controlul productiei
DESCRIPTION
Controlul ProductieiTRANSCRIPT
REALIZAREA PRODUSULUI
7.1 Planificarea realizării produsului
Organizaţia planifică şi dezvoltă procesele necesare pentru realizarea produsului. Planificarea
realizării produsului este compatibilă cu cerinţele impuse pentru celelalte procese ale SMC-
ului.
La planificarea realizării produsului organizaţia determină, după caz, următoarele :
• Obiectivele calităţii şi cerinţele pentru produs;
• Necesitatea de a stabili procese, documente şi de a aloca resursele specifice produsului;
• Activităţile cerute de verificare, validare, monitorizare, inspecţie şi încercare specifice
produsului, precum şi criteriile pentru acceptarea produsului;
• Înregistrările necesare pentru a furniza dovezi că procesele de realizare şi produsul rezultat
satisfac cerinţele.
2 Procese referitoare la relaţia cu clientul
7.2.1 Determinarea cerinţelor referitoare la produs
Organizaţia determină, prin intermediul comenzilor primite de la clienţi cerinţele acestora,
inclusiv cerinţele referitoare la activităţile de livrare şi post livrare. În cazul în care comenzile
primite nu conferă informaţii suficiente, este sarcina compartimentului Comercial să discute
cu clienţii şi să propună acestora soluţiile cele mai avantajoase din punct de vedere tehnic şi
financiar. Compartimentul Comercial colaborează cu Responsabilul Logistica pentru a
determina :
• cerinţele nespecificate de către client, dar necesare pentru utilizarea specifică sau
intenţionată, atunci când aceasta este cunoscută;
• cerinţele legale şi de reglementare referitoare la produs;
• orice alte cerinţe suplimentare determinate de organizaţie.
În timpul producţiei sunt prevăzute o serie de inspecţii prezentate în procedurile de referinţă şi
care sunt realizate cu o periodicitate prestabilită. Aceste inspecţii efectuate de Şeful de Tură
pe fluxul de fabricaţie sunt :
• aspectul vizual al suprafeţei externe/interne şi al marcajului;
• măsurarea diametrul extern mediu;
• măsurarea grosimea min/ max. a peretelui tubului ;
• lungimea colacilor/barelor;
• ovalizarea.
Toate valorile relevate sunt înregistrate în formulare specifice, aflate în dotarea Şefilor de
Tură şi care sunt gestionate în conformitate cu procedura de referinţă Controlul
Înregistrărilor P.S.-02.
Este sarcina Responsabilului de Laborator să preleveze la fiecare început de producţie şi apoi
cu o anumită frecvenţă prestabilită eşantioanele pentru controlul principalelor caracteristici
ale tubului în producţie.
7.2.2 Analiza cerinţelor referitoare la produs
Contractele, ofertele pentru licitaţii sunt supuse unei analize şi se desfăşoară în conformitate
cu procedura operaţională Analiza cerinţelor referitoare la produs PO-05.
Întotdeauna, înainte de a se încheia un contract de furnizare sau în cazul participării la o
licitaţie, Compartimentul Comercial se asigură că :
• Sunt clar definite şi documentate specificaţiile tehnice şi comerciale cerute;
• Cerinţele din contract sau comandă care diferă de cele exprimate anterior sunt rezolvate;
Capacitatea SAMI PLASTIC S.A. poate satisface specificaţiile contractuale cerute; cerinţele
legale şi de reglementare pot fi respectate. În acest sens este necesară aprobarea Responsabilui
Logistica sau Responsabilului Producţie.
În acelaşi timp Responsabilul Desfacere, din cadrul Compartimentului Comercial se asigură
că :
- Sunt comunicate, în scris, clientului, eventualele abateri de la cerinţele clientului şi cele
notate în ofertă.
Funcţiile implicate în analiza contractului şi a ofertei de licitaţie sunt Responsabilul
Aprovizionare şi Responsabilul Desfacere cu colaborarea Managerului Calitate pentru
asigurarea cerinţelor referitoare la calitate. Aprobarea finală este dată de către conducerea
societăţii.
Pentru asigurarea onorării contractului, în termenii prevăzuţi de predare, Responsabilul
Aprovizionare şi Responsabilul Desfacere procedează la programarea tuturor activităţilor
necesare în acest sens.
Când apar modificări ale contractului şi clientul cere modificarea contractului, intră în sarcina
Responsabilului Desfacere să gestioneze operaţiile de verificare pentru acceptarea modificării,
transmiţând eventualele indicaţii către funcţiile interesate din organizaţie. Tot el procedează la
informarea clientului în legătură cu modificările făcute şi cere un răspuns de acceptare a
modificărilor.
Activităţile de analiză a contractului şi a ofertelor pentru licitaţii, sunt înregistrate şi arhivate
de către Compartimentul Comercial în registre adecvate. Toate aceste înregistrări trebuie să
fie lizibile şi sunt arhivate şi păstrate astfel încât să fie regăsite prompt, în amenajări care
asigură un mediu adecvat pentru prevenirea deteriorărilor sau distrugerii şi pentru prevenirea
pierderilor.
Responsabilul Comercial în colaborare cu Directorul Comercial, are responsabilitatea să
gestioneze cataloagele şi listele de preţuri produse la SAMI PLASTIC S.A.
Agenţii de vânzări trebuie să aibă la dispoziţie, întotdeauna, ultima versiune revizuită a
listelor cu produse.
Redactarea noilor liste sau modificarea celor existente este de competenţa Responsabilului
Comercial.
7.2.3 Comunicarea cu clientul
Comunicarea cu clientul are în vedere informaţii referitoare la :
• Identificarea cerinţelor clientului;
• Informaţii referitoare la produs;
• Cereri de ofertă, comenzi, contracte;
• Amendamente la contracte, comenzi ,cereri de ofertă;
• Aprobarea soluţiilor tehnice propuse de către organizaţie;
• Feedback-ul de la client, reclamaţiile acestuia;
• Aceste informaţii pot fi comunicate de către client prin :
• Convorbire telefonică;
• Fax;
• Corespondenţă;
• Contact direct;
• E-mail.
Modul de desfăşurare a procesului de comunicare cu clientul este prezentat în procedura
operaţională Comunicare PO-01.
7.3 Proiectare şi dezvoltare (neaplicabil)
7.4 Aprovizionare
7.4.1 Procesul de aprovizionare
S.C. SAMI PLASTIC S.A. se asigură că produsele sau serviciile achiziţionate sunt conforme
cu necesităţile organizaţiei şi condiţiile specificate în documentaţia de aprovizionare.
Procesul de aprovizionare este detaliat în procedura operaţională Aprovizionare PO-04.
SAMI PLASTIC S.A. efectuează aprovizionarea cu materie primă, produse şi servicii, care au
influenţă asupra calităţii, făcând apel la furnizorii consideraţi acceptabili.
Prin materiale care au influenţă asupra calităţii se înţelege :
• Materia primă;
• Materiale pentru ambalare;
• Utilajele din producţie şi piesele de schimb;
• Aparatele şi instrumentele de laborator şi piesele de schimb;
• Toate produsele aprovizionate, ce sunt apoi comercializate de organizaţie.
Prin servicii care au influenţă asupra calităţii se înţelege :
• Transportul ( materie primă şi produse finite);
• Asistenţa tehnică pentru întreţinerea liniei de producţie;
• Asistenţa pentru instalaţiile electrice;
Alegerea şi evaluarea, în consecinţă, a furnizorilor, va fi realizată pe baza capacităţii lor de a
satisface condiţiile din contracte, inclusiv condiţiile sistemului calităţii şi oricare condiţii
specifice referitoare la asigurarea calităţii. Se va ţine cont, în selecţia furnizorilor, de
rezultatele încercărilor pentru proiecte asemănătoare sau experienţa publicată de către alţi
utilizatori.
Criteriul principal de selectare şi evaluare este acela de determinare a fiabilităţii raportului de
furnizare, existent pentru furnizorii cunoscuţi, în timp ce pentru cei noi, se utilizează un
chestionar informativ de evaluare şi executare a unor furnizări de probă.
Responsabilul Aprovizionare trebuie să definească tipul şi amploarea controlului efectuat
asupra furnizorilor. Acest lucru trebuie să depindă de tipul produsului, de impactul produsului
furnizat asupra calităţii produsului final şi atunci când este aplicabil, de rapoartele auditurilor
calităţii şi/sau de înregistrările calităţii referitoare la capabilitatea şi performanţele
furnizorilor, demonstrate anterior.
Lista furnizorilor acceptaţi este gestionată de către Responsabilul Aprovizionare, şi este
verificată periodic, raportând data şi eventualele revizii.
7.4.2 Informaţii pentru aprovizionare
Comenzile de aprovizionare, care trebuie trimise unui furnizor , sunt elaborate de către
Responsabilul Aprovizionare şi aprobate de către conducere.
Documentele de aprovizionare trebuie să redea în mod clar informaţiile necesare, care permit
individualizarea în mod univoc a materialelor din comandă :
• Tipul, categoria, clasa sau o altă identificare precisă;
• Specificaţii de referinţă pentru aprovizionare (când sunt prezente);
• Referinţe la condiţiile generale de furnizare;
• Cerinţe pentru sistemul de management al calităţii;
• Cerinţe pentru calificarea personalului (pentru service).
Responsabilul Aprovizionare trebuie să analizeze, înainte de emitere documentele de
aprovizionare, pentru a confirma dacă sunt corespunzătoare condiţiilor specificate.
Documentele de aprovizionare sunt arhivate de către Responsabilul Aprovizionare.
Conducerea decide acceptarea materiei prime sau a altor materiale, care nu sunt conforme cu
caracteristicile specificate, prin intermediul unui acord cu furnizorii.
7.4.3 Verificarea produsului aprovizionat
Atunci când se propune verificarea la furnizor a produsului, se va specifica, în documentele
de aprovizionare, înţelegerile referitoare la verificarea şi metoda de eliberare a produsului.
În cazul în care sunt necesare vizite la furnizori, responsabilii pentru planificarea si executarea
acestor vizite sunt Responsabilul Aprovizionare şi Managerul Calitate, care pot colabora şi cu
alţi responsabili de funcţie interesaţi.
Atunci când este specificat în contract, clientul sau reprezentantul acestuia trebuie să aibă
dreptul de a verifica la organizaţie (SAMI PLASTIC S.A.) şi la furnizor că produsul furnizat
este conform cu condiţiile specificate. Intră în sarcina Responsabilului Aprovizionare şi
Managerului Calitate să organizeze şi să comunice tuturor părţilor interesate, în formă scrisă,
modul de desfăşurare al vizitei, atunci când acest lucru se cere explicit de către client.
O asemenea verificare nu este utilizată ca o dovadă a controlului efectiv al calităţii, efectuat
de furnizor.
Inspecţiile şi încercările care se efectuează asupra produselor aprovizionate, pentru a se
asigura că acestea satisfac cerinţele de aprovizionare specificate, sunt descrise detaliat în
procedura operaţională Inspecţii şi încercări PO-08.
7.5 Producţie şi furnizare de servicii
7.5.1 Controlul producţiei
Modul de desfăşurare a procesului de controlul producţiei este descris în mod detaliat în
procedura operaţională Controlul producţiei PO-07.
În fiecare an, se elaborează o programă de mentenanţă corespunzătoare a echipamentelor,
pentru a asigura capabilitatea permanentă a proceselor.
Pentru a realiza controlul procesului de producţie , a fost prezentată şi distribuită angajaţilor
cu responsabilităţi în acest sens documentaţia indicată mai jos :
• Procedura operaţională Controlul producţiei PO-07, care conţine indicaţii referitoare la
tipurile şi frecvenţa inspecţiilor care se efectuează pe linia de producţie şi referiri la
formularele care trebuie completate. Şefii de tură sunt responsabili pentru executarea acestor
inspecţii, sub supervizarea Responsabilului de Producţie.
• Cartelele de funcţionare ale maşinii, care conţin toţi parametri necesari pentru extrudarea
unui anumit tip de tub (diametru nominal, materialul utilizat, graficul de temperatură).
Responsabilitatea pentru completarea şi afişarea cartelei maşinii este a Şefilor de Tură.
• Instrucţiunile operative de lucru, care furnizează indicaţiile necesare pentru pornirea liniei
de producţie şi asupra eventualelor intervenţii necesare pentru schimbarea producţiei.
• Instrucţiuni care stabilesc limitele între care trebuie să rămână parametri de funcţionare ai
maşinii şi cei ai aparaturii din linia de producţie.
• Programa de mentenanţă a maşinii şi registrul de înregistrare a operaţiilor realizate.
Această documentaţie, permite angajaţilor din producţie să identifice şi să utilizeze aparatura
necesară pentru desfăşurarea anumitor activităţi productive.
Intră în sarcina Responsabilului de Producţie să organizeze munca în hala de producţie, astfel
încât să existe întotdeauna un spaţiu de muncă adecvat exigenţelor de siguranţă stabilite de
normativele în vigoare.
Întreţinerea aparaturii asigură menţinerea capacităţii productive şi trebuie să aibă în vedere
toate instalaţiile existente ( electrice, hidraulice etc.).
Întreţinerea este realizată de persoane din interiorul firmei sau de către Instituţii specializate în
acest sens. În primul caz, personalul implicat în aceste activităţi are instruirea necesară,
obţinută după o perioadă de formare; în cel de-al doilea caz, se procedează la omologarea
firmei interesate pentru prestările cerute.
Cartelele de funcţionare a maşinii, programarea producţiei, programa de mentenanţă şi
registru de înregistrare a operaţiilor înregistrate sunt arhivate de către Responsabilul de
Producţie.
7.5.2 Validarea proceselor de producţie
Organizaţia a elaborat o procedură de validare, pentru procesele pentru care elementele de
ieşire rezultate nu pot fi verificate prin măsurare sau monitorizare ulterioară. Validarea
demonstrează capabilitatea acestor procese de a obţine rezultatele planificate.
Organizaţia a stabilit măsuri preliminare pentru aceste procese :
• Criterii definite pentru analiza şi aprobarea proceselor;
• Aprobarea echipamentului şi calificarea personalului;
• Utilizarea de metode şi proceduri specifice;
• Cerinţe referitoare la înregistrări;
• Revalidarea.
7.5.3 Identificare şi trasabilitate
S-a stabilit şi se menţine procedura operaţională Identificare şi trasabilitate PO-06. În această
procedură se descriu activităţile ce se desfăşoară pentru asigurarea identificării şi trasabilităţii
produsului, începând de la recepţie şi pe parcursul tuturor etapelor de producţie şi livrare.
Când Managerul Calitate primeşte semnalări de produse neconforme de la producţie sau
direct de la client, este necesară efectuarea unor controale a documentelor referitoare la
produsele în chestiune, pentru a căuta să se ajungă la cauzele care au generat problema. Pentru
a efectua o asemenea activitate, Managerul Calitate are nevoie de informaţii fundamentale,
care sunt reprezentate de numărul de producţie al tubului.
Acest număr, marcat pe tub, reprezintă, în mod univoc, un lot de producţie şi furnizează
următoarele informaţii :
• Numele comercial “SAMI PLASTIC”
• Tipul de aplicare(când este prezent);
• Diametrul tubului;
• Data de producţie (ziua, luna, anul)
• Tipul materiei prime;
• Presiunea nominală sau SDR-ul;
• Linia de producţie;
• Tura de muncă;
• Standardul de referinţă.
Toate aceste indicaţii şi tipul materialului utilizat, respectiv numărul de lot vor fi înscrise în
înregistrările de control ale calităţii, folosite în diferitele faze ale producţiei şi la încercările
executate în laborator. Se poate afirma, deci, că prin intermediul înregistrărilor, prin arhivarea
lor şi în baza sistemului de identificare imprimat pe tub, este posibil, ca în orice moment, să se
realizeze identificarea şi trasabilitatea produsului.
Funcţia responsabilă pentru realizarea identificării şi atrasabilităţii produsului semnalat este
Managerul Calitate.
În cazuri particulare, marcajul tubului poate conţine şi alte informaţii, în funcţie de cerinţele
clientului.
7.5.4 Proprietatea clientului
În unele cazuri materialele pot fi furnizate de către client, ca o parte a contractului. Chiar şi în
acest caz s-a prevăzut un proces de inspecţie a bunurilor la primire, pentru a ne asigura de
faptul că produsul primit este acceptabil din punct de vedere calitativ, că nu s-a deteriorat în
timpul transportului şi că poate fi utilizat pentru scopul propus.
Controlul produsului furnizat de client, este realizat de aceeaşi responsabili care realizează şi
înregistrează controalele la intrarea materialului aprovizionat, care este proprietatea firmei
SAMI PLASTIC S.A. .
Dacă materialul, care este proprietatea clientului, a rămas nepreluat în magazie, trebuie să fie
identificat cu ajutorul unor plăcuţe de recunoaştere.
Procedura operaţională de referinţă Aprovizionare PO-04 descrie şi modalităţile de sesizare a
clientului, în cazul unor eventuale pierderi, deteriorări sau alte eventuale neconformităţi
apărute în timpul transportului materialului.
Verificarea care se efectuează în cadrul firmei noastre nu absolvă clientul de responsabilitatea
de a furniza un produs acceptabil.
7.5.5 Păstrarea produsului
Pentru a demonstra conformitatea produsului pe parcursul procesării interne , până la livrare
s-a elaborat şi se respectă procedura operaţională Stadiul inspecţiilor şi încercărilor PO-10.
Materia primă, la primire, descărcată în magazie este identificată prin intermediul unor
cartoane colorate, care indică stadiul controlului efectuat în laboratorul de probe :
• Material conform (carton de culoare verde)
• Material în aşteptarea analizelor (carton de culoare galbenă)
• Material neconform (carton de culoare roşie)
Angajaţii din producţie pot preleva din magazie, pentru procesul productiv, numai material
controlat, marcat cu carton verde.
Produsele finite, după un rezultat pozitiv al inspecţiilor şi încercărilor sunt :
- Dotate cu cartoane de identificare pentru tuburi şi colaci destinaţi magaziei;
Depăşirea încercărilor de laborator, prevăzute de Normele de referinţă, este evidenţiată prin
stocarea în magazie, în anumite zone din curtea externă.
Produsele care nu depăşesc inspecţiile şi/sau încercările prevăzute sunt amplasate în spaţii
speciale, fiind evidenţiate ca materiale neconforme.
Evidenţa stadiului inspecţiilor şi a încercărilor va fi păstrată pe timpul întregului ciclu
productiv.
Responsabilul pentru eliberarea produselor conforme este Responsabilul Laboratorului de
Probe.
Se respectă de asemenea prevederile procedurii operaţionale Manipulare, depozitare,
conservare şi livrare PO-11.
Manipulare
Este sarcina Şefilor de Tură şi a Responsabilului Magaziei să adopte măsurile necesare în
timpul manipulării produselor în interiorul halei şi în curtea externă, astfel încât să nu se
producă daune şi/sau deteriorări ale acestora.
Asemenea măsuri de prevedere constau în utilizarea unor mijloace şi metode cum ar fi :
- Utilizarea unor rastele din lemn ca bază de sprijin, pentru tuburile în bare, în cadrul
magaziei externe, având grijă să se controleze ca suprafaţa acestor rastele să nu prezinte
asperităţi de orice tip (cuie ieşite în afară, aşchii de lemn).
- Evitarea deteriorării tuburilor, în timpul manipulării în magazie, având grijă să nu fie izbite
de suprafeţe ieşite în afară şi/sau abrazive, care pot cauza zgârieturi ţevilor.
- Manipularea se va face prin intermediul unor elevatoare cu braţe; pentru transportul
tuburilor de la linia de producţie până la ieşirea din hală, se utilizează cărucioare cu roţi, cu
tracţiune manuală sau cu elevatoare.
Depozitare
Magazia de produse finite este amplasată în curtea externă halei de producţie, suprafaţa pe
care se vor sprijini tuburile trebuie să fie realizată cu materiale lise de tipul conglomeratului
bituminos şi/sau rastele de lemn, astfel încât să nu prezinte asperităţi care să deterioreze
suprafaţa externă a tuburilor. Pentru toate celelalte produse comercializate, există un loc
special de depozitare, amenajare ce conferă protecţia necesară împotriva deteriorărilor.
Ieşirea din magazie a produselor finite este autorizată de către Compartimentul Comercial -
Responsabilul Desfacere, după completarea facturii; avizul de expediţie este completat de
Responsabilului Magaziei.
Condiţiile de depozitare vor fi verificate la intervale prestabilite, pentru a observa
conformităţile cu cerinţele specificate de către normele de referinţă în relevarea şi tratamentul
oricărei pierderi, daune şi/sau deteriorări.
Ambalare
Ambalarea tuburilor de polietilenă poate fi realizată cu următoarele materiale :
- Fâşii sau fire de polipropilenă, pentru confecţionarea colacilor;
- Rastele de lemn, pentru tuburile în bare.
Tipul ambalajului poate varia, în funcţie de cerinţele speciale de furnizare, cerute în comandă
sau prin contract de către client.
Responsabilitatea pentru activitatea corectă de ambalare revine :
- Responsabilului de Producţie şi Şefilor de Tură, pentru produsele finite ambalate în
interiorul halei;
- Responsabilului Magaziei, pentru produsele finite neambalate, în curtea externă.
Conservare
Tuburile stocate în curtea externă sunt împărţite în funcţie de :
- Tipul( reţele de apă, de gaz, canalizare, irigaţii);
- Diametrul nominal;
- PN sau SDR;
- Ambalare (colaci, bare, etc.)
Tuburile sunt conservate în zonele din magazie, conform criteriilor de stivuire care să
împiedice ovalizarea şi deteriorarea acestora.
Aşa cum s-a precizat la manipulare, pentru fitinguri, aparate de sudură şi alte piese
comercializate se asigură conservarea materialelor prin amplasarea acestora în spaţii închise.
Livrare
Când este prevăzut prin contract, SAMI PLASTIC S.A. asigură protecţia calităţii produsului
finit până la predarea la sediul sau şantierul clientului, adoptând măsurile necesare în timpul
transportului şi furnizând indicaţiile necesare pentru operaţiile de descărcare, măsuri care să
împiedice apariţia unor deteriorări ale produsului.
7.6 Controlul dispozitivelor de măsurare şi monitorizare
Pentru a furniza dovezi ale conformităţii produsului cu cerinţele specificate, SAMI PLASTIC
S.A. a elaborat şi respectă prevederile procedurii operative Controlul dispozitivelor de
măsurare şi monitorizare PO-9.
Intră în atribuţiile Responsabilului Laboratorului de Probe, să ţină un tabel al tuturor
instrumentelor utilizate de către angajaţii din producţie, dar şi a celor din laborator pentru
executarea măsurătorilor, respectiv, a încercărilor.
Instrumentele de măsură utilizate sunt următoarele: şubler digital pentru măsurarea grosimii,
micrometre pentru măsurarea grosimii, riglă flexibilă pentru măsurarea diametrelor externe,
metru pentru măsurarea lungimii, termometre pentru măsurarea temperaturii, cronometre
pentru măsurarea timpilor de probă, manometre pentru măsurarea presiunii.
Aparatele pe care se execută încercările sunt : balanţă analitică, cuptor tubular pentru
procentul de negru de fum, extruder plastometru pentru proba MFI, stand pentru control
presiune, bazin termostatat pentru probele de presiune, bazin termostatat pentru variaţia
longitudinală la cald, dinamometru, microscop, tăietor rotativ micrometric, presă hidraulică
manuală, polizor.
Fiecare instrument / aparat este supus unui control de calitate şi unei calibrări periodice,
operaţie ce este efectuată de un laborator de metrologie. Aceste verificări sunt înregistrate şi
conservate.
Alegerea şi achiziţionarea unui aparat sau instrument de măsură este de competenţa
Responsabilului Laboratorului de Probe, care trebuie să verifice şi să evalueze ca eroarea să se
încadreze în exigenţele de măsură cerute. Toate instrumentele de probă, măsură şi omologare
sunt dotate cu un cod de identificare şi cu etichete distinctive care arată stadiul calibrării.
Aparatele şi instrumentele de măsură sunt asigurate împotriva ajustărilor care ar putea
invalida rezultatul măsurării şi sunt asigurate atunci când se execută activităţi de manipulare,
întreţinere, depozitare.
Fiecare operaţie de calibrare, executată de laboratorul de metrologie, este înregistrată în
modele respective sau pe suporţi informatici, sunt arhivate de către Responsabilul
Laboratorului de Probe, garantând astfel posibilitatea de documentare.
În cazul rezultatelor unor operaţiuni precedente de măsurare şi încercare, atunci când rezultă o
depăşire a termenului de calibrare, se notează data şi codul instrumentului care a depăşit
perioada de calibrare, se execută calibrarea, iar dacă eroarea aparatului înainte de calibrare nu
se încadrează în limitele acceptabile, se aplică procedura de rechemare a produsului.
Când se cere prin contract, pot fi aduse la cunoştinţa clientului datele tehnice referitoare la
aparatele şi instrumentele de inspecţie, măsurare şi încercare. Aceasta se realizează prin
prezentarea unui registru general cu starea calibrării având, eventual, ca anexe ultimele cartele
de calibrare a instrumentelor respective.
8. MĂSURARE, ANALIZĂ ŞI ÎMBUNĂTĂŢIRE
8.1 Generalităţi
Organizaţia a planificat şi a implementat procesele necesare de monitorizare, măsurare,
analiză şi îmbunătăţire :
• pentru a demonstra conformitatea produsului;
• pentru a asigura conformitatea SMC-ului;
• pentru a îmbunătăţi continuu eficacitatea SMC-ului;
Metodele aplicate pentru determinarea, supravegherea şi verificarea capabilităţii proceselor
sunt analizele (diagramele) Pareto şi reprezentările grafice.
8.2 Monitorizare şi măsurare
8.2.1 Satisfacţia clientului
Se utilizează, în relaţia cu clienţii chestionare de evaluare a gradului de satisfacţie a clientului.
Datele colectate sunt analizate periodic în vederea stabilirii de acţiuni menite să sporească
nivelul de satisfacţie al clientului.
Procedura operaţională Evaluarea gradului de satisfacţie al clientului PO-13, prezintă modul
în care sunt colectate şi procesate aceste date.
8.2.2 Audit intern
Auditurile interne ale SMC-ului se desfăşoară planificat, sunt documentate corespunzător şi
au ca scop verificarea conformităţii activităţilor legate de calitate cu reglementările stabilite şi
a determina eficienţa SMC-ului.
Procedura de sistem PS-03 Audituri interne, descrie modul în care se desfăşoară acest proces.
Pentru a certifica că activităţile referitoare la calitate şi respectivele rezultate sunt în acord cu
planificarea şi pentru a evalua eficacitatea SMC-ului, în fiecare an, toate compartimentele
firmei sunt verificate de cel puţin 2 ori , de către auditorii interni.
Auditorul nu trebuie să aibă nici o responsabilitate în interiorul sectorului supus verificării.
Programarea auditurilor interne este realizată în funcţie de gradul de importanţă a activităţii
care trebuie verificată şi pe baza unui program anual de audit intern.
Auditurile sunt executate pe baza unor liste de audit, plan de audit, rapoarte de audit, care
trebuie completate şi arhivate.
Rezultatul auditurilor este examinat de Managerul Calitate, care comunică rezultatul analizei
tuturor responsabililor implicaţi.
Rezultatele acestor audituri se constituie ca parte integrantă în informaţiile utilizate pentru
analiza efectuată de management.
Documentele referitoare la auditurile interne sunt arhivate de Managerul Calitate, în dosarul
de audit.
Când, în timpul unui audit, se observă anumite carenţe, personalul responsabil trebuie să
întreprindă, în timp util, acţiuni corective, pentru eliminarea problemei.
Neconformităţile relevate în timpul unui audit sunt obiect al auditului următor, pentru a
verifica şi înregistra îndeplinirea şi eficacitatea acţiunii corective întreprinse.
Acţiunile de urmărire sunt realizate şi înregistrate, astfel încât să se monitorizeze eficienţa
măsurilor corective. Directorul Executiv poate să însărcineze un auditor pentru executarea
unor audituri speciale, suplimentare celor deja prevăzute, în anumite sectoare ale societăţii sau
cu orientare către eventualele probleme ce trebuie soluţionate.
8.2.3 Monitorizarea şi măsurarea proceselor
Organizaţia aplică metode adecvate pentru monitorizare şi acolo unde este aplicabil,
măsurarea proceselor sistemului de management la calităţii. Aceste metode trebuie să
demonstreze capabilitatea proceselor de a obţine rezultatele planificate. Atunci când
rezultatele planificate nu sunt obţinute, sunt întreprinse corecţii şi acţiuni corective, după cum
este adecvat, pentru a se asigura conformitatea produsului.
8.2.4 Monitorizarea şi măsurarea produsului
Metodele folosite pentru monitorizarea şi măsurarea produsului sunt descrise în procedura
operaţională de referinţă Inspecţii şi încercări PO-08
Inspecţii şi încercări la primire; înregistrări.
Inspecţiile şi încercările, precum şi înregistrările care trebuie făcute, sunt specificate în
procedura de referinţă.
Materia primă, la primire, va fi supusă unor inspecţii şi încercări, din partea responsabililor de
funcţie interesaţi. În determinarea anvergurii şi tipurilor de inspecţii şi încercări efectuate la
primirea materialului, se ia în considerare anvergura controlului efectuat iniţial de către
furnizor şi disponibilitatea documentelor de înregistrare a calităţii.
Asemenea inspecţii şi încercări constau în :
- Verificarea documentelor de însoţire şi compararea acestora cu documentele de comandă,
controlul vizual al etichetării materialelor ambalate în saci, controlul cantităţilor, în
conformitate cu comanda, controlul stării de conservare a sacilor de protecţie a materiei
prime, se face la descărcarea materialului de către Comisia de recepţie
- Prelevarea de eşantioane pentru încercări în Laboratorul de Probe, în vederea acceptării
materialului, de către Responsabilul Laboratorului de Probe.
- Inspectarea şi încercarea utilajelor şi maşinilor destinate producţiei este realizată de către
Responsabilul Producţie.
- Inspectarea şi încercarea aparaturii destinate laboratorului este realizată de către
Responsabilul Laboratorului de Probe.
Încercările realizate asupra materiei prime, la primire, va fi efectuată în acord cu procedura
operaţională de referinţă PO-08 şi va fi înregistrată în formularele adecvate, iar arhivarea va fi
atribuţia Responsabilului Laboratorului de Probe. Pentru celelalte materiale şi utilaje în
intrare, controlul şi eventualele adnotări vor fi înscrise în documentaţia de însoţire de către
Responsabilul Aprovizionare. Stadiul încercărilor pentru materia primă amplasată în magazie
este pusă în evidenţă prin folosirea cartoanelor, care indică materialele care pot fi utilizate,
care sunt în aşteptarea analizelor şi care sunt neconforme. În cazul în care, din motive de
urgenţă, produsul intrat este eliberat pentru producţie, fără ca Responsabilul Laboratorului de
Probe să fi executat probele de acceptare, prevăzute, este necesar să fie identificat cu un
carton: “material de controlat” şi înregistrat precis, cu scopul de a permite rechemarea şi
înlocuirea sa imediată în cazul neconformităţii cu condiţiile specificate.
Inspecţii şi încercări în cursul fabricaţiei; înregistrări.
În timpul producţiei, sunt prevăzute o serie de inspecţii specificate în procedura operaţională
de referinţă PO-08, care vor fi realizate cu o periodicitate prestabilită, de către Şeful de Tură
şi care privesc: aspectul vizual, marcarea ţevii, diametrul extern mediu, grosimea
min./max., lungimea colacilor şi a barelor, ovalizarea.
Toate valorile sunt înregistrate în formulare adecvate şi sunt arhivate, prin grija
Responsabilului Laboratorului de Probe, în arhiva laboratorului. Aceste înregistrări trebuie să
indice clar că produsul a fost sau nu a fost admis la inspecţii, în conformitate cu criteriile de
acceptare definite. Atunci când produsul nu a fost admis la una din inspecţii, se va anunţa
Managerul Calitate, care va aplica procedura pentru controlul produselor neconforme.
Intră în sarcina Responsabilului Laboratorului de Probe să procedeze, la fiecare început de
producţie şi apoi succesiv cu o anumită frecvenţă prestabilită, la prelevarea unor eşantioane,
pentru realizarea încercărilor.
Inspecţii şi încercări finale; înregistrări.
Este atribuţia Responsabilului Laboratorului de Probe să realizeze, pe eşantioanele de tub
prelevate în timpul producţiei, încercările prevăzute de normele de referinţă şi/sau
specificările tehnice ale clienţilor, cu frecvenţa specificată.
Produsul nu va fi expediat până ce toate încercările prevăzute nu vor fi finalizate, cu un
rezultat pozitiv şi respectivele date nu vor fi disponibile, înregistrate şi autorizate.
Principalele inspecţii şi încercări care sunt realizate pe produsul finit sunt: aspectul vizual,
marcarea ţevii, lungimea colacilor şi a barelor, diametrul extern mediu, grosimea
min./max., indicele de fluiditate, conţinutul de negru de fum, dispersia şi repartiţia
negrului de fum, densitatea, rezistenţa la presiune internă constantă la temperatura de 20º
şi 80º, rezistenţa la tracţiune, variaţia longitudinală la cald.
Datele obţinute vor fi înregistrate în formularele de laborator.
Responsabilul de Laborator conservă datele, pentru a demonstra că produsul a depăşit toate
inspecţiile şi încercările, în conformitate cu criteriile de acceptare stabilite.
Produsele sunt reţinute până când sunt terminate toate inspecţiile şi încercările prevăzute şi
până când sunt elaborate rapoartele cerute, cu excepţia cazului în care produsele sunt eliberate
pe baza procedurii de rechemare, obligatorii.
O asemenea procedură de rechemare constă în eliberarea produsului, înainte de termenii de
execuţie a unor încercări, firma noastră asumându-şi eventualele returnări, cu acordul
clientului.
Responsabilul de Laborator are responsabilitatea eliberării produselor conforme în magazia de
produse finite.
Când produsul nu trece o anumită încercare, se trece la aplicarea procedurii pentru controlul
produsele neconforme de către Managerul Calitate. În cazul în care unele din încercările de
laborator mai sus citate, nu pot fi realizate în laboratorul intern, este sarcina Responsabilului
Laboratorului de Probe să ceară executarea acestor probe la un laborator extern recunoscut
sau laboratorul de probe a unor firme din sectorul plastic care posedă certificare în
conformitate standardul SR EN ISO 9001.
8.3 Controlul produsului neconform
Modalitatea de identificare, documentare, evaluare, tratare a produselor neconforme şi
atribuţiile şi responsabilităţile funcţiilor implicate sunt descrise în procedura de sistem
Controlul produsului neconform PS –04.
Produsele clasificate ca neconforme, ca urmare a inspecţiilor şi încercărilor interne sau a
semnalării din partea clienţilor, sunt păstrate în magazie, în spaţii adecvate, dotate cu cartoane
de identificare, indicând :
- Produse neconforme - Produse returnate de client, în aşteptarea examenului de neconformitate din partea
Managerului Calitate şi a Responsabililor de funcţie interesaţi.
În acest mod se elimină posibilitatea utilizării produselor neconforme.
Fiecare semnalare de neconformitate va fi înregistrată şi examinată de către Managerul
Calitate şi de Responsabilii de funcţie interesaţi, pentru a defini tratamentul produselor
neconforme şi a transmite deciziile părţilor interesate. Produsul neconform trebuie analizat în
conformitate cu proceduri documentate. Produsul neconform poate fi :
• Reclasat pentru alte utilizări;
• Reprelucrat pentru a satisface condiţiile specificate;
• Respins sau rebutat;
• Acceptat cu/sau fără reparaţii, prin intermediul consimţământului clientului sau a unui
reprezentant al acestuia.
Atunci ând un produs neconform este reprelucrat, pentru a satisface condiţiile specificate, este
supus unei reverificări, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele. Autoritatea asupra
deciziei finale, asupra produselor neconforme aparţine Managerului Calitate.
Atunci când produsul neconform este detectat după livrarea la client sau în timpul punerii în
operă, SAMI PLASTIC S.A. v-a întreprinde acţiunile necesare, luând în calcul
particularităţile situaţiei create.
Când prin contract se prevede o propunere scrisă de utilizare a produselor neconforme,
aceasta va fi trimisă clientului sau reprezentantului său de către Managerul Calitate, pentru a
obţine confirmarea.
Acceptarea sau refuzul din partea clientului va fi înregistrată şi arhivată.
Când un auditor intern sau extern, în timpul executării unui audit, întâlneşte o neconformitate
a SMC-ului, procedează la înregistrarea sa şi apoi la studierea acţiunilor corective şi
preventive, aşa cum este prevăzut în Procedura de sistem Controlul produsului neconform
PS –04.
8.4 Analiza datelor
Datele relevante sistemului calităţii trebuie colectate şi analizate pentru a se asigura adecvarea
şi eficacitatea SMC-ului. Datele colectate în urma proceselor de măsurare şi monitorizare sunt
analizate în mod regulat în vederea evaluării eficienţei SMC-ului şi identificării oportunităţii
de îmbunătăţire. Datele luate în considerare includ informaţii referitoare la :
• Reclamaţiile clienţilor;
• Gradul de satisfacţie al acestora;
• Elementele neconforme indicate;
• Rezultatele inspecţiilor şi încercărilor de laborator;
• Caracteristicile proceselor;
• Evaluarea furnizorilor;
• Audituri interne şi externe.
Analiza datelor este efectuată şi coroborată cu analiza efectuată de management.
In acest sens este elaborata Procedura operationala de referinta Analiza datelor PO-12.
8.5 Îmbunătăţire
8.5.1 Îmbunătăţirea continuă
SMC –ul şi eficacitatea acestuia este continuu îmbunătăţită . Se ia în considerare modul în
care sunt utilizate informaţiile referitoare la analiza neconformităţilor, inclusiv a rapoartelor
de audituri interne şi externe, politica şi obiectivele calităţii, analiza nivelului de satisfacţie al
clientului, analiza efectuată de management.
Pe baza analizelor efectuate sunt stabilite măsuri de îmbunătăţire a eficacităţii SMC-ului.
Acestea au în vedere acţiuni corective, acţiuni preventive, modificări ale politicii şi
obiectivelor în domeniul calităţii.
Având în vedere convingerea că implementarea şi menţinerea unui SMC reprezintă doar o
primă etapă în competiţia continuă de satisfacere la un nivel superior a cerinţelor clienţilor,
firma îşi propune lărgirea varietăţii preocupărilor în domeniul calităţii prin abordarea pe viitor
a diferitelor aspecte menite să adaoge valoare produselor, proceselor şi afacerii în sine.
8.5.2 Acţiuni corective şi preventive
Sunt stabilite acţiuni prin care vor fi eliminate cauzele neconformităţilor identificate, pentru a
preveni reapariţia acestora. Într-un stadiu adecvat, este analizat dacă s-a redus nivelul apariţiei
neconformităţilor. În acelaşi timp sunt stabilite, în măsura în care este posibil, acţiuni pentru a
elimina cauzele unor lucruri care ar putea afecta calitatea produselor sau proceselor, respectiv
prevenirea apariţiei acestora.
Responsabilităţile şi modalităţile de iniţiere, implementarea şi urmărirea acţiunilor corective şi
preventive care permit eliminarea sau minimalizarea posibilităţilor de apariţie /reapariţie a
neconformităţilor sunt definite şi detaliate în procedura de referinţă Acţiuni corective şi
preventive PS-05.
Amănuntele investigaţiei neconformităţii, incluzând cauzele, corecţiile necesare şi acţiunile
corective sunt incluse în fişa de neconformitate, care este deschisă la apariţia unei
neconformităţi.
Când Managerul Calitate primeşte semnalări de neconformitate din partea unui angajat, ca
urmare a unei inspecţii sau încercări interne, sau direct de la client, procedează, în colaborare
cu responsabilii de funcţie interesaţi, la elaborarea acţiunilor corective şi preventive, pentru
eliminarea cauzelor care au determinat neconformitatea produsului.
Dacă asemenea acţiuni corective şi preventive, cer aducerea unor modificări în SMC, acestea
vor fi realizate aducând rectificările necesare documentaţiei de referinţă (Manualul Calităţii,
Proceduri de Sistem, Proceduri Operaţionale , Instrucţiuni şi Formulare).
Managerul Calitate procedează la arhivarea neconformităţilor semnalate şi le înscrie într-un
registru general, care poate fi utilizat pentru realizarea unor studii statistice, cu scopul de a
evidenţia clasele de neconformităţi mai frecvente.
Cu scopul de a asigura îndeplinirea corectă şi eficacitatea acţiunilor corective întreprinse,
Managerul Calitate procedează la efectuarea unor audituri interne, împreună cu alţi auditori
interni.
Dacă rezultatul unei astfel de audit este pozitiv, se procedează la înregistrarea şi arhivarea
generală.
Dacă rezultatul este negativ, se procedează, în colaborare cu responsabilul ariei interesate, la
un examen al cauzelor, aducându-se modificările necesare acţiunii deja realizate.
Pentru a putea preleva şi elimina potenţialele cauze ale neconformităţilor, Managerul Calitate,
în colaborare cu alte persoane direct interesate, procedează la o strângere de date, prin
intermediul unor surse de informaţii, cum ar fi:
• Rezultatul unor audituri interne şi externe;
• Derogări după fabricaţie;
• Foi de strângere a datelor referitoare la controlul procesului;
• Registru cu reclamaţiile de la clienţi;
• Registru cu semnalări de neconformitate.
Pe baza analizei realizate, se procedează la evaluarea importanţei diferitelor probleme
evidenţiate şi a priorităţii de intervenţie, prin intermediul unor metode statistice.
Pentru fiecare problemă evidenţiată va fi determinată relaţia cu toate potenţialele cauze
considerate.
Acţiunile preventive adoptate sunt înregistrate şi analizate de Managerul Calitate, pentru a se
asigura că sunt aplicate cu eficacitate.
Acţiunile preventive întreprinse sunt aduse la cunoştinţa Directorului General, în timpul
analizei periodice a SMC-ului.
Când adoptarea de acţiuni preventive şi corective conduce la modificări permanente ale
Sistemului de Calitate, intră în sarcina Managerului Calitate să introducă respectivele
modificări în documentaţia de referinţă.
Managerul Calitate precum şi personalul din compartimentele organizaţiei se întâlnesc la
intervale regulate, în cadrul şedinţelor de analiză efectuate de management pentru a analiza
acţiunile corective şi preventive şi pentru a evalua eficienţa lor.
GESTIUNEA CALITATII PRODUCTIEI
1. Gestiunea produselor si a produselor. definire Calitatea produselor constituie o prioritate majora, o conditie a ridicarii eficientei muncii sociale, a satisfacerii la un nivel superior a nevoilor societatii pentru mijloace de productie si bunuri de consum. Calitatea produselor este implicata direct în asigurarea si ridicarea calitatii vietii. Aceasta functie sociala reprezinta un reper fundamental în abordarea si rezolvarea problematicii calitatii la toate nivelele de organizare si conducere. Notiunea de calitate si multitudinea problemelor legate de realizarea acesteia i-au preocupat pe oameni cu mult timp în urma. În cadrul literaturii de specialitate exista numeroase definitii date conceptului de calitate.
În activitatea practica se utilizeaza urmatorii termeni pentru definirea calitatii: 1. Calitatea proiectata reprezinta masura în care produsul proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si posibilitatea de folosire la fabricatia produsului respectiv a unor procedee tehnologice rationale si optime din punct de vedere economic. 2. Calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului cu documentatia tehnica, ea se realizeaza în cadrul productiei si este determinata de progresul tehnologic, echipamentul de munca si manopera. 3. Calitatea livrata desemneaza nivelul efectiv al calitatii produselor livrate de furnizori. Pentru definirea calitatii se porneste de la valoarea de întrebuintare care diferentiaza produsele între ele dupa utilitatea pe care o satisfac. Astfel, calitatea reprezinta gradul de utilitate sociala a produsului, masura în care satisface nevoia pentru care a fost creat si respecta restrictiile impuse de interesele societatii privind eficienta economico-sociala si protectia mediului.. Calitatea produselor se creeaza în cadrul procesului de productie dar se remarca o data cu consumarea acestora. De aceea, este necesar sa se faca deosebirea între calitatea productiei privita din punct de vedere al procesului de fabricatie din care rezulta produsele si calitatea acestora privita din punct de vedere al consumatorului numita calitatea produselor. Calitatea productiei are deci o sfera mai larga si cuprinde calitatea proceselor de fabricatie, a activitatii de conceptie tehnica, constructiva si tehnologica si de organizare a productiei. Calitatea produselor constituie expresia finala a calitatii proceselor de productie si concretizata în ansamblul performantelor tehnice, psihosenzoriale, de disponibilitate, economice si sociale. 2. Caracteristicile de calitate Pentru aprecierea calitatii se impune identificarea tuturor caracteristicilor unui produs. În functie de natura si efectul pe care îl au în procesul de utilizare, caracteristicile de calitate se grupeaza în: 1. caracteristici tehnice, 2. caracteristici psihosenzoriale, 3. caracteristici de disponibilitate, 4. caracteristici economice, 5. cu caracter general. Caracteristicile tehnice se refera la însusiri ale utilitatii produsului, acestea conferind posibilitatea de satisfacere a cerintelor consumatorilor. Aceste caracteristici se concretizeaza într-o serie de proprietati: fizice, chimice, biologice care fac parte din structura intrinseca a produsului. Caracteristicile psihosenzoriale sunt date de însusiri de ordin estetic, organoleptic, ergonomic ale produselor care influenteaza utilizatorii prin forma, mirosul, culoarea si gradul de confort. Caracteristicile de disponibilitate se impun ca o grupa distincta de apreciere a calitatii datorita proliferarii produselor de folosinta îndelungata si cu o complexitate tehnica din ce în ce mai ridicata. Aceste caracteristici reflecta poaibilitatile produselor de a-si reayliza functiile utile de-a lungul duratei de viata. Aceste aptitudini sunt definite de doua concepte fundamentale: - fiabilitatea, - mentenabilitatea. Prin fiabilitate se întelege capacitatea unui produs de a-si îndeplini functiile fara întreruperi datorate defectiunilor într-o perioada de timp specificata si într-un sistem de conditii cu caracter probabilistic care masoara sansa functionarii perfecte a produsului. Mentenabilitatea are caracter probabilistic si masoara sansa ca un produs sa fie repus în functiune într-un interval specific de timp în conditiile existente de întretinere si reparare. Caracteristicile economice se exprima printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de productie, pretul, cheltuielile de mentenanta, randamentul si gradul de valorificare a materiilor prime. Caracterul de ordin social vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum si utilizarea lor asupra mediului natural, asupra sigurantei si sanatatii fizice si
psihice a oamenilor. 3. Rolul compartimentelor functionale si de productie si al factorului uman în asigurarea calitatii Pentru realizarea produselor la parametri calitativi superiori sunt antrenate practic toate compartimentele importante dintr-o întreprindere industriala moderna: 1. serviciul de marketing trebuie sa determine necesitatile beneficiarilor si sa stabileasca cerintele de calitate ale produselor ca rezultat optim între nevoile si dorintele beneficiarilor si economicitatea productiei în conditii de competitivitate ridicata pe piata de desfacere; 2. productivitatea trebuie sa conceapa produsele corespunzator cerintelor calitative stabilite, sa aleaga materiale, sa stabileasca caracteristicile de calitate si sa determine prin calcule fiabilitatea previzionata; 3. compartimentul tehnologic trebuie sa aleaga utilajele si echipamentul potrivit pentru fabricarea în conditii de calitate si conform normelor prescrise si sa prevada în documentatia tehnica toate conditiile de lucru, inclusiv pe cele de control necesare asigurarii calitatii; 4. aprovizionarea trebuie sa asigure materii prime si materiale de calitate prevazute în specificatii si la termenele prevazute; 5. productia trebuie sa se desfasoare cu respectarea stricta a conditiilor de calitate atât în atelierele de prelucrare cât si în cele de asamblare, organizând autocontrolul si controlul în lant al calitatii operatiilor si lucrarilor; 6. C.T.C.-ul trebuie sa urmareasca în primul rând calitatea materiilor prime si materialelor intrate în fabricatie, sa verifice operatiile si lucrarile executate pe fluxul de productie, sa controleze conformitatea produselor finite cu prevederile din stasuri, norme interne, contracte, sa execute masuratori si sa asigure valorificarea datelor statistice privind calitatea, sa analizeze rebuturile si remanierile, sa stabileasca actiunile de remediere; 7. Serviciul de asistenta tehnica sau service-ul. În cadrul unei întreprinderi moderne el trebuie sa puna la dispozitia beneficiarilor instructiuni privind modul de folosire al produselor, precum si necesarul de piese de schimb, sa efectueze reparatii în perioadele garantie, sa culeaga informatii în legatura cu modul de comportare a produselor la beneficiari; 8. conducerea unitatilor comerciale coordoneaza ansamblul preocuparilor privind calitatea, sprijina diferitele compartimente si ia decizii pe baza raportului de control pentru stabilirea contractului privind îmbunatatirea calitatii productiei. 4. Folosirea metodei controlului statistic al procesului în asigurarea calitatii productiei Aceasta metoda a fost initiata înca din 1924 si permite asigurarea unei cresteri a calitatii produselor. Metoda se bazeaza pe câteva elemente: 1. sustinerea ca trebuie controlat continuu daca procesul tehnologic corespunde sau nu cererilor de asigurare a unie calitati superioare si daca acesta se desfasoara potrivit normelor stabilite; 2. urmarirea ridicarii calitatii produselor pentru procesele complexe care sa aiba ca obiective sensibilizarea personalului, verificarea caracterului de calitate sub raportul asigurarii unei calitati superioare si urmarirea realizarii lor întocmai de catre executanti, controlul permanent al starii functionale al utilajelor si instalatiilor sub raportul capacitatii lor de a realiza calitatea ceruta si introducerea planului de control al calitatii pe fiecare produs; 3. considerarea proceselor de productie într-o activitate continua de perfectionare; 4. pregatirea minutioasa a CTC cu un accent deosebit pus pe controlul statistic de calitate în conditiile unei productii de serie sau în masa în cadrul careia planurile de cercetare ocupa un loc central pentru aprecierea calitatii productiei se recomanda folosirea unui sistem de indicatori care sa permita conducerii întreprinderii sa elaboreze o strategie adecvata de ridicare a calitatii. a) ponderea productie de calitate superioara în valoarea productiei realizate. Se calculeaza ca raport
între productia de calitate superioara si valoarea totala a productiei în procente; b) ponderea productiei fara defecte de clitate în totalul productiei fabricate. Se calculeaza ca un raport între valoarea totala a productiei de calitate si valoarea totala a productiei; c) punctajul defectelor este un indicator care ia în considerare numarul si gravitatea defectelor si evaluarea pe baza unui punctaj a calitatii produselor executate; d) ponderea productiei fizice fara defecte de calitate în valoarea totala a productiei fizice; e) punctajul global al calitatii este un indicator complex care ia în considerare valoarea produselor reclamate în termenul de garantie de catre consumatori, volumul pierderilor din rebuturi, cheltuielile de remediere a rebuturilor, valoarea produselor respinse la controlul final, precum si gravitatea acestor deficiente evaluata pe baza unui sistem de punctaj. 5. Gestiunea calitatii productiei Gestiunea calitatii reprezinta un concept al gestiunii economice care defineste ca obiectiv esential identificarea, evaluarea si compararea permanenta a costurilor si eficienta economica a calitatii. Gestiunea calitatii trebuie sa conduca la elaborarea unei strategii a calitatii, la elaborarea pentru perioade mai lungo a metodelor adecvate de masurare, analizare, optimizare si informatizare în sfera calitatii. Gestiunea calitatii trebuie sa integreze unitar toate fazele de realizare si urmarire în exploatare a produsului începând cu etapa de conceptie-proiectare si terminând cu proiectarea informatiilor privind comportamentul produselor la utilizator. Pentru o întreprindere de productie este necesara crearea unei unitati de actiune a tuturor compartimentelor ce contribuie la realizarea si îmbunatatirea calitatii, cum sunt: conceptie-proiectare, CTC, financiar-contabil, personal, salarizare, aprovizionare, desfacere. Întrucât fiecare compartiment are obiective proprii aparând frecvent situatia considerarii aspectelor de calitate ca fiind indirect si derivate si deci mai putin important, este necesar ca la nivelul întreprinderii industriale sa se desfasoare activitatea de coordonare a tuturor compartimentelor care concura la realizarea si îmbunatatirea calitatii. Ansamblul acestor activitati defineste managementul calitatii productiei prin care conducatorul întreprinderii poate sa impuna o viziune sistemica asupra tuturor aspectelor calitatii de la cele tehnice si tehnologice pâna la cele de prelucrare a informatiilor obtinute de la utilizatorii productiei. Gestiunea calitatii productiei are ca sarcina principala si realizarea de studii tehnico-economice privind calitatea, schimbarile tehnice, tehnologice si organizatorice viitoare privind tendintele pietei. O conditie necesara în introducerea si functionarea clara s politicii întreprinderii producatoare în relatia cu furnizorii si beneficiarii. Problema calitatii la furnizori influenteaza nu numai costurile întreprinderii, ci si calitatea produselor finite realizate. De aceea este necesar sa se comunice din timp furnizorilor schimbarile de ordin tehnic si tehnologic în fabricarea produselor si sa se gaseasca metode pentru acordarea de asistenta în problemele de calitate care îi intereseaza pe furnizori. Gestiunea calitatii produselor impune si stabilirea precisa a responsabilitatilor reciproce între furnizori, producatori, beneficiari, la un nivel realist ce poate fi îndeplinit. Costul calitatii productiei unei întreprinderi se poate stabili prin luarea în consideratie a urmatoarelor categorii de cheltuieli: 1. costuri pentru prevenirea defectelor si asigurarea calitatii, 2. costuri pentru evaluarea calitatii, 3. costuri aferente pierderilor datorate noncalitatii. Pentru evaluarea costului calitatii este necesara o cooperare strânsa între compartimentul de CTC, contabilitate, conceptie-proiectare, financiar si personal-salarizare. 6. Conceptul de calitate totala
Sta la baza asigurarii produselor si a productiei în întreprinderile moderne. Potrivit acestui concept, calitatea productiei si a produselor trebuie asigurata în toate etapele si fazele realizarii produsului începând cu primirea comenzii de la client, continuând cu procesul de realizare a acesteia si terminând cu predarea comenzii la consumator. Fiecare salariat care participa la realizarea produsului comandat trebuie sa lucreze cu maximum de responsabilitate si competenta pentru asigurarea unei calitati superioare la locul de munca. Printr-o astfel de politica prin care se responsabilizeaza fiecare salariat în scopul obtinerii calitatii totale s-a ajuns la aparitia si aplicarea metodelor denumite 0 defecte, 0 întârzieri, 0 stocuri de productie neterminata. Acest concept de calitate totala în Japonia a luat o forma distincta. Potrivit acestei metode se instaleaza la locurile de munca aparate care detecteaza automat orice eveniment anormal sub raportul calitatii în cadrul productiei, precum si sursele care îl provoaca. Importanta instalarii acestor aparate consta în aceea ca opresc fabricatia produselor neconforme sub raport calitativ sau defectuoase si avertizeaza personalul de executie si de conducere de existenta unor anomalii. În mod practic, aceste instalatii sunt astfel proiectate încât sa opreasca masina sau agregatul a caror functionare nu asigura calitatea dorita sau sa atraga atentia asupra functionarii anormale a procesului prin lansarea de semnale luminoase sau sonore.
CONTROLUL PROCESELOR DE FABRICATIE. O NOUA PARADIGMA
Constantin B. Zamfirescu Sorin C. Negulescu Boldur E. Barbat
[email protected] [email protected] [email protected]
Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Facultatea de Inginerie, Catedra de Calculatoare si
Automatizari
Rezumat: Automatizarea si controlul distribuit al proceselor de fabricatie constituite, în
ultima decada, o preocupare de vârf în domeniul sistemelor informatice. Încercând sa
raspunda factorilor economici incerti si dinamici în care acestea opereaza, solutiile de
automatizare cad prada incapacitatii intrinseci de adaptabilitate. Fara a rezolva problema,
chiar si solutiile distribuite modeleaza mediul întreprinderii ca parte integranta a cunostintelor
entitatilor implicate în procesul decizional. Coordonarea acestora ramâne însa deconectata de
contextul operational al problemei, conducând la solutii particulare cu costuri considerabile în
diseminarea si aplicarea lor în mediul industrial. Cu toate ca tendintele recente în arhitectura
programelor informatice ne duc catre utilizarea pe scara larga a agentilor inteligenti, unii
cercetatori proiecteaza agentii în aceeasi maniera în care au fost implementate sistemele
traditionale. Articolul introduce o noua abordare, inspirata din comportamentul sistemelor
multiagent naturale (coloniile de furnici), aparuta în ultimii ani în controlul proceselor de
fabricatie. Accentul cade, în special, pe ingineria unui astfel de sistem, cu avantajele sale reale
de utilizare si instruire. Exemplele detaliate în lucrare prezinta experienta autorilor în
implementarea si utilizarea unui astfel de sistem în primul rând ca sistem de sprijinire a
deciziilor, iar în al doilea rând, de automatizare partiala a unor echipamente de productie.
Cuvinte cheie: controlul proceselor de fabricatie (CPF), sisteme multiagent (SMA),
stigmergie, sistem suport pentru decizii (SSD)
1. Introducere
Pentru a-si mentine competitivitatea, întreprinderile sunt nevoite sa implementeze sisteme de
CPF capabile sa opereze cât mai eficient în conditii sporite de instabilitate si incertitudine.
Acesti factori de natura endogena (reconfigurarea atelierului de productie, deprecierea si
reabilitarea utilajelor, variatii ale performantelor operatorilor, introducerea unor echipamente
aditionale etc.) sau exogena (modificari ale structurii si frecventei comenzilor de productie, a
relatiilor cu furnizorii si clientii etc.) sunt de cele mai multe ori tratati în CPF din perspectiva
îmbunatatirii continue, ce fundamenteaza practicile managementului calitatii totale în
majoritatea atelierelor de productie. În acest context, orice sistem de CPF, automatizat sau nu,
trebuie sa functioneze în strânsa legatura cu practicile de lucru deja existente în mediul
organizational în care este implementat.
O caracteristica importanta a oricarui sistem avansat de CPF consta în capacitatea acestuia de
a optimiza în mod flexibil si continuu performantele sistemului prin tratarea situatiilor
neprevazute ce pot aparea în conditii de incertitudine. Predictia pe termen scurt a
comportamentului sistemului devine astfel o preconditie pentru optimizarea proceselor de
fabricatie. În lipsa ei, sistemul de CPF va conduce întotdeauna la optime locale cu implicatii
paguboase pe termen mediu la nivelul sistemului. Maniera conventionala de abordare a
situatiilor de incertitudine în CPF consta în modelarea sistemului (de exemplu, programare
liniara) de catre un grup de experti care înteleg în profunzime atât sistemul informatic de
planificare, cât si sistemul real de productie. Aceasta abordare a condus la un sistem
centralizat de CPF, cu conexiuni complexe între modelul realizat, sistemul de productie si
algoritmii de control. Orice modificare la nivelul sistemului de productie implica realizarea
unui nou model care limiteaza utilizarea sistemelor de CPF la acele unitati de productie ce
dispun de un capital investitional semnificativ.
Aceste inconveniente au condus la testarea unor sisteme heterarhice de CPF [6] care au reusit
sa elimine dependenta de specialisti, însa au esuat în tentativa lor de a anticipa pe termen scurt
comportamentul sistemului de productie. Cercetarile din domeniul SMA în CPF încearca sa
compenseze acest lucru prin optimizarea performantelor sistemului de productie în conditii de
instabilitate a mediului industrial condus. Ele se fundamenteaza pe implementarea unor
mecanisme de negociere între agenti (cu precadere inspirate din mecanismele de piata) ce
conduc la cresterea gradului de flexibilitate a sistemelor conventionale de control [4] [14].
Marele lor dezavantaj consta însa în specificitatea solutiei relativa la construirea SMA. Pe de
o parte, mecanismele de piata presupun conversia la o singura valoare scalara (banii) a tuturor
caracteristicilor calitative si cantitative ale obiectelor negociate implicând costuri
semnificative pentru transferul acestor implementari. Pe de alta parte, modificari majore în
sistemul de fabricatie sau managementul acestuia vor impune readaptarea protocolului de
negociere la nivelul agentilor. Cu toate ca avantajele utilizarii SMA în CPF au fost accentuate
pe larg în literatura de specialitate [15] [20], dupa cunostinta autorilor, la ora actuala exista o
singura aplicatie functionala într-un mediu industrial real [4]. Acest lucru se datoreaza cu
precadere costurilor ridicate asociate cu implementarea unor solutii dedicate. În conditiile în
care agentii individuali sunt totusi simpli si în mod particular neinteligenti, SMA naturale
(furnici, albine, pasari etc.) ne demonstreaza însa capacitatea lor de a manifesta un
comportament robust si inteligent, într-un mediu deosebit de dinamic. În aceste sisteme,
inteligenta nu rezida într-un agent anume (cum este cazul modelelor centralizate), nici în
fiecare agent în parte (ca în modelul clasic al agentilor inteligenti), ci în mecanismele de
interactiune indirecta între agenti, mediate de un mediu activ. Aceasta observatie se poate
aplica cu succes si în contextul CPF, unde mediul condus prezinta proprietati dinamice
deosebite, iar costurile de implementare a unui sistem automatizat inteligent (fie el si
descentralizat) sunt considerabile.
Lucrarea este structurata în cinci sectiuni. Dupa partea introductiva a conceptelor în care,
pornind de la paradigma stigmergica, se vor evidentia elementele definitorii ce trebuie
abordate în implementarea unui SMA, sectiunea 3 va detalia componentele arhitecturale ale
unui sistem de CPF. În sectiunea 4 se va insista asupra comportamentului furnicilor artificiale
în context CPF, pentru ca în urmatoarea sectiune sa fie exemplificat modul în care un astfel de
sistem poate fi utilizat, în primul rând descriptiv, pentru întelegerea activitatilor care intervin
la nivelul atelierului de fabricatie, iar în al doilea rând prescriptiv pentru optimizarea
proceselor existente. Ultima sectiune prezinta o serie de observatii practice si concluzii cu
scopul de a impulsiona cercetarile din tara noastra într-o directie cu un real potential stiintific
si aplicativ.
6. Observatii si concluzii
Cercetarile academice si aplicatiile industriale se afla adesea într-o tensiune continua.
Cercetatorii se concentreaza cu precadere asupra unor tehnologii particulare, cautând ulterior
probleme reale în care sa demonstreze eficacitatea lor, în timp ce oamenii din industrie au
probleme concrete de rezolvat, fiind mai interesati de viteza si costurile asociate solutiei
propuse decât de eleganta sau complexitatea acesteia. Abordarea prezentata în acest articol are
câteva preconditii de aplicabilitate: a) sistemul real controlat evolueaza mult mai încet
comparativ cu sistemul informatic de CPF; b) nu exista o competitie în ceea ce priveste
alocarea unor resurse între sistemul de control si sistemul controlat (în telecomunicatii de
exemplu, unde acest concept a fost aplicat experimental, ambele sisteme partajeaza aceeasi
banda de comunicatii); c) exista o motivatie economica suficient de puternica pentru
implementarea unui sistem de CPF mai performant.
Tendintele recente în arhitectura aplicatiilor informatice ne duc catre utilizarea pe scara larga
a agentilor inteligenti. Unii cercetatori proiecteaza acesti agenti în aceeasi maniera în care au
fost implementate sistemele traditionale. Examinarea sistemelor de agenti naturali sugereaza
principii diferite de abordare [13]: a) agentii trebui sa corespunda unor lucruri, nu unor
functii; b) agentii trebuie sa fie simpli; c) comunitatea de agenti trebuie sa fie descentralizata
si diversa; d) trebuie sa existe mecanisme de memorare si partajare a ceea ce agentii reusesc
sa învete despre mediul în care sunt situati; e) agentii trebuie sa planifice si sa actioneze în
mod concurent. Aceste principii se dovedesc esentiale pentru CPF în noile forme de
organizare ale întreprinderii, unde modularitatea si flexibilitatea atelierelor de fabricatie ca
preconditie a integrarii lor în structuri de tip retea, devin atribute strategice esentiale.
Multumiri. Primul autor doreste sa multumeasca colegilor din echipa condusa de Paul
Valckenaers de la universitatea K.U.Leuven împreuna cu care o parte din rezultatele
prezentate în aceasta lucrare au fost realizate într-o atmosfera placuta si stimulativa.
Bibliografie
1. BARBAT, B.E.: Sisteme inteligente orientate spre agent, Editura Academiei Române,
Bucuresti, 2002.
2. BARBAT, B.E., S.C. NEGULESCU, C.B. ZAMFIRESCU: Boosting Synergy in
Agent-Based Optimisation Tools, Scientific Bulletin of "POLITEHNICA" University
of Timisoara, Transactions on Automatic Control and Computer Science, 49 (63), 4,
2004, pp. 119-124.
3. BONABEAU, E., M. DORIGO, G. THERAULAZ: Swarm Intelligence: From
Natural to Artificial Systems, SFI Studies in the Sciences of Complexity, Oxford
University Press, 1999.
4. BUSSMANN, S., K. SCHILD: Self-Organizing Manufacturing Control: An
Industrial Application of Agent Technology, Proc. 4th Int. Conf. on Multi-Agent
Systems, pp.87-94, Boston, MA, USA, 2000.
5. DORIGO, M., G. DI CARO: The Ant Colony Optimization Meta-Heuristic, New
Ideas in Optimization, MCGRAW-HILL, London, 1999.
6. DUFFIE, N.: Synthesis of heterarchical manufacturing systems, Computers in
Industry, Vol.14, 1990, pp.167-174.
7. FILIP, F.G.: Sisteme suport pentru decizii, Editura Tehnica, Bucuresti, 2004.
8. GRASSE, P.P.: La reconstruction du nid et les coordinations interindividuelles chez
bellicositermes natalensis et cubitermes sp. La theorie de la stigmergie: essai
d'interpretation du comportement des termites constructeurs, Insectes Sociaux 6, 1959,
pp. 41 - 81.
9. HADELI, P. VALCKENAERS, B.S. GERMAIN, P. VERSTRAETE, C.B.
ZAMFIRESCU, H.V. BRUSSEL: Emergent Forecasting Using a Stigmergy
Approach in Manufacturing Coordination and Control, AAMAS-ESOA Workshop
2004, Columbia, USA, 2004.
10. IMS-NOE: www.ims-noe.org, 2004.
11. NEGULESCU, S.C., B.E. BARBAT: Enhancing the Effectiveness of Simple Multi-
Agent Systems through Stigmergic Coordination, Fourth International ICSC
Symposium on Engineering of Intelligent Systems (EIS 2004), ICSC-NAISO
Academic Press Canada, 149, 2004.
12. ODELL, J., H.V.D. PARUNAK, B. BAUER: Representing Agent Interaction
Protocols in UML, Paolo Ciancarini, Michael Wooldridge (Eds.): Agent-Oriented
Software Engineering, First International Workshop, 2000, pp. 121-140.
13. PARUNAK, H.V.D.: "Go to the Ant": Engineering principles from natural multi-
agent systems, Annals of Operations Research, Special Issue on Artificial Intelligence
and Managment Science, 75, 1997, pp. 69-101.
14. PARUNAK, H.V.D., A.D. BAKER, S.J. CLARK: The AARIA Agent Architecture:
An Example of Requirements Driven Agent-Based System Design, in Proceedings of
the First International Conference on Autonomous Agents, pp.482-483 Marina del
Rey, CA., 1997.
15. PARUNAK, H.V.D.: Agents in Overalls: Experiences and Issues in the Development
and Deployment of Industrial Agent-Based Systems, Int. J. Cooperative Inf. Syst. 9(3),
2000, pp. 209-228.
16. SAUCER, J.: Knowledge-Based Systems techniques and Applications in Scheduling.
Knowledge-Based Scheduling Techniques in Industry, in Jain, L. (ed.): Intelligent
Techniques in Industry, CRS Press, 1999.
17. SMITH, S.F., M.A. BECKER: An Ontology for Constructing Scheduling Systems,
Proceedings of AAAI, Spring Symposium on Ontological Engineering, 1997.
18. VALCKENAERS, P., H. VAN BRUSSEL, M. KOLLINGBAUM, O.
BOCHMANN: Multi-agent coordination and control using stigmergy applied to
manufacturing control, in Lecture Notes in Artfi cial Intelligence,Vol.2086, Springer,
Berlin, 2001, pp. 317 334.
19. VAN BRUSSEL, H., J. WYNS, P. VALCKENAERS, L. BONGAERTS, P.
PEETERS: Reference architecture for holonic manufacturing systems: PROSA,
Computers in Industry 37, 1998, pp. 255- 274.
20. WOOLDRIDGE, M., N.R. JENNINGS: Intelligent Agents: Theory and Practice,
Knowledge Engineering Review 10, 2, 1995.
21. ZAMBONELLI, F., H.V.D. PARUNAK: Signs of a Revolution in Computer
Science and Software Engineering, in Paolo Petta, Robert Tolksdorf, Franco
Zambonelli (Eds.): Engineering Societies in the Agents World III, Third International
Workshop: 2002, pp. 13-28.
22. ZAMFIRESCU, C.B., P. VALCKENAERS, HADELI, H. VAN BRUSSEL, B.S.
GERMAIN: A Case Study for Modular Plant Control, in Holonic and Multi-Agent
Systems for Manufacturing, Springer Verlag, Lecture Notes in Artificial Intelligence,
2744, 2003.
23. Planificarea productiei si controlul acesteia 24. Procesul de productie al unei intreprinderi mici sau mijlocii consta in transformarea
intrarilor (resurse materiale, financiare, informatii si energie) in iesiri (produse finite,
servicii).
25. Planificarea productiei trebuie sa se bazeze pe prognoza vanzarilor in perioada
urmatoare. Daca vanzarile vo 313i87d r fi constante, atunci planificarea si controlul
productiei se simplifica, intrucat nu se produc schimbari de la o perioada la alta. De
obicei insa cererea consumatorilor variaza de la o perioada la alta, sub influenta unor
factori, cum ar fi: sezonalitatea, stilul de viata, conditiile economice. Daca o
intreprindere mica sau mijlocie isi alege un segment ingust de consumatori, atunci
vanzarile sale se pot modifica semnificativ in cursul anului. In acest caz intreprinderea
se va confrunta cu probleme privind angajarea sau dimpotriva, concedierea
personalului, folosirea ineficienta a utilajelor, insuficienta cantitativa a unor produse
etc.
26. Pentru a face fata variatiilor sezoniere ale cererii de produse finite, o intreprindere
mica sau mijlocie poate alege intre urmatoarele strategii de productie:
27. • Desfasurarea procesului de productie cu variatii (crestere sau descrestere),
corespunzator schimbarii cererii.
28. In acest caz cresc costurile privind angajarea suplimentara sau concedierea
personalului, plata orelor de lucru prestate suplimentar de angajatii existenti si apare
riscul aparitiei unor stocuri excesive de materii prime, respectiv de produse finite.
29. • Angajarea unor muncitori sezonieri sau care sa lucreze o jumatate de norma in
perioadele cu cerere foarte mare.
30. Prin aceasta se poate rezolva partial problema necesarului de forta de munca. Este
foarte dificil insa de a gasi muncitori sezonieri, calificati in meseriile necesare
procesului de productie.
31. • Desfasurarea constanta a activitatii de productie, astfel ca in perioadele cu cerere
mai mica produsele finite se depoziteaza, urmand ca intreprinderea sa vanda din
stocuri cand cererea va creste din nou. Aceasta strategie atrage dupa sine cresterea
costurilor de stocare, dar reduce nivelul costurilor datorate lipsei produselor finite din
stoc. Procedeul este mai dificil de aplicat in cazul produselor perisabile, cu termene de
garantie reduse (ex. lactate, panificatie).
32. • Extinderea obiectului de activitate a intreprinderii cu fabricarea unor produse
complementare, prin aceasta reducandu-se influenta variatiilor sezoniere ale vanzarilor
la produsele de baza.
33. • Folosirea subcontractarii cu alte intreprinderi a executiei unor operatii sau repere
in perioadele cu cerere mare.
34. Prin aceasta strategie intreprinderea isi reduce cheltuielile privind crearea unor stocuri
de produse finite, largirea capacitatii de productie, prestarea unor ore de lucru
suplimentare, angajarea unui personal suplimentar. Dezavantajele acestei strategii se
refera in principal la costurile suplimentare datorita subcontractarii si reducerea
posibilitatii de control asupra desfasurarii procesului de productie.
35. • Luarea deciziei de a nu mari productia si deci capacitatea de productie in
perioadele cu cerere de varf.
36. Folosind aceasta strategie intreprinderea pierde o parte din consumatorii sai, dar isi
gaseste motivatia in cheltuielile mari generate de extinderea capacitatii de productie
sau de prestarea unor ore de lucru suplimentare.
37. • Folosirea unor stimulente pentru cresterea vanzarilor in perioadele de extrasezon,
cum ar fi: reduceri de pret, intensificarea reclamei, promotii la produsele cu vanzare
redusa.
38. Programarea productiei in intreprinderile mici si mijlocii se refera la stabilirea
succesiunii de executare a activitatilor (operatiilor) care compun procesul tehnologic, a
momentelor la care trebuie sa inceapa executia si a timpului alocat acestora.
Programarea productiei se foloseste atat in scopul onorarii la timp a cererii de produse
finite, cat si pentru utilizarea mai eficienta a resurselor (timpul de munca nefolosit al
muncitorilor si timpul neutilizat al utilajelor sa fie cat mai mici).
39. Programarea productiei foloseste metode ale cercetarii operationale, cum ar fi: metoda
drumului critic si metoda PERT.
40. Controlul productiei este necesar pentru a asigura desfasurarea procesului de
productie in concordanta cu esalonarea livrarilor. In acest scop trebuie evitate opririle
procesului de productie, eliminate locurile inguste si utilizate eficient resursele
existente.
41. Chiar daca s-au elaborat cele mai bune planuri de productie, informatiile au un circuit
rational, iar muncitorii lucreaza eficient, controlul productiei trebuie executat pentru a
preveni orice dereglari (disfunctionalitati). In intreprinderile mici si mijlocii, controlul
productiei consta in comparatii care se fac intre standardele stabilite (un nivel
planificat al anumitor parametri) si realizarile efective pe faze ale procesului
tehnologic, orice diferenta generand actiuni corective.
Controlul calităţii
Calitatea produselor oricărei întreprinderi este componenta de bază a competitivităţii ei.
Anume din acest motiv un rol important în asigurarea unor standarde înalte unice îl are
implementarea la SA „Bucuria” a sistemului de management al calităţii ce corespunde
cerinţelor standardelor internaţionale seria ISO 9001:2000; 22000:2005 (HACCP). Sistemul
de Management al Calităţii (SMC) asigură consumatorilor siguranţa în calitatea producţiei
procurate, precum şi influenţează favorabil imaginea întreprinderii însăşi.
Calitatea produselor de cofetărie lansate este una din direcţiile prioritare de activitate a
companiei SA „Bucuria”. Întreprinderea activează în conformitate cu politica elaborată în
domeniul managementului calităţii care este asigurată atât prin personalul de calificare înaltă
şi utilare tehnică a întreprinderea, cât şi prin implementarea noilor sisteme de control.
Direcţia principală în activitatea SA „Bucuria” pentru confirmarea calităţii garantate a
producţiei lansate şi a siguranţei ei o reprezintă controlul calităţii producţiei lansate, creat în
baza cerinţelor standardelor internaţionale ISO 9001:2000 şi ISO 22000 (HACCP).
În conformitate cu cele expuse mai sus, la întreprindere sunt urmărite cu stricteţe
următoarele direcţii:
123456789
1. Controlul la suta de procente
asupra tuturor tipurilor de materie primă şi materiale auxiliare intrate, primite la întreprindere
de la producători verificaţi, verificarea corespunderii tuturor documentelor de însoţire
Certificatului Igienic al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova.
Controlul tehnico-chimic şi microbiologic încep la etapa de determinare a calităţii materiei
prime şi semifabricatelor primite la întreprindere. Sunt supuse controlului şi materialele
auxiliare (etichetele, correxele, croielile, cutiile, hârtia, cartonul, cleiul, etc.). Calitatea
materiei prime şi materialelor este controlată nu doar în momentul primirii, ci pe toată durata
etapei de păstrare. O atenţie deosebită se acordă materiei prime şi materialelor cu durată de
păstrare îndelungată şi scurtă (numite produse uşor alterabile). Nici un lot de materie primă nu
este introdus în procesul de producere fără autorizarea specială a LCÎ, eliberată după o
verificarea minuţioasă.
Pentru asigurarea şi menţinerea calităţii înalte în procesul de păstrare şi la etapa de realizare a
produselor finite, controlul se efectuează direct în procesul de producere.
Sunt controlate transformările organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice ale materiei
prime şi semifabricatelor la toate etapele de desfăşurare a procesului tehnologic, precum şi
parametrii de bază ce caracterizează însăşi procesul: regimul de temperatură, de timp, etc.
Controlul este efectuat de către specialiştii laboratorului acreditat (certificat de acreditare Nr.
SA MD CAECP LÎ 02048 din 17.07.2007).
Este efectuat controlul zilnic şi operativ al preciziei dozării tuturor tipurilor de materie primă
şi aditivi alimentari ai recepturilor. Se exclud devierile în timpul dozării care duc la devieri
neînsemnate de la receptură şi înrăutăţirea calităţii şi siguranţei producţiei.
Controlul sanitar-microbiologic este o metodă auxiliară de preţ la examinarea sanitară a
întreprinderii. Datorită acestei metode apare posibilitatea de a evalua nivelul stării sanitare a
fabricii şi producţiei lansate.
Scopurile controlului sanitar-microbiologic au un caracter dublu:
în primul rând, el reprezintă profilaxia intoxicaţiilor alimentare de natură bacteriană şi prevenirea intoxicaţiilor intestinale acute prin intermediul asigurării şi realizării în magazinele alimentare a produselor de cofetărie de calitate bună şi inofensive în sens epidemic;
în al doilea rând, el asigură depistarea la timp a cauzelor potenţiale a admiterii în timpul producerii sau la realizarea în reţeaua de desfacere a produselor de calitate proastă, periculoase în sens epidemic. Conform rezultatelor cercetărilor sanitar-microbiologice poate fi determinată respectarea regimului sanitar la întreprindere.
Toată producţia SA „Bucuria” corespunde garantat cerinţelor sanitare: la întreprindere este
efectuată zilnică analiza materiei prime, semifabricatelor, producţiei finite; prin luarea
spălăturilor de pe echipament, inventar şi mâinile muncitorilor se determină starea sanitară a
întreprinderii.
Controlul sanitar-microbiologic zilnic riguros al procesului de producere şi produselor de
cofetărie permite depistarea potenţialelor verigi slabe (НАССР) şi eliminarea lor din timp.
Urmărirea se efectuează la toate etapele procesului de producere.
Măsurile sanitare în procesul de producere şi realizare a produselor alimentare urmăresc un
scop final de bază: asigurarea siguranţei produsului livrat consumatorului în privinţa
infecţiilor, toxiinfecţiilor şi intoxicaţiilor de natură bacteriană şi virală. În acest scop, toate
verigile procesului de producere sunt supuse unui control strict al respectării cerinţelor şi
normativelor sanitare, GOST-urilor, SanPiN-urilor, MBT, cerinţelor НАССР.
Particularităţile procesului tehnologic de fabricare a produselor de cofetărie, precum şi
mecanizarea şi crearea liniilor de flux exclud practic prezenţa microorganismelor în starea lor
vitală. Acest fapt este favorizat şi de compoziţia chimică a însăşi producţiei: umiditatea joasă,
concentraţia însemnată de zahăr, consistenţa uscată – toate acestea exclud posibilitatea
existenţei condiţiilor ce favorizează înmulţirea microorganismelor.
Produsele de cofetărie sunt păstrate în depozite uscate, curate, bine ventilate, la temperaturi
optime (18 ± 3) ◦С şi umiditatea relativă a aerului nu mai mare de 75 %.
Laboratorul central de cercetări asigură şi serveşte ca garant a unor cercetări precise, obiective
şi imparţiale de către specialiştii competenţi din punct de vedere tehnic, şi garantează calitatea
şi inofensivitatea produselor de cofetărie lansate de către SA „Bucuria”.