Cordonul ombilical

1

Embriologie

• Odată cu formarea discului embrionar există o veziculă alantoidă.

• În timp, embrionul se curbează ventral, datorită dezvol-tării tubului neural.

• Partea dorsală a veziculei alantoide este încorporată în embrion şi va forma tubul digestiv al embrionului.

• Pediculul veziculei alantoide se alungeşte şi formează cordonul ombilical sau funicular.

• Acest mod de apariţie explică unele persistenţe ale anse-lor intestinale în baza cordonului ombilical şi legăturile vasculare pe care cordonul le are cu tubul digestiv fetal.

2

3

Evoluţie

• La termen cordonul are de obicei două artere şi o venă. Iniţial există două vene, dar în timp, cea din dreapta se atrofiază şi rămâne numai una, cea stângă.

• De multe ori, pe secţiune, în mijlocul cordonului se poate observa un rest al veziculei ombilicale, un canal subţire tapetat de celule plate sau cuboidale.

• Către zona fetală se poate de asemenea uneori observa un rest al alantoidei, sub forma unui canal subţire, de obicei obstruat. Porţiunea intraabdominală a veziculei ombilicale de obicei se obstruează dar poate şi rămâne ca rest embrionar, sub forma diverticolului Meckel.

• Cea mai frecventă anomalie a cordonului ombilical la om este lipsa unei artere ombilicale.

4

Structură

• Cordonul ombilical se în-tinde de la suprafaţa ven-trală a fătului până la suprafaţa placentei.

• Partea lui exterioară este albicioasă, umedă, acope-rită de amnios şi se pot vedea prin transparenţă trei vase de sânge.

5

Macroscopie

• Diametrul lui este între 8 şi 20 mm cu o lungime medie de 55 cm, cu variaţii în limitele normalului între 30 şi 100 cm.

• Unele spirale pe care le fac vasele ombilicale, mai lungi decât cordonul însuşi, pot determina un aspect nodular al cordonului numite false noduri care sunt de obicei varice, dilataţii venoase.

6

Microscopie

• Matricea extra-celulară este în principal alcătuită din ţesut con-junctiv numit gelatina Warthon.

7

Vasele cordonului ombilical

• In vivo vasele nu sunt goale cum apar pe lamă după fixare, ci sunt pline cu sânge.

• Cele două artere sunt mai mici ca diametru decât vena ombilicală.

8

9

• Dacă cordonul este fixat în starea lui funcţională, pe secţiunea arterelor se pot observa pliurile lui Hoboken, sau valvele lui.

• Mezodermul cordonului, care este de origine alantoidiană, fuzează cu acela al amniosului.

Funcţie

• Fluxul de sânge din vena ombilicală se varsă prin două căi în circulaţia fetală.

• Una este constituită de ductus venosus care ajunge direct în vena cavă inferioară şi

• Cealaltă este formată din numeroase vase mai mici care se varsă în circulaţia hepatică şi apoi prin vena hepatică ajunge tot în vena cavă inferioară.

10

Circulaţie

• Sângele alege calea cea mai puţin rezis-tentă între aceste două circulaţii.

11

Inervaţie

• La începutul ombilical al ductului venosus se găseşte un sfincter care reglează fluxul de sânge şi care este inervat de un ram din nervul vag.

• Unele cercetări au găsit căi nervoase care merg de-a lungul cordonului ombilical până la placentă, dar fără a pătrunde în placentă.

12

Spiralarea

• Din punct de vedere anatomic, cordonul ombilical poate fi considerat ca făcând parte din membranele fătului.

• Vasele conţinute se remarcă prin spiralare şi răsucire.

• Spiralarea poate fi în sensul acelor de ceasornic (dextrorotaţie) sau invers (sinistrorotaţie) ultimul tip fiind prezent în 50-90% din cazuri.

• Se consideră că spiralarea este necesară pentru a nu se îngusta lumenul vascular odată cu tracţiunile sau rotaţiile cordonului.

13

14