Contribuţia Domnitorilor români

la dezvoltarea culturii naţionale

Mircea cel BătrânŞtefan cel MareConstantin Brâncoveanu

Mircea cel Bătrân

1386 sept. 23 - 1418 ian. 31)

Mircea cel Bătrân

A fost unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ţării Româneşti.El este fiul lui Radu I şi fratele lui Dan I pe care îl secondează la tron după moartea acestuia.

În actele oficiale apare ca„În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn...”. În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.

Mircea cel Batrân nu a fost numai un mare conducator de oşti (cronicile îi preamaresc vitejia si caliăţile deosebite de strateg la Nicopole si Câmpia Mierlei- ci si un iscusit diplomat. El a fondat alianţe solide, unele chiar de familie, cu ajutorul cărora a sporit şansele de a menţine independenţa ţării. Mircea cel Bătrân a fost şi un mare ctitor de biserici. Cea mai de seama mănăstire ctitorită de e este Mănăstirea Cozia.

Domnul muntean a făcut eforturi deosebite pentru a întări puterea ortodoxiei într-o perioadă când catolicismul înca făcea eforturi deosebite să pătrundă în sud-estul Europei. De aceea a dotat mânastirile si bisericile ortodoxe din ţară cu domenii aducătoare de venituri. Danii însemnate a făcut Mircea nu numai Coziei, ci şi altor mânastiri existente în vremea sa: Tismana, Snagov, Glavacioc, Dealu, Strugalea, Govora, Bolintinu si Visina, precum si Bisericii Domneşti de la Curtea-de-Argeş. De asemenea, Mircea cel Bătrân a făcut danii mănăstirii Cutlumus de la Muntele Athos, ctitorie a lui Nicolae Alexandru Basarab si a lui Vlaicu Voda, unde se afla zugrăvit pe perete în calitate de binefacator al sfântului lăcas.

Ştefan cel Mare

Ştefan cel MareŞtefan cel Mare a domnit aproape o jumatate

de secol in Moldova, timp in care tara a cunoscut o inflorire fara precedent si s-a facut respectata de toate marile puteri din jur: Ungaria, Polonia si Imperiul Otoman. Voievodul - pe care cronicarii il descriu ca pe un barbat nu prea inalt, blond, cu o privire patrunzatoare si o vointa puternica - a fost un razboinic viteaz si hotarat, un priceput conducator de osti, dar si un om credincios, cu frica lui Dumnezeu, care a zidit multe biserici si manastiri pe tot cuprinsul

Stefan a avut o domnie foarte lunga, de 47 de ani, timp in care a reusit sa tina piept Imperiului Otoman si celorlalti vecini puternici, uneori vrajmasi. In epoca sa, Moldova a cunoscut cea mai mare intindere, intre Carpati, Nistru si Marea Neagra. Capitala era in cetatea Sucevei, pe care domnitorul a intarit-o cu ziduri puternice din piatra, pentru a rezista oricarui atac.

Cetatea Sucevei

De-a lungul intregii sale domnii, Stefan a fost un protector al credintei crestine, un neobosit ctitor de manastiri - nu mai putin de 44 de lacasuri de inchinaciune fiind ridicate din porunca sa.

In timpul sau a luat nastere stilul “moldovenesc” in constructia bisericilor, s-au scris primele letopisete (cronici) si s-au facut daruri catre manastiri din afara tarii. Se spune ca Stefan purta intotdeauna asupra sa un triptic, adica o icoana tripla, reprezentand pe Mantuitorul Hristos, pe Maica Domnului si pe Sfantul Ioan Botezatorul. Unul dintre marii sai duhovnici a fost Daniil Sihastrul, caruia i-a cerut adesea sfatul si care, dupa infrangerea de la Valea Alba, l-a indemnat sa continue lupta impotriva paganilor.

Biserica Ortodoxa Romana l-a trecut in randul sfintilor, impreuna cu Daniil Sihastrul, in anul 1992, cinstindu-l cu numele de “binecredinciosul voievod Stefan cel Mare si Sfant”.

Mănăstiri şi Biserici ctitorite de Ştefan cel Mare

Mănăstirea Putna, Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”10 iulie 1466 – 3 septembrie 1469

Mormântul lui Ştefan de la Putna

Biserica „Sfântul Procopie”, Milişăuţi8 iunie – 13 noiembrie 1487

Biserica „Sfânta Cruce”, Pătrăuţi13 iunie 1487

Biserica „Sfântul Ilie”, Suceava1 mai – 15 octombrie 1488

Biserica „Sfântul Gheorghe”, Mănăstirea Voroneţ26 mai – 14 septembrie 1488

Biserica „Tăiera Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, Vaslui27 aprilie – 20 septembrie 1490

Biserica „Sfântul Nicolae”, Iaşiiunie 1491 – 10 august 1492

Biserica „Sfântul Gheorghe”, Hârlău30 mai – 28 octombrie 1492

Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Borzeşti9 iulie 1493 – 12 octombrie 1494

Biserica episcopală „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, Huşi... – 30 noiembrie 1495

Biserica „Sfântul Nicolae”, Dorohoi

... – 18 octombrie 1495

Biserica „Sfântul Nicolae”, Popăuţi

... – 30 septembrie 1496

Biserica „Sfântul

Arhanghel Mihail”,

Războieni ... – 18 noiembrie

1496

Biserica „Naşterea Maicii Domnului”, Tazlău

4 iulie 1496 – 8 noiembrie 1497

Biserica „Înălţarea Domnului”, Mănăstirea Neamţ

... – 14 noiembrie 1497

Biserica „Sfântul

Ioan Botezătorul

”, Piatra Neamţ

15 iulie 1497 – 11

noiembrie 1498

Turnul clopotniţă cu paraclisul „Sfântul Ioan cel Nou”,Mănăstirea Bistriţa

Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci”, Volovăţ

2 aprilie 1500 – 29 august 1502

Biserica „Coborârea Sfântului Duh”, Mănăstirea Dobrovăţ 27 aprilie 1503

– 1504

Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, Reuseni

8 septembrie 1503 – 18septembrie1504

Constantin Brâncovean

u(1688-1714)

• Biserica Ortodoxă Română a trecut în rândul sfinţilor pe domnitorul Constantin Brâncoveanu (se prăznuieşte la 16 august), al cărui sfârşit tragic este asemănător cu cel al martirilor din primele veacuri creştine: uciderea prin tăierea împreună cu cei patru fii ai săi şi cu credinciosul său vistiernic Enache Văcărescu, la 15 august 1714, în piaţa Ialikioşk (Chioşcul Mării) din Constantinopol, după mai bine de 25 de ani de domnie.

• Constantin Brâncoveanu a fost un iscusit diplomat, dar a fost un mai mare cărturar. S-a înconjurat de învăţaţi români şi străini ca: fraţii Cantacuzino, autori şi traducători de cărţi, învăţatul mitropolit Antim Ivireanul, episcopii Mitrofan şi Damaschin, fraţii Radu şi Şerban Greceanu, cronicarul Radu Popescu, ca şi Ieremia Cacavela, Ioan Cariofil, Anton Maria Del Chiaro Fiorentio, Ioan Romanul ,etc

• Înţelegând tot mai intens necesitatea unei pregătiri intelectuale superioare, în 1694 Constantin Brâncoveanu înfiinţează pe lângă Mânăstirea Sfântul Sava o Academie, după modelul celei din Constantinopol care corespundea unei facultăţi de litere – filozofice (Facultas – Artrium) din cadrul universităţilor europene. Limba folosită era cea grecească, deoarece voievodul era interesat să aibă o şocală grecească cu rol de instrument pentru apărarea Ortodoxiei.

• Pe cheltuiala mânăstirilor sau ale ţării se întreţineau elevii săraci silitori la învăţătură, ca şi cei peste 200 de tineri veniţi din ţările învecinate: Grecia, Bulgaria, Serbia, Macedonia. Cei care se distingeau erau trimişi la universităţile europene pentru completarea studiilor.

• Sub conducerea acestui mare domnitor, sprijinitor al culturii şi Ortodoxiei, tipăriturile de cărţi au luat un strălucit avânt. De altfel, Şerban Vodă, pe timpul său, îl numeşte pe Constantin Brâncoveanu ispravnic al traducerii şi tipăririi Bibliei, care s-a terminat abia sub domnia lui Brâncoveanu. Tot acum se traduc în limba românească predicile lui Ioan Gură de Aur sub titlul Mărgăritarele.

• În Ţara Românească au funcţionat, între anii 1688 şi 1714, cinci tipografii. Astfel s-au tipărit cărţi pentru slujba religioasă, trebuitoare şcolilor ce funcţionau în vremea sa, pentru susţinerea ortodoxismului transilvănean, pentru popularizarea teologiei, vieţi ale sfinţilor şi chiar romane cavalereşti. Acum a fost tipărită pentru prima dată Alexandria, romanul după războaiele împăratului Alexandru Macedon.

• Constantin Brâncoveanu a fost ctitorul multor biserici şi mânăstiri. Astfel, după ce s-a întors victorios de la Zărneşti, se hotărăşte să zidească o mânăstire care să-i fie un loc de reculegere, iar, în caz de nevoie, şi de apărare. Locul este ales pe moşia Hurezi, iar zidirea bisericii a fost terminată în 1693. Timp de 2 ani s-a lucrat la împodobirea bisericii cu icoane biblice, sfinţi, chipurile ctitorilor, ale Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena, ale fiilor domnitorului şi ale strămoşilor Basarabi şi Cantacuzini .

Execuţia• Enache Văcărescu, ginerele domnitorului, a fost

decapitat primul. Au urmat fiii cei mari. Înspăimântat, Matei, mezinul, a fost gata să renunţe la creştinism: "Dă-mi voie să-mi trăiesc tinereţea. Mai bine vreau să fiu mahomedan decât să mor nevinovat”. Brâncoveanu s-a împotrivit, iar călăul i-a retezat şi capul copilului. Constantin Brâncoveanu însuşi a îngenuncheat ultimul în faţa gâdelui. Capetele celor şase au fost plimbate pe străzile Istanbul în vârfuri de suliţe, iar trupurile, aruncate în mare. Doamna Maria a aflat vestea în închisoare. Cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului a început pescuitul cadavrelor, care şi-au găsit odihna veşnică, într-o veche mânăstire zidită de împaratul Ion Paleologul.

Palatul Mogoşoaia

Cuhnia de la Palat-fosta bucătărie domnească

Mănăstirea Horezu

Curtea Brâncovenească de la Potlogi

Biserica de la Potlog