copii si conflictele armate

8/20/2019 Copii si Conflictele Armate

1/15


2/15

5. UE salută instituirea unor importante mecanisme internaţionale care să abordeze copiiişiconflictele armate, în special a Reprezentantului Special al Secretarului General ONU pentru copiişi conflictele armateşi a Grupului de lucru pentru copiişi conflictele armate alConsiliului de Securitate. În consecinţă , UEşi statele sale membre iau în considerare aceste

mecanismeşi, după caz, îşi coordonează acţiunile cu aceste mecanisme, în vedereamaximizării impactului intervenţiilor lor respective.

II. OBIECTIVUL

6. Promovareaşi protecţia drepturilor copilului sunt o prioritate a politicii UE în domeniuldrepturilor omului. Uniunea Europeană (UE) consider ă că este fundamental să se abordeze problema copiilor implicaţi în conflicte armate nu numai pentru că copiii sufer ă în prezentşi pentru că viitorul apar ţine copiilor, cişi pentru că aceştia au drepturi inerenteşiinalienabile, aşa cum se prevede în CDC, în protocoalele sale facultative sau în alteinstrumente internaţionale sau regionale privind drepturile omului. UE are ca scopsensibilizarea cu privire la această problemă prin acordarea unei importanţe sporiteacţiunilor UE în acest domeniu, atât în cadrul UE câtşi în relaţiile cu păr ţi ter ţe.

7. UE se angajează să abordeze în mod eficientşi cuprinzător impactul pe termen scurt, mediuşi

lung pe care conflictele armate îl au asupra copiilor, recurgând la diferitele instrumenteleaflate la dispoziţia saşi bazându-se pe activităţile trecute sau în curs de desf ăşurare în materie(prezentare generală a acţiunilor UE în anexa I). Obiectivul UE este de a influenţa ţările ter ţeşi actorii nestatali în vederea aplicării normelor, a standardelorşi a instrumentelorinternaţionaleşi regionale în domeniul drepturilor omului, precumşi a dreptului umanitarinternaţional (astfel cum se prevede în anexa II)şi să ia măsuri eficiente pentru protejareacopiilor împotriva efectelor conflictelor armate, să înceteze folosirea copiilor în for ţele armate

sau în grupurile armateşi să stopeze impunitatea pentru crimele împotriva copiilor. UErecunoaşte importanţa asigur ării coordonării şi a continuităţii între diferitele politicişi acţiunicare vizează situaţia copiilor afectaţi de conflictele armate în diferite domenii ale politicilor,inclusiv PESC/PESA, asistenţa externă şi ajutorul umanitar.

2


3/15

III. PRINCIPIILE

8. UE este fondată pe principiile libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor omuluişi alibertăţilor fundamentale, precumşi pe principiul statului de drept. Aceste principii sunt

comune statelor membre. Respectarea drepturilor omului figurează printre obiectivele-cheie ale politicii externeşi de securitate comune a UE (PESC), care include politicaeuropeană comună de securitateşi apărare (PESA). Respectarea drepturilor omului face parte, de asemenea, din politicile comunitare privind comer ţul, cooperarea pentrudezvoltareşi asistenţa umanitar ă.

9. Promovareaşi protecţia drepturilor tuturor copiilor este o preocupare prioritar ă a UEşi a statelorsale membre. În activitatea sa de a asigura protecţia copiilor afectaţi de conflicte armate, UE seghidează după normeleşi standardele internaţionaleşi regionale pertinente privind drepturileomuluişi dreptul umanitar, inclusiv, printre altele, pe cele conţinute în anexa II.

10. UE sprijină activitatea actorilor relevanţi, în special a Secretarului General al NaţiunilorUnite, a Reprezentantului său Special pentru copiişi conflictele armate, a Grupului delucru pentru copiişi conflictele armate al Consiliului de Securitate, a UNICEF, a Fonduluide dezvoltare al ONU pentru femei (UNIFEM), a Biroului Înaltului Comisar ONU pentru

Drepturile Omului (OHCHR), a Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi(ICNUR), a Programului ONU pentru Dezvoltare (PNUD), a Organizaţiei Internaţionale aMuncii (OIM), a Comitetul drepturilor copilului, a Comitetul drepturilor omului, aConsiliului ONU pentru drepturile omului, a Comitetului III, a Consiliului Europei, aOSCE/ODIHR, precumşi mecanismele speciale ale ONUşi alţi actori relevanţi, cum ar fiComitetul Internaţional al Crucii Roşii (CICR), Reţeaua de securitate umană şi organizaţiiale societăţii civile. UE sprijină, de asemenea, activitatea reţelelor de protecţie a copilului

şi grupurile operative care monitorizează Rezoluţia 1612 a ONU pe teren. UE va contribuişi va lucra proactiv cu aceşti actori pentru a se asigura că garanţiile internaţionale existente pentru drepturile copilului sunt consolidateşi puse efectiv în aplicare.

3


4/15

IV. ORIENTĂRILE

Monitorizarea, rapoarteleşi evaluările regulate formează baza de identificare a situaţiilor încare se solicită intervenţia UE. În cazul operaţiilor de gestionare a crizelor dirijate de UE,

deciziile sunt luate de la caz la caz, avându-se în vedere un potenţial mandat pentruacţiunea specifică, precumşi mijloaceleşi capacităţile de care dispune UE.

A. Monitorizareaşi raportarea

11. În rapoartele lor periodiceşi acolo unde este cazul, în deplină cunoştinţă de cauză şi încoordonare cu sistemul de raportareşi de monitorizare al ONU instituit în temeiulRCSONU 1539 (2004)şi 1612 (2005),şefii de misiune ai UE,şefii de misiune ai

operaţiilor civile, comandanţii militari ai UE (pe cale ierarhică), precumşi reprezentanţiispeciali ai UE vor include analiza efectelor conflictelor sau a conflictelor iminente asupracopiilor. Aceste rapoarte ar trebui să abordeze, în special, cazurile de violenţă şi de abuzuriîmpotriva copiilor, recrutarea copiilor de către armateşi grupuri armateşi folosirea lor înluptă, ucidereaşi mutilarea copiilor, atacurile asupraşcolilorşi a spitalelor, blocareaaccesului ajutorului umanitar, cazurile de violenţă sexuală şi de violenţă legată dediscriminarea pe criterii de sex îndreptată împotriva copiilor, r ă pirea copiilor, precumşi

măsurile luate pentru combaterea acestora de către păr ţile implicate. Acesteşase încălcăriofer ă un punct de interes principal, dar nu exclud monitorizareaşi raportarea, precumşir ăspunsul la alte încălcări comise împotriva copiilor, în funcţie de situaţia fiecărei ţări.Aceştia vor include în rapoartele lor regulate, dacă este cazul, o evaluare periodică aefectelorşi a impactului acţiunilor UE asupra copiilor implicaţi în situaţii de conflict. După caz,şefii de misiune pot întocmi rapoarte ad-hoc privind situaţia ţării, incluzând oactualizare privind punerea în aplicare a strategiilor deţar ă relevante care pot, de

asemenea, acoperi aceste chestiuni. Concluziile trase în urma operaţiilor UE de gestionarea crizelor pot forma o altă sursă importantă de informaţii pentru grupurile de lucrucompetente, cu condiţia să nu fie vorba de informaţii clasificate.

4


5/15

12. Comisia va atrage atenţia Consiliuluişi statelor membre asupra rapoartelor pertinentereferitoare la acest domeniuşi va furniza, dacă acest lucru este adecvatşi necesar,informaţii suplimentare asupra proiectelor finanţate de către Comunitate care vizează copiiiimplicaţi în conflicte armate sau reabilitarea postconflict. Statele membre îşi vor aduce

contribuţia la această prezentare generală prin furnizarea de informaţii asupra proiectelor bilaterale care se desf ăşoar ă în acest domeniu.

B. Evaluareaşi recomandarea de acţiuni

13. Grupul de lucru pentru drepturile omului (COHOM) al Consiliului va identifica la intervaleregulate, în strânsă coordonare cu celelalte grupuri de lucru competente, pe bazarapoartelor menţionate anteriorşi a altor informaţii pertinente, cum ar fi rapoarteleşirecomandările Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite (inclusiv lista păr ţilorimplicate în conflicte armate care recrutează sau folosesc copii în conflicte armate, anexată la raportul anual privind copiii implicaţi în conflicte armate adresat Consiliului deSecuritate al ONU), ale Reprezentantului Special al Secretarului General ONU pentru copii

şi conflictele armate, ale UNICEF, ale mecanismelor speciale ale Organizaţiei NaţiunilorUniteşi ale organismelor create în virtutea tratatelor consacrate drepturilor omului, precumşi ale organizaţiilor neguvernamentale, situaţiile în care UE este chemată să intervină, înspecial în cazul apariţiei unor situaţii alarmante care impun atenţie imediată şi va facerecomandări pentru luarea de măsuri la nivelul adecvat (COPS/Coreper/Consiliu).

C. Instrumente de acţiune ale UE în relaţiile cuţările terţe

UE dispune de o gamă variată de instrumente de acţiune. UE se inspir ă din iniţiativeleexistente pentru a consolida, a întări şi a face să avanseze acţiunile sale în favoarea copiilor

afectaţi de conflicte armate (vezi anexa I). În plus, UE dispune, printre altele, deurmătoarele instrumente:

14. Dialogul politic: Componenta drepturilor omului din dialogul politic la toate nivelurileîntre UE,ţările ter ţe şi organizaţiile regionale include, dacă este cazul, toate aspectelelegate de drepturileşi de calitatea vieţii copiilor în situaţiile preconflictuale, conflictualeşi postconflictuale.

5


6/15

15. Demersuri: UE va face demersurişi declaraţii publice îndemnândţările ter ţe să ia măsurieficiente pentru a asigura protecţia copiilor împotriva consecinţelor conflictelor armate, pentru a pune capăt folosirii copiilor în for ţele armateşi în grupurile armateşi pentru a pune capăt impunităţii. Reprezentanţii specialişi şefii de misiune ai UE vor avea în

continuare sarcina de a aborda această problemă în relaţiile cu actorii nestatali implicaţi.Atunci când este cazul, UE va reacţiona, de asemenea, la evoluţiile pozitive constatate.

16. Cooperarea multilaterală: Comunitatea participă la finanţarea de proiecte privind problemacopiilor implicaţi în conflicte din mai multe domenii, în special pentru dezarmare,demobilizare, reintegrareşi reabilitare (DDRR)şi prin asistenţa umanitar ă. Comisia vaidentifica posibilităţile de extindere a acestui sprijin, de exemplu în contextul documentelorsale de strategie naţională şi al revizuirilor intermediare ale acestora, acordând o atenţiedeosebită situaţiilor dinţările prioritare. Comisia va lua în considerare, de asemenea,legătura dintre ajutor, reabilitareşi dezvoltare. În acest context, Comisia a recunoscutimportanţa sprijinirii educării cu privire la situaţiile de urgenţă, care trebuie integrată în politici cuprinzătoare pe termen mai lung. Statele membre vor căuta de asemenea să reflecte priorităţile definite în prezentele orientări în proiectele lor de cooperare bilaterală.

17. Operaţiile de gestionare a situaţiilor de criză: în cursul procesului de planificare, problema

protecţiei copiilor trebuie abordată în mod corespunzător. Înţările în care UE este angajată în operaţii de gestionare a situaţiilor de criză, şi ţinându-se seama de mandatul operaţiei şide mijloaceleşi de capacităţile de care dispune UE, planificarea operaţională ar trebui să iaîn considerare, după caz, nevoile specifice ale copiilor,ţinând cont de vulnerabilitateaspecială a tinerelor fete. Conform rezoluţiilor relevante ale Consiliului de Securitate alONU, UE acordă o atenţie specială protecţiei, bunăstării şi drepturilor copiilor implicaţi înconflicte armate, atunci când ia măsuri de menţinere a păcii şi a securităţii.

6


7/15

18. Utilizând diferitele instrumente pe care le are la dispoziţie, UE va căuta să se asigure că nevoile specifice ale copiilor vor fi luate în considerare în abordările de alertă timpurieşide prevenire, precumşi în situaţiile reale de conflict, în negocierileşi în acordurile de pace,asigurându-se că crimele comise împotriva copiilor sunt excluse din toate amnistiile, din

fazele postconflict de reconstrucţie, reabilitareşi reintegrareşi din dezvoltarea pe termenlung. UE va căuta să asigure implicarea comunităţii locale, inclusiv a copiilor, în procesul de pace. În acest context, UE va profita de experienţa câştigată în interiorul sistemuluiOrganizaţiei Naţiunilor Uniteşi al organizaţiilor regionale. Feteleşi copiii refugiaţi,str ămutaţi, separaţi, r ă piţi, afectaţi de HIV/SIDA, handicapaţi, victime ale exploatăriisexuale sau în detenţie sunt deosebit de vulnerabili.

19. Formarea: conceptul coordonat al UE de formare în domeniul gestionării situaţiilor de criză ar trebui să ţină cont de implicaţiile prezentelor orientări. Ţinând seama de aceasta, UErecomandă formarea în domeniul protecţiei copilului.

20. Alte măsuri: UE ar putea să recurgă, dacă este cazul, la alte instrumente aflate la dispoziţiasa, cum ar fi impunerea de măsuri precise. Atunci când acordurile UE cuţările ter ţe seapropie de revizuire, UE va lua în considerare cu atenţie antecedenteleţării cu privire ladrepturile copilului, în special la copiii afectaţi de conflictele armate.

V. PUNEREA ÎN APLICAREŞI MONITORIZAREA

21. Pe lângă aceasta, COHOM are sarcina:

a) să supervizeze punerea în aplicare a acţiunilor UE întreprinse conform prezentelor orientări şiastfel, să pună la punct modalităţi prin care articolul 12 să devină operaţional, precumşi să supervizeze punerea în aplicare a strategiilor naţionale relevante. În acest context, se facereferire la Concluziile Consiliului Afaceri Generale din 25 iunie 2001, care au reamintit că acţiunile comunitare trebuie să fie compatibile cu acţiunile UE în ansamblul lor;

b) să revizuiască şi să actualizeze periodic lista UE aţărilor prioritare;

7


8/15

c) să promovezeşi să supervizeze integrarea problemei copiilor implicaţi în conflicte armateîn ansamblul politicilorşi acţiunilor relevante ale UE, precumşi să coopereze cu alteorganisme UE din domeniul securităţii şi dezvoltării pentru a proteja în mod cuprinzătordrepturile copilului;

d) să procedeze la o revizuire continuă a punerii în aplicare a prezentelor orientări, în strânsă coordonare cu grupurile de lucru competente, reprezentanţii speciali,şefii de misiune,şefiide misiune ai operaţiilor civileşi comandanţii militari ai UE (pe cale ierarhică);

e) să continue să studieze, dacă este cazul, alte mijloace de cooperare în acest domeniuîmpreună cu Organizaţia Naţiunilor Uniteşi cu alte organizaţii interguvernamentaleinternaţionaleşi regionale, cu ONG-uri, precumşi cu corporaţiile din acest domeniu;

f ) să raporteze anual COPS privind progresele înregistrate pe calea atingerii obiectivelorfixate în prezentele orientări;

g) să prezinte Consiliului o evaluare a prezentelor orientări, cu recomandări de îmbunătăţiresau de actualizare, după caz;

h) pe această bază, să ia în considerare constituirea unui centru de legătur ă ( de exemplu, ungrup special de exper ţi sau un reprezentant special) pentru garantarea viitoarei puneri înaplicare a prezentelor orientări.

_________________

8


9/15

ANEXA I

Listă nelimitativă a normelor, standardelor şi principiilor internaţionale pe care Uniunea Europeană le poate invoca în cadrul contactelor cuţările terţe privind copiii afectaţi de conflictele armate

I. Instrumente ONU în domeniul drepturilor omului

a. Tratateşi protocoale

• Convenţia privind drepturile copilului, 1989;• Protocolul facultativ II la Convenţia privind drepturile copilului referitor la implicarea

copiilor în conflictele armate, 2002;• Protocolul facultativ I la Convenţia privind drepturile copilului referitor la vânzarea copiilor,

la prostituţia juvenilă şi la pornografia infantilă, 2002;• Convenţia 182 a OIM privind interdicţia şi acţiunea imediată pentru eliminarea celor mai

grave forme de exploatare a muncii copiilor, 1999;

b. Rezoluţiile Consiliului de Securitate

• Rezoluţia 1539 a Consiliului de Securitate (2004, Copiiişi conflictele armate)•

Rezoluţia 1612 a Consiliului de Securitate (2005, Copiiişi conflictele armate)

c. Rezoluţii ale Adunării Generale cu privire la copiişi conflictele armate

• Rezoluţii privind drepturile copilului sunt prezentate în fiecare an de UE, împreună cu Grupulstatelor din America Latină şi din regiunea Caraibilor (GRULAC), cu Consiliul ONU pentrudrepturile omuluişi cu Comitetul III al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite.Aceste rezoluţii conţin dispoziţii privind copiiişi conflictele armate.

9


10/15

II. Dreptul umanitar internaţional, refugiaţi şi persoane strămutate la nivel intern (PSI)

• Convenţia de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de r ăzboi, 1949;• Convenţia de la Geneva privind protecţia civililor în timp de r ăzboi, 1949;• Protocolul adiţional la Convenţia de la Geneva din 12 august 1949, privind protecţia

victimelor conflictelor armate cu caracter internaţional (Protocolul I), 1978;• Protocolul adiţional la Convenţia de la Geneva din 12 august 1949, privind protecţia

victimelor conflictelor armate f ăr ă caracter internaţional (Protocolul II), 1977;• Convenţia privind statutul refugiaţilor, 1951;• Protocolul privind statutul refugiaţilor, 1967;• Principiile directoare privind str ămutarea internă, 1998.

III. Dreptul penal internaţional

• Statutul de la Roma al Cur ţii Penale Internaţionale, 2002;• Statutul modificat al Tribunalului Internaţional pentru pedepsirea persoanelor responsabile de

violări grave ale dreptului umanitar internaţional comise pe teritoriul fostei Iugoslaviiîncepând cu 1991, 1993 (astfel cum a fost modificat în 1998, 2000, 2002);

• Statutul Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda, 1994.• Statutul Tribunalului Internaţional pentru Sierra Leone

IV. Alte principii internaţionale, orientări şi instrumente normative relevante

• Angajamentele de la Paris pentru protecţia copiilor împotriva recrutării ilegale sau a utilizăriide către for ţele armate sau grupurile armate adoptate la 6 februarie 2007.

• Principiile de la Paris: Principiişi orientări privind copiii asociaţi cu for ţele sau grupurile

armate adoptate la 6 februarie 2007.• Raportul Reprezentantului Special al Secretarului General ONU pentru copiişi conflictele

armate, punctul 68 (a) de pe ordinea de zi provizorie a Adunării Generale ONU din 2007(A/62/228).

10


11/15


12/15


13/15

b. Gestionarea situaţiilor de criză (PESA)

• Concluziile Consiliului privind lista de control pentru integrarea protecţiei copiilor afectaţi deconflictele armate în PESA

• Concluziile Consiliului privind PESA din 14 mai 2007.

• Concluziile Consiliului referitoare la declaraţia UEşi a ONU privind cooperarea dintre celedouă în materie de gestionare a situaţiilor de criză (doc. 12875/03).

• Concluziile Consiliului din 21 iulie 2003 privind cooperarea între UEşi ONU privindgestionarea situaţiilor de criză: protecţia civililor în operaţiile de gestionare a situaţiilor decriză conduse de UE (doc. 11439/03).

• Proiect de orientări privind protecţia civililor în operaţiile de gestionare a situaţiilor de criză conduse de UE (doc. 14805/03).

• Conceptul global al UE pentru misiunile în domeniul statului de drept în cadrul gestionăriisituaţiilor de criză, inclusiv anexele (doc. 9792/03).

• Punerea în aplicare a programului UE pentru prevenirea conflictelor violente (doc. 10680/03).Acest program prezintă diferitele iniţiative ale UE întreprinse în contextul preveniriiconflictelor, inclusiv formarea funcţionarilor.

• Armonizarea formării pentru aspectele civile ale gestionării situaţiilor de criză şi pentrurecrutare în UE (doc. 11675/1/03)şi Criteriile comune de formare pentru aspectele civile ale

gestionării situaţiilor de criză în UE (doc. 15310/03).• CE a contribuit la sporirea capacităţilor ONU în domenii cum ar fi desf ăşurarea rapidă,

formarea, precumşi dezarmarea, demobilizarea, repatriereaşi reintegrarea (DDRR). Comisiaşi Unitatea Politică a Secretariatului Consiliului au elaborat de asemenea „indicatori deconflict” (liste de supraveghere aţărilor aflate în situaţii dificile). Un program de acest tipeste, de exemplu, cooperarea cu Uniunea Africană în scopul amelior ării capacităţilor sale privind soluţionarea paşnică a conflictelorşi cooperarea strânsă cu ţările partenere, careacoper ă sectoare specifice cum ar fi exporturile ilegale de cheresteaşi de resurse de apă.

• Revizuirea generală a punerii în aplicare a listei de control pentru integrarea protecţiei copiilorafectaţi de conflictele armate în operaţiile PESA (doc. 9693/08).

• Conceptul UE de sprijin pentru dezarmare, demobilizareşi reintegrare adoptat la14 decembrie 2006.

• Integrarea drepturilor omuluişi egalităţii deşanse între femeişi bărbaţi în politica europeană de securitateşi apărare - colecţie de documente relevante din 29 iunie 2007 (doc. 11359/07).

13


14/15

• Avizul Comitetului însărcinat cu aspectele civile ale gestionării crizelor (CIVCOM) privindlista de control pentru integrarea protecţiei copiilor afectaţi de conflictele armate în operaţiilePESA din 29 mai 2006 (doc. 9877/06).

• Declaraţie comună a ONUşi a UE privind cooperarea în gestionarea situaţiilor de criză,

semnată la Berlin la 7 iunie 2007.

c. Instrumente comunitare (cooperarea pentru dezvoltare, comer ţul şi asistenţa umanitar ă)

• Rezoluţia Consiliului privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (doc. 5049/03).• Diverse acorduri de comer ţ şi cooperare, în special Acordul de parteneriat ACP-UE de la Cotonou,

conţinând anumite dispoziţii privind copiii, prevenirea conflictelor, drepturile omului.• Asistenţa şi protecţia copiilor vulnerabili sunt prevăzute în contextul mai larg al eradicării

săr ăciei şi, prin urmare, în cadrul cooper ării comunitare pentru dezvoltare. Copiii constituieun grup-ţintă important pentru ajutorul extern, în special în politicile sectoriale cum ar fieducaţia şi sănătatea. Numeroase activităţi privind copiii sunt finanţate de către CE prinintermediul ECHO, al Fondului european de dezvoltare (FED), al Iniţiativei europene pentrudemocraţie şi drepturile omului (IEDDO).

• Asistenţa şi protecţia copiilor implicaţi în conflicte armate sunt canalizate printr-un număr de programe ale Comisiei. Promovarea drepturilor copiilor a constituit una dintre priorităţile

finanţării Iniţiativei europene pentru drepturile omuluişi democraţie în 2001, a fost integrată în finanţarea pentru perioada 2002-2004şi este în prezent menţinută în noul Instrumenteuropean pentru democraţie şi drepturile omului.

• În conformitate cu Consensul european privind ajutorul umanitar, care recunoaşte vulnerabilităţilespecifice ale copiilor în crizele umanitare, Comisia se angajează să le acorde o atenţie deosebită şisă abordeze nevoile lor specifice. Exemplele de operaţiuni umanitare cu o componentă privindcopiii sprijinite de către Comisie includ: proiecte de demobilizare, reabilitareşi reintegrare(Uganda), proiecte sanitareşi nutriţionale (Sudan, Columbia, Palestina), sprijin psiho-social(Sierra Leone, Sudan, West Bank, Fâşia Gazaşi Liban), finanţarea deşcoli în tabere de urgenţă pentru persoanele str ămutate (RD Congo , Sudan, Sierra Leone, printre altele), căutareamembrilor de familieşi reunificarea familiilor (Columbia).

• De asemenea, ECHO a finanţat activităţi de cercetareşi de susţinere ale organizaţiilor Salvaţi Copiii,Crucea Roşie Belgiană şi altele,şi sprijină UNICEF în consolidarea capacităţilor sale de a-şi onoraefectiv angajamentele privind copiii în situaţii de urgenţă în domeniul protecţiei copilului.

• Comunicarea Comisiei „Către o strategie UE privind drepturile copilului” din 7 iulie 2006

[COM(2006) 367 final].

14


15/15

• Rezumatul proiectelor UE conexe copiilorşi conflictelor armate (CAAC) elaborate deComisia Europeană (document neoficial).

• Comunicarea Comisiei „Un loc special pentru copii în acţiunile externe ale Uniunii Europene"şi ataşate acesteia, „Plan de acţiune privind drepturile copiilor în acţiunile externe ale UE”şi

„Document de lucru al serviciilor Comisiei privind copiii în situaţii de criză şi de urgenţă”,adoptate la 6 februarie 2008.

d. Parlamentul European

• Rezoluţia privind copiiişi conflictele armate adoptată de Adunarea generală comună UE-ACP, iunie 2003.

• Rapoartele anuale privind drepturile omului pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007.• Rezoluţiile Parlamentului European privind situaţia femeilor în conflictele armateşi rolul

acestora în procesul de reconstrucţie şi în procesul democratic înţările postconflict[doc. 2005/2215(INI)].

• Rezoluţia Parlamentului European privind exploatarea copiilor înţările în curs de dezvoltare,cu un accent deosebit asupra muncii copiilor [doc. 2005/2004(INI)].

• Raportul referitor la audierea Parlamentului European privind strategia UE pentru drepturilecopilului desf ăşurată la 17 aprilie 2007 la Bruxelles.

• Rezoluţia privind dialogurileşi consultările pe tema drepturilor omului cuţările ter ţe, adoptată la 6 septembrie 2007.

15

copii si conflictele armate

Documents