COPILUL MALTRATAT

Copii isi folosesc propriile resurse pentru a supravietui si a face fata cat pot de bine haosului zilnic, lipsei de siguranta, indiferentei, respingerii si exploatarii lor de catre adulti. Adultii, prea impovarati de propriile lor conflicte, crize si trebuinte nesatisfactue, sunt incapabili in a reusi sa fie niste parintei atat de buni pe cat si-ar dori sa fie. Maltratarea se refera la parintii sau persoanele care ingrijesc copilul intr-un asemenea mod incat ii produc acestuia vatamari fizice sau emotonale, sau neglijeaza copilul intr-un asemenea grad incat starea sanatatii sale fizice sau emotionale, precum si dezvoltatrea sa sunt in pericol (Kempe, 1979). Sunt recunoscute in literature patru tipuri de maltratere:

1. copii expusi abuzului fizic2. copii neglijati3. copii expusi abuzului emotional4. copii expusi abuzului sexual.

Aceste categorii nu se exclud una pe cealalta, mai degraba apare intrebarea care forma este dominanta.

1. Copii abuzati fizicSunt cei care au fost raniti in mod deliberat, precum si cei raniti datorita insuficientei supravegheri. Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile si arsurile. Contuziile apar la ciupituri, lovituri, trantiri ale copilului care lasa urme pe spatele, pe fundul copilului, pe obraji, fata sau brate, precum si ochi vineti in urma loviturilor primite.Nu se poate observa de fiecare data suferinta, anxietatea, neajutorarea si disperarea copilului precum si experientele sale avute cu un adult care nu mai are control asupra propriilor acte si care este capabil sa provoace vatamari fizice. Astfel copilul este lasat sa se adapteze si sa faca singur fata acestor experiente abusive care vin din partea celor care se considera ca ar trebui sa il protejeze. Aceste experiente se adauga vatamarilor emotionale care pe termen lung pot avea urmari mult mai serioase.Spaima trece, vanataile dispar, oasele rupte se sudeaza dar copilul traieste mai departe in incertitudinea si anxietatea unui nou abuz. Neincrederea, atmosfera emotionala din casa si atitudinile parintilor sunt inca prezente si toate acestea il duc pe copilul abuzat fizic intr-o stare confuza (Rohner si Rohner 1980, Covitz 1986, Garbarino 1986, Flaser 1993).Copilul invata sa se perceapa ca pe un copil rau, care nu merita dragoste si ingrijire, se asteapta sa fie respins, pentru a nu risca o noua respingere va incerca sa se apere folosindu-si toate eforturile pentru a evita starnirea furiei celor mari. Copilul traieste ziulnic in aceasta situatie groteasca la nivele diferite de constientizare , de la o zi la alta se obisnuieste cu faptul ca adultul il neglijeaza si il abuzeaza. In aceasta situatie foarte dificila copilul dezvolta strategii de supravietuire. Vatamarea fizica este doar temporara chiar daca este vorba de una serioasa. Spaima precum si climatul emotional asociat sunt patrunzatoare si de durata. Clausem si Cristenden (1991) au gasit ca abuzul emotional a fost present in aproape toate cazurile de abuzz fizic si a cauzat cele mai mari daune dezvoltarii copiului. Abuzul emotional trebuie sa fie in centrul atentiei noastre.

2. Copii neglijatiNeglijarea copilului reprezinta o ucidere tacuta si necrutatoare a spiritului umanDaro si McCarthy-1991

Neglijarea emotionala este definita ca slaba abilitate a parintilor de a se angaja pozitiv, emotional in cresterea copilului. Neglijarea poate fi mai mult sau mai putin deschisa si poate fi prezenta chiar de la nasterea copilului ca de pilda prin abuzul de alcool si droguri sau proasta hranire. Semnele vizibile ale serioasei neglijari a copilului sunt multe: copilul poate fi murdar si urat mirostor, apare ca a fi infometat, alb la fata si adesea nu castiga in greutate, multi dintre ei chiar slabesc. Copilul traieste intr-o lume in care nevoile sale sunt rareori percepute, nimeni nu se apropie de el si nu ii arata ca este dorit. Neglijenta poate fi deasemenea mai putin evidenta si nu continua: copilul poate fi ridicat doar dupa ce a tipat suficient de mult, poate primi hrana, dar nu neaparat suficienta sau adecvata, poate avea haine dar nu neaparat adecvate, poate primi afectiune si ingrijire din partea parintilor insa prea putine. Numerosi copii neglijati preiau un fel de rol de adult la o varsta frageda pentru a compensa ceea ce parintii lor nu le-au oferit. Ei trebuie sa se ingrijeasca de ei insisi si adesea de proprii parinti (Fenomen de parentificare). Acest copil este laudat de catre adulti pentru precautiile si comportarea sa matura, fara ca cineva sa observe faptul ca el este privat de copilarie. Aceasta este poate cea mai importanta dauna care s-ar putea sa nu fie observata decat prea tarziu.

3. Copii expusi abuzului emotional

Abuzul emotional poate fi definit ca o atitudine sau actiune cronica a parintilor sau a altor persoane ingrijitaore care ingreuneaza sau impiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului. Abuzul emotional este foarte diferit de celelalte si implica un model de comportament continuu si stabil fata de copil, comportament ce devine o trasatura dominanta a caracterului acestuia. Raul facut poate trece neobservat, cicatricele sunt interne, dar pot reflecta daune mai mari decat orice alta forma de abuz. Situatii de abuz emotional:

- Copii care sunt perceputi in mod negativ de catre parintii lor, uneori chiar de la nastere. Acestia sunt expusi in mod continuu la diferite grade de rejectare. Ei simt ca ceva nu este in regula cu ei, se percep prosti, rai sau nebuni.

- Situatia denumita Sindromul Cenusaresei cand copilul este expus nu numai unui abuz fizic al parintilor, dar si al fratilor.ceilalti frati, simtindu-se deja in nesiguranta si suferind de o anxietate cronica datorita atitudinii parintilor aleg ca o usurare posibilitatea de a se alia cu parintii puternici si periculosi. Ei definesc fratele sau sora ca fiind “imposibila” sau “stupida” si ca pe cineva care este vinovat de tot ceea ce este rau in familie.

- Terorizarea copilului prin amenintari cu pedeapsa, cu parasirea sau alungarea. Amenintarile ii creaza o stare de anxietate caruia copilului ii va fi greu sa ii faca fata. Bowdby (1973) sustine ca amenintarile separarii sunt probabil mai daunatoare decat adevarata separare.

- Situatia abuzului emotional a copiilor ai caror parinti sunt violenti unii cu altii. Pentru multi dintre acesti copii a experimenta violenta inseamna a trai in aceeasi casa cu parintii si de asemenea de a suporta

consecinta climatului de ura si ostilitate dintre parinti si restul familiei. Acesti copii traiesc in anxietate si isi folosesc energia pentru a avea grija de ei, si in mod ironic chiar si de parintii lor. Posibilitatile lor de a se identifica in cadrul familiei sunt limitate atat in privinta identificarii su parintele abuzator cat si a identificarii cu cel care este abuzat (Brassard, Germaine si Hart 1987). Multi ani mai tarziu pot fi observate problemele de identitate ale acestor copii cum ar fi in privinta constientizarii propriei lor valori si a identitatii sexuale.

- Situatia copiilor cu parinti consumatori de droguri sau alte substante. Adultii consumatori de droguri realizeaza proiectii asupra copilului pe care s-ar putea sa il faca sa se simta raspunzator de orice problema ar aparea. Un consumator de substante poate distorsiona perceptia copilului asupra realitatii la fel de mult ca un parinte psihotic. Copilul traieste sentimental vinovatiei pentru ceea ce se intampla: “Daca as fi fost sufficient de cuminte mama nu ar fi baut”. Consumul de droguri contribuie de asemenea la izolarea si stigmatizarea familiei.

- Copii ai caror parinti divorteaza fara a fi capabili sa realizeze cresterea copilului sunt expusi la abuzz emotional. Copilul este plasat in mijlocul unui conflict cronic in care unul dintre cei doi parinti il acuza pe celalalt iar copilul poate fi fortat sa ia partea unuia dintre ei. Copilul devine anxios si confuz. El pierde un parinte fara sa ii fie permis sa fie necajit sau sa ceara si sa primeasca ajutor. In caz de divort copii pot dezvolta o anxietate cronica, tulburari psihosomatice si de comportament, furie, sentiment de neputinta.

- Sindromul de abuz emotional Munchausen prin Intermediar. Sindromul Munchausen reprezinta un tip de maltratare in care parintii inventeaza un tip de boala de care pretind ca sufera copilul.

4. Copii expusi abuzului sexual

Copii sunt dependenti de cei care ii ingrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice si emotionale din aceasta cauza abuzul sexual asupra copiilor poate fi savarsit de catre parinti, bunici si alte rude apropiate precum si de catre alti adulti de in credere: prietenul mamei, profesorul, vecinul sau persoana care ingrijeste copilul.Caracterul secret care domneste in legatura abuziva precum si vulnerabilitatea copilului il oblige pe acesta la tacere si permite repetarea abuzului timp de multi ani. Abuzul nu se intampla decat atunci cand copilul se afla singur acu abuzatorul iar acea intamplare nu poate fi impartasita cu nimeni altcineva. Secretul este asigurat prin amenintari si corupere, ceea ce dezvolta la copil stari confuzive de spaima si sentimental complicitatii care il domina. Copii pot fi abuzati incepand cu varste foarte mici, ei sunt sedusi adesea prin joc intr-o situatie sexuala abuziva. Abuzatorul stabileste adesea relatii pozitive atat cu parintii cat si cu copilul. Copii expusi de mici abuzului sexual vor prezenta un comportament sexualizat timpuriu. Ei se vor apropia de alti oameni intr-un mod similar celui pe care l-au invatat de la abuzator. Pot prezenta o forma de comportamentde flirtare pseudomatura. Ei se feresc adesea sa aiba contacte cu alti copii de varsta lor. Le este frica de faptul ca cineva ar putea sa observe, se izoleaza si ajung sa se priveasca ca si cum ar fi diferiti de ceilalti copii in sensul de “mai rau”, “mai ticalos”, “mai adult” intr-un mod secret, le scade puterea de concentrare iar rezultatele scolare se deterioreaza rapid. In perioada adolescentei frecventa

aparitiei gandurilor, a amenuntarilor si incercarilor suicidare va creste. Apare comportamentul autodistructiv cu abuz de droguri, prostitutie, regresii psihoafective, tulburari de dinamica sexuala, tulbuarari de atasament.

Ainsworth et al. (1971) a descris trei modele de atasament care pot fi prezente in grade variate:1. Atasament sigur Copilul are incredere ca parintii vor fi disponivili, receptivi si ii vor acorda ajutor daca s-ar ivi situatii dificile sau de teama. Cu aceasta convingere copilul are curajul sa exploreze lumea.2. Atasament anxiosCopilul este nesigur daca parintii ii vor fi disponibili, receptivi si gata sa ii ofere ajutorul cand sunt solicitati. Copilul trece prin anxietate, teama de seaparare si tinde sa fie timorat in manifestarea comportamentului de explorare a mediului sau. Acest mod de atasament se observa adesea la copilul “iubitor” care sacrifice propriile nevoi pentru a le satisface pe ale adultilor. 3. Evitarea anxioasa a atasamentuluiCopilul nu are incredere ca parintii vor reactiona in mod pozitiv si gata sa isi ofere ajutorul, dompotriva, el se asteapta la respingere si incearca sa se descurce fara dragoste si ajutorul celorlalti. Acest model de atasament este observat in relatiile parinti-copil in care copilul a devenit independent in mod premature.

Calitatea atasamentului este factorul central, la fel ca si posibilitatile individuale ale copilului pentru dezvoltare, potentialul lui, relatia lui cu alte persoane. Copii cu atasament sigur sint cei mai flexibili.

AJUTAREA COPIILOR PENTRU A FACE FATA EXPERIENTELOR EMOTIONALE SI COGNITIVE

1. Reducerea haosului interior al copilului si impartasirea durerii lui;2. A ajuta copilul sa inteleaga situatia mai bine ii poate reduce efortul si ii da

posibilitati mai mari de a-i face fata;3. A le face viata mai previzibila. Copii au posibilitati limitate da a anticipa ce s-

ar putea intampla sau de a se imagina in viitor. Este necesar ca ei sa fie informati despre ce s-ar putea intampla.

4. Reducerea sentimentului de responsabilitate si vina a copilului pentru maltratare;

5. A ajuta copii sa isi exprime sentimentele;6. Cresterea stimei de sine;7. Crearea de modele interioare noi ale relatiilor cu ceilalti;8. A ajuta copilul sa faca fata situatiei;

IMBUNATATIREA FUNCTIILOR PARENTALE DE INGRIJIRE SI INTERACTIUNA INTRE PARINTI SI COPIL

1. Folosirea relatiilor: Parintii au nevoie sa formeze relatii in care amandoi pot dezvolta experiente diferite pentru ei insisi sis a invete ca sunt diferite cai de a solutiona problemele.

2. Ingrijirea: Este dificil sa ingrijesti un copil cand parintii insisi nu au primit destula ingrijire si stiu cum este aceasta.

3. A-i ajuta pe parint sa faca fata situatiilor;

4. Modificarea de rol si structura: Se manifesta o lipsa de diferentiere intre membrii familiei si intre generatii. Confundarea rolurilor este foarte obisnuita in mult din aceste familii. Copilul este deseori plasat in rol de adult.

5. Reducerea vinovatiei: Multi parinti au un sentiment difuz de vina care este puternic asociat cu respectul de sine scazut. Proprii lor parinti i-au facut sa se simta responsabili si vinovati. Este cazul parintilor care au fost abuzati sexual in copilarie si si-au asumat responsabilitatea pentru acesta. Altii si-au indepartat trauma din constient

6. Cresterea constientizarii comportamentului;7. Dezvoltarea unei perceptii mai realiste a copilului;8. Reducerea asteptarilor nerealiste asupra copilului;9. Stimularea unui angajament pozitiv la copil;10. Stimularea empatiei cu copilul.