Controlul imbinarilor sudate

Cuprins:1.Clasificarea defectelor îmbinărilor sudate.2.Controlul îmbinărilor sudate.3.Controlul radiografic al îmbinărilor sudate.4.Controlul cu ultrasunete al îmbinărilor sudate.5.Controlul magnetic al îmbinărilor sudate.6.Controlul cu substanţe penetrante al îmbinărilor sudate.

1. Clasificarea defectelor îmbinărilor

sudate.

Defectul de sudare reprezintă o abatere de la:

continuitatea cordonului de sudură; forma şi dimensiunile cordonului de sudură; aspectul exterior al cordonului de sudură; structura şi compoziţia chimică;

Prezenţa acestor defecte de sudură reduce rezistenţa mecanică a cusăturii,influenţează negativ capacitatea de etanşare şi comportarea în exploatare.

Clasificarea îmbinărilor sudate:

defecte de compactitate: fisurile; suflurile; porii; retasurile; incluziunile de zgură; incuziunile de oxid; incluziunile metalice.

defecte de legătură: lipsa de topire; nepătrunderea la rădăcină;

Grupa Nr. 1 1

defecte de formă: crestăturile; supraânălţarea excesivă; picătura; scurgerea de metal; lipsa de aliniere; străpungerea; lăţimea neregulată; revărsarea; ciupituri.

defecte de strutură şi de compoziţie.

Fig. 1. Lipsa de topire Fig. 2. Lipsa de pătrundereCauze: Cauze:geometrie necorespunzătoare; geometrie necorespunzătoare;curăţire necorespunzătoare; diametrul electrodului prea mare;intensitatea curentului prea mică.viteza de sudare mare;diametrul electrodului prea mic.

Fig. 3. Lipsa de pătrundere Fig. 4. Lipsa de topire

Fig. 5. Incluziuni de zgură Fig. 6. StrăpungereCauze: Cauze:curăţire necorespunzătoare; intensitatea curentului prea mare;

Grupa Nr. 1 2

lipsa separării zgurei; diametrul electrodului prea mare;

Fig. 7. Ciupituri(şanţ marginal) Fig. 8. ScurgereCauze: Cauze:intensitatea curentului prea mare; regim de sudare cu valori prea mari;curăţire necorespunzătoare; lungimea arcului electric prea mare.conducere greşită a electrodului.

Fig. 9. Revărsare Fig. 10. SupraânălţareCauze: Cauze:regim de sudare cu valori prea mari; vireza de sudare prea mică;lungimea arcului electric prea mare. diametrul electrodului prea mare;

Fig. 11. Lipsa de aliniere Fig. 12. Incluziuni de zgurăCauze: Cauze:Aşezarea pieselor greşită curăţire necorespunzătoare; lipsa separării zgurei;

Fig. 14. Incluziuni de zgură

Fig. 13. Incluziuni de zgură

Grupa Nr. 1 3

Fig. 15. Sufluri.Pori Fig. 16. Neregularităţi

2. Controlul îmbinărilor sudate.

Punerea în evidenţă a defectelor de sudare se face prin două categorii de metode:

1. Metode distructive;2. Metode nedistructive.

Prin metodele distructive,îmbinările sudate sunt supuse unor solicitări mecanice, prelucrări care modifică starea iniţială a acestora.Metodele nedistructive nu influenţează şi nu modifică proprietăţile îmbinărilor sudate, supuse controlului.Din categoria metodelor nedistructive fac parte:

Controlul îmbinărilor sudate cu radiaţii penetrante (radiografic);

Controlul îmbinărilor sudate cu ultrasunete; Controlul îmbinărilor sudate cu pulbere magnetică; Controlul îmbinărilor sudate cu substanţe penetrante.

3. Controlul îmbinărilor sudatecu radiaţii penetrante.

Fig.7.3.1.Schema de principiu

Grupa Nr. 1 4

Controlul constă în radiografierea îmbinărilor sudate du surse care emit radiaţiiX sau γ.Tehnica radiografierii îmbinărilor sudate

Radiaţiile X generate de o sursă sunt dirijate asupra unei îmbinări sudate, pe careo penetrează, ajungând la o casetă cu film pe care îl impresionează. Din cauza atenuării diferite a radiaţiilor la străbaterea unui material compact sau cu defect, locurile cu defecte se vor evidenţia ca zone întunecate.

Pregătirea suprafeţeiIniţial îmbinarea se controlează vizual, se înlătură stropii de metal şi zgura. Dacă este necesar suprafaţa cusăturii se prelucrează.

Filmele şi caseteleSe utilizează filme speciale:

fără ecrane; cu ecrane fluorescente.

Direcţiile de iradiereSursa de iradiere se aşează astfel încât fasciculul de radiaţii să fie perpendicular pe centrul suprafeţei controlate şi pe centrul filmului.

Examinarea radiografiilorRadiografiile vor fi examinate într-o cameră obscură,cu ajutorul unui ecran mat, uniform luminat. Defectele constatate se compară cu cele existente pe un film etalon.

4. Controlul cu ultrasunete alîmbinărilor sudate.

Grupa Nr. 1 5

Fig.7.4.1.Schema de principiu

Defectoscopia cu ultrasunete se aplică frecvent,dar rezultatele nu sunt extremde precise (erori de interpretare). Defectele care se pot pune în evidenţă sunt: incluziunile, porii, fisurile, suflurile, lipsa de topire şi nepătrunderile.

Examinarea se face, de obicei,cu unde transversale.În acest caz se utilizează un singur palpator. Anumite defecte nu se pot evidenţia decât cu două palpatoare: nepătrunderile, fisurile transversale.

5. Controlul magnetic al îmbinărilor

sudate.

Metoda se aplică materialelor cu proprietăţi magnetice.Prin această metodă sepun în evidenţă defecte superficiale.

Fig.7.5.1În acest scop se utilizează pulberi magnetice uscate sau

umede. Pentru a măricontrastul dintre suprafaţa îmbinării şi pulberea magnetică, prima, se vopseşte. La utilizarea corectă a metodei se pot detecta fisuri deschise de ordinul sutimilor de milimetru.

Grupa Nr. 1 6

6. Controlul cu substanţe penetrante al

îmbinărilor sudate.

Metoda se aplică pentru detectarea defectelor de suprafaţă.În raport cu metodaanterioară, aceasta, se poate aplica şi materialelor nemagnetice.Aplicarea metodei utlizează următoarele substanţe:

o agent penetrant, colorat;o revelator-suspensie de caolin;o substanţe de curăţare-dizolvanţi puternici.

În cadrul lucrării de laborator,se parcurg următoarele etape:1. se studiază eşantioanele de îmbinări sudate;2. se execută o îmbinare sudată prin topire cu arc electric

şi se supunecontrolului vizual;3. se identifică defectele şi se determină cauzele de

apariţie.

Elevi: Merlan Ciprian Clasa a-XII-a CNeamtu MariaCiobanu Ioana

Grupa Nr. 1 7