contribuŢii la cunoaŞterea ceramicii epocii …cclbsebes.ro/docs/sebus_5_2013/04_c.kacso.pdfurme...

Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, 5, 2013, p. 111-139

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA CERAMICII EPOCII BRONZULUI DE LA OARŢA DE SUS-GHIILE BOTII (I)

Carol KACSÓ*

Între 1980 şi 1985, precum şi în 1990 au fost întreprinse ample cercetări

arheologice în partea cea mai înaltă a unui deal cu o poziţie dominantă, aflat la circa 1,5 km nord de localitatea Oarţa de Sus (comuna Oarţa de Jos, judeţul Maramureş), în punctul Ghiile Botii (fig. 1). Aici a fost pusă în lumină aproximativ o treime dintr-o amenajare de cult de un caracter deosebit, ce aparţine culturii Wietenberg, care constă dintr-un şanţ circular (fig. 2), precum şi din numeroase gropi, dispuse în şanţ sau în vecinătatea acestuia. Atât în şanţ, cât şi în gropi erau depuse ofrande umane şi de animale, alături de acestea fiind prezente cantităţi importante şi variate de ceramică, obiecte de metal (bronz, aur, argint), forme de turnat, alte obiecte legate de turnarea bronzului, piese de os, corn, piatră şi lut ars1.

Informaţiile despre ritualul practicat în cadrul sanctuarului de la Oarţa de Sus aduc importante contribuţii la înţelegerea sistemului de credinţe şi obiceiuri de cult ale comunităţilor Wietenberg, iar analiza artefactelor descoperite permite o cunoaştere mai aprofundată a culturii materiale proprii acestor comunităţi. Ultima afirmaţie este valabilă mai ales în ceea ce priveşte ceramica, întrucât la Oarţa de Sus a ieşit la iveală un număr foarte mare de vase întregi sau întregibile, astfel fiind îmbogăţite substanţial datele cu privire la repertoriul ceramic Wietenberg2.

În comunicarea de faţă prezint un vas descoperit la Oarţa de Sus-Ghiile Botii care, după câte ştiu, este lipsit de corespondente în alte staţiuni Wietenberg. Este vorba de un vas, din care au fost salvate doar fragmente din partea superioară, corp şi fund, acestea permiţând totuşi reconstituirea sa grafică. Vasul are culoarea roşiatică, pasta de calitate mediocră cu pietricele, arderea bună, şi prezintă în anumite porţiuni urme de ardere secundară. Marginea sa este tăiată drept şi rotunjită pe bordura exterioară, are gâtul scurt, decorat cu o nervură reliefată circulară, parţial alveolată, de la care pornesc nervuri oblice crestate sau alveolate, corpul este puternic bombat, iar fundul drept, uşor instabil. Pe pereţii interiori se află proeminenţe conice, care pornesc puţin mai sus de fundul vasului şi ajung până

* Baia Mare; e-mail: [email protected]. 1 Date mai consistente cu privire la cercetările de la Oarţa de Sus-Ghille Botii, la Kacsó 2004, p. 58-63; Kacsó 2011, p. 408 şi urm. (cu bibliografie). 2 Până în prezent a fost publicată o mică parte, totuşi substanţială, a ceramicii descoperite la Oarţa de Sus-Ghiile Botii; vezi Kacsó 1987, fig. 24-28; Kacsó 1998, fig. 1-6; Kacsó 2004, pl. XVI-XXXVI; XXXVII/1-2; XXXVIII/1; Kacsó 2005, fig. 1-2; Kacsó 2011, fig. 197-208.

Carol Kacsó

112

în porţiunea gâtului, într-o dispunere care era, se pare, destul de regulată (înălţimea = 50 (?) cm, diametrul gurii = 14 cm, diametrul fundului = 9,5 cm) (fig. 3-4)3.

Fragmentele păstrate din vasul descris au aparţinut inventarului gropii 3. Această groapă, dezvelită în săpăturile din 1980, era plasată pe ductul şanţului cultic, adâncindu-se sub acesta cu 0,50 m, aici având o formă aproximativ dreptunghiulară cu colţurile rotunjite şi dimensiunile de 1,20/1,80 m. Pe fundul gropii au fost depuşi doi cai, aşezaţi unul lângă altul, într-o poziţie încovoiată; lângă craniul unuia dintre cai au fost găsite două psalii de os. Tot pe fundul gropii au mai fost depuse un animal mai mic şi un vas redus ca dimensiuni, în poziţie oblică. Alături şi mai ales pe scheletele de cai erau prezente foarte multe vase, iniţial probabil întregi, precum şi numeroase fragmente ceramice. Deasupra acestora, parţial deja în şanţ, se aflau scheletele altor doi cai, cu craniile îndreptate în jos, oase disparate umane şi de animale, greutăţi de lut ars, „capete de băţ”, fragmente dintr-o piesă de bronz cu destinaţie neprecizată, o bucată de bronz (?) brut, resturi de ardere (pământ ars, bucăţi de cărbune), întregul ansamblu fiind acoperit de numeroase pietre şi bucăţi de stâncă, dintre care unele prezentau evidente urme de arsură.

Pentru a cunoaşte contextul în care a apărut vasul fragmentar aici discutat, descriu succint şi ilustrez fotografic şi/sau prin schiţe desenate o parte a inventarului descoperit împreună cu acesta4.

1. Vas de provizii, culoarea roşiatică, pasta de calitate mediocră cu pietricele, arderea bună, deformat în foc, o porţiune din partea superioară vitrifiată, gura largă, cu un diametru mai mare decât înălţimea, marginea tăiată drept şi răsfrântă în exterior, gâtul scurt, corpul puternic bombat, decorat cu o friză reliefată de S-uri culcate continue şi o nervură reliefată circulară; vasul este prevăzut în partea inferioară cu două torţi mărginite de volute reliefate duble (înălţimea = 83 cm, diametrul gurii = 90 cm, diametrul fundului = 24 cm) (fig. 5).

2. Vas asemănător, de dimensiuni mai mici, culoarea gălbui-maronie, cu urme de ardere secundară atât pe pereţii exteriori, cât şi pe cei interiori; registrul decorativ este format din două linii reliefate circulare, alveolate sau crestate, care mărginesc o friză reliefată de S-uri culcate continue, completate cu spirale culcate, tot legate una de alta; torţile sunt, de asemenea, mărginite de volute reliefate duble (înălţimea = 66,5 cm, diametrul gurii = 60,3 cm, diametrul fundului = 18,2 cm) (fig. 6).

3. Vas, iniţial de culoare gălbui-maronie, în urma contactului cu focul parţial neagră-cenuşie, pasta fină cu nisip, arderea bună, marginea uşor răsfrântă în exterior, gâtul scurt tronconic, corpul puternic bombat, prevăzut cu patru torţi dispuse în cruce imediat sub gât, decorat în zona de început a bombării corpului cu patru linii incizate circulare, care delimitează registre de romburi haşurate, triunghiuri haşurate şi, din nou, romburi haşurate, care alternează cu cele

3 Vasul (nr. inv. 30853) este păstrat, ca şi întregul material provenit din săpăturile de la Oarţa de Sus-Ghille Botii, la Muzeul din Baia Mare. 4 Materialul din groapa 3 este inventariat sub numerele 30816-30916.

Contribuţii la cunoaşterea ceramicii epocii bronzului de la Oarţa de Sus-Ghiile Botii (I)

113

nehaşurate (înălţimea = 20,3 cm, diametrul gurii = 9,6 cm, diametrul fundului = 8,8 cm) (fig. 7; 11/1).

4. Capac de formă tronconică cu patru perforări, aceeaşi culoare, pastă şi ardere ca şi vasul precedent (foarte probabil, acoperea acest vas), decorat pe bordura părţii superioare cu scurte linii oblice, pe faţa părţii superioare cu registre concentrice de linii incizate, care delimitează două câmpuri de scurte linii oblice şi un câmp de X-uri, iar în mijloc o cruce incizată cu capetele terminate în volute (înălţimea = 5,8 cm, diametrul părţii superioare = 13,6 cm, diametrul părţii inferioare = 14,4 cm) (fig. 7; 11/4).

5. Vas, culoarea roşiatică, pasta de calitate mediocră cu cioburi pisate, arderea bună, cu urme de ardere secundară, marginea lată, răsfrântă în exterior, gâtul scurt, corpul puternic bombat, decorat pe faţa superioară şi pe bordura marginii cu X-uri incizate, pe corp cu un registru de S-uri culcate, duble şi un registru de linii incizate circulare duble marcate de scurte linii oblice (înălţimea = 16,4 cm, diametrul gurii = 19,5 cm, diametrul fundului = 8,4 cm) (fig. 8; 12/3).

6. Vas uşor asimetric, culoarea roşiatică, pasta de calitate mediocră cu cioburi pisate, arderea bună, urme de ardere secundară, marginea rotunjită şi răsfrântă în exterior, gâtul scurt, corpul bombat, decorat la nivelul diametrului maxim cu trei linii incizate circulare, care delimitează un câmp haşurat, respectiv un câmp de triunghiuri haşurate; se păstrează parţial incrustaţia în alb (înălţimea = 14,8/16 cm, diametrul gurii = 17,2 cm, diametrul fundului = 7,6 cm) (fig. 12/1).

7. Vas, lipseşte o parte din gât şi marginea, culoarea gălbui-roşiatică, în anumite porţiuni, datorită contactului cu focul, neagră, pasta de calitate mediocră cu pietricele, arderea bună, gâtul înalt, corpul bombat, decorat cu două registre de linii incizate circulare duble, marcate de scurte linii oblice, între acestea fiind dispus un registru de S-uri incizate culcate duble, legate două câte două (înălţimea păstrată = 22 cm, diametrul fundului = 9,6 cm) (fig. 12/2).

8. Vas, lipseşte partea inferioară, culoarea cafenie, pasta fină cu nisip, arderea bună, marginea răsfrântă în exterior, gâtul înalt, corpul bombat, decorat cu crestături pe bordura marginii şi două registre de linii incizate circulare duble, care delimitează câmpuri haşurate (înălţimea păstrată = 19,4 cm, diametrul gurii = 19,4 cm) (fig. 12/4).

9. Vas, culoarea cafenie, pasta de calitate mediocră cu pietricele, arderea bună, marginea rotunjită şi foarte puţin răsfrântă în exterior, gâtul tronconic prevăzut cu două torţi, corpul bombat (înălţimea = 21,8 cm, diametrul gurii = 18 cm, diametrul fundului = 9,8 cm) (fig. 13/4).

10. Vas, culoarea neagră, pasta de calitate mediocră cu pietricele, arderea bună, marginea uşor răsfrântă în exterior, imediat sub ea o bandă reliefată crestată, corpul uşor bombat (înălţimea = 19,2 cm, diametrul gurii = 20,6 cm, diametrul fundului = 8,2 cm) (fig. 14/2).

11. Vas, culoarea cenuşiu-negricioasă, pasta de calitate mediocră cu pietricele, arderea bună, marginea rotunjită şi foarte puţin răsfrântă în exterior, gâtul scurt prevăzut cu două torţi, corpul uşor bombat, decorat cu un registru de

Carol Kacsó

114

caneluri oblice (înălţimea = 18,2 cm, diametrul gurii = 14,6/15 cm, diametrul maxim = 20,6 cm, diametrul fundului = 8 cm) (fig. 14/3).

12. Castron de mari dimensiuni, parţial deformat în foc, culoarea roşiatică, pasta cu nisip de foarte bună calitate, arderea bună, marginea răsfrântă în exterior, imediat sub margine patru torţi dispuse în cruce, corpul uşor curbat (înălţimea = 34/36 cm, diametrul gurii = 51/54 cm, diametrul fundului = 14,4 cm) (fig. 14/1).

13. Castron, culoarea neagră cu pete gălbui, pasta fină cu nisip, arderea foarte bună, marginea rotunjită şi foarte puţin răsfrântă în exterior, gâtul scurt, corpul uşor curbat, la întretăierea gâtului cu corpul patru butoni circulari aplatizaţi, dispuşi în cruce (înălţimea = 10,8 cm, diametrul gurii = 15,8 cm, diametrul maxim = 17 cm, diametrul fundului = 5,8 cm) (fig. 13/5).

14. Strachină, culoarea cenuşiu-negricioasă, pasta fină cu nisip, arderea bună, marginea tăiată oblic şi cu bordura crestată, corpul puţin curbat, fundul tras uşor înspre interior, decorat cu un registru de caneluri oblice (înălţimea = 9,8 cm, diametrul gurii = 23,1 cm, diametrul fundului = 7 cm) (fig. 13/3).

15. Strachină, culoarea roşiatic-gălbuie în exterior, cenuşie în interior, pasta fină, arderea foarte bună, marginea foarte puţin răsfrântă în exterior, decorată pe bordura marginii cu X-uri, pe pereţii exteriori cu registre de cercuri incizate, care delimitează caneluri alăturate oblice, mărginite de crestături, respectiv romburi haşurate alăturate, din marginea fundului pornind, în formă de vârtej, linii duble incizate, care delimitează scurte linii oblice şi X-uri, pe pereţii interiori, în porţiunea fundului cu două linii duble incizate, marcate de scurte linii oblice, care închid între ele un motiv stelar realizat din unghiuri duble; în unele porţiuni se păstrează incrustaţia în alb (înălţimea = 5,5 cm, diametrul gurii = 17,2 cm, diametrul fundului = 4,6 cm) (fig. 13/2).

16. Strachină cu toartă supraînălţată, culoarea roşiatică, pasta fină, arderea foarte bună, urme de ardere secundară, marginea răsfrântă puţin în exterior, gâtul scurt, corpul uşor curbat, toarta supraînălţată, pornită din margine, cu o alveolare pe latura sa exterioară, decorată cu un registru de crestături şi de linii incizate circulare care delimitează grupuri de scurte linii oblice, în care alternează cele îndreptate înspre stânga cu cele îndreptate înspre dreapta, respectiv X-uri alăturate (înălţimea = 8,2 cm, diametrul gurii = 17,2/18,4 cm, diametrul fundului = 9,6 cm) (fig. 11/3).

17. Strachină asemănătoare celei de sus, culoarea neagră, pasta fină, arderea foarte bună, decorată cu un registru de crestături şi de linii incizate circulare, care delimitează grupuri de X-uri alăturate, respectiv triunghiuri haşurate alăturate (înălţimea = 8 cm, diametrul gurii = 18,4/19,4 cm, diametrul fundului = 5,6 cm) (fig. 11/8).

18. Ceaşcă lată cu toarta supraînălţată, culoarea cenuşiu-negricioasă, pasta fină, arderea bună, marginea răsfrântă puţin în exterior, gâtul tronconic, corpul uşor curbat, decorată pe toartă cu un şir de triunghiuri haşurate alăturate, iar pe corp cu un registru de S-uri culcate alăturate, uşor adâncite, marcate de linii incizate şi de grupuri de scurte linii oblice şi un registru de linii incizate duble, care


115

delimitează grupuri de crestături (înălţimea = 6,4 cm, diametrul gurii = 13/13,4 cm, diametrul fundului = 4,6 cm) (fig. 10; 11/5).

19. Ceaşcă cu toarta supraînălţată, culoarea neagră, pasta fină, arderea foarte bună, marginea puţin răsfrântă în exterior, gâtul concav, corpul uşor curbat, decorată cu o linie circulară incizată, marcată de crestături, şi de un registru triplu de linii în zigzag (înălţimea = 4 cm, diametrul gurii = 8,6/8,9 cm, diametrul fundului = 1,5 cm) (fig. 11/2).

20. Ceaşcă cu toarta supraînălţată, ruptă din vechime, culoarea neagră, pasta fină, arderea foarte bună, marginea dreaptă, gâtul cilindric, corpul uşor curbat, decorată cu crestături alăturate, dispuse la întretăierea gâtului cu corpul (înălţimea = 7,3 cm, diametrul gurii = 9,2/10,6 cm, diametrul fundului = 5 cm) (fig. 11/7).

21. Cană, lipseşte partea superioară, culoarea neagră, arderea bună, gâtul concav, corpul bombat, fundul proeminent, decorată cu un registru de S-uri culcate alăturate, uşor adâncite, completate în partea superioară cu cercuri adâncite, şi cu un registru de capete de spirale continue, uşor adâncite (înălţimea păstrată = 9 cm, diametrul maxim = 13 cm, diametrul fundului = 4,8 cm) (fig. 13/1).

22. Capac, culoarea neagră, pasta fină, arderea bună, cu patru perforări dispuse în cruce (înălţimea = 3,5 cm, diametrul părţii superioare = 11,2 cm, diametrul părţii inferioare = 12,5 cm) (fig. 11/6).

23. Vas-afumătoare5 (fig. 9). 24-48. Greutăţi de lut ars perforate, de formă piramidală, tronconică sau cu

partea superioară rotunjită, cu urme de ardere secundară (fig. 16-18; 19/7). 49-54. Greutăţi de lut ars neperforate, cu urme de ardere secundară (fig.

19/1-6). 55. „Capăt de băţ” (înălţimea = 3,5 cm, diametrul la bază = 4,3 cm) (fig.

15/3). 56-57. Psalii de os de formă trapezoidală (lungimea = 8,8 şi 8,9 cm, lăţimea

maximă = 7,2 şi 7,5 cm) (fig. 15/1-2). 58. Fragment dintr-un obiect de bronz cu destinaţia neprecizată (fig. 15/4). 59. Bucată de bronz (?) brut (fig. 15/5). Materialele descrise, ca şi inventarele celorlalte gropi ritualice, precum şi

depunerile din prima fază a şanţului cultic aparţin etapei Wietenberg II, potrivit periodizării elaborate de N. Chidioşan6.

Vase cu proeminenţe de diferite dimensiuni, de formă conică sau tronconică, pe pereţii interiori, uneori şi pe partea interioară a fundului apar deja în repertoriul ceramic al epocii bronzului în aşezări Makó, la Gyomaendrőd7 şi Üllő8, şi Nyírség, la Nyírpazony9, Paszab10, Nyírtás-Poroshegy11 şi Polgár-Kengyel-köz12,

5 Vezi descrierea şi dimensiunile la Kacsó 1998, p. 257. 6 Chidioşan 1980, p. 68 şi urm. 7 Bondár 1999, p. 52, fig. 9/2. 8 Kővári, Patay 2005, p. 87, fig. 33-34. 9 Kalicz 1967, p. 14. 10 Kalicz 1968, p. 77, pl. 23-24. 11 Ibidem, p. 68, pl. 26/7.

Carol Kacsó

116

respectiv Nagyrév timpuriu, la Hodmezővásárhely-Barci-rét, într-o staţiune atribuită fazei Kőtörés a acestei culturi13. Un exemplar mai deosebit, cu partea inferioară de formă conică, a fost descoperit la Pişcolt-Homokbánya (Nisipărie), într-o aşezare a grupului Sanislău, încadrat, de asemenea, în bronzul timpuriu14. Aceluiaşi aspect cultural îi aparţin fragmentele de vas de acest fel descoperite la Carei-Bobald I, Sanislău-Homokos domb (Nisipărie), Döge-Guritó domb şi Ófehértó-Almezői dűlő15, precum şi, probabil, fragmentele provenite de la Andrid-Bikadomb16 şi Berea XX-Zsidótag (Togul evreului)17. O proeminenţă apare şi pe peretele interior al unui fragment de vas de la Gligoreşti-Holoame18.

În aşezări de tip tell Otomani, Hatvan şi Vatya, de cele mai multe ori în nivelurile inferioare, vase cu proeminenţe interioare sunt prezente la Otomani-Várhegy (Cetate)19, Berettyóújfalu-Herpály20, Sălacea-Vidahegy (Dealul Vida), Roşiori-Földvár (Cetatea de Pământ), Săcueni-Ökörvár (Cetatea Boului)21, Căpleni-Királyföldek22, Salonta-Testhalom23, Gomba-Várhegy24, Hatvan-Strázsahegy25, Tószeg-Laposhalom26, Tiszaluc-Dankadomb27, Ároktő-Dongóhalom28, Tarcal-Mézmáj tető29, Budapest-Várhegy30, Gerjen-Váradpuszta31, Alpár-Várdomb32, Baks-Homokbánya33, Szentendre-Pannóniatelep34, Solymár-Várhegy35, Törökszentmiklos-Terehalom, Jászdozsa-

12 Dani 1999, p. 60, pl. 26/2. 13 Kulcsár 1997, p. 34, pl. 14/2. Sunt menţionate şi alte staţiuni din epoca bronzului cu astfel de vase: Diósd, Tabán etc. (ibidem, nota 28). 14 Roman, Németi 1986, p. 204, fig. 5/2. 15 Németi 2011, p. 72 şi urm., fig. 7/1-2; 9-10. 16 Ibidem, p. 70 şi urm., fig. 2-5. 17 Inedit în colecţia Muzeului din Satu Mare. Este vorba de un fragment de vas cu pereţii groşi, de culoare gălbuie în exterior, cenuşie în interior, pasta cu cioburi pisate, arderea bună, decorat în exterior cu scrijelituri adânci în formă de scoarţă de copac dispuse oblic şi într-un registru de linii în zigzag, iar în interior cu striuri adânci dezordonate. Peretele interior era prevăzut cu o reţea de mici proeminenţe conice, din care se mai păstrează una. 18 Popa 2005, p. 88, pl. 7/7. Este greu de precizat dacă proeminenţa interioară de pe acest fragment este o apariţie izolată, eventual chiar întâmplătoare, sau făcea parte dintr-o reţea de proeminenţe. 19 Ордентлих 1963, p. 119, fig. 5/5. 20 Máthé 1984, p. 155, fig. 11/18. 21 Ordentlich 1974, p. 142. 22 Németi 2011, p. 72, fig. 6. 23 Fazecaş 2010, p. 113, pl. 8/7. 24 Kubinyi 1861, pl. 8/60. 25 Tompa 1935, p. 28 şi urm., fig. 20-23. 26 Mozsolics 1952, p. 45, pl. 14/17; Banner et alii 1957, fig. 9/9. 27 Kalicz 1968, p. 156, pl. 41/24; 43/1, 7-8; 46/20. 28 Fischl 2006, nr. 150, 205. 29 Kalicz 1968, pl. 58/18. 30 Marosi-Soós 1977, fig. 219-220. 31 Szabó 1992, p. 76, pl. 85/1. 32 Bóna, Nováki 1982, p. 67, pl. 11/4, 7. 33 Fischl et alii 1999, p. 106, fig. 24/1-3. 34 Dinnyés et alii 1986, p. 283, pl. 13/7. 35 Bóna, Nováki 1982, p. 67.


117

Kápolnahalom, Alsóvadász-Várdomb36. Fragmente de vas cu proeminenţe interioare provin şi din aşezarea tell de la Medieşu Aurit-Ciuncaş37.

Câte un vas prevăzut cu proeminenţe interioare a apărut şi într-un mormânt Vatya din staţiunea eponimă38, respectiv în mormintele Vatya şi Koszider de la Dunaújváros-Duna-dűlő39, precum şi într-o aşezare din faza Protoszeremle a culturii ceramicii cu incrustaţii în alb sudpanonice de la Pécsudvard-Szécsényi u.40.

Vase cu proeminenţe interioare au fost descoperite şi în Slovacia, ele fiind prezente deja în obiective Nyírség: Čičarovce-Veľká Moľva41, precum şi în aşezări Hatvan, Otomani şi Maďarovce: Malé Kosihy-Törökdomb42, Gánovce43, Barca44, Nitrianský Hradok-Zameček45, Vesele-Hradisko46, dar şi într-un mormânt de la Patince, ce aparţine culturii ceramicii incrustate nordpanonice47. Ele apar şi în Cehia şi Austria de Jos, în cadrul culturii Vĕteřov: Mušov48, Budkovice49, Böheimkirchen50, Waidendorf-Buhuberg51, Frauendorf52, dar şi în Austria de Sus: Ansfelden53 şi Bavaria: Essenbach-Unterwatenbach54. Autorii citaţi menţionează şi alte descoperiri de acest fel din amintitele ţări sau regiuni şi accentuează faptul că vasele cu proemeninţe interioare au o origine sud-estică, concentrarea lor cea mai mare fiind în România şi în Ungaria55.

Este încă de precizat că, în mod cert fără legătură genetică cu descoperirile citate mai sus, proeminenţe conice apar şi pe partea interioară a fundului unui vas ieşit la iveală în sanctuarul de dată mai recentă de la Bagachina-Bulgaria56, precum şi în interiorul unor vase în formă de butoi din aşezări ale perioadei Urnenfelderzeit din Ungaria: Şagu57, Szigliget-Szabadság u. 1558, Érd-Simonpuszta59. Fragmente de vas

36 Informaţii oferite cu amabilitate de Judith Tárnoki şi Ildikó Szathmári. 37 Németi 2011, p. 70. Apartenenţa culturală a acestui sit nu este deocamdată stabilită fără dubii. Date mai noi cu privire la aşezarea de la Medieşu Aurit-Ciuncaş, la Marta, Ştefan 2011. 38 Kada 1909, p. 130, pl. 3/2. 39 Vicze 2011, p. 111, 126, pl. 103/5; 104/1; 186/2. 40 Gáti 2009, p. 57 şi urm., fig. 4/1. 41 Kaminská 2007, p. 259, pl. 19/8. 42 Točik 1981a, p. 42, pl. 20, 23-25. 43 Novotný, Kovalčik 1977, p. 31, nr. 3476, pl. 14/3476. 44 Točik 1964a, nota 218. 45 Točik 1978, pl. 82/8; 91/6, 12; 131/5; 150/17; Točik 1981b, p. 186, 209, 256; Točik 1981c, p. 38, 108. 46 Točik 1964a, pl. 31/10; 34/5, 8, 11; 51/10; Točik 1964b, p. 228. 47 Dušek 1960, p. 162, pl. 30/1, 5. 48 Geisler, Stuchliková 1986, fig. 5/5. 49 Ondraček, Stuchliková 1988, fig. 4/6. 50 Neugebauer 1977, pl. 26/1; 54/9; 61/5; 83/6. 51 Hahnel 1988, p. 59, pl. 30/10; 40/5; 101/13. 52 Hasenhüdl 2003, p. 657. 53 Trebsche 2003, p. 82, fig. 7. 54 Hübner 1990, p. 35 şi urm., fig. 29/3. 55 Vezi şi Stuchlík 2003, p. 448. 56 Bonev 2002, p. 10 şi urm., fig. 12. 57 Sava et alii 2011, p. 76 şi urm., fig. 152. 58 Horváth 1974, p. 57, fig. 3. 59 Oravecz, Mráv 2009, p. 44, fig. 4/8.

Carol Kacsó

118

cu proeminenţe interioare au fost găsite şi în staţiunea de la Čičovice-Cehia, care aparţine culturii Bylany din Hallstattul mijlociu60.

Este evident că proeminenţele interioare nu au avut un rol decorativ, ele se deosebesc deci prin funcţia lor de cele plasate pe pereţii exteriori, din acest motiv nici nu cred că este oportună discutarea lor simultană, aşa cum a încercat R. Băjenaru61. În plus, datorită prezenţei lor îndelungate, începând cu epoca cuprului62 şi continuând până în epoca hallstattiană, ele nu pot servi nici ca repere cronologice63.

În privinţa utilităţii vaselor cu proeminenţe interioare au fost emise mai multe ipoteze. Astfel, s-a presupus că ele au fost destinate unor activităţi de cult64, că au fost întrebuinţate la producerea de băuturi alcoolice65 sau au fost folosite la coptul prăjiturilor66. S-a susţinut şi ideea că ele au servit la extragerea smântânii şi untului din lapte67. Potrivit unei alte ipoteze, vasele de acest tip au fost folosite la conservarea prin saramură a alimentelor, proeminenţele, dar şi scrijeliturile interioare, întâlnite la mai multe vase, având menirea de a împiedica aderenţa la pereţi a alimentelor introduse în respectivele recipiente, în felul acesta saramura putând acţiona din toate părţile68. Există însă şi exemplare, cum sunt vasele de la

60 Vokolek 2007, p. 22, pl. 13/16, 18. 61 Băjenaru 1996, p. 313 şi urm.; Băjenaru 2003, p. 152 şi urm. Proeminenţele interioare sunt considerate şi de H. Ciugudean (Ciugudean 2003, p. 97 şi urm.) un tip de decor cu o semnificaţie similară proeminenţelor exterioare. Cele două categorii de proeminenţe sunt tratate în aceeaşi manieră şi de C. I. Popa (Popa 2005, p. 88 şi urm.), care exprimă totuşi semne de întrebare cu privire la posibilele paralelismele cronologice între descoperirile din nord-estul Ungariei şi cele din sudul României, trasate pe baza aşa-numitului „decor de tip arici”. 62 Vase cu proeminenţe interioare sunt prezente mai ales în cultura Baden, vezi de exemplu piesele de la Ossarn, din Austria de Jos (Stapel 1999, p. 358), şi Nagyrécse, din Transdanubia (Bondár 2008, p. 40, fig. 12/3). 63 Proeminenţe ce acoperă spaţii relativ extinse pe pereţii exteriori sau chiar întreaga suprafaţă exterioară sunt prezente, de asemenea, pe ceramica dintr-un vast spaţiu, din bronzul timpuriu - de exemplu vasul de la Groß-Gastrose [Brandenburg], dintr-un ansamblu ce aparţine culturii Únětice (Breddin 1960, fig. 2), vasul din aşezarea de la Waidendorf-Buhuberg [Austria de Jos] al aceleiaşi culturi (Benkovsky-Pivovarová 2008, pl. 3/9), respectiv vasul de la Opatovice u Rajhradu [Moravia] al culturii Vĕteřov (Tihelka 1962, pl. 20/7) - până în bronzul târziu - de exemplu vasul din aşezarea Noua de la Negrileşti-Centrala termică (Adamescu, Ilie 2011, fig. 3, 6), vasul dintr-un mormânt al culturii lusaciene de la Beluša [Slovacia], datat într-o perioadă ce se întinde de la sfârşitul lui BD până în HaA1 (Furmánek 1970, fig. 3), vasele din mormintele de la Heuchelheim-Klingen, Haßloch, Offenbach a. Queich [Rheinland-Pfalz] (Zylmann 1983, pl. 25/A6; 27B; 65/A4), vasele din cimitirul de la Budapest-Békásmegyer [Ungaria] (Kalicz-Schreiber 2010, pl. 32/4; 42/9; 116/4 etc.), respectiv vasul dintr-un mormânt de la Skalice [Boemia] (Vokolek 2002, pl. 27/2). 64 Točik 1964a, p. 37; Točik 1964b, p. 228; Furmánek et alii 1999, p. 57. 65 Hampl, Windl 1985, p. 56; Hahnel 1988, p. 59; Fischl 2006, p. 158. 66 Kada 1909, p. 130. 67 Horváth 1974, p. 59 şi urm. Sunt menţionate vase cu proeminenţe interioare într-un interval de timp foarte îndelungat şi pe un spaţiu ce se întinde până în Orientul Apropiat, precum şi analogii etnografice pentru vasele în formă de butoi, menite a demonstra că acestea au fost folosite la prepararea untului. Lipseşte însă o explicaţie plauzibilă cu privire la rolul proeminenţelor interioare; vezi şi Roman, Németi 1986, p. 204; Bondár 2008, p. 40 şi urm.; Németi 2009; Tóth 2009; Németi 2011; Sava et alii 2011, p. 80. 68 Tompa 1935, p. 28 şi urm.


119

Oarţa de Sus-Ghiile Botii şi de la Ároktő-Dongóhalom69, care au gura strâmtă, în ele neputând fi întroduse decât lichide sau, eventual, bucăţi mici de alimente solide. În legătură cu vasele de acest fel confecţionate din pastă grosieră s-a atras atenţia şi asupra faptului că a fost foarte dificilă curăţarea lor, din acest motiv este de presupus că ele au fost folosite la prepararea, conservarea alimentelor care nu necesitau utilizarea unor vase curăţate în mod regulat70.

Pare destul de probabil că tipul de vas cu proeminenţe interioare era multifuncţional în activităţile casnice (conservare prin saramură, fermentare etc.). Vasele din pastă fină, cu o dispunere regulată a proeminenţelor pe fund şi în porţiunile ce corespund cu locurile în care la exterior sunt plasate torţile, întâlnite mai ales în regiunea Dunării Mijlocii într-o perioadă ulterioară intervalului de timp sincron bronzului timpuriu din estul Bazinului Carpatic, au putut avea şi o altă destinaţie, legată, foarte probabil, de activităţile de cult.

Revenind la vasul cu proeminenţe interioare de la Oarţa de Sus, este de discutat dacă acesta aparţine repertoriului ceramic al culturii Wietenberg sau dacă este un exemplar „importat”. Deocamdată nu se poate da un răspuns lipsit de dubii la această problemă. După cum am mai spus, nu cunosc în mediul Wietenberg vase cu proeminenţe interioare. Fireşte, nu exclud posibilitatea ca astfel de vase, chiar publicate, să existe în acest mediu, dar ele nu sunt menţionate în cadrul diferitelor analize ale ceramicii Wietenberg71. În momentul de faţă pare mai probabil că vasul de la Oarţa de Sus reprezintă o piesă de „import” fie din aria Otomani, fie din aria Hatvan72 sau, eventual, o imitaţie locală a unui exemplar provenit din teritoriul acestor culturi.

Contributions to the Knowledge of the Bronze Age Pottery from Oarţa de Sus-Ghiile Botii (I)

(Abstract)

Between 1980 and 1985, as well as in the year 1990, extensive archeological excavations were carried out approx. 1.5 km north of Oarţa de Sus (Oarţa de Jos Commune, Maramureş County) on a hill situated in a dominant position, at the site called Ghiile Botii (fig. 1). A ritual site of particular interest belonging to Wietenberg culture was partially uncovered there. It consists of a circular ditch (fig. 2) and numerous pits, both inside the ditch and around it. The ditch and pits were used for depositing human and animal offerings along a rich and diverse inventory (pottery, metal objects [gold, silver, bronze], molds, clay, bone, antler and stone items).

69 Fischl 2006, nr. 205. 70 Szathmári 2009, p. 303. Autoarea nu exclude posibilitatea ca vasele să fi servit în procesul de acrire a unor alimente. Michaela Lochner, după prezentarea diferitelor păreri în legătură cu semnificaţia vaselor în formă de butoi ale perioadei Urnenfelderzeit, dar şi a vaselor cu proeminenţe interioare ale bronzului timpuriu, ajunge la concluzia că în prezent nu pot fi trase concluzii certe cu privire la funcţia lor, vezi Lochner 2012, p. 202. 71 Vezi Horedt 1960, p. 115 şi urm.; Chidioşan 1980, p. 27 şi urm.; Andriţoiu 1992, p. 34 şi urm.; Boroffka 1994, p. 115 şi urm.; Rotea 1999, p. 62 şi urm. 72 Ceramica ambelor culturi este prezentă prin piese tipice la Oarţa de Sus-Ghiile Botii.

Carol Kacsó

120

The present paper showcases a fragmentary vessel for which there is no correspondent among the other Wietenberg findings. We are dealing with a vessel featuring wart-like protrusions on the inside (fig. 3-4). Such vessels were encountered in the Bronze Age in earlier contexts (Makó, Nyírség, Nagyrév, Sanislău) and are relatively common also in the Middle Bronze Age (in the area of the Hatvan, Otomani-Füzesabony, Vatya, Maďarovce, Vĕteřov, North-Pannonian cultures). Less common are in the Urnenfelder culture and the Hallstatt period.

As to the use of such vessels, various opinions exist: they served as fermentation vessels for alcohol production, for making butter, to store salt meat etc. Certain researchers consider them cult objects. Rough vessels with wart-like protrusions on the inside were probably multipurpose in former households. The fine-temper ones were probably used in cult activities.

The piece from Oarţa de Sus was found in Pit 3. At the bottom of this pit, stood two horses placed close to one another in a curved position. Near the skull of one horse there were two trapezoidal bone cheekpieces (psalias) with inserted pins. Additionally, there lay a small animal and a vessel. Near and especially on the bones of the horses lay numerous vessels as well as many potsherds. Over these, partially outside the pit, piled up the bones of other two horses, scattered human and animal bones, clay loom-weights, “stick heads” made of clay, an unidentified bronze object, a small bronze (?) fragment, burnt residues (burnt clay, pieces of charcoal). The whole ensemble was covered with stones and boulders some of which showed obvious burn marks.

Some of the inventory of Pit 3 is also published (fig. 5-19). The published material, as well as the inventories of all the other pits from Oarţa de Sus-Ghiile Botii and the findings from the first filling stage of the pit belong to the second development stage of the Wietenberg culture (according to N. Chidioşan’s periodization).

Explanation of figures Fig. 1. Ghiile Botii Hill from Oarţa de Sus (Photo: C. Kacsó). Fig. 2. Trench profile. Status 1985 (Photo: C. Kacsó). Fig. 3. Oarţa de Sus-Pit 3. Vessel featuring wart-like protrusions on the inside (Drawing: Z.

Şomcutean). Fig. 4. Oarţa de Sus-Pit 3. Vessel featuring wart-like protrusions on the inside (Photo: Z.

Şomcutean). Fig. 5. Oarţa de Sus-Pit 3. Storage vessel (Photo: Z. Şomcutean). Fig. 6. Oarţa de Sus-Pit 3. Storage vessel (Photo: Z. Şomcutean). Fig. 7. Oarţa de Sus-Pit 3. Vessel with lid (Photo: C. Robescu). Fig. 8. Oarţa de Sus-Pit 3. Vessel (Photo: C. Robescu). Fig. 9. Oarţa de Sus-Pit 3. Smoker vessel (Photo: C. Robescu). Fig. 10. Oarţa de Sus-Pit 3. Cup (Photo: C. Robescu). Fig. 11. Oarţa de Sus-Pit 3. Pottery (Drawing: C. Kacsó). Fig. 12. Oarţa de Sus-Pit 3. Pottery (Drawing: C. Kacsó). Fig. 13. Oarţa de Sus-Pit 3. Pottery (Drawing: C. Kacsó). Fig. 14. Oarţa de Sus-Pit 3. Pottery (Drawing: C. Kacsó). Fig. 15. Oarţa de Sus-Pit 3: 1-2 - bone cheekpieces; 3 - “stick head”; 4-5 - bronze items (Drawings:

C. Kacsó). Fig. 16. Oarţa de Sus-Pit 3. Burnt clay loom-weights (Photo: Z. Şomcutean). Fig. 17. Oarţa de Sus-Pit 3. Burnt clay loom-weights (Photo: Z. Şomcutean). Fig. 18. Oarţa de Sus-Pit 3. Burnt clay loom-weights (Photo: Z. Şomcutean). Fig. 19. Oarţa de Sus-Pit 3. Burnt clay loom-weights (Photo: Z. Şomcutean).


121

Beiträge zur Kenntnis der bronzezeitlichen Keramik von

Oarţa de Sus-Ghiile Botii (I)

(Zusammenfassung) Zwischen den Jahren 1980 und 1985 sowie im Jahre 1990 wurden ungefähr 1,5 km nördlich

der Ortschaft Oarţa de Sus (Gm. Oarţa de Jos, Bez. Maramureş), auf einer Anhöhe in dominanter Position, an der Ghiile Botii genannten Stelle (Abb. 1), umfangreiche archäologische Grabungen durchgeführt. Es wurde hier eine Kultstätte von besonderem Charakter teilweise freigelegt, die der Wietenberg-Kultur angehört. Die Kultstätte besteht aus einer künstlich angelegten Erhöhung auf dem oberen Teil der Anhöhe, wo ein kreisförmiger Graben (Abb. 2) und zahlreiche Gruben ergraben wurden. Sowohl der Graben als auch die Gruben dienten als Niederlegungsstellen von menschlichen und tierischen Opfern, zusammen mit einem reichen und vielfältigen Inventar (Keramik, Metallgegenstände [Gold, Silber, Bronze], Gußformen, Ton- Knochen- Geweih- und Steingegenstände).

Im vorliegenden Aufsatz stelle ich ein fragmentarisches Gefäß vor, das aus dieser Fundstelle stammt und keine Entsprechungen in anderen Wietenberg-Befunden hat. Es handelt sich um ein Gefäß, das auf der Innenseite mit Warzen versehen ist (Abb. 3-4). Solche Gefäße kommen in der Bronzezeit schon in frühen Kontexten (Makó, Nyírség, Nagyrév, Sanislău) vor und sind relativ gut auch in der mittleren Bronzezeit (im Milieu der Hatvan-, Otomani-Füzesabony-, Vatya-, Maďarovce-, Vĕteřov-, nordpannonischen Kultur) vertreten. Seltener sind sie auch aus der Urnenfelder- oder der Hallstattzeit bekannt.

Über die Deutung dieser Gefäße wurden verschiedene Meinungen ausgesprochen: sie dienten als Gärgefäß zur Herstellung alkoholischer Getränke oder zur Verarbeitung von Butter, bzw. zur Konservierung von Pökelfleisch etc. Manche Forscher betrachten sie als Kultgegenstände. Wahrscheinlich waren die Grobgefäße mit Warzen auf der Innenseite multifunktionell im damaligen Haushalt. Jene mit feiner Magerung wurden vermutlich bei Kultaktivitäten benutzt.

Das Exemplar von Oarţa de Sus wurde in der Grube 3 entdeckt. Auf dem Boden dieser Grube wurden zwei Pferde in einer gekrümmten Stellung dicht nebeneinander aufgefunden. Neben dem Schädel des einen Pferdes befanden sich zwei trapezoide Knochenplattenknebel mit eingesetzten Stiften. Ferner wurden auf dem Boden noch ein anderes kleineres Tier und ein Gefäß niedergelegt. Neben und besonders auf den Knochen der Pferde lagen eine sehr große Anzahl von Gefäßen sowie zahlreiche Scherben. Über dieser Deponierung, partiell schon außerhalb der Grube wurden die Knochen der anderen zwei Pferde, vereinzelte menschliche und weitere tierische Knochen, Tongewichte, „Stockköpfe” aus Ton, ein unbestimmbares Bronzestück, ein kleines Bronze (?) fragment, Verbrennungsreste (verbrannte Erde, Holzkohlenstücke) aufgehäuft. Das ganze Ensemble wurde mit Steinen und Felsstücken bedeckt, von denen einige offensichtliche Verbrennungsspuren zeigten.

Ein Teil des Inventars der Grube 3 wird ebenfalls publiziert (Abb. 5-19). Das veröffentlichte Material, wie auch die Inventare aller anderen Gruben von Oarţa de Sus-Ghiile Botii und die Funde der ersten Verfüllungsphase des Grabens, gehören zur zweiten Entwicklungsetappe der Wietenberg-Kultur (laut der Periodisierung von N. Chidioşan).

Abbildungsverzeichnis Abb. 1. Die Anhöhe Ghiile Botii von Oarţa de Sus (Foto: C. Kacsó). Abb. 2. Profil des Grabens. Stand 1985 (Foto: C. Kacsó). Abb. 3. Oarţa de Sus-Grube 3. Gefäß mit Warzen auf der Innenseite (Zeichnung: Z. Şomcutean). Abb. 4. Oarţa de Sus-Grube 3. Gefäß mit Warzen auf der Innenseite (Foto: Z. Şomcutean). Abb. 5. Oarţa de Sus-Grube 3. Vorratsgefäß (Foto: Z. Şomcutean). Abb. 6. Oarţa de Sus-Grube 3. Vorratsgefäß (Foto: Z. Şomcutean). Abb. 7. Oarţa de Sus-Grube 3. Gefäß mit Deckel (Foto: C. Robescu). Abb. 8. Oarţa de Sus-Grube 3. Gefäß (Foto: C. Robescu).

Carol Kacsó

122

Abb. 9. Oarţa de Sus-Grube 3. Räuchergefäß (Foto: C. Robescu). Abb. 10. Oarţa de Sus-Grube 3. Tasse (Foto: C. Robescu). Abb. 11. Oarţa de Sus-Grube 3. Keramik (Zeichnung: C. Kacsó). Abb. 12. Oarţa de Sus-Grube 3. Keramik (Zeichnung: C. Kacsó). Abb. 13. Oarţa de Sus-Grube 3. Keramik (Zeichnung: C. Kacsó). Abb. 14. Oarţa de Sus-Grube 3. Keramik (Zeichnung: C. Kacsó). Abb. 15. Oarţa de Sus-Grube 3: 1-2 - Knochenplattenknebel, 3 - „Stockkopf”, 4-5 - Bronzestücke

(Zeichnungen: C. Kacsó). Abb. 16. Oarţa de Sus-Grube 3. Tongewichte (Foto: Z. Şomcutean). Abb. 17. Oarţa de Sus-Grube 3. Tongewichte (Foto: Z. Şomcutean). Abb. 18. Oarţa de Sus-Grube 3. Tongewichte (Foto: Z. Şomcutean). Abb. 19. Oarţa de Sus-Grube 3. Tongewichte (Foto: Z. Şomcutean).

Abrevieri bibliografice Adamescu, Ilie 2011 - Adrian Adamescu, Costel Ilie, Aşezarea din perioada Bronzului târziu de

la Negrileşti, jud. Galaţi, în SAA, 17, 2011, p. 19-47. Andriţoiu 1992 - Ioan Andriţoiu, Civilizaţia tracilor din sud-vestul Transilvaniei în epoca

bronzului, BTh, II, Bucureşti, 1992. Banner et alii 1957 - János Banner, István Bóna, Lewis Márton, Die Ausgrabungen von L.

Márton in Tószeg, în ActaArchHung, 10, 1957, p. 1-140. Băjenaru 1996 - Radu Băjenaru, Un tip de decor specific bronzului timpuriu, în SCIVA,

47, 1996, 3, p. 313-323. Băjenaru 2003 - Radu Băjenaru, Die Siedlung von Odaia Turcului und die südlichen

Beziehungen der nordländischen Frühbronzezeit, în PZ, 78, 2003, p. 140-155.

Benkovsky-Pivovarová 2008 - Zoja Benkovsky-Pivovarová, Zur bronzezeitlichen Siedlung Buhuberg in Waidendorf, în Študijné Zvesti AUSAV, 43, 2008, p. 23-41.

Bóna, Nováki 1982 - István Bóna, Gyula Nováki, Alpár bronzkori és Árpád-kori vára. Alpár, în Cumania, 7, 1982, p. 17-268.

Bondár 1999 - Mária Bondár, Rézkori és korabronzkori településmaradvány Gyomaendrődön, în BMMK, 20, 1999, p. 47-65.

Bondár 2008 - Mária Bondár, Késő rézkori település Nagyrécse határában, în Zalai Múzeum, 17, 2008, p. 33-58.

Bonev 2002 - Alexander Bonev, Kultovi predmeti ot Severozapadnia Trakija ot k’snata bronzova, načaloto na rannata željaznata epoha, în Arheologija, 43, 2002, 2, p. 5-12.

Boroffka 1994 - Nikolaus G. O. Boroffka, Die Wietenberg-Kultur. Ein Beitrag zur Erforschung der Bronzezeit in Südosteuropa, I-II, UPA, 19, 1994.

Breddin 1960 - Rolf Breddin, Frühbronzezeitliche Gefäße von Groß-Gastrose, Kr. Guben, în AusgrabFunde, 5, 1960, p. 113-116.

Chidioşan 1980 - Nicolae Chidioşan, Contribuţii la istoria tracilor din nord-vestul României. Aşezarea Wietenberg de la Derşida, Oradea, 1980.

Ciugudean 2003 - Horia Ciugudean, Noi contribuţii privind Bronzul timpuriu din Transilvania, în Apulum, XL, 2003, p. 90-122.

Dani 1999 - János Dani, A korabronzkori Nyírség-kultúra települései Polgár határában, în DMÉ, 1997-1998 (1999), p. 49-128.

Dinnyés et alii 1986 - István Dinnyés, Klára Kővári, Zsuzsa Lovág, Sarolta Tettamanti, Judit Topál, István Torma, Pest megye régészeti topográfiája. A budai és a szentendrei járás (XIII/1), Magyarország régészeti topográfiája, 7, Budapest, 1986.


123

Dušek 1960 - Mikulas Dušek, Patince - das Gräberfeld der Nordpannonischen Kultur, în Bohuslav Chropovský, Mikulas Dušek, Belo Polla (ed.), Gräberfelder aus der älteren Bronzezeit in der Slowakei, Archaeologica Slovaca Fontes 3, Bratislava, 1960, p. 139-296.

Fazecaş 2010 - Gruia Fazecaş, Aşezarea aparţinând epocii bronzului de la Salonta „Testhalom”. Sondajul arheologic din anul 1958, în Horia Pop, Ioan Bejinariu, Sanda Băcueţ-Crişan, Dan Băcueţ-Crişan (ed.), Identităţi culturale locale şi regionale în context european. Studii de arheologie şi antroplogie istorică/Local and Regional Identities in European Context. Archaeology and Historical Anthropology. In memoriam Alexandri V. Matei, Cluj-Napoca, 2010, p. 111-121.

Fischl 2006 - Klára P. Fischl, Ároktő-Dongóhalom bronzkori Tell-telep - Bronzezeitliche Tell-Siedlung in Ároktő-Dongóhalom, Borsod-Abaúj-Zemplén Megye Régészeti Emlékei, Miskolc, 2006.

Fischl et alii 1999 - Klára P. Fischl, Viktoria Kiss, Gabriella Kulcsár, Kora és középső bronzkori település Baks-Homokbánya (Csongrád megye) lelőhelyen, în StudArch, 5, 1999, p. 77-190.

Furmánek 1970 - Václav Furmánek, Lužické žárové pohřebište v Beluš, în SlovArch, XVIII, 1970, p. 433-450.

Furmánek et alii 1999 - Václav Furmánek, Ladislav Veliačik, Jozef Vladár, Die Bronzezeit im slowakischen Raum, PAS, 15, Rahdem/Westf., 1999.

Gáti 2009 - Csilla Gáti, Középső bronzkori tárológödör Pécsudvardról, în ŐL, 11, 2009 (2010), p. 50-61.

Geisler, Stuchlíková 1986 - Martin Geisler, Jana Stuchlíková, Vĕteřovske sídliště v Mušově (okr. Břeclav), în AR, 38, 1986, p. 121-138.

Hahnel 1988 - Bernhard Hahnel, Waidendorf - Buhuberg. Siedlung der Věteřovkultur. Forschungen in Stillfried, 8, 1988, p. 7-271.

Hampl, Windl 1985 - Franz Hampl, Helmut Windl, Das Museum für Urgeschichte des Landes Niederösterreich mit urgeschichtlichem Freilichtmuseum in Asparn an der Zaya, Wien, 1985.

Hasenhündl 2003 - Gerhard Hasenhündl, KG Frauendorf, MG Sitzendorf an der Schmida, VB Hollabrunn, în FbÖst, 42, Wien, 2003, p. 657.

Horedt 1960 - Kurt Horedt, Die Wietenbergkultur, în Dacia, n.s., IV, 1960, p. 107-137.

Horváth 1974 - László Horváth, Őskori hordó alakú edény Szigligetről, în AÉ, 101, 1974, p. 55-63.

Hübner 1990 - Werner Hübner, Essenbach-Unterwatenbach (Lkr. Landshut), în BV, Beiheft 3, 1990, p. 35-36.

Kacsó 1987 - Carol Kacsó, Beiträge zur Kenntnis des Verbreitungsgebietes und der Chronologie der Suciu de Sus-Kultur, în Dacia, n.s., XXXI, 1987, p. 51-75.

Kacsó 1998 - Carol Kacsó, Eine Sonderform der Wietenberg-Keramik: die geschlitzte Tonröhre, în Horia Ciugudean, Florin Gogâltan (ed.), The Early and Middle Bronze Age in the Carpathian Basin, Alba Iulia, BMA, VIII, 1998, p. 255-266.

Kacsó 2004 - Carol Kacsó, Mărturii arheologice, Colecţii Muzeale, 1, Baia Mare, 2004.

Kacsó 2005 - Carol Kacsó, Un vas Wietenberg cu decor deosebit de la Oarţa de Sus, în Marmatia, 8/1, 2005, p. 125-129.

Kacsó 2011 - Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al judeţului Maramureş, vol. I-II, BiblMarmatia, 3, Baia Mare, 2011.

Kada 1909 - Elek Kada, Bronzkori urnatemető Vatyán (Pest M.), în AÉ, 29, 1909, p. 124-130.

Kalicz 1967 - Nándor Kalicz, A korabronzkori nyírségi csoport telepe Nyírpazony határában, în AÉ, 94, 1967, p. 3-19.

Carol Kacsó

124

Kalicz 1968 - Nándor Kalicz, Die Frühbronzezeit in Nordost-Ungarn. Abriss der Geschichte des 19.-16. Jahrhunderts v.u.Z., ArchHung, s.n., XLV, Budapest, 1968.

Kalicz-Schreiber 2010 - Rózsa Kalicz-Schreiber, Ein Gräberfeld der Spätbronzezeit von Budapest-Békásmegyer, Budapest, 2010.

Kaminská 2007 - L’ubomíra Kaminská, Praveké osídlenie pieskovej duny Veľka Moľva v Čičaroviach – Vorgeschichtliche Ansiedlung der Sanddüne Veľka Moľva in Čičarovce, în SlovArch, 55, 2007, p. 203-260.

Kővári, Patay 2005 - Klára Kővári, Róbert Patay, A Settlement of the Makó Culture at Üllő. New Evidence for Early Bronze Age Metalworking, în CommArchHung, 2005, p. 83-137.

Kubinyi 1861 - Ferenc Kubinyi, Magyarországban talált kő- és bronzkori régiségek, în ArchKözl, 2, 1861, p. 81-113.

Kulcsár 1997 - Gabriella Kulcsár, Adatok a Dél-Alföld kora bronzkori történetehéz, în Péter Havassy (ed.), Látták Troia kapuit. Bronzkori leletek a Közép-Tisza vidékéről, Gyula, 1997, p. 15-56.

Lochner 2012 - Michaela Lochner, Thunau am Kamp – eine befestigte Höhensiedlung der Urnenfelderkultur und der aussergewöhnliche Fund eines Tonfässchens, în Wojciech Blajer (ed.), Perigrinationes archaelogicae in Asia et Europa Joanni Chochorowski dedicatae, Kraków, 2012, p. 193-203.

Marosi-Soós 1977 - Ágnes Marosi-Soós, A budai várpalota újabb ásatásának bronzkori leletanyagáról, în BR, 24, 1977, p. 167-172, fig. 213-220.

Marta, Ştefan 2011 - Liviu Marta, Dan Ştefan, Geophysical Survey in the Bronze Age Settlement from Medieşu Aurit “Ciuncaş”, Satu Mare County, în Despina Măgureanu, Dragoş Măndescu, Sebastian Matei (ed.), Archaeology: Making of and Practice. Studies in honor of Mircea Babeş at His 70th anniversary, Piteşti, 2011, p. 363-371.

Máthé 1984 - Mártá Sz. Máthé, Preliminary Report on the 1977-1982 Excavations at the Eneolithic and Bronze Age Settlement of Berettyóujfalu-Herpály, în ActaArhHung, 36, 1984, p. 137-159.

Mozsolics 1952 - Amália Mozsolics, Die Ausgrabungen in Tószeg im Jahre 1948, în ActaArchHung, 2, 1952, p. 35-69.

Németi 2009 - János Németi, Kora bronzkori vajkészítő edény (köpülő), comunicare la conferinţa „III. Erdélyi Magyar Régészeti Konferencia, Sepsiszentgyörgy, 2009, november 6-8”.

Németi 2011 - János Németi, Bronzkori vajkészitő edény - Bronze Age Butter Churns, în JAMÉ, 53, 2011, p. 69-81.

Neugebauer 1977 - Johannes W. Neugebauer, Böheimkirchen. Monographie des namengebendes Fundortes der Böheimkirchnergruppe der Vĕteřovkultur, în ArchAustr, 61-62, 1977, p. 31-207.

Novotný, Kovalčik 1977 - Bohuslav Novotný, Richard M. Kovalčik, Katalóg archeologickýh pamiatok Spiša 2, Gánovce, Poprad, 1977.

Ondraček, Stuchlíková 1988 - Jaroslav Ondraček, Jarka Stuchlíková, Sídlište v Budkovicíich a jeho postavení v rámci věteřoské skupiny, în PamArch, 79, 1988, p. 5-37.

Oravecz, Mráv 2009 - Hargita Oravecz, Zsolt Mráv, Jelentés az Érd, Simonpuszta lelőhelyen végzett 2007. és 2008. évi leletmentésről, în Régészeti kutatások Magyarországon 2008, Budapest, 2009, p. 43-59.

Ордентлих 1963 - И. Ордентлих, Поселения в Отомани в свете последних раскопок, în Dacia, n.s., VII, 1963, p. 115-138.

Ordentlich 1974 - Ivan Ordentlich, Aspecte privind cultura Otomani, în Crisia, IV, 1974, p. 135-151.

Popa 2005 - Cristian I. Popa, Modificări culturale la finalul Bronzului timpuriu şi începutul Bronzului mijlociu în Transilvania, în Cristian I. Popa, Gabriel T.


125

Rustoiu (ed.), Omagiu profesorului Ioan Andriţoiu cu prilejul împlinirii a 65 de ani. Studii şi Cercetări Arheologice, Alba Iulia, 2005, p. 51-183.

Roman, Németi 1986 - Petre Roman, János Németi, Descoperiri din perioada timpurie (pre-Otomani) a epocii bronzului în nord-vestul României, în SCIVA, 37, 1986, 3, p. 198-232.

Rotea 1999 - Mihai Rotea, Cultura Wietenberg, Bucureşti, 1999 (teză de doctorat nepublicată).

Sava et alii 2011 - Victor Sava, George Pascu Hurezan, Florin Mărginean, Luminiţa Andreica, Şagu Sit A1_1 o aşezare a epocii finale a bronzului la Mureşul de Jos, Cluj-Napoca, 2011.

Stapel 1999 - Andrea Stapel, Bronzezeitliche Deponierungen im Siedlungsbereich: Altdorf-Römerfeld und Altheim, Landkreis Landshut, Tübinger Schriften zur Ur- und Frühgeschichtlichen Archäologie, 3, Münster, New York, München, Berlin, 1999.

Stuchlík 2003 - Stanislav Stuchlík, Die Beziehungen Mährens zu den südöstlichen Gebieten am Anfang der Bronzezeit, în Carol Kacsó (ed.), Bronzezeitlichen Kulturerscheinungen im karpatischen Raum. Die Beziehungen zu den benachbarten Gebieten. Ehrensymposium für Alexandru Vulpe zum 70. Geburtstag Baia Mare 10.-13. Oktober 2001, Baia Mare, 2003, p. 445-468.

Szabó 1992 - Géza Szabó, A Dunaföldvár-Kalvária tell-település kora bronzkori rétegsora, în BÁMÉ, 17, 1992, p. 35-182.

Szathmári 2009 - Ibolya Szathmári, Megjegyzések a bronzkori háztartások edénykészletéről, în Tisicum, 19, 2009, p. 295-307.

Tihelka 1962 - Karel Tihelka, Moravský věteřovský typ - II. Část (Material), în Študijné Zvesti AUSAV, 8, 1962, p. 7-173.

Točik 1964a - Anton Točik, Opevnená osada z doby bronzovej vo Veselom, Archaeologica Slovaca Fontes, V, Bratislava, 1964.

Točik 1964b - Anton Točik, Befestigte bronzezeitliche Ansiedlung in Veselé, în Študijné Zvesti AUSAV, 12, 1964, p. 187-291.

Točik 1978 - Anton Točik, Nitriansky Hrádok-Zámeček, Bez. Nové Zámky. Bronzezeitliche befestigte Ansiedlung der Maďarovce Kultur, Tafeln I-CLXXXVII; Pläne 1-76, Nitra, 1978.

Točik 1981a - Anton Točik, Malé Kosihy. Osada zo staršej doby bronzovej, Materialia Archaeologica Slovaca, IV, Nitra, 1981.

Točik 1981b - Anton Točik, Nitriansky Hrádok-Zámeček, Bez. Nové Zámky. Bronzezeitliche befestigte Ansiedlung der Maďarovce Kultur, Band I-Text, Heft 1, Materialia Archaeologica Slovaca, III, Nitra 1981.

Točik 1981c - Anton Točik, Nitriansky Hrádok-Zámeček, Bez. Nové Zámky. Bronzezeitliche befestigte Ansiedlung der Maďarovce Kultur, Band I-Text, Heft 2, Materialia Archaeologica Slovaca, III, Nitra 1981.

Tompa 1935 - Ferenc Tompa, Bronzkori lakótelep Hatvanban, în AÉ, 48, 1935, p. 16-36.

Tóth 2009 - Gyula Tóth, Vajköpülő edény Érd, Simonpusztáról-adatok a „pácolóedények” kérdéséhez, în Régészeti kutatások Magyarországon 2008 [Archaeological Investigations in Hungary 2008], Budapest, 2009, p. 61-65.

Trebsche 2003 - Peter Trebsche, Neue Anblicke in die Urgeschichte von Ansfelden: die Ausgrabungen auf der Burgwiese 1999-2002, în J. Leskovar, Ch. Schwanzar, G. Winkler (ed.), Worauf wir stehen. Archäologie in Oberösterreich, Kataloge des OÖ. Landesmuseums N. F., 195, Weitra, 2003, p. 77-84.

Vicze 2011 - Magdolna Vicze, Bronze Age Cemetery at Dunaújváros-Duna-dűlő, Dissertationes Pannonicae Series, IV, 1, Budapest, 2011.

Carol Kacsó

126

Vokolek 2002 - Vít Vokolek, Gräberfeld der Urnenfelderkultur von Skalice/Ostböhmen, Fontes Archaeologici Pragenses, 26, Pragae, 2002.

Vokolek 2007 - Vít Vokolek, Katalog der Sammlung der Abteilung für Ur- und Frühgeschichte des Nationalmuseums III. Funde bis 1913, Fontes Archaeologici Pragenses, 33, Pragae, 2007.

Zylmann 1983 - Detert Zylmann, Die Urnenfelderkultur in der Pfalz. Grab- und Depotfunde, Einzelfunde aus Metall, Speyer, 1983.

Cuvinte-cheie: epoca bronzului, cultura Wietenberg, Oarţa de Sus, vase cu proeminenţe pe

pereţii interiori. Keywords: Bronze Age, Wietenberg culture, Oarţa de Sus, vessels featuring wart-like

protrusions on the inside. Schlüsselwörter: Bronzezeit, Wietenberg-Kultur, Oarţa de Sus, Gefäße mit Warzen auf der

Innenseite.


127

Fig. 1. Dealul Ghiile Botii de la Oarţa de Sus (foto: C. Kacsó)

Fig. 2. Profil al şanţului. Stadiu 1985 (foto: C. Kacsó)

Carol Kacsó

128

Fig. 3. Oarţa de Sus-Groapa 3. Vas cu proeminenţe pe pereţii interiori (desen: Z. Şomcutean)


129

Fig. 4. Oarţa de Sus-Groapa 3. Vas cu proeminenţe pe pereţii interiori (foto: Z. Şomcutean)

Carol Kacsó

130

Fig. 5. Oarţa de Sus-Groapa 3. Vas de provizii (foto: Z. Şomcutean)

Fig. 6. Oarţa de Sus-Groapa 3. Vas de provizii (foto: Z. Şomcutean)


131

Fig. 7. Oarţa de Sus-Groapa 3. Vas cu capac (foto: C. Robescu)

Fig. 8. Oarţa de Sus-Groapa 3. Vas (foto: C. Robescu)

Carol Kacsó

132

Fig. 9. Oarţa de Sus-Groapa 3. Vas-afumătoare (foto: C. Robescu)

Fig. 10. Oarţa de Sus-Groapa 3. Ceaşcă (foto: C. Robescu)


133

Fig. 11. Oarţa de Sus-Groapa 3. Ceramică (desen: C. Kacsó)


Carol Kacsó

134



135


Fig. 15. Oarţa de Sus-Groapa 3: 1-2 - psalii de os; 3 - „capăt de băţ”; 4-5 - piese de bronz (desene: C. Kacsó)

Carol Kacsó

136

Fig. 16. Oarţa de Sus-Groapa 3. Greutăţi de lut ars (foto: Z. Şomcutean)


137


Carol Kacsó

138



139


671

LISTA ABREVIERILOR

AAR-SI - Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice.

Bucureşti (s. III, 1922-1947). Academica - Academica. Academia Română. Bucureşti. ACG - Anuarul Comitetului Geologic. Institutul Geologic al

României. Bucureşti. ACMI - Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice. Bucureşti. ActaArchHung - Acta Archaeologica. Academiae Scientiarum Hungaricae.

Budapest. ActaBC Acta Bacoviensia. Serviciul Judeţean Bacău al Arhivelor

Naţionale. Bacău. ActaMN - Acta Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a

Transilvaniei. Cluj-Napoca. ActaMP - Acta Musei Porolissensis. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă

Zalău. Zalău. Acta Siculica - Acta Siculica. Analele Muzeului Naţional Secuiesc. Sfântu

Gheorghe. ActaZC - Acta Zoologica Cracoviensia. Institute of Systematics and

Evolution of Animals. Kraków. ADIU - АРХЕОЛОГІЯ І ДАВНЯ ІСТОРІЯ УКРАIНИ. Kiev. AÉ - Archaeologiai Értesitö a Magyar régészeti, müvésyt-történeti

és éremtani társulat tudományos folyóirata. Budapest. AHR - Asiatic Herpetological Research. Chengdu Institute of

Biology. Chengdu. AIIA - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj. Cluj-

Napoca (din 1990 Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţ”).

AIIAI/AIIX - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol” Iaşi. Iaşi (din 1990 Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi).

AIIGB - Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „George Bariţ” Cluj-Napoca. Cluj-Napoca vezi AIIA.

AIIN - Anuarul Institutului de Istorie Naţională. Cluj-Sibiu. AInf - Archäologische Informationen. Mitteilungen zur Ur- und

Frühgeschichte. Bonn. Altertum - Das Altertum, Routledge, part of the Taylor & Francis

Group. Aluta - Aluta. (Studii şi comunicări - Tanulmányok és

Közlemények). Sfântu Gheorghe. AM - Arheologia Moldovei. Institutul de Istorie şi Arheologie „A.

D. Xenopol”. Iaşi. AmAnthropol - American Anthropologist. Washington, D.C. AnB - Analele Banatului; serie nouă. Timişoara. Angustia - Angustia. Muzeul Carpaţilor Răsăriteni. Sfântu Gheorghe. Annales de Paléontologie - Annales de Paléontologie. Association Paléontologique

Française. Paris.

Lista abrevierilor

672

Antaeus - Antaeus. Communicationes ex Instituto Archaeologico Academiae Scientiarum Hungaricae. Budapest.

Antiquity - Antiquity. A Quartely Review of World Archaeology. York. AntTard - Antiquité tardive. Revue internationale d’histoire et

d’archéologie (IVe-VIIIe s.). Turnhout. AO - Arhivele Olteniei. Craiova; serie nouă (Institutul de Cercetări

Socio-Umane. Craiova). APA - Acta Praehistorica et Archaeologica. Berlin. APR - Acta Palaeontologica Romaniae. Romanian Society of

Paleontologists. Bucureşti. Apulum - Apulum. Acta Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii

Alba Iulia. Alba Iulia. AR - Archeologické rozhledy. Praha. ARA - Annual Review of Anthropology. Palo Alto. ArbInstHalle - Arbeiten aus dem Institut für Vor- und Frühgeschichte der

Martin-Luther-Universität Halle-Wittenberg. Archaeologia Bulgarica - Archaeologia Bulgarica. Sofia. ArchAustr - Archaeologia Austriaca. Viena. ArchHung - Archaeologia Hungarica, Dissertationes Archaeologicae

Musei Nationalis. Budapest. ArchKözl - Archaeologiai Közlemények. Pesten. Argesis - Argesis. Studii şi comunicări. Muzeul Judeţean Argeş. Piteşti. Arheologija - Archeologija. Organ na Archeologičeskija Institut i Muzei

pri Bulgarskata Akademija na Naukite. Sofia. ArhRom - Arhiva Română. Arhivele Statului. Bucureşti AŞUAIC-I - Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

Istorie. Iaşi. Athenaeum - Athenaeum. Studi periodice di litteratura e storia

dell’antichità. Pavia. ATS - Acta Terrae Septemcastrensis. Sibiu. AUA - Annales Universitatis Apulensis. Series Historica. Alba Iulia. AUSB - Annales Universitatis Scientiarium Budapestinensis de

Rolando Eötvös Nominatae, sectio Historica. Budapest. AusgrabFunde - Ausgrabungen und Funde. Berlin. AUVT - Annales d’Université „Valahia” Târgovişte. Târgovişte. BA - Biblioteca de arheologie. Bucureşti. BÁMÉ - A Béri Balogh Ádám Múzeum Évkönyve. Szekszárd. Banatica - Banatica. Muzeul de istorie al judeţului Caraş-Severin. Reşiţa. BAR - British Archaeological Reports (International Series).

Oxford. BC - Biblioteca şi cercetarea. Cluj-Napoca. BCH - Bulletin de correspondance hellenique. L’Institut de

correspondance hellenique d’Athenes (continuă Bulletin de l’Ecole francaise d’Athenes- 1868-1871). Atena.

BCMI - Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice / Buletinul Comisiei Monumentelor istorice. Bucureşti.

BCŞS - Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti. Alba Iulia. BerRGK - Bericht der Römisch-Germanischen Kommission des

Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am Main. BG - Boabe de grâu. Bucureşti

Lista abrevierilor

673

BHAB - Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica. Muzeul Banatului Timişoara. Timişoara.

BIRSNB - Bulletin de l’Institute Royal des Sciences Naturelles de Belgique. Bruxelles.

BMA - Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia. Alba Iulia.

BMI - Buletinul Monumentelor Istorice. Bucureşti. BMJT - Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie.

Alexandria. BMM - Bibliotheca Musei Marisiensis. Seria Archaeologica. Târgu

Mureş. BMMK - Békés Megyei Múzeumok Közleményei. Békéscsaba. BMS - Bibliotheca Musei Sabesiensis. Muzeul Municipal „Ioan

Raica” Sebeş. BollVerona - Bollettino del Museo Civico di Storia Naturale di Verona.

Verona. BOR - Biserica Ortodoxă Română. Patriarhia Română. Bucureşti. BR - Budapest Régiségei. Budapesti Történeti Múzeum.

Budapest. Britannia - Britannia. A Journal of Romano-British and Kindred

Studies. The Society for the Promotion of Roman Studies. Cambridge.

Brukenthal - Brukenthal. Acta Musei. Muzeul Naţional Brukenthal. Sibiu. BSAF - Bulletin de la Société Nationale des Antiquaires de France.

Paris. BSHNT - Bulletin de la Société d’Histoire Naturelle de Toulouse.

Toulouse. BSNR - Buletinul Societăţii Numismatice Române. Societatea

Numismatică Română. Bucureşti. BTh - Bibliotheca Thracologica. Institutul Român de Tracologie,

Bucureşti. Buletin foaie oficială - Buletin foaie oficială. Iaşi. BulletinAMNH - Bulletin of the American Museum of Natural History. New

York. BulletinSGF - Bulletin d’Societe Geologique France. Paris. Buridava - Buridava. Studii şi materiale. Muzeul Judeţean „Aurelian

Sacerdoteanu” Vâlcea. Râmnicu Vâlcea BV - Bayerische Vorgeschichtblätter. München. CA - Cercetări arheologice. Muzeul Naţional de Istorie a

României. Bucureşti. CAANT - Cercetări arheologice în aria nord-tracă. Bucureşti. CAn - Current Anthropology. Chicago. Carnets de Géologie - Carnets de Géologie. Brest. CCA - Cronica cercetărilor arheologice. Bucureşti. CCGG - Cahiers du Centre Gustave Glotz. Sorbonne (Paris). CFS - Courier Forschungsinstitut Senckenberg. Senckenberg

Forschungsinstitut und Naturmuseum. Frankfurt am Main. Ciências da Terra (UNL) - Ciências da Terra (UNL). Earth Sciences Journal. Caparica. ClausthalerGeo - Clausthaler Geowissenschaften. Institut für Geologie und

Paläontologie. Clausthal-Zellerfeld.

Lista abrevierilor

674

CMPUMichigan - Contributions from the Museum Paleontology. The University of Michigan. Michigan.

Codrul Cosminului - Codrul Cosminului, Seria Nouă. Analele Ştiinţifice de Istorie, Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava. Suceava

CommArchHung - Communicationes Archaeologicae Hungariae, Magyar Némzeti Muzeum. Budapesta.

Communications - Communications. École Des Hautes Étude en Science Sociales – Centre D’Études Transdisciplinaires (Sociologie, Anthropologie, Politiques), Paris.

Copeia - Copeia. American Society of Ichthyologists and Herpetologists. New York.

Corviniana - Corviniana. Acta Musei Corvinensis. Hunedoara. CRAcadSciParis - Comptes Rendus De L’Academie Des Sciences. Serie II,

Fascicule A - sciences de la Terre et des Planetes. Paris. CretaceousRes - Cretaceous Research. Published by Elsevier. Crisia - Crisia. Culegere de materiale şi studii. Muzeul Ţării

Crişurilor. Oradea. Cultura creştină - Cultura creştină. Publicaţie apărută sub egida Mitropoliei

Române Unite cu Roma Greco-Catolică şi a Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Departamentul Blaj. Blaj.

Cumania - Báks - kiskun Megyei Múzeumok Közleményei. Kecskemét. Dacia - Dacia. Recherches et découvertes archéologiques en

Roumanie. Bucureşti, I, (1924) - XII (1948). Nouvelle série: Revue d’archéologie et d’historie ancienne. Bucureşti.

Danubius - Danubius. Muzeul de Istorie Galaţi. Galaţi. DMÉ - A Debreceni déri Múzeum Évkönyve. Debrecen. Dolgozatok - Dolgozatok az Erdély Nemzeti Múzeum Érem - és

Régiségtárából. Kolosvár (Cluj). DolgSzeged - Dolgozatok. A. M. Kir. Ferencz József Tudományegyetem

Archaeologiai Intézetéböl. Szeged. DP - Documenta Praehistorica. Poročilo o raziskovanju

paleolitika, neolitika in eneolitika v sloveniji. Ljubljana. Drobeta - Drobeta. Muzeul Regiunii Porţilor de Fier. Drobeta Turnu-

Severin. Dumerilia - Dumerilia. Association des amis du laboratoire des reptiles

et amphibiens du Muséum = AALRAM. Paris. Eclogae - Eclogae Geologicae Helvetiae. Swiss Journal of

Geosciences. Swiss Geological Society. Zürich. EHR - The English Historical Review. Oxford University Press

(UK). Environment & Progress - Environment & Progress. Universitatea „Babeş-Bolyai”

Cluj-Napoca. Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Mediului. Cluj-Napoca.

EphNap - Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca. Cluj-Napoca.

ErdMúzÉvk - Erdélyi Múzeum Egyesület Évkönyve. Kolosvár (Cluj). EstudiosAlava - Estudios del Museo de Ciencias Naturales de Alava. Vitoria. Eurasia Antiqua - Eurasia Antiqua. Zeitschrift für Archäologie Eurasiens.

Mainz am Rhein.

Lista abrevierilor

675

FbÖst - Fundberichte aus Österreich. Wien. FK - Földtani közlöny. Magyarhoni foldtani tarsulat folyóirata.

Budapest. FöldrKözl - Földrajzi Közlemények. Budapest. FoliaArch - Folia Archaeologica. Magyar Történeti Múzeum. Budapest. Gemina - Gemina. Timişoara. Geodiversitas - Geodiversitas. Museum National d’Histoire Naturelle Paris.

Paris. Gerión - Gerión. Revista de historia antigua, Universidad

Complutense de Madrid. Madrid. Germania - Germania. Römisch-Germanischen Kommission des

Deutschen Archäologischen Instituts. Frankfurt am Main. Godišnjak - Godišnjak. Jahrbuch Knjiga. Sarajevo-Heidelberg. HAC - Historiae Augustae Colloquia Nova Series. Bari. Hantkeniana - Hantkeniana. Periodical of the Department of

Palaeontology, Eötvös University. Budapest. Hermes - Hermes. Zeitschrift für klassische Philologie. Stuttgart. Hesperia - Hesperia. Journal of American School of Classical Studies at

Athens. Athens. Hierasus - Hierasus. Muzeul Judeţean Botoşani. Botoşani. HJ - The Historical Journal. University of Cambridge (UK). Hrisovul - Hrisovul. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”.

Facultatea de Arhivistică. Bucureşti. HTRTÉ - A Hunyadmegyei Történelmi és Régészeti Társulat

Évkönyvei (1880-1913). Deva. HU - Historia Urbana. Institutul de Cercetări Socio-Umane. Sibiu. IA - International Affairs. Royal Institute of International Affairs.

London. Instrumentum - Instrumentum (Bulletin du Groupe de travail europeen sur

l’artisanat et les productions manufacturees dans l’Antiquite. Montagnac.

Ioan Neculce - Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei. Iaşi.

Iranica Antiqua - Iranica Antiqua. Leiden. Istros - Istros. Muzeul Brăilei. Brăila. Îndrumător pastoral - Îndrumător pastoral. Episcopia Ortodoxă Română de Alba

Iulia. Alba Iulia JAMÉ - A Nyiregyhazái Jósa András Múzeum Évkönyve.

Nyíregyháza. JAMT - Journal of Archaeological Method and Theory. New York. JCH - Journal of Contemporary History. University of Cambridge

(UK), University of Wisconsin at Madison (USA). JMH - The Journal of Modern History. University of Chicago. JMV - Jahresschrift für mitteldeutsche Vorgeschichte. Halle (Saale). JRGZM - Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums zu

Mainz. Mainz. JRS - The Journal of Roman Studies. London. JSP - Journal of Systematic Palaeontology. British Natural History

Museum. London.

Lista abrevierilor

676

JTa - Journal of Taphonomy. Paleontological Network Foundation.

Klio - Klio. Beiträge zur Alten Geschihte. Berlin. Korunk - Korunk. Kolozsvár. Cluj-Napoca. KözlDebrecen - Közlemények a Debreceni M. Kir. Tisza István-

Tudományegyetem Régészeti Intézetéből. Debrecen. Latomus - Latomus. Revue d’études latines. Bruxelles. MA - Mitropolia Ardealului. Revista oficială a Arhiepiscopiei

Sibiului, Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, Episcopiei Alba Iuliei şi Episcopiei Oradei. Sibiu (1956-1991). A continuat Revista Teologică, (1907-1947) şi este continuată de aceeaşi revistă.

MAGW - Mitteilungen der anthropologischen Gesellschaft in Wien. Wien (1912-1941).

Marburger Studien - Marburger Studien. Marburg. Marisia - Marisia. Studii şi Materiale. Târgu Mureş. Marmatia - Marmatia. Baia Mare. Mas de las Matas - Mas de las Matas. Grupo de Estudios Mastnos. Mas de las

Matas. Materiale - Materiale şi cercetări arheologice. Bucureşti. MBGAEU - Mitteilungen der Berliner Gesellschaft für Anthropologie,

Ethnologie und Urgeschichte. Berlin. MedTrans - Mediaevalia Transilvanica. Satu-Mare. MÉFRA - Mélanges de l’École française de Rome. Antiquité. Roma. Mehedinţi - Mehedinţi - Istorie şi cultură. Drobeta Turnu Severin. MemAntiq - Memoria Antiquitatis. Complexul Muzeal Judeţean Neamţ.

Piatra Neamţ. MemMNHistNat - Memoires du Museum National d’Histoire Naturelle - Serie

C: Sciences de la Terre. Paris. MemPadova - Memorie degli Istituti di Geologia e Mineralogia dell’

Universita di Padova. Padova. MES - Middle Eastern Studies. The University of Texas at Austin. MFMÉ StudArch - A Móra Ferenc Múzeum Évkönyve. Studia Archaeologica.

Szeged. MIAK - Materialy i issledovanija po archeologii Kubani. Krasnodar. MittUngGeo - Mitteilungen aus den Jahrbuch der Kön. Ungarische

Geologischen Anstalt. Budapest. MKÉ - Múzeumi és Könyvtári Értesitő. Budapest. MKFIÉ - A Magyar Királyi Földtani Intézet Évkönyve. Mitteilungen

aus dem Jahrbuch der Kgl. ungar. Geolog. Anstalt. Annales Instituti Regii Hungarici Geologici. Budapest.

MN - Muzeul Naţional de Istorie a României. Bucureşti. MÖSTA - Mitteilungen des Österreichischen Staatsarchivs.

Österreichischen Staatsarchiv. Wien. Natl Geogr Res - National Geographic Research Journal. Washington, D.C. NeuesJahrGP - Neues Jahrbuch für Geologie und Paläontologie

Monatschafte. Stuttgart. NTS - The Nordic Textile Journal. University College of Borås.

The Swedish School of Textiles. OJA - Oxford Journal of Archaeology, Blackwell Publishing Inc.

Lista abrevierilor

677

ŐL - Ősrégészeti Levelek. Prehistoric newsletter. Budapest. Oltenia - Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie – Istorie. Craiova. OpuscArchaeol - Opuscula Archaeologica Radovi Arheološkog zavoda.

Zagreb. Oryctos - Oryctos. Musée des Dinosaures d’Espéraza. PA - Patrimonium Apulense. Alba Iulia. PalaeoAfricana - Palaeontologia Africana. Annals of the Bernard Price

Institute for Palaeontological Research, University of the Witwatersrand. Witwatersrand. Johannesburg.

Paleobiology - Paleobiology. The Paleontological Society. Gainsville. Palevol - Palevol. Comptes Rendus de l’Académie des sciences. Issy-

les-Moulineaux. Pallas - Pallas. Revue d’études antiques. Université du Mirail.

Toulouse. PamArch - Památky archeologické. Praha. PAS - Prähistorische Archäologie in Südosteuropa. Berlin. PBF - Präehistorische Bronzefunde. München. Peuce - Peuce. Studii si comunicări de istorie veche, arheologie şi

numismatică. Tulcea. PLoS ONE - PLoS ONE. International, peer-reviewed, open-access,

online publication. PNAS - Proceedings of the National Academy of Sciences of the

United States of America. Washington. Pontica - Pontica. Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie

Constanţa. Constanţa. PPP - Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology

(“Palaeo3”). An International Journal for the Geo-Sciences. PPS - Proceedings of the Prehistoric Society. Cambridge-Londra. Programm Mühlbach - Programm des evaghelischen Untergymnasium in Mühlbach

und der damit verbundenen Lehranstalten. Mühlbach (Sebeş). PZ - Prähistorische Zeitschrift. Deutsche Gesellschaft fuer

Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte, Institut für Prähistorische Archäologie. Berlin.

RA - Revista Arheologică. Institutul de Arheologie şi Istorie Veche. Chişinău.

Renaşterea - Renaşterea. Cluj-Napoca. RÉV - Revue des études latines. Paris. RevAquitania - Revue Aquitania. Revue interrégionale d’archéologie.

Aquitaine. RHSEE/RESEE - Revue Historique du Sud-Est Européen. Academia Română.

Bucureşti şi Paris (din 1963 Revue des Études Sud-Est Européennes).

RI - Revista de Istorie (din 1990 Revista istorică). Bucureşti. RJTRG - Romanian Journal of Tectonics and Regional Geology.

Bucureşti. RM - Revista Muzeelor. Bucureşti. RMGM - Revista Muzeului de Gelogie şi Mineralogie. Cluj-Napoca. RMM - Revista Muzeelor şi Monumentelor. Bucureşti. RMM-MIA - Revista Muzeelor şi Monumentelor. Monumente Istorice şi

de Artă. Bucureşti.

Lista abrevierilor

678

RRH - Revue Roumaine d’Histoire. Academia Română. Bucureşti. RRL - Revue Roumaine de Linguistique. Academia Română -

Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”. Bucureşti

RT - Revista Teologică. Sibiu. RVM - Rad Vojvodanskih muzeja. Novi Sad. SAA - Studia Antiqua et Archaeologica. Iaşi. SAHIR - Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae. Institutul de

Istorie „A. D. Xenopol” Iaşi. Iaşi. SAI - Studii şi articole de istorie. Bucureşti. Sargetia Naturae - Sargetia. Acta Musei Devensis. Series Scientia Naturae.

Deva. Sargetia - Sargetia. Buletinul Muzeului judeţului Hunedoara (Acta

Musei Devensis). Deva. SASTUMA - Saarbrücker Studien und Materialien zur Altertumskunde.

Bonn. SB - Studia Bibliologica. Bucureşti. SBV - Studia bibliologica Valachica. Târgovişte. SC (Ştiinţele Naturii) - Studii şi Cercetări (Ştiinţele Naturii). Complexul Muzeal

Bistriţa-Năsăud. Bistriţa. SCB - Studii şi cercetări de bibliologie. Bucureşti (1955-1963). SCIM - Studii şi cercetări de istorie medie. Bucureşti. SCIV(A) - Studii şi cercetări de istoria veche. Bucureşti (din 1974,

Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie). SCN - Studii şi cercetări numismatice. Bucureşti. SEER - The Slavonic and East European Review. University College

London. SlovArch - Slovenská Archeológia. Nitra. SMICont - Studii şi materiale de istorie contemporană. Institutul de

Istorie „Nicolae Iorga” Bucureşti. Bucureşti. SMIMod - Studii şi materiale de istorie modernă. Institutul de Istorie

„Nicolae Iorga” Bucureşti. Bucureşti. SMK - Somogyi Muzeumok Kozlemenyei. Somogyi Megyei

Muzeumok. Kaposwar. Starinar - Starinar, Tređa Serija. Arheološki Institut. Beograd. StComSM - Studii şi comunicări. Muzeul judeţean Satu Mare. Satu Mare. StudArch - Studia Archaeologica. Budapest. StudGeolSalmanticensia - Studia Geologica. Salmanticensia. Universidad de Salamanca.

Departamento de Geologia. Salamanca. StudiaTGCV - Studia. Theologia Graeco-Catholica Varadiensis. Oradea. StudiaUBBG - Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”. Series Geologia. Cluj-

Napoca. StudiaUBBH - Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”. Series Historia. Cluj-

Napoca. Študijné Zvesti AUSAV - Študijne Zvesti. Archeologickeho Ustavu Slovenskei

Akademie Vied. Nitra. Suceava - Anuarul Muzeului Judeţean. Suceava. SympThrac - Symposia Thracologica. Institutul Român de Tracologie. Terra Sebus - Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis. Sebeş. Thraco-Dacica - Thraco-Dacica. Institutul Român de Tracologie. Bucureşti.

Lista abrevierilor

679

Tibiscum - Tibiscum. Studii şi Comunicări de Istorie şi Etnografie. Caransebeş.

Tibiscus - Tibiscus. Muzeul Banatului Timişoara. Timişoara (1971-1979).

Tisicum - Tisicum. A Jasz-Nagykun-Szolnok megyei muzeumok evkönye. Szolnok.

Transilvania - Transilvania. Foaia Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român. Braşov.

Tyragetia - Tyragetia. Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei. Chişinău.

UPA - Universitätsforschungen zur Prähistorischen Archäologie. Berlin.

Vjesnik - Arheološkog muzeja u Zagrebu. Vjesnik Arheološkog muzeja u Zagrebu. Zagreb.

VZBGW - Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien. Wien.

WPZ - Wiener Prahistorische Zeitschrift. Selbstverlag der Wiener Prahistorischen Gesellschaft. Wien.

Zalai Múzeum - Zalai Múzeum. Zalaegerszeg. ZfA - Zeitschrift für Archäologie. Berlin. Ziridava - Ziridava. Muzeul Judeţean Arad. Arad.

contribuŢii la cunoaŞterea ceramicii epocii …cclbsebes.ro/docs/sebus_5_2013/04_c.kacso.pdfurme...

Documents