Cap4.Fenomenul cooperatist in lumeCooperativele, indiferent de formele sub care se prezinta, sunt jucatori important in economiile statelor lumii, fapt pentru care interesul pe care acestea il genereaza se bucura de o recunoastere foarte larga. In acest sens ONU a proclamat anul 2012 ca fiind Anul International al Cooperativelor, cu scopul de a promova pe plan global contributiile pe care aceste forme de baza ale economiei sociale le aduc in eradicarea saraciei, generarea de locuri de munca si integrarea sociala. Tot cu ocazia acestei actiuni, organizatorii au fost interesati sa incurajeze guvernele sa stabileasca politici publice, legi si reglementari cara sa faciliteze dezvoltarea si stabilitatea cooperatista, iar in plan organizational sa urmareasca si sa promoveze formarea de noi cooperative in paralel cu stimularea celor deja existente.In scopul cresterii actiunilor de promovare a cooperativelor ONU a recomandat intensificarea conlucrarii dintre guverne si cooperative prin facilitarea accesului la finantare, investtii in infrastructura rurala si consolidarea mecanismelor e marketing.Anul international al cooperativelor a fost personalizat prin 2 formulari sintetice. Prima este sloganul si exprima obiectivul suprem al acestor organizatii intreprinderile cooperative cosntruiesc o lume mai buna. A doua, reprezinta logo-ul si defineste cooperative ca fiind o ,, asociatie autonoma de personae reunite in mod voluntary pentru a satisface nevoile si aspiratiile lor economice, sociale si cultural commune, printr-o intreprindere detinuta in comun si controlata in mod democratic.La scara mondiala, ,,cooperativele sunt prezente in toate sistemele economice, numara peste 800 de milioane de membri () si ofera 100 de milioane de locuri de munca, cu circa 20% mai mult decat companiile multinationale. In anul 2008, de exemplu, cele mai mari 300de cooperative din lume au realizat o cifra de afaceri cumulate de 1100 miliarde de dolari, comparabila cu PIB-ul mult tari.Lista tarilor cu rezultate semnificative in domeniul cooperatiei nu tine seama de zona geografica sau de continent, de profilul economiei nationale, de gradul de dezvoltare economica, de refurse, piata, istorie si altele. Cauzele tin, in principal, de natura si intensitatea intereselor care i-au motivate pe oameni in actiunile de asociere.In urmatorul deceniu, dezvoltarea cooperativelor conform strategiei elaborate de Alianta Cooperatista Internationala, care ste organismul cu rol de reprezentativitate la scara mondiala pentru intreaga miscare cooperatista, va urmari atingerea urmatoarelor tinte:-transformarea radical a cooperativelor in intreprinderi durabile din punct e vedere financiar si al protectiei mediului.-implicarea active si de pe pozitie cheie a cooperativelor in rezolvarea problemelor stringent ale omenirii determinate de saracie si foamete in special in tarile africane, acolo unde penuria de alimente se manifesta puternic, pe arii foarte largi si ceea ce este ingrijoratr, este si cu trend crescator-dezvoltarea cooperativelor in cadrul unor piete emergente, care trebuie sa fie rezultatul actiunilor conjugate, atat din partea politicilor publice, cat si al agentilor economici din sectoarele de baza.Pentru realizarea acestor obiective se considera oportuna crearea unui fond prin care sa se acopere imprumuturile cooperativelor in cadrul pietelor emergente, indeosebi pe continental African, pentru a le ajuta sa se dezvolte ca intreprinderi economice, de sine statatoare.Dezv.sistemului cooperatist-problema cu traseu inca nerezvolvatCercetarile anterioare au urmarit, in plus fata de aspectele teoretico-metodologice si istorice de la inceput, elucidarea cu prioritate a raporturilor dintre sectorul cooperatist si piata, cu referire la piata funciara, piata agroalimentara si piata transferului de cunoastere. La acest studio, din punct de vedere ethnic, lucrarea putea fi considerate ca fiind finalizata. Dar lipsea ceva, ceva care depersonalize rezultatele. Altfel spus, nu rezulta cine si cum poate fi responsabilizat in dezvoltarea si dinamizarea sectorului cooperatist, cu referire speciala la cel din rural si agricultura. In acest context, atentia a fost indreptata asupra principalelor actori din sfera politicilor economice, pe paliere ierarhice distinct si anume: UE, statul, agriculturii, iar in completare au fost abordate si doua aspect importante ce se manifesta in transfersal fiind in egala masua, in sfera atributiilor celor trei jucatori mentionati si anume: responsabilizarea si reprezentarea.RestrictionareaRomania este tara europeana cu numarul cel mai mare de exploatatii agricole mici si mijlocii, peste 3,8 mil. . Dezvoltarea sectorului cooperatist din agricultura este pe deplin motivate, pentru ca actiunile economice, sociale si cultural dezvoltate in cadrul acestuia pot genera progress, bunastare, echilbru social si chiar politic. Faptele arata ca aprox. Toti actori implicate in activitatea sectorului cooperatist din agricultura poarta, fiecare in parte dar in grade diferite, responsabilitatea gradului scazut de dezvoltare a acestui sector. In present, saracia taranilor nu a ajuns la cel mai jos prag, PAC si, alaturi de ea, politicile sociale datorita diverselor forme de sprijin acordate, au fost sufficient de generoase pentru a tine taranimea intr-o stare linistita, fara atitudini si luari de pozitie care sa dem. Puterea sociala si chiar politica de care aceasta dispune.Asta explica de ce dupa intrarea Rom. In UE, dupa cum sperau o buna parte dintre politicieni si specialist agricoli, nu a intrat pe o panta crescatoare, ba din contra. Stimulentele financiare din cadrul PAC nu au produs un effect asupra deciziei taranilor de a se asocial. Actiunile guvernamentale au fost minime sau aproape minime in directia sprijinirii asocierii taranlor. O lege, chiar doua nu fac lucrurile sa functioneze.In fapt, politicile publice din 90 si pana in present au initiat atiuni cae au vizat rezolvarea segventiala si nu in intregul lor a unor prpbleme grave legate de agricultura si implicit de tarani ceea ce a facut mai mult rau decat bine. De pilda: 1) A fost restituita proprietatea funciara intr-o proportie ce situeaza Rom. Pe unul din locurile fruntase in Europa dar nu au fost deschise si drumurile catre piata agroalimentara.2) S-au acordat ajutoare sociale unui numar impresionant de persone din mediul rural, dar nu conditionat s-au legat de capacitatea beneficiarilor, cu referire la cei in varsta de munca de a da ceva productive la schimb.3) S-au acodat subventii pe suprafete agricole, detinute sau exploatate, dar nu in functie de productia ce trebuia sa iasa din ferma pe canale oficiale, pentru a crea posibilitatea taxarii acesteia din punct de vedere fiscal.Daca ar fi existat politici publice, responsabile in mod normal s-ar fi inteles cat de importante sunt actiuniile ce se incadreaza in piata transferului de cunoastere pentru dezvoltarea sectorului cooperatist, precum: promovarea, informarea, consultant, formarea profesionala, pregatirea managerial etc. Totodata eforturile de sustinere, mai ales cele de natura financiara ale PAC nu au fost in masura sa dinamizeze dezvoltarea sectorului.In categoria actorilor ce nu sunt de partea celor ce vor sa se asocieze sunt si firmele mari. Prin associere, producatorii agricoli care au calitatea de membru ascoiat, isi pot intarzi pozitia in piata, ceea ce afecteaza in mod direct interesele, castigurile celor ce dicteaza regulile de pe aceste piete, a firmelor mari. In present pozitia firmelor mari este puternic sustinuta si prin lobiul prestart pe langa factorii care decid politicile publice din domeniul agricol, fenomen ce influenteaza in mod negative dezvoltarea sectorului cooperatist din ramuri. In lista cu atitudine rezervata fata de sistemul cooperatost sunt chiar producatorii agricolo. Atitudinea rezervata a fermierilor fata de cooperative poate fi influentata de:-spiritul isolationist al acestora determinat de asezarea diferita in spatiu si la distante mari a terenurilor de care ei dispun si de nevoia de a lucre singur, si mai putin intr-o colectivitate din afara familiei.-pozitia independent fata de autoritati-convingerea ferma ca sunt victim cu prioritate ale sistemului, iar cooperativele agricole sunt in mainile guvernantilor, instrumente sigure de dominare si control-experiente nefaste la care au fost supusi taranii in perioada totalitara, cand, impotriva acestora, comunistii au folosit cooperativele agricole ca instrumente pentru prelucrarea abuziva a terenurilor agricole si exploatarea nemiloasa, inumana a muncii.-cultura cooperatista mai putin evoluata a taranilor romani, comparative cu cea a fermierilor din tarile europene dezvoltate este reflectata, inainte de toate, de atitudinea rezervata, de multe ori critica fata de indemnul crestin privitor la intrajutorarea aproapelui-nivelul de informare,instruire si pregatire teoretica de orice fel a fermierilor in vederea impulsionarii spiritului de asociere si cooperare se afla la cota cea mai de jos.-cultura managerial neperformanta si neadaptata la specificul structurilor din sistemul cooperatist.Ca atare exista riscul ca o proasta administrare din partea unor manageri ai cooperativelor existente() ar putea sa conduca la distrugerea lor, mai degraba decat la cresterea lor.ResponsabilitateaInfiintarea de noi entitati associative si cooperative si dezvoltarea celor existente constituie din pc.de vedere schematic punctual de intalnire, de convergenta a doi vectori, ca purtatoi ai actelor de vointa din partea principalilor actori cu piteri decizionale in procesul de asociere din agricultua.Primul vector este cel pe verticala si contine toate actiunile deschizatoare de drumuri, avand character prioritar. Actiunile in cauza pornesc din initiative publicaa, administrative sau chiar private si vizeaza transmiterea de informatii sau cunostinte noi catre producatorii agricoli prin intermediul consulatantei agricole, formarii profesionale, educatiei scolare, mass-media, extensiei agricole etc.Responsabilitatea initierii si derularii acestor actiuni revine in principal structurilor publice din domeniul cercetarii stiintifice, educatiei(universitara), administratiei, precum si a organizatiilor de tip asociativ sau cooperatist de la nivel national sau tertier.Asocierea, indifferent de formele sub care se manifesta, presupune cunoasterea. Ca atare, cunoasterea trebuie temeinic si atent pregatita, in caz contrar sunt riscuri reale care pot face ca aceste actiuni sa nu isi atinga scopul. In fapt promovarea asociatiilor si cooperativelor reclama actiunii correct si responsabil alese, programate si organizate in functiie de specificul zona, interesele agricultorilor, mai ales cellor legate de piata, precum si de obiectivele economiei in general.Referitor la responsabilitatea actiunilor de promovare au fost identificate 3 etape distinct de lucru, care sa conduca la rezolvarea problemei in cauza.Prima etapa este configurata pe opinia expertului japonez, conform caruia trainingul trebuie realizat de catre institutii guvernamentale, gen Agentia Nationala de Consultanta Agricola.A doua etapa , tine seama de cei ce sustin necesitatea transferarii responsabilitatilor privind dezvoltarea sectorului cooperatist de la stat la organismele cu rol de reprezentare din sectorul asociativ, cum ar fi camerele agricole, organizatiile interprofesionale, grupurile de poducatori si grupurile de actiune locala.A treia etapa se considera ca in viitor, si nu peste mult timp, promovarile si dezvoltarea sectorului va reveni in mod normal uniunilor central a cooperativelor agricole.In tarile cu democratii reale si economii dinamice promovarea si dezv. Sectorului cooperatist nu revine in mod special unor organism sau organizatii, ci este rezultatul eforturilor tuturor actorilor. Ca atare, atunci cand Romania va ajunge la cea de a treia etapa de actiune nu trebuie sa renunte la structurile din etapele anterioare.In concluzie cunosterea este responsabilitatea puterii publice, cel putin in prima faza de manifestare a campaniei pentru promovarea asocierii si cooperarii.Al doilea vector este cel de pe orizontala si exprima decizia agricultorilor de a se uni in structure institutionalizate. In acest context actiunile pe vertical expuse ceva mai sus dobandesc character imperative. Necesitatea lor fiind reclamata de gradul scazut de instruire si pregatire teoretica a producatorilor agricoli, de experienta nefasta a acestora din perioada comunista, de spiritual lor conservator, cu inclinatie spre izolare si autarhie, precum si de neincrederea lor in autoritati si altele.Actualele politici agrare, prin sistemul legislative si institutional creat acorda producatorilor agricole competente exclusive in actiunile de initiere si dezvoltare a organizatiilor cooperatiste. Rezultatele de pana acum demonstreaza din plin ca responsabilitatea aproape exclusive a producatorilor agriclo in dezvoltarea sectorului cooperatist din agricultura nu este calea cea mai oportuna si productive. Se impune din aceasta cauza ca in cadrul noilor orientari politici agrare si agricole sa se sprijine acele actiuni care conduc la dezvoltarea de partenieriate active, responsabile si correct motivate, intre actorii publici sau asociativi, pe de o parte si producatorii agricoli, ca parteneri si principali membrii ai structurilor associative si cooperative, pe de alta parte.