Marcu, r idică gulerul pal tonului , iuţ ind pasul . A c a s ă prin o g r a d ă a le rgau câ teva femei. C â n d desch ise uşa, în sală al te vecine. Intr 'un moment , pr i ­cepu to tu l . In oda ia neves te i , la capătu l patului , pr i -vegh iâ o lumânare . Una din femei v o r b i : „Ch ia r acu a închis och i şo r i i ! "

S ' ap rop ie şi-o privi senin, ca un om ce nu se ştie v inovat cu nimic. A p o i văzând înt re femei p e una care-o şt ia văduvă şi săracă, îi făcu semn să s ' apropie şi sco ţând din buzunarul j i letcei m o n e d a de aur, în­t inse m â n a :

— Ia-o.. . de sufletu nevest i -mi! . . . "

P a g . 26 C O S 1 N Z E A N A Nr. 3 .

Sămânăiorii. Sămănători pe-o lume călătoare, Cărarea înfrăţitu-ne-a norocul Şi soarele mai viu şi-aprinde focul, Vestind în zări a noastră sărbătoare.

Ca mama de cop iii-şi bucurată "" Ne 'ntinde-a sale braţe sfânta fire,

Ne chiamă şi ne-alintă cu iubire, Ne 'mbie cu comoara ei bogată.

Genunchii 'n rugă codrul şi-i îndoaie, El dorul meu îl cântă, 7 înţelege, — De ce-i iubirea mea fără de lege, Nascunde 'n ea a cerului văpaie?

N'ascunde-a rugăciunei melodie, Şi-al cântecului fermecat izvor? Şi nu mă 'nnalţ prin ea triumfător Ca soarele spre-a cerului tărie? .

Pământul însetat de fericire A mai păstrat un colţ de cer senin Aleşilor, cari azi din noapte vin Cu soarele vieţii în privire.

întinde-mi mâna caldă, iubitoare, Te-apropie mai albă decât crinul, Al nostru-i visul, cântecul, seninul Şi 'ntregul foc al razelor de soare!

I. U. SORICU

FI BINE-CGVANTATA - DUPĂ 0 LEGENDĂ INDIANĂ -

Odin ioa ră , pe o n o a p t e s en ină şi cu lună, î n ţ e ­leptul Iezeus Cr i s tna s tă a d â n c i t în g â n d u r i .

— Nimic nu e desăvâ r ş i t pe lume, îşi zise la o v reme divinul , şi imperfecţ ia e tot o ope ră a î n ţ e l e p ­ciunii , c a r e c â r m u e ş t e lumea . Şi d in t re toa te de pe p ă ­mânt , c r e d e a m că omul e cea mai de săvâ r ş i t ă fiinţă, ge rmene le de viaţă , n ă s c u t din e sen ţa p u r ă a d iv in i ­tăţi i . D a r a c u m văd cât m'am înşelat .

Amăgi t îşi p l imbă pr ivirea pe 'n t insu l lacului în care se ogl indiâ luna şi apoi îşi opr i ochii pe o floare de lo tus ce c reş t ea la marg inea apii .

Pe ta le le ei a lbe , d e s c h i s e la lumina argint ie a. lunii , f remătau dulce şi î n t r eaga p lan tă se l egăna din tu lp ină la ad ie rea vân tu lu i de sară .

— Cât e de f r u m o a s ă ! s u s p i n ă mare le C r i s t n a la g â n d u l că p r in t r e o a m e n i nu se g ă s e ş t e n imic a-s emenea . Ca şi cum ar fi văzu t -o a tunc i pen t ru în tâ ia oară , ochii- i o so rb iau cu nesa ţ si nu-s i mai pu t ea desl ipi pr iv i rea dela e a ; iar f loarea f remăta mai sf i­oasă , pa r ' că . în g â n d u l lui l uminos se n ă s c u do r in ţ a să creieze o fiinţă, care să fie pr in t re oamen i ce e f loarea de lo tus pr in t re flori.

— Floare de lo tus , po runc i el, sp re b u c u r i a o a ­meni lo r şi p o d o a b a pămân tu lu i , prefă- te în fecioară si v ino î na in t ea mea. »

Apele lacului t r e să r i r ă ca a t inse de ar ipa uşoară ] a unui lăs tun , luna se înecă depa r t e , în unde le argin- i t i i ; luciolele, cu ar ipi de foc, zbu ra r ă ş u e r â n d prinl v ă z d u h ; pr iv ighetor i le c ân t a r ă mai t a re şi toa te aceste i zgomote u r c a r ă p â n ă la B r a h m a . Apoi to tu l tăcu.-.

î n a i n t e a lui C r i s t n a stă acum f loarea de lotus] în ch ip de fec ioară . î n s u ş divinul r ă m a s e în extaz . J

— Floare a g â n d u r i l o r mele, vo rbeş t e . Fec ioa ra î n c e p u a şop t i a şa de dulce, a şa dej

uşor , cum ş o p t e s c florile de b a n a n c â n d îşi de sch id ! coro la să a b s o a r b ă roua dimineţ i i . Glasu l îi t r emura i de dor in ţ i n e c u n o s c u t e .

- D o a m n e ! — m u r m u r ă ea cum fremăta c â n e ] vântu l de va ră îi s ă ru t ă peta le le , — mi-ai da t c h i ţ i de fecioară , da r u n d e e p o r u n c a ta să s tau ? P â n ă acum ad ie rea vân tu lu i mă făcea să t resar . Mă înch ideam la razele de soare şi frigul şi fur tuna mă îngroziau

O cl ipă în ţe lep tu l Cr i s tna r ă m a s e pe gândur i"^ — Floa re a g â n d u r i l o r mele, zise el, vrei sa

t ră ieşt i în c â m p i e ? . . D a r fecioara îi r ă s p u n s e : — E frig acolo , d ivine , e p loa ie , sun t furtun

şi hai te le de fiare cu t re ie ră tot locul . — Atunci în fundul lacului . Si în ţe lep tu l s

g â n d i să- i facă aco lo un pa la t de cr is ta l . — Sun t şerpi şi monş t r i şi a d â n c i m e a ape lo i

mă îngrozeş te . — Atunci pe vârfurile munţ i lo r înalţi . — Acolo e frig, e zăpadă. . . mă tem... — Pr in peş te r i l e E lhonu lu i , zise Cr i s tna , p r i n ţ i i

pus tn ic i şi sfinţi, acolo să fie locaşul tău . — O, D o a m n e , aco lo e în tuner ic . Fec ioa ra stă t r e m u r â n d u ş o r îna in tea lui. Div j l

nul îşi r ezemase c a p u l în pa lmă şi se gând i â a d â r i l O p â n z ă p u r p u r i e înc inse lacul şi zările se r |

ş i r ă s p r e răsăr i t . Palmier i i şi b a m b u ş i i îşi d e s f ă c u ! florile, călifarii roşii şi mierlele î n c e p u r ă să ş u e r e l l ebede le t resă r i ră de prin tufişuri . Ca un ecou al M cestui cân t ec al natur i i , r ă s u n ă o voce o m e n e a s c ă şi| un imn, care s lăviâ soare le d ă t ă t o r de viaţă , se î n a l ţ i s p r e locu in ţa lui B r a h m a .

Eră poetul Sbor i s , ca re r ă t ăc i â n e a s t â m p ă r a t p r f l p ă d u r e din zori p â n ă sa ra .

C u m zări pe fec ioară , cuvin te le i se opr i ră • gât lej şi, r id icând mani le 'n sus , r ă m a s e n e m i ş c a t M şi cum B r a h m a l-ar fi împietr i t .

Nr. 3. C O S I N Z E A N A Pag. 27.

V o r b e ş t e ! îl î n d e a m n ă mul ţumi t Cr i s tna . Dar poetu l ab i a p u t u să î n g â n e : „ i u b e s c " şi t ă cu ca şi cum toa te celelal te cuv in te le -ar fi u i ta t pen t ru o cl ipă.

Ochii lui î n tuneca ţ i se înecau în sen inu l p r iv i r i ­lor fecioarei .

Cr i s tna u r m ă : „ iec ioară , s ă t ră ieşt i în in ima p o e ­tului!" si în ace laş t imp prefăcu in ima lui Sbor i s l im­pede ca lacr ima.

Liniş t i tă şi s u r â z â n d în c a n d o a r e a ei v i rg ina lă , păs i fecioara sp re in ima ce- i fusese sor t i tă . Mersu l ei gra ţ ios ca al unei lebede , sau ca al unui pui de e l e ­fant eră t imid şi pud ic . D a r c â n d zări a d â n c u r i l e ini­mii, îngă lben i şi t r e m u r ă ca de frigul iernii .

— T e temi ş i de in ima p o e t u l u i ? îi zise Cr is tna . — O, D o a m n e , îi r ă s p u n s e fecioara, tu mi-ai p o ­

runci t să t ră iesc aco lo , da r în in ima a c e a s t a sun t şi a-dâncur i le ape lo r fără fund, şi î nzăpez i t e vârfuri ale munţi lor , şi s tepele nesfârş i te b ă t u t e de vijelii, şi î n ­tunecoase le peşter i ale E lhonu lu i . T o t u l se z b u c i u m ă în ea, D o a m n e , ca în t r 'un vu lcan nes t in s . Mă tem... tânji fecioara.

— Lin iş teş te - te , f loare î nca rna t ă , r ă s p u n s e bunu l şi înţeleptul Cr i s tna . D a c ă în in ima poetu lu i e z ă p a d ă veşnică, tu fii zefirul b l â n d ce o t o p e ş t e ; de s u n t ape fără fund, tu să fii mărgă r i t a ru l l o r ; de e aco lo s t e p a pust ie , să faci să r o d e a s c ă f loarea fer ic i r i i ; de sun t în tunecoase le peş te r i ale E lhonulu i , tu să fii în î n t u ­n e r i c sea re le l uminos . Şi-acum.. . Fii b i n e - c u v â n t a t ă .

St. Georgescu.

l. Bale Murgul din picior, Şi-i e dor Murgului, dor Să mai freacă înc'odafă Pesle apa 'ntunecafă; Ollu-i mare, apa-i rece, Murguţul meu fol o frece, Câ-i e dor lui ca şi mie... ...Şi drumu-j o vecinicie.

II.

Bradul sfă cu frunza verde, Bradul verde mulfe vede, De ar spune câfe şlie Frunz'aş pune 'n pălărie, Şi-aş cânfâ dorule lin, Lin că am scăpaf de chin.

III.

Măicuţă însfrăinafă, Moaie-ţi inima odafă, Lasă gândul în pustii, Hai mai iute la copii, Că-s străini, şi n'au pe nime Şi-s străini în ţări străine.

Elena Bordea-Măgeanu.

LOGODNICA CAZACULUI P A U L L I N D E N B E R G

Copiii voiau cu orice p re ţ să mea rgă în înt impi-narea părinţ i lor lor. P ropr ie ta ru l berăriei p lecase , îm­p reună cu soţia sa, cu t răsura la o moşie din aprop ie re , pen t ruca să cumpere orz. Re în toa rce rea întârzia din ce în ce . Astfel b londa Măria, bona d e 17 ani, p lecă la drum cu fraţii, H a n s de 5 ani şi Clara d e 4 ani, pen­t ruca să se informeze. A c u m ei se aflau în afară d e orăşel a p r o a p e de şosea, pe care erau să vină cei aş­tep ta ţ i .

— Mărio, Mărio, s t r igă H a n s , uite că lă re ţ i ! Din p ă d u r e a dela marg inea câmpului se iviră mai

mulţi călăreţi , cari ga lopau p e cai sprinteni , mantalele lor fâlfâiau în băta ia vântului , iar lăncile scl ipeau.

Măriei îi svâcneâ in ima : — Ruş i i ! Şi ea numai s ingură cu copiii, cari erau

încredinţa ţ i pazei e i ! Mai înainte d e a se pu tea gând i la fugă ei sosiră,

s t r ângând frânele. In frunte se află şeful cu talia svel tă şi cu faţa

oacheşă , cu b a r b a neag ră mică şi cu ochii negri ve­seli. Cu un ges t scur t salută el pe b londa fată şi ară­t ând spre oraş , î n t r e b ă : „ P r u s a c s o l d a t ? "

Măria în ţe lesese şi făcu un semn negat iv din cap , spaima ei d i spăruse .cJ>"*Vr>dat» * f ceva oamenilor săi, în acelaş moment apucă pe Hans , îl puse pe cal şi o luă în g a l o p .

Măria începu să ţ ipe . Clara p l ângea pe când H a n s , d e spaimă, nu pu tea rosti nici o vo rbă şi se ţ inea d e coama calului.

D a r călăreţul se în toarse şi lăsă jos pe H a n s mân-gâindu-1 pe obraz şi zâmbind b lând Măriei.

Şi aceas ta zâmbi pr in t re lacrimi, şi pe când ţ inea cu s t ânga pe Clara cu d r e a p t a ţ inea pe Hans . Cazacul salută , dădu o c o m a n d ă scurtă şi t rupa o luă în g a l o p dea lungul şoselei spre o raş .

Aici d o m n e a o mare zarvă, mulţi îşi împache tau lucrurile şi fugeau : Vin Ruş i i ! Ruşii sunt a ic i ! se au­zeau s t r igă te pe s t r ade . Măria nu mai avea nici o frică d e duşmani . Când , d u p ă câtăva vreme, se re în toarse bera ru l cu soţia sa, nu-şi mai deshămă caii, ci-şi luă banii şi ob iec te le p re ţ ioase şi în t rebă pe Măria d a c ă nu vrea să fugă, da r ea dec lară că rămâne . D u p ă o oră eră s ingură în casa în t reagă , căci d i spărură şi bu­că tăreasa şi cei doui vizitii. Ea t rase ob loane le dela par ter , zăvori uşa casei şi se duse în camera ei, u n d e începu să ce tească în car tea de rugăciuni mazurice. D a r pr int re versuri le evlavioase apă rea chipul zâmbi tor al cazacului .

A d o u a zi ea '1 revăzîi. Tocmai când desch idea obloane le se auziră t r o p o t e d e cai. V e n e a cazacul în fruntea t rupei sale. El o recunoscu şi o salută amical , încât Măria se făcu roşie ca o cireaşă. D u p ă câ teva

P a g . 28. C O S I N Z E A N A Nr. 3.

momente se auzi o b ă t a e în uşă. Măria ştia cine eră şi deschise înda tă .

Cazacul eră însoţi t d e un infanterist rus care ştia nemţeş te . Cazacul îi întinse mâna, scoasă o b u c a t ă d e tibişir şi scrise ceva pe uşe cu slove ruseşt i . A -ceas ta însemnează, zise soldatul , că aceas tă casă es te scuti tă d e încuar t i rare .

— Afară de aceea, iată şi un bilet al comandan­tului. D a c ă vei fi supăra tă , du- te la comandantu l , care es te la primărie .

Măria îşi pe rduse cu totul sfiala obicinui tă , ea întinse mâna cazacului, z icându- i :

— Iţi mul ţumesc din inimă. D u p ă aceea ad resându- se soldatului , z i se : — Veniţ i amândoi înlăuntru să vă dau ceva d e

mâncare . D e s igur că vi-e foame. Ruşii primiră bucuros , se aşezară pe canapeaua

din sala d e mâncare , unde li se servi cafea, lap te , pâne , unt şi miere , p recum şi o sticlă cu vin bun .

A m â n d o i Ruşii r âdeau cu poftă, acompania ţ i de frumoasa Măria.

D e atunci cazacul veni mai des , întâi cu un tăl-maciu, mai târziu singur, în fiecare zi.

Fa t a g e r m a n ă şi războinicul rus se în ţe legeau foarte b ine . Măria c r edea că aşa va fi t o t d e a u n a .

Dar în t r 'o zi d e Sep temvr ie , d u p ă amiază, se auzea d in ce în ce mai a p r o a p e bubu i t d e tunuri , r o ­potul mitraliezelor şi salve de infanterie. Câ t eva com­panii ruseşt i a lergau pe s t r ade ca să pă răsească oraşul şi să o ia spre grani ţă .

Măria s tă în pragul uşei, înspăimânta tă , pal idă şi t r emurândă . T r o p o t e de cai se a p r o p i a u ; venea cazacul. El se o p r i ! s t rânse mâna Măriei, căci, nu voia să p lece fără aşi luă rămas bun dela ea. Câ teva împuşcătur i ră­sunară, cazacul scăpă frâul din mână, se clătină pe cal şi căzu, p e când ulanii saxoni porneau în g o a n ă con­t ra duşmanului .

Cazacul fu înmormânta t cu alţi camarazi ai lui şi soldaţ i germani , în afară de oraş .

Un mormânt se d e o s e b e ş t e de celelal te, es te m cela al cazacului. P e mormânt sunt săd i te d o u ă ramuri d e trandafiri şi aşeza te câ teva ghiveciuri d e flori, o coroană d e viorele şi flori p r o a s p e t e d e toamnă. In fie­care sară se r o a g ă acolo b londa Măria, care es te nu-j mită de t o ţ i : Logodnica cazacului.

. T rad . de C. Scurtu.

•

Colecţiile „Cosinzenii" de pe anul I., II. şi III. se pot comanda dela a d m i n i s t r a ţ i a revistei, pentru suma de 27 cor.

Abona|ii noştri noi, cari doresc să aibă revista noastră dela început, le capătă toate trei colecţiile pen­tru suma de numai 20 coroane.

SCOARŢE " * ' f 1 1 ™ ' -Abonaţii noştri cari

doresc să aibă s c o a r ţ e pentru re­

vistă pe anul 1913, sunt rugaţi să

binevoiască a ne trimite suma de

cor. 2*20. Scoarţele se expediază

îndată după primirea banilor. • •

•

•

EDITURA „LIBRĂRIEI Dr. S. B0RNEMISA"

C E T I Ţ I T O Ţ I :

X. Ayărbiceanu : Schiţe şi povestiri . . . . 2 — A. Ciura : Amintiri , schiţe ş i nuvele . . . . 1 6 0 &h. Stoica : Alte vremuri, schiţe şi nuvele . . 2 — V. Eftimiu: Poemele s ingurătăţi i , poezii . . 2'—

2.. B-ebreanu : Frământări , nuvele 1'50 S. Bomemisa: Almanahul scriitorilor dela noi 160 I. Dragoslav : Volintirii , schiţe şi povest ir i , l - 80 A. Fogasearo : Misterul poetului, roman . . . 1'80 St. lázár : Floarea Betuliei, roman l-8<»

A. Wrance : Crima Ini Sylvestre Bonnard, rom. 1*80 O. Biedenkapp : Ce povestesc eu copilului meu 0'8O S. íagerlöff ; Marama Sfintei Verbnica . . 0'60 A. Sumat: Nona lege mil i tară 21— JE. Borcia : Versuri fluşturate 0 -60 71. P. Petrescu: Văduvioara şi alte 6 monoloage 1'— V. Stoica: Scrisori, p iesă trad 0-30

E. Suciu : Ţiganul în căruţă, dialog . . . . 0-30 JS. Suciţi : Sara pe uliţă, tablou 0'20 Gf. Todică: Zări din univers . . . . . . . 0 3 0 * * * Bălăior ş i Târaâiţa, poveşti 0 5 0 X. Dragoslav : Volintiri i , povestire . . . . D'30 X. Dragoslav : împăratul Rogojină, poveste 0 30 X. Draijoslau : Codreanu, povestire 0-80 X. Dragoslav : Poveşt i de sărbători . . . . 0'30 X. Putici: Sticla din urmă, comedie trad. . . 0'30 S. Bomemisa : Cele mai framoase, poeaii pop. 0'60 S. Bomemisa : Musca, Nasul, î n t â i a scrisoare

de dragoste. Trei monoloage trad. .

Pentru porto să se t . imită deosebit IO

A se cere dete:

. 0-50

30 fii.

a

„ L I B R Ă R I A Dr. S. B O R N E M I S A " în ORÂŞTIE (Szászváros).

EDITOR: Dr. NICOLAE DAMIAN UN EXEMPLAR 20 BANI IN R O M Â N I A 30 BANI

„TIPOGRAFIA NOUA" 1. MOŢA, ORAŞTJ