Consensul european privind dezvoltarea:

contribuția educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de sensibilizare

2007

Introducere 2 I. Răspunsul la provocarea reprezentată de dezvoltare și angajamentele europene și internaționale în favoarea dezvoltării: rolul educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare 3 II. Obiective comune 5 III. Principii comune 6 IV. Grupuri țintă 8 V. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare în Europa: caracteristici și provocări 9 VI. Recomandări 12 Annex I Notable international and EU development commitments 14 Annex II International and European political commitments to Development Education and Awareness Raising 15

2

Consensul european privind dezvoltarea: contribuția educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de

sensibilizare

Introducere În anul 2005, Consiliul Uniunii Europene și reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului Uniunii Europene, al Comisiei Europene și al Parlamentului European, au convenit asupra unei declarații comune privind dezvoltarea („Consensul european privind dezvoltarea”), care evidențiază provocările ce trebuie înfruntate pentru eradicarea sărăciei și promovarea dezvoltării durabile, precum și angajamentele Uniunii Europene pentru a răspunde acestor provocări. Prezentul document constituie o contribuție la punerea în aplicare a Consensului european privind dezvoltarea, cu referire particulară la declarația potrivit căreia „...UE va acorda o atenție deosebită educației pentru dezvoltare și acțiunilor de sensibilizare în rândul cetățenilor UE”1. Declarațiile făcute oferă un cadru pentru dezvoltarea de strategii la nivel local, regional, național și european. Documentul a fost elaborat de către personalul și reprezentanții unei game largi de organizații și instituții interesate de dezvoltarea internațională și de educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare2, inclusiv provenind de la:

Forumul Educației pentru Dezvoltare CONCORD, Consiliul Municipalităților și Regiunilor Europene, Centrul de Dezvoltare al Institutului pentru Relații Internaționale – Republica Cehă, Comisia Europeană DEV A4, Parlamentul European, Forumul European al Tineretului, Ministerul federal al afacerilor externe, comerțului și cooperării pentru dezvoltare – Belgia, Rețeaua Globală pentru Educație în Europa (Global Education Network Europe - GENE), InWEnt GmbH pentru Ministerul federal pentru cooperare economică și dezvoltare (BMZ) – Germania, Irish Aid, Departamentul Afacerilor Externe - Irlanda, Ministerul Afacerilor Externe, Direction de la Coopération au Développement – Luxemburg, Ministerul Afacerilor Externe – Slovenia, Centrul Nord-Sud al Consiliului Europei, Centrul de dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Agenția Portugheză pentru Dezvoltare (IPAD) și Agenția pentru dezvoltarea cooperării internaționale din Slovacia.

La elaborarea acestui cadru strategic s-a primit sprijin din partea personalului și a consultanților implicați în Proiectul privind schimburile în domeniul educației pentru dezvoltare în Europa [PESED]. Prezentul document este însoțit de anexele I) Angajamente internaționale și comunitare notabile în favoarea dezvoltării și II) Angajamente internaționale și comunitare privind educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare, care furnizează detalii suplimentare în legătură cu aspectele evidențiate în paginile următoare.

1 Partea I, secţiunea 4.3, alineatul (18) din Consensul european privind dezvoltarea. 2 Opiniile exprimate în prezentul document nu reflectă în mod necesar opiniile organizaţiilor care colaborează pentru elaborarea acestei strategii-cadru.

3

I. Răspunsul la provocarea reprezentată de dezvoltare și angajamentele europene și internaționale în favoarea dezvoltării: rolul educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare

1. Eradicarea sărăciei și necesitatea dezvoltării durabile constituie preocupări vitale în prima parte a secolului

21. Contextul în care sunt abordate aceste preocupări este cel al unei lumi tot mai globalizate, interdependente și în continuă schimbare. Aceste preocupări sunt recunoscute de către Uniunea Europeană, care și-a asumat angajamente importante, cum ar fi cele exprimate, de exemplu, în Consensul european privind dezvoltarea.3

2. Răspunzând acestor preocupări globale și angajamentelor Uniunii Europene, statele membre și locuitorii

Uniunii – prin politici locale, regionale, naționale și internaționale, organizații, instituții, autorități și activități în interiorul și exteriorul Europei – joacă și ar trebui să joace un rol semnificativ în:

2.1. Dezvoltarea relațiilor economice care vizează provocări cum ar fi:

2.1.1. eliminarea sărăciei și a excluderii socio-economice; 2.1.2. combaterea inegalităților economice; și 2.1.3. crearea relațiilor locale cu economiile globale întemeiate pe principiile justiției, echității și

incluziunii. 2.2. Dezvoltarea relațiilor sociale și culturale care vizează provocări cum ar fi:

2.2.1. promovarea corectitudinii și solidarității concrete între popoare; 2.2.2. sprijinirea și extinderea aplicării drepturilor omului; și 2.2.3. răspunsul la migrație și la necesitatea de a construi societăți multiculturale, dar coerente.

2.3. Dezvoltarea relațiilor cu natura, care vizează provocări cum ar fi: 2.3.1. menținerea unor medii durabile; și 2.3.2. abordarea schimbării climatice.

2.4. Dezvoltarea relațiilor politice, care vizează provocări cum ar fi: 2.4.1. crearea și încurajarea participării publice în procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea; și 2.4.2. crearea și menținerea unui sentiment al apartenenței și identității personale și comune, întemeiat

pe cetățenia globală într-o lume interdependentă, în continuă schimbare. 3. Consensul european privind dezvoltarea recunoaște importanța educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de

sensibilizare în rândul cetățenilor UE pentru abordarea unor astfel de preocupări și angajamente4. 4. În ultimele trei decenii, societatea civilă, autoritățile locale și regionale, actorii guvernamentali și europeni au

început să înfrunte aceste provocări prin furnizarea de informații și organizarea de activități care implică diferite categorii ale publicului. Astfel de eforturi contribuie la crearea unei conștiințe publice sporite, a interesului și implicării în dezvoltare în întreaga Uniune Europeană5.

5. În același timp, diverse organizații, instituții și cadre didactice au proiectat și aplicat programe și proiecte

curiculare pentru educația școlară și extrașcolară. Cunoscute sub diferite nume, deși nu întotdeauna denumite „educație pentru dezvoltare”, aceste inițiative oferă un răspuns educațional la problemele și provocările reprezentate de dezvoltare, ajutând deopotrivă cursanții și educatorii să dobândească o înțelegere critică, competențe, valori și atitudini prin intermediul analizei unei varietăți de aspecte globale privind dezvoltarea6.

6. Sensibilizarea și educația pentru dezvoltare au creat un impact durabil asupra publicului, atunci când acestea

tindeau să se întemeieze pe dialoguri între cetățenii europeni și cetățenii țărilor din sud, unde accentul de pe problemele „despre sud” s-a deplasat către chestiuni privind experiențe împărtășite și umanitate comune atât nordului, cât și sudului. ONG-urile, organizațiile societății civile și actorii statali din Europa joacă un rol

3 Consensul european privind dezvoltarea (2005), convenit de către Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană şi Parlamentul European. A se vedea anexa 1 pentru referiri la angajamentele internaţionale şi europene privind dezvoltarea. 4 A se vedea, de exemplu, partea I, secţiunea 4.3 din Consensul european privind dezvoltarea (2005). 5 De exemplu, implicarea publică din toată Europa în campania „Make Poverty History” (2005) şi interesul public constant pentru Mobilizarea generală la acţiune împotriva sărăciei, a se vedea www.whiteband.org. 6 De exemplu, iniţiativele şi programele curiculare în sectoarele şcolar, educaţie pentru adulţi, activitate pentru tineret şi învăţământ superior din numeroase state membre UE. Informaţii privind această activitate în Uniunea Europeană pot fi consultate, de exemplu, la adresa www.deeep.org.

4

semnificativ pentru încurajarea și facilitarea unor astfel de dialoguri, ajutând publicul european să recunoască semnificația deciziilor și acțiunilor privind dezvoltarea pentru populația din nord și sud, deopotrivă.

7. La nivelul Uniunii Europene, în diferite ocazii și prin diverse declarații s-a acordat atenție politică acțiunilor de sensibilizare și eforturilor educaționale: sublinierea importanței unei astfel de activități în promovarea valorilor centrale ale UE precum solidaritatea, toleranța, incluziunea, drepturile omului și democrația, pentru creșterea sprijinului acordat eforturilor internaționale privind dezvoltarea și în îndeplinirea responsabilităților noastre morale ca locuitori ai acestei planete7.

8. Acțiunile de sensibilizare privind dezvoltarea și, în egală măsură, educația pentru dezvoltare contribuie

semnificativ la creșterea sprijinului public pentru dezvoltare. La fel de importante sunt însă și contribuțiile aduse pentru a satisface necesitățile publicului cu privire la înțelegerea, competențele și valorile critice care îi permit să ducă o viață împlinită într-o lume interdependentă și în continuă schimbare. Sensibilizarea și munca educațională de calitate contribuie la satisfacerea acestor necesități.

9. Profitând de progresele de până acum, educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare în prima parte a

secolului 21 se confruntă cu provocări și oportunități noi și vechi, în special privind:

9.1. Necesitatea de a crește nivelul de sensibilizare publică europeană privind dezvoltarea internațională și relația acesteia cu interdependența globală, precum și modul în care această dezvoltare și interdependență afectează și sunt afectate de înțelegerea și acțiunile personale, locale, naționale și europene;

9.2. Necesitatea de a satisface cererea crescândă a publicului european de eficiență a politicii de dezvoltare și a cooperării pentru dezvoltare în general, inclusiv eficiența eforturilor privind educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare, finanțate din fonduri publice sau private;

9.3. Necesitatea de a integra educația pentru dezvoltare și eforturile de sensibilizare în curentul principal al sistemelor și proceselor de educație și informare formale și informale existente, utilizând pe deplin abordările didactice și pedagogice corespunzătoare pentru a ajunge la publicul european; și

9.4. Necesitatea de a utiliza competențele, metodele și instrumentele profesionale în scopul de a evalua și analiza impactul și calitatea, inclusiv prin cooperare sporită și învățare comună între actorii europeni, statali și din societatea civilă, în scopul extinderii sferei și impactului activității desfășurate8.

10. În abordarea acestor aspecte, prezenta strategie cadru sugerează principii, obiective și caracteristici separate și

comune care permit actorilor statali, ONG-urilor, altor actori europeni și din societatea civilă să răspundă provocărilor și oportunităților de sensibilizare publică și educație pentru dezvoltare. Prin sprijinirea Consensului european privind dezvoltarea, prezentul document dorește să completeze și să consolideze, dar nu să înlocuiască, inițiativele naționale și europene existente.

11. Prezentul document nu se adresează doar celor care sunt deja implicați în educația pentru dezvoltare și

acțiunile de sensibilizare, ci și guvernelor, instituțiilor UE, ONG-urilor și altor organizații ale societății civile care nu sunt încă implicate în această activitate, dar al căror rol în dezvoltarea internațională și în educația din Europa poate influența extinderea sferei și impactului acestei activități.

7 Angajamentele politice pentru promovarea educaţiei pentru dezvoltare şi acţiunilor de sensibilizare în Europa includ Rezoluţia Consiliului miniştrilor dezvoltării din UE privind educaţia pentru dezvoltare (2001), Declaraţia de la Maastricht (2002), Conferinţa de la Bruxelles privind sensibilizarea publicului şi educaţia pentru dezvoltare pentru solidaritatea nord-sud (2005), Consensul european privind dezvoltarea (2005), Conferinţa de la Helsinki privind educaţia pentru dezvoltare europeană (iulie 2006) şi Programul de 18 luni privind politica de dezvoltare în timpul preşedinţiei germane, portugheze şi slovene a UE (2007-2008). A se vedea anexa 2 pentru detalii suplimentare privind aceste angajamente. 8 Exemplu: Raportul final al Conferinţei privind educaţia europeană pentru dezvoltare, Helsinki, 3-4 iulie 2006.

5

II. Obiective comune

CONTEXTUL EDUCAȚIEI PENTRU DEZVOLTARE ȘI AL ACȚIUNILOR DE SENSIBILIZARE 12. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare contribuie la eradicarea sărăciei și la promovarea

dezvoltării durabile prin activitățile de sensibilizarea a publicului și de educație întemeiate pe valorile drepturilor omului, ale responsabilității sociale, ale egalității de șanse între femei și bărbați și pe sentimentul apartenenței la o singură lume; pe ideile și înțelegerea disparităților între condițiile de viață umană și pe eforturile de a depăși astfel de disparități; precum și pe participarea la procesul democratic care își pune amprenta asupra condițiilor sociale, economice, politice sau de mediu care influențează sărăcia și dezvoltarea durabilă.

OBIECTIVUL EDUCAȚIEI PENTRU DEZVOLTARE ȘI AL ACȚIUNILOR DE SENSIBILIZARE 13. Obiectivul educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare este de a permite fiecărui european

accesul pe parcursul întregii vieți la șansa de a cunoaște și înțelege problemele dezvoltării globale și relevanța locală și personală a acestor probleme, precum și de a-și exercita drepturile și responsabilitățile ca locuitor al unei lumi interdependente și în continuă schimbare prin inițiative pentru o lume justă și durabilă.

CONTRIBUȚIA PREZENTEI STRATEGII CADRU 14. Prezenta strategie cadru privind educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare dorește să contribuie

la: 14.1. aprofundarea sensibilizării publice europene, a înțelegerii critice și a angajamentului creativ pentru

dezvoltarea globală și relația acesteia cu situațiile și schimbările pe plan local – în Uniunea Europeană și în alte părți ale lumii;

14.2. sporirea capacității publicului european de a-și exercita propriul drept și de a sprijini dreptul altora la dezvoltare; și

14.3. contestarea publică a atitudinilor, politicilor și practicilor care perpetuează sărăcia și împiedică dezvoltarea durabilă.

OBIECTIVELE STRATEGIEI CADRU 15. În contextul Consensului european privind dezvoltarea, obiectivele specifice ale educației pentru dezvoltare și

ale acțiunilor de sensibilizare sunt:

15.1. Sporirea înțelegerii critice de către publicul european a cauzelor și consecințelor sărăciei și inegalității globale și a relevanței acestora pentru interdependența personală, locală, națională, europeană și globală și dezvoltarea durabilă;

15.2. Promovarea și facilitarea angajamentului și a participării în cunoștință de cauză a publicului european la răspunsurile locale și internaționale privind eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă;

15.3. Implicarea factorilor de decizie în sarcina de a integra politicile și practicile relevante pentru punerea în aplicare a metodelor educației pentru dezvoltare și ale acțiunilor de sensibilizare, în special în privința educației formale și informale la nivel (sub)național și comunitar;

15.4. Crearea unui dialog între actorii europeni, statali, din mass-media și din societatea civilă care sunt sau pot fi implicați în promovarea obiectivului și scopului educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare;

15.5. Încurajarea programelor și inițiativelor transeuropene și a sprijinului reciproc, inclusiv între participanți diferiți și noi la educația pentru dezvoltare, acțiunile de sensibilizare și cooperarea pentru dezvoltare; între niveluri naționale și comunitare; între nord și sud; cu actori guvernamentali și din societatea civilă din țările cu venit scăzut și mediu din afara Uniunii Europene; și

15.6. Promovarea dezvoltării învățării transeuropene datorită educației pentru dezvoltare și ale acțiunilor de sensibilizare, în scopul ameliorării practicilor și a impactului.

6

III. Principii comune VALORI EXPLICITE ȘI SCOPURI PE TERMEN MAI LUNG 16. Organizațiile, instituțiile și alte elemente implicate în educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare

urmăresc obiective diferite și aplică o gamă largă de metode. Astfel, acestea își clarifică și evidențiază valorile și scopurile pe termen mai lung privind eliminarea sărăciei, dezvoltarea durabilă, acțiunile de sensibilizare, educația și învățarea continuă.

ACTIVITATEA ÎN PARTENERIAT 17. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare se întemeiază pe activitatea în parteneriat: eforturi

comune pentru a dezvolta o înțelegere comună și acțiuni relevante ca răspuns la dezvoltarea globală, fie cea implicată în dezvoltarea Nord și Sud, între organizații, instituții, guverne, între finanțator și finanțat, între cel ce furnizează informația și cel ce o primește, sau între educator și educat.

PROMOVAREA UNEI GAME DE PUNCTE DE VEDERE ȘI PERSPECTIVE 18. Aspectele și procesele legate de dezvoltare sunt complexe și nu pot fi limitate la una sau câteva soluții

„corecte” ori la o metodă ideologică unică. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare acordă o atenție explicită unei mari varietăți de voci și de perspective diferite, contracarând miturile persistente și generalizările despre „dezvoltare”, „asistență”, și „Sud”, permițând publicului european să conștientizeze problemele prin intermediul unei sensibilizări empatice și al înțelegerii unor puncte de vedere diferite. Se acordă o atenție deosebită vocilor și punctelor de vedere ale celor marginalizați sau afectați negativ de dezvoltarea globală.

SIMILARITATEA PROCESELOR DE DEZVOLTARE: LEGĂTURA ÎNTRE „ACOLO” ȘI „AICI” 19. Globalizarea și interdependența însemnă că „dezvoltarea” nu este un fenomen care apare exclusiv sau

independent în „Sud” sau în afara localităților și societăților europene. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare presupun o atenție explicită acordată legăturilor dintre aspectele dezvoltării și problemelor de pretutindeni: asigurarea unei înțelegeri a similarității proceselor de dezvoltare și a intereselor din toată lumea prin implicarea publicului în experiențe și răspunsuri creative care subliniază relevanța dezvoltării globale pentru situațiile locale și viceversa.

ACTIVITATEA ALĂTURI DE ȘI PRIN SISTEMELE ȘI PROCESELE EXISTENTE 20. În Europa există structuri și procese extinse și adeseori solide care sunt relevante pentru activitatea noastră,

inclusiv sisteme de educație, ONG-uri și alte rețele ale societății civile, instituții și procese guvernamentale și intra-guvernamentale și organizații și pe suporturi mass-media. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare doresc să activeze alături de și prin aceste structuri și procese pentru a întări și sprijini capacitatea acestora de a pune în practică acțiunile de sensibilizare și eforturile educaționale pentru dezvoltare. În mod similar, se încearcă elaborarea unor agende comune cu alte metode educaționale din Europa și din afara acesteia incluzând, de exemplu, educația civică activă, educația anti-rasistă, educația privind mediul și dezvoltarea durabilă, educația sexelor, educația globală, educația privind drepturile omului, educația interculturală și multiculturală, învățarea și acțiunea participativă și educația pentru pace.

CONTRIBUȚIA LA CERCETARE ȘI EXPERIENȚA OBȚINUTĂ DIN CERCETARE 21. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare încurajează și sprijină colaborarea cu academia și cu

alte instituții „externe” activității sale zilnice, utilizând experiența obținută din cercetare, inclusiv prin contribuția și experiența rezultată din comparațiile cu campaniile publice și privind schimbările sociale, dezvoltarea comunităților, promovarea socială și metodele de educație din restul lumii.

SCHIMBUL DE EXPERIENȚE ȘI EVALUĂRILE 22. În scopul de a ameliora practicile celor implicați, educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare fac

schimburi de evaluare și analize ale programelor proprii, inclusiv punând la dispoziție rapoartele de evaluare pentru părțile interesate și publicul larg. Astfel de rapoarte caută să evidențieze aspectele de învățare privind calitatea activității realizate, practica în procese de punere în aplicare, construirea de capacități organizaționale și publice, rezultatele și impactul durabil.

7

ABSENȚA RELAȚIILOR PUBLICE 23. Pentru a se evita îndoielile, educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare nu vizează activități care

promovează sau încurajează sprijinul public pentru eforturi de dezvoltare per se sau pentru anumite organizații sau instituții. Acestea nu sunt interesate de activități de caritate, publicitate organizațională sau de relații publice.

8

IV. Grupuri țintă

24. Eliminarea sărăciei și promovarea dezvoltării durabile ar trebui să constituie o preocupare majoră pentru toți

locuitorii Europei. Principala parte interesată de educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare în Europa este, prin urmare, publicul european. Publicul este deopotrivă un grup țintă al activităților, dar și, mai important, un participant în căutarea de răspunsuri la probleme de dezvoltare.

25. Prezentul cadru al educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare se concentrează totuși asupra

organizațiilor, autorităților, instituțiilor, organelor de presă scrisă și audiovizuală și factorilor de decizie politică din Uniunea Europeană și din statele membre care se ocupă de planificarea, gestionarea, coordonarea sau finanțarea activităților, proiectelor, programelor și politicilor relevante pentru educație, de furnizarea de informații sau de dezvoltare. Acesta este cazul particular, dar nu exclusiv, al organizațiilor, autorităților, instituțiilor și factorilor de decizie politică preocupați sau implicați în sisteme de educație formală și informală.

26. Aceste părți interesate sunt cele care determină în special tematicile și dimensiunea sensibilizării, înțelegerii

și implicării publicului european în eforturile de dezvoltare. Nivelul sensibilizării, al înțelegerii critice și al angajamentului creativ al publicului față de dezvoltarea globală și interacțiunea acestuia cu schimbările la nivel local sunt cele care definesc succesul eforturilor noastre în realizarea obiectivului exprimat de prezenta strategie cadru.

9

V. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare în Europa:

caracteristici și provocări PROCESE ALE EDUCAȚIEI PENTRU DEZVOLTARE ȘI ALE ACȚIUNILOR DE SENSIBILIZARE 27. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare utilizează o gamă largă de procese care vizează

implicarea persoanelor în procesul de dezvoltare, contribuind la înțelegerea personală a dezvoltării globale, competențelor de cercetare și participare, valori centrale ale unei societăți juste și lumi durabile, familiarizarea cu diferite perspective și experiențe și dorința de a sprijini dezvoltarea unei lumi juste și durabile. Programele și proiectele actuale de educație pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare acordă atenție unora sau tuturor acestor aspecte, într-o măsură mai mare sau mai mică, explicit sau implicit. Pentru a îndeplini acest obiectiv, o provocare importantă este crearea unor programe și proiecte care să acorde o atenție sistematică tuturor acestor aspecte.

VARIETATE ȘI VARIABILITATE 28. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare în Uniunea Europeană se caracterizează printr-o largă

varietate de inițiative care cuprind, de exemplu, activitatea în școli și instituții de învățământ superior, activități ale tineretului, educație pentru adulți, campanii pentru sensibilizarea publică și promovarea ideilor. Sprijinul statelor membre pentru această activitate este în unele cazuri semnificativ, deși variază de la țară la țară.

NECESITATEA COORDONĂRII 29. Deși în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene și la nivel european există rețele de schimb de idei

și experiență, coordonarea pro-activă a programelor este insuficientă. Atunci când există o astfel de coordonare, aceasta tinde să fie influențată de politici guvernamentale, adesea inițiate prin intermediul ministerelor afacerilor externe și ale dezvoltării și vizând educația formală.

30. Natura disparată a activităților de educație pentru dezvoltare și a acțiunilor de sensibilizare nu este adecvată coordonării pro-active, în special deoarece dezvoltarea unui cadru coerent pentru aceste activități nu a fost suficient luată în considerare. Un astfel de cadru este totuși necesar pentru satisfacerea necesității sporite de participare publică.

31. Pentru a fi eficient, un astfel de cadru ar trebui, de asemenea, să atragă atenția asupra provocărilor, în special a celor menționate aici, care trebuie depășite în cursul organizării unor programe, proiecte și activități de înaltă calitate și cu impact durabil.

32. La nivel strategic, un astfel de cadru ar trebui să permită dezvoltarea unor sinergii practice cu abordări europene, naționale și sectoriale și inter-sectoriale specifice. Abordările care vizează, de exemplu, mediul înconjurător, cultura, migrația, educația, comerțul echitabil, agricultura: chestiuni care, până acum, deși înrudite și relevante pentru dezvoltare și educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare, sunt tratate preponderent separat.

NECESITATEA UNUI CONTEXT PE TERMEN MAI LUNG PENTRU DEZVOLTAREA ÎNȚELEGERII ȘI ANGAJAMENTULUI PUBLIC 33. O bază pentru un astfel de cadru o constituie înțelegerea faptului că activitățile care se concentrează exclusiv

asupra acțiunilor de sensibilizare privind problemele de dezvoltare nu determină apariția unui public bine informat, cu atât mai puțin a unui public al cărui sprijin pentru dezvoltare este susținut.

33.1. Acțiunile de sensibilizare și campania publică privind o anumită problemă de dezvoltare pot obține

un sprijin, câteodată larg, în găsirea de soluții pentru problema în cauză.

33.2. Deși de importanță vitală, un astfel de sprijin ar trebui să constituie doar un punct de pornire în crearea unui angajament public durabil pentru dezvoltare: plasarea „problemei unice” în contextul mai larg al cercetării relevanței chestiunii pentru alte fenomene globale, pentru experiențe personale și probleme locale (deopotrivă aici și în Sud).

33.3. La un nivel susținut, informația și cercetarea sunt plasate într-un cadru care permite publicului să își

îmbogățească progresiv înțelegerea, competențele și răspunsurile practice la probleme precum sărăcia și dezvoltarea durabilă.

Provocarea cu care se confruntă educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare este de a crea oportunități care să angajeze publicul în mod progresiv la diferite „niveluri” de participare. Fără o astfel de intensificare a implicării, eforturile educației pentru dezvoltare și ale acțiunilor de sensibilizare sunt

10

susceptibile a rămâne doar la stadiul de bune intenții, în majoritate punctuale, menținând publicul într-o poziție mai degrabă de suporter decât de participant la dezvoltarea globală.

DIMENSIUNEA GLOBALĂ REZIDĂ ÎN CEA LOCALĂ 34. Globalizarea continuă, interdependența în creștere, migrația internațională, impactul schimbării climatice sunt

câteva dintre fenomenele care au ecou la nivel local în întreaga lume. Natura internațională și interconectată a acestora și a altor aspecte ale dezvoltării nu mai permite separarea „dezvoltării de acolo” de „dezvoltarea de aici”. Pentru educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare în Europa, expresiile locale ale unor astfel de fenomene oferă exemple de prim rang – precum și provocări semnificative – ale legăturii dintre experiențele oamenilor de aici cu experiențele oamenilor din restul lumii, în special, dar nu neapărat exclusiv, cu cele ale oamenilor din Sud.

EXEMPLUL OFERIT DE EXPERIENȚELE SUDULUI 35. Legând fenomenele globale de aspectele dezvoltării locale și vice versa, inițiativele și programele europene

pot învăța mult de pe urma exemplului organizațiilor din Sud. Acesta este și a fost cazul în obținerea și difuzarea informațiilor despre societățile din Sud și despre încercările din Sud de a combate și elimina sărăcia. Deși unele dintre aceste informații se concentrează asupra dezastrelor și sărăciei aparent endemice (creând impresia unei sărăcii general răspândite în „Sud”), educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare intenționează să plaseze astfel de imagini în contextul și în cadrul unor societăți cu experiențe la fel de variate, complexe și schimbătoare ca și ale noastre.

36. O atenție mult mai redusă a fost acordată în Europa experiențelor celor din sud (inclusiv privind migrația) în

ceea ce privește acțiunile de sensibilizare publică și programele de educație pentru dezvoltare. Pentru a înfrunta provocările reprezentate de dezvoltare și a satisface scopul și obiectivele educației pentru dezvoltare și ale acțiunilor de sensibilizare, există o necesitate semnificativă ca inițiativele europene să creeze un dialog autentic cu actorii sudici în privința experiențelor comune și diferite privind acțiunile de sensibilizare și educația pentru dezvoltare.

INTEGRAREA ÎN VIAȚA PUBLICĂ A EDUCAȚIEI PENTRU DEZVOLTARE ȘI A ACȚIUNILOR DE SENSIBILIZARE 37. Până în prezent, majoritatea eforturilor privind educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare au fost

inițiate și gestionate de către organizații ale societății civile. În unele state membre UE și în Comisia Europeană există cadre de sprijin financiar și uneori strategic care se adaugă acestor inițiative ale societății civile. În prezent, aceste părți interesate de la nivel local, național și european joacă un rol esențial în determinarea conținutului și metodelor educației pentru dezvoltare și ale acțiunilor de sensibilizare. Cu toate acestea, dacă o parte a scopului este de a angaja publicul în participarea la dezvoltare, atunci educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare trebuie să fie, și să fie considerate, relevante și integrate în sistemele existente în care publicul se întâlnește, discută și își dezvoltă competențele și experiențele.

38. Practic, orice membru al publicului este implicat în educația formală sau informală în una sau mai multe etape

ale vieții. Educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare pot (și în multe țări deja reușesc) să contribuie în mod pozitiv la experiențele de învățare ale publicului, favorizând dezvoltarea înțelegerii și a competențelor care stau la baza nevoii individului pentru o viață satisfăcătoare, din punct de vedere social, economic și politic. Se sugerează că accentul educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare – și pentru un cadru european coordonat pro-activ – ar trebui plasat, prin urmare, asupra fazelor primare, secundare și terțiare ale educației formale și asupra programelor și instituțiilor care sprijină învățarea continuă. Aceasta va necesita dezvoltarea aptitudinilor și a capacităților părților interesate actuale de a lucra alături de educatori și de alte persoane implicate în susținerea învățământului pe parcursul întregii vieți: reținând expertiza rezultată din identificarea experiențelor de dezvoltare, dar și dezvoltând o nouă expertiză în calitate de inițiatori și susținători externi ai proceselor de schimbare. Accentul activității devine unul în care scopul educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare este „deținut” și apreciat de către educatori, instructori, cei care lucrează cu tineretul, instituții educaționale (inclusiv administratori și guvernatori), cursanți, părinți (și comunitatea), proiectanții planului de învățământ (și autorii politicii educaționale) etc.

EVALUARE ȘI ANALIZA IMPACTULUI 39. Scopul evaluării și al analizei impactului, din perspectiva educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de

sensibilizare, se referă la trei aspecte: învățarea din experiențele trecute pentru a avea rezultate mai bune în viitor; analiza beneficiilor pe termen scurt și permanent pentru audiențe sau participanți; precum și informarea despre metodele și activitățile care vizează viitoare oportunități și obstacole. Analiza rezultatelor, a impactului și a calității proceselor și rezultatelor constituie preocupările principale, dar nu unice. Evaluarea înclină adesea către analize cantitative: numărul activităților desfășurate, numărul de persoane care „au fost

11

sensibilizate”’, „au fost educate”, care s-au înscris într-o activitate etc. Astfel de analize pot fi valoroase în cazul în care indicatorii de performanță stabiliți de către, de exemplu, finanțatori, factori de decizie politică sau de o organizație însăși sunt în principal de tip cantitativ. Acestea pot fi utile în cazul în care un program sau proiect funcționează plecând de la presupunerea că sensibilizarea conduce automat la o mai bună înțelegere, și apoi la acțiune. Dar cantitatea implicării nu indică de una singură calitatea implicării, iar o relație cauzală între sensibilizare și comportamentul public susținut ca rezultat este extrem de rară.

40. O evaluare și o analiză a impactului reușite necesită o claritate a scopului încă de la începutul programului sau

proiectului; scopuri, obiective și strategii definite; monitorizarea punerii în aplicare; o cultură organizațională a gândirii critice; precum și resurse de timp, personal și financiare alocate în acest sens. Responsabilitatea de a integra necesitatea pentru astfel de resurse în propriile programe și proiecte le revine părților interesate. Cele mai bune practici sugerează că scopul evaluării trebuie să fie stabilit în faza de planificare a unui proiect, iar între 3 și 5% din resursele totale ar trebui să fie alocate în mod explicit pentru evaluare. O evaluare și o analiză a impactului reușite mai necesită și difuzarea rezultatelor pentru a oferi asistență muncii celorlalți și pentru dezvoltarea învățării comune în cadrul educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de sensibilizare.

DOMENII SENSIBILE: NECESITATEA UNEI DEZBATERI ONESTE 41. O perspectivă pe termen lung, un angajament public tot mai pronunțat și colaborarea cu „părți terțe” necesită

ca actorii statali și nonstatali deopotrivă să explice clar și transparent motivele implicării în educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare. Aceasta presupune explorarea modului în care fiecare își percepe propria contribuție la implicarea publicului de a-și exercita drepturile și responsabilitățile privind dezvoltarea global-locală. Astfel de chestiuni se pot dovedi extrem de sensibile deoarece scopurile și preocupările organizaționale specifice (de exemplu, comunicarea unui anumit punct de vedere sau colectarea de fonduri) pot fi inadecvate sau pot chiar contrazice țelul educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare. Este dificil de înțeles totuși cum pot apărea o viziune și un cadru coerente în absența unei dezbateri deschise și oneste cu privire la astfel de aspecte, uneori sensibile.

12

VI. Recomandări

CĂTRE PĂRȚILE INTERESATE, ACTUALE ȘI POTENȚIALE, DE EDUCAȚIA PENTRU DEZVOLTARE ȘI ACȚIUNILE DE SENSIBILIZARE 42. Ca parte a procesului de punere în aplicare a Consensului european privind dezvoltarea, se recomandă ca

organismele, instituțiile și autoritățile Uniunii Europene, guvernele statelor membre, autoritățile locale și regionale, organizațiile societății civile și alte părți interesate menționate în prezentul document să ia în considerare obiectivele, principiile și provocările identificate în document.

În afară de aceasta, se fac următoarele recomandări: COMISIEI EUROPENE 43. Să prezinte rapoarte Consiliului și Parlamentului European cu privire la punerea în aplicare curentă a

angajamentului față de educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare, astfel cum a fost exprimat în Consensul european privind dezvoltarea; cu privire la calitatea acestei aplicări în ceea ce privește organizarea, rezultatele și impactul eforturilor privind educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare.

44. Să integreze și să includă perspectivele și acțiunile privind dezvoltarea în sprijinul educației pentru dezvoltare

și al acțiunilor de sensibilizare în programe relevante ale Comisiei Europene, în special în programe aplicabile tineretului și educației.

45. Să exploreze, împreună cu alte părți ale statului și ale societății civile interesate de educația pentru dezvoltare

și acțiunile de sensibilizare, dezvoltarea și punerea în aplicare a unor procese care declanșează dezbateri privind cele mai bune practici în strategiile naționale pentru sprijinirea educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de sensibilizare și care facilitează utilizarea experiențelor în urma unor astfel de dezbateri și practici în întreaga Uniune Europeană și în special în noile state membre.

46. Să colaboreze cu guvernele și părțile interesate din societatea civilă la formularea unor sugestii pentru a pune

în continuare în aplicare angajamentele Consensului european privind dezvoltarea referitoare la educația pentru dezvoltare și la acțiunile de sensibilizare, inclusiv prin consultările inter-servicii, colaborarea transeuropeană pentru promovarea educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de sensibilizare, pentru inițierea unor programe, proiecte și activități relevante, precum și pentru dezvoltarea continuă a educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de sensibilizare, în special în noile state membre.

47. Să asigure punerea în aplicare și publicarea evaluărilor programelor și proiectelor inițiate sau sprijinite de CE

în cadrul educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare. PARLAMENTULUI EUROPEAN 48. Să inițieze un raport referitor la educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare și la rolul acestora în

aplicarea Consensului european privind dezvoltarea, inclusiv prin implicarea comisiilor parlamentare relevante (precum DEVE). Raportul ar trebui să evidențieze rolul real și potențial al educației pentru dezvoltare și al acțiunile de sensibilizare pentru educația formală și informală și învățarea continuă în Europa.

GUVERNELOR STATELOR MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE ȘI AUTORITĂȚILOR LOCALE ȘI REGIONALE 49. Să acorde atenție deosebită importanței educației pentru dezvoltare și acțiunilor de sensibilizare pentru

politicile, programele și bugetele de dezvoltare și pentru politicile, programele și bugetele de educație formală și informală.

50. Acolo unde acestea nu există, să înființeze și să sprijine procese structurate și permanente pentru dezvoltarea

perspectivelor pe termen lung și a programelor de colaborare pe termen scurt care promovează educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare, care implică departamentele și agențiile guvernamentale responsabile cu afacerile externe/cooperarea pentru dezvoltare și pentru educația formală și informală, implicând, de asemenea, și organizațiile neguvernamentale pentru dezvoltare și alte organizații ale societății civile interesate în eradicarea sărăciei la nivel global și național și în dezvoltarea durabilă.

51. Să furnizeze sprijin politic, financiar și organizațional pentru integrarea educației pentru dezvoltare și a

acțiunilor de sensibilizare în sistemele și programele de educație formală și informală și în activitățile de mass-media, concentrându-se asupra oportunităților de implicare a educatorilor din educația formală sau informală și a personalului mass-media în dezvoltarea unor noi proiecte și programe, rețele, programe de

13

cercetare; precum și asupra oportunităților care permit autorităților, agențiilor și instituțiilor să își exercite rolul care le revine în înfruntarea provocărilor reprezentate de eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă. Angajamentele politice, de finanțare și organizaționale ar trebui să faciliteze o schimbare perceptibilă în direcția îndeplinirii scopului educației pentru dezvoltare și al acțiunilor de sensibilizare.

52. Să asigure punerea în aplicare și publicarea evaluărilor programelor și proiectelor de educație pentru

dezvoltare și privind acțiunile de sensibilizare inițiate și sprijinite de către autoritățile guvernamentale, locale sau regionale.

ORGANIZAȚIILOR SOCIETĂȚII CIVILE 53. Să acorde o atenție explicită importanței educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de sensibilizare în strategii

organizaționale, bugete și programe de comunicații publice, proiecte și activități care permit publicului să dobândească o conștiință critică sporită a fenomenului dezvoltării și o participare în cunoștință de cauză și competentă la fenomenul dezvoltării, la nivel global și local.

54. Să dezvolte și să aplice strategii și să dedice resurse corespunzătoare pentru promovarea efectivă și focalizată

a educației pentru dezvoltare și a acțiunilor de sensibilizare, în special în cazul sectoarelor și specialiștilor în educație formală și informală și al mass-mediei.

55. Să stabilească parteneriate și colaborări autentice cu specialiști și factori de decizie din sistemele de educație

formală și informală și din mass-media, facilitând integrarea problemelor de dezvoltare și a principiilor educației pentru dezvoltare și ale acțiunilor de sensibilizare în politicile și practicile permanente ale acelor sisteme și în mass-media.

56. Să asigure procese de colaborare structurate, permanente și asistate de colaborare între populații și organizații

din Sud și educatori formali și informali, cercetători și mass-media din Europa, permițând publicului să răspundă și să își exercite rolul în reacția la provocările reprezentate de eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă.

57. Să efectueze și să publice evaluările și analizele de impact ale strategiilor, programelor și proiectelor

referitoare la educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare. Astfel de evaluări și analize de impact ar trebui să includă referiri la standarde de calitate explicite care sunt sau ar trebui să fie atinse în ceea ce privește procesele de implicare utilizate, eficiență, eficacitate, transparență și raportul calitate-preț.

58. Să încurajeze și să sprijine cursuri de cercetare și universitare privind educația pentru dezvoltare, critice și

corecte din punct de vedere academic, în toate țările UE și să promoveze difuzarea și schimbul de experiență privind educația pentru dezvoltare și acțiunile de sensibilizare prin intermediul universităților, al canalelor academice și al grupurilor de reflecție.

14

Annex I Notable international and EU development commitments

1. Paris Declaration on Aid Effectiveness (2005), [www.aidharmonization.org].

2. European Consensus on Development (2005), (14820/05 DEVGEN 229 RELEX 678 ACP 155)

3. G8 Gleneagles Communiqué (2005), [http://www.g8.gov.uk/].

4. Cotonou Agreement (2005), [http://ec.europa.eu/development/Geographical/CotonouIntro_en.cfm].

5. Beijing Declaration: Action for Equality, Development and Peace (1995), [http://www.un.org/womenwatch/daw/beijing/beijingdeclaration.html].

6. United Nations (2000), Millennium Declaration, [www.un.org/millenniumgoals]. Reaffirmed in 2002 and 2005.

7. United Nations (2003), Monterrey Consensus on Financing for Development.

15

Annex II International and European political commitments to Development Education and Awareness Raising

1. STRENGTHENING THE EUROPEAN UNION’S ROLE AS A GLOBAL PARTNER FOR DEVELOPMENT: THE 18-MONTH PROGRAMME ON DEVELOPMENT POLICY OF THE EU PRESIDENCIES OF GERMANY, PORTUGAL AND SLOVENIA (JANUARY 2007 – JUNE 2008), JANUARY 2007 In the field of development policy, Germany, Portugal and Slovenia have decided to outline their common priorities and to conduct common initiatives during this period. The three Presidencies are committed to pursue these priorities both jointly and individually under their respective presidencies. They are committed to closely cooperate in order to build more awareness and support for development issues as well as to create added value in promoting them together within the European framework and in the international arena, (p. 2). Full programme: www.bmz.de/en/service/infothek/buerger/TrioPrsidentschaft.pdf. 2. HELSINKI CONFERENCE ON EUROPEAN DEVELOPMENT EDUCATION, 3-4 JULY 2006 Organised by the Finnish NGDO Platform to the EU in cooperation with CONCORD and with support of the Finnish Ministry for Foreign Affairs and the European Commission.

1. The European Consensus on Development states that the EU will pay particular attention to development education and awareness-raising in the efforts to enhance civil society engagement in global development, Other European structures and political commitments are similarly inclined. To realise this and ensure that all people in Europe have access to quality development education, a strong European and national Strategy Framework is required.

2. In this Strategy Framework priority should be given to supporting planning, quality, partnership, mutual learning and peer exchange of strategies and experience, in development education and awareness-raising; particularly between new member states, acceding and candidate countries, and countries seeking to strengthen national support mechanisms.

3. The Strategy Framework should support existing mechanisms for coordination, international shared learning of national strategies though, interalia Concord and DEEEP, OECD DAC Heads of Information, GENE Peer Reviews, the North-South Centre’s Global Education Week network and other networks working in this area.

4. In order to move this European strategy forward, a multi-stakeholder task force will work to develop a common perspective on the European Strategy framework for development education. Member states will be consulted about existing and emerging national strategies, to ensure coherence and to move the process forward from Helsinki.

5. Development education, public awareness and media strategies should be based on a model of solidarity and global interdependence. This means working with Southern partners at all stages of the processes. It also means avoiding passive images of the South, in line with best practice and the recommendations of the Code of Conduct on Images and messages. Linking local and global dimensions of issues is also necessary.

6. Integration of global and development perspectives into education systems requires the development of coordinated strategies by Ministries of Education and Ministries of Foreign Affairs, and other relevant Ministries, Civil Society actors, Local and Regional Authorities, and national curriculum bodies. In this process, the European Global Education Peer Review system has proven useful at national level. Particular emphasis and resources should be allocated to training: both initial and in-service teacher training, and training of DE trainers.

7. Increased quality and impact in development education is also required. This necessitates greater clarity and coherence regarding the differences along the continuum from development education to awareness raising to information and campaigning. Appropriate mechanisms of evaluation in these related, complementary but differing spheres are essential. Partners from the South should be involved at all stages.

8. Recalling previous commitments, the Conference recognises the efforts of countries to increase funding to development education. A target of 3% of ODA to development education is endorsed by NGDOs and some member states. The Conference calls on member states, local and regional authorities, NGDOs and the Commission to commit to a staged series of increases in financial support for development education, to ensure pro rata strengthened support as member states approach targets of 0.56%, 0.7%, of GNI to ODA and beyond, and develop inclusive, consultative strategies for disbursement.

9. In the context of ongoing discussions on the reform of European Commission financial instruments, due regard should be given to the European Consensus on Development and reform should be informed by the findings of the

16

Brussels and Helsinki Conferences. The reform should aim at clearer and more coordinated European Commission support structures for DE, that are coherent with member states support structures.

These recommendations are addressed to all actors of society who are able and interested in further improving the impact and quality of development education. This includes among others the EU institutions, national ministries, and international and civil society organisations, research institutes working for active and informed global citizens. Final conference report and presentations: http://www.kehys.fi/Materials_DE_030407.

3. THE EUROPEAN CONSENSUS ON DEVELOPMENT, DECEMBER 2005 4.3 Participation of civil society

18. The EU supports the broad participation of all stakeholders in countries’ development and encourages all parts of society to take part. Civil society, including economic and social partners such as trade unions, employers’ organisations and the private sector, NGOs and other non-state actors of partner countries in particular play a vital role as promoters of democracy, social justice and human rights. The EU will enhance its support for building capacity of non-state actors in order to strengthen their voice in the development process and to advance political, social and economic dialogue. The important role of European civil society will be recognised as well; to that end, the EU will pay particular attention to development education and raising awareness among EU citizens.

4. EUROPEAN COMMISSION WHITE PAPER ON A EUROPEAN COMMUNICATION POLICY (PLAN D FOR DEMOCRACY, DIALOGUE, DEBATE), OCTOBER 2005 Objectives of Plan-D:

The Commission has proposed a Plan D for Democracy, Dialogue and Debate, not as a rescue operation for the Constitution, but to stimulate a wider debate between the European Union’s democratic institutions and citizens. It has to be seen as complementary to the already existing or proposed initiatives and programmes such as those in the field of education, youth, culture and promoting active European citizenship.

Plan-D dovetails with the Action Plan on communicating Europe1 which seeks to improve the way that the Commission presents its activities to the outside world and the forthcoming White Paper on communication strategy and democracy which will start a consultation process on the principles behind communication policy in the European Union and the areas of co-operation with the other European institutions and bodies. Together with Plan-D these initiatives set out a long-term plan to reinvigorate European democracy and help the emergence of a European public sphere, where citizens are given the information and the tools to actively participate in the decision making process and gain ownership of the European project. More details: http://ec.europa.eu/communication_white_paper/index_en.htm.

5. EUROPEAN CONFERENCE ON PUBLIC AWARENESS AND DEVELOPMENT EDUCATION FOR NORTH-SOUTH SOLIDARITY, BRUSSELS, 19-20 MAY 2005 Jointly organised by Belgian Development Co-operation Directorate-General and the European Commission.

A. As part of an ongoing debate, participants from national, European and international administrations, non-governmental organisations and other actors of civil society, together with members of different media, took part in a conference on public awareness and development education for North-South solidarity in Brussels on 19/20 May 2005.

B. The participants, meeting in both plenary and specific working group sessions, have drawn up the following recommendations. Further specific proposals and suggestions from different participants are outlined in the conference papers.

1. The renewed commitment by the European Union and the member states to increase ODA levels adequately for 2010 and the achievement by 2015 of the level of 0.7% by most, as advanced by the United Nations in 1970, should be welcomed and propagated as widely as possible throughout the Union. Effective development education and awareness raising are essential conditions to mobilise support to reach these targets.

2. Noting that the assistance provided is a question of finance, effectiveness and quality, as well as sustainable development, the Millennium Development Goals should be included as a major facet of public awareness and development education activities throughout the Union.

3. Comprehensive and coherent development education and awareness-raising strategies should be designed or reviewed at both national and European levels. The relevant authorities should ensure that these strategies are fully integrated into their development and education policies. This will require close co-operation with NGOs and other relevant civil society organisations.

17

4. Awareness-raising and development education should be integrated into the curricula of the formal and informal educational systems throughout the current and future members of the Union. Such programmes, aimed at all levels and ages of society, are necessary to foster the greatest possible North-South solidarity.

5. National and European authorities should ensure there is adequate funding for development education and awareness raising in their planning. It is proposed that the European Commission and Member states move towards or beyond a figure of 3% of ODA, as proposed in a UNDP Report. This increase in funding implies the necessary quality, efficiency and effectiveness of development education and awareness-raising activities.

6. As part of the overall need to raise both quality and efficiency, best practices should be actively encouraged and supported, particularly between Member states but also internationally. Ongoing coordination and co-operation, learning from past experiences at the widest possible level, are therefore essential to ensure coherence and maximise effectiveness.

7. It should be stressed that both awareness raising and development education are distinct from publicity and fundraising. Equally development education and awareness-raising activities should be rooted in the realities of Northern societies and take into account the interdependency between North and South as well as the need for policy coherence in the North.

8. Assistance towards achieving effective development education and awareness raising in new Member States should be provided. In order to enable new and future Member States to access EU funding for development education and awareness-raising, current thresholds on financial capacity requirements and eligibility criteria should be adapted in their favour.

9. Recognising that international development co-operation issues were not properly discussed in the course of the last accession rounds, further rounds should address it in a much more proactive way. In the case of the new Member States and acceding countries, ad hoc development education and awareness-raising activities should partly make up for the lost opportunities.

10. The contribution of national and local authorities, parliamentarians, NGOs and other civil society actors in North-South co-operation should be strengthened with a view to boosting capacity, awareness and commitment in the current and future Union, as well as outside.

11. Emphasis should be given to how, following natural or man-made catastrophes, there is a process of linking relief to provide initial stability, rehabilitation and development which should be on a sustainable and environmentally friendly basis.

12. A comprehensive press strategy for North-South solidarity should cover the broad range of existing media but focus on channels with the widest coverage where resources are limited. Development and humanitarian actors should make more efforts to provide useful, clear and appealing material and opportunities to journalists to enable them to offer independent and accurate information on North-South issues. The press has a fundamental role in preventing crises becoming forgotten both by governments and European civil society and should be recognised as a development actor.

13. Images and articles are best if they respect the dignity, beliefs and traditions of the peoples of the “South” in their presentation.

14. Monitoring and evaluation of humanitarian and development programmes must therefore cover not only the effect in the field but also the evolution of public perception in the North and the South of the progress accomplished. Building on existing experiences, increased efforts have to be made to improve monitoring and evaluation of development education and awareness-raising activities in order to systematically enhance their overall relevance, efficiency and effectiveness.

15. It is proposed that the recommendations of this Conference, particularly those pertaining to the role and place of development education and awareness-raising, be integrated into the new EU Development Policy Statement before its adoption and coherently translated in other relevant policy processes and instruments.

16. A group of representative stakeholders be established, following this conference, in order to ensure the follow-up of the outcomes of this Conference throughout the current and future Union. This representative group should also be aware of the need for accountability - in the widest sense – and appropriate evaluation of what is a long-term process of improving North-South solidarity. It would then organise further meetings and discussions as appropriate. In this context, it particularly welcomes the offer of the Chairman of the Development Committee of the European Parliament to draw up a report on the matter.

C. While these recommendations are addressed above all to the representatives of the European Parliament, the European Council, the European Commission, as well as the national authorities at the conference, they are also directed to all members of society, individuals and organisations who are able to increase awareness of and strengthen North-South solidarity in all its aspects.

18

D. The participants note with pleasure that certain authorities are already actively pursuing these goals. The recent communication of the Commission to the Council and the organisation of this conference by the European Commission and the Belgian authorities are recent positive examples. Full report http://www.euforic.org/awareness-sensibilisation/.

6. UNITED NATIONS DECADE OF SUSTAINABLE DEVELOPMENT (2005-2014)

The goal of the United Nations Decade of Education for Sustainable Development (2005-2014, DESD), is to integrate the principles, values, and practices of sustainable development into all aspects of education and learning. This educational effort will encourage changes in behaviour that will create a more sustainable future in terms of environmental integrity, economic viability, and a just society for present and future generations.

The primary goal for the DESD is laid out in the United Nations General Assembly resolution 59/237 in which the General Assembly “encourages Governments to consider the inclusion … of measures to implement the Decade in their respective education systems and strategies and, where appropriate, national development plans”. Furthermore, the General Assembly “invites Governments to promote public awareness of and wider participation in the Decade, inter alia, through cooperation with and initiatives engaging civil society and other relevant stakeholders, especially at the beginning of the Decade”.

Within the broad goals established by the General Assembly, subgoals for the DESD at the national level are to: • Provide an opportunity for refining and promoting the vision of and transition to sustainable development

– through all forms of education, public awareness and training. • Give an enhanced profile to the important role of education and learning in sustainable development.

The objectives for the DESD are to: • facilitate networking, linkages, exchange and interaction among stakeholders in ESD; • foster an increased quality of teaching and learning in education for sustainable development; • help countries make progress towards and attain the millennium development goals through ESD efforts; • provide countries with new opportunities to incorporate ESD into education reform efforts.

Recognising that how sustainable development, and related educational processes are attained will vary from context to context, these objectives will share the key tasks for UNESCO to perform in support of Member States through its role as lead agency of the Decade. UNESCO’s leadership role and, in fact, the task of Member States are also defined by the four major thrusts of education for sustainable development:

• improving access to quality basic education; • reorienting existing education programmes; • developing public understanding and awareness. • providing training.

More details: http://portal.unesco.org/education/en/ev.php-URL_ID=27234&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html.

7. THE MAASTRICHT GLOBAL EDUCATION DECLARATION, 17 NOVEMBER 2002

In November 2002, the Europe-wide Global Education Congress, held in Maastricht, has led representatives from governments, parliaments, local authorities and civil society organisations of Member States of the Council of Europe to commit them to increase support to Global Education, through the so-called "Maastricht Global Education Declaration". The following commitments were agreed:

5.1 Take forward the process of defining Global Education and ensuring that a rich diversity of experience and perspectives (e.g. Southern, Minorities, Youth and Women’s perspectives) is included at every stage.

5.2 Develop, in cooperation with the competent authorities and relevant actors, (or build on existing), national action plans, starting now and to 2015, for increased and improved Global Education towards the target date of the Millennium Development Goals.

5.3 Increase funding for Global Education.

5.4 Secure the integration of Global Education perspectives into education systems at all levels.

5.5 Develop, or where developed, improve and increase national structures for funding, support, co-ordination and policy-making in Global Education in all Council of Europe member states, as appropriate to national conditions.

5.6 Develop, or where developed improve strategies for raising and assuring the quality of Global Education.

5.7 Increase support for Regional, European, and International networking of strategies for increased and improved Global Education; between policymakers and practitioners.

19

5.8 Test the feasibility of developing a peer monitoring/peer support programme, through national Global Education Reports, and regular peer reviews, in a 12-year frame.

5.9 Contribute to the follow-up to the World Summit on Sustainable Development and to the preparations for the United Nations Decade for Education for Sustainable Development. Download the Declaration: http://deeep.org/english/europe/strategy/Maastricht_Declaration.pdf

8. COUNCIL OF EU WORKING PARTY ON DEVELOPMENT COOPERATION RESOLUTION ON “DEVELOPMENT EDUCATION AND RAISING EUROPEAN PUBLIC AWARENESS OF DEVELOPMENT CO-OPERATION”, (13323/01 DEVGEN 157), NOVEMBER 2001 The Council

6. Wishes to encourage increased support for development education, and for the corresponding communication policy, by the Commission and the Member States through the establishment of closer links between the various sectors which may help promote development education in areas such as NGOs, schools, universities, adult education, training for trainers, audio-visual media, the press, collective organisations and youth movements.

7. Encourages the European Commission and the Member States to sustain their support for NGO development education initiatives and for initiatives taken by the national coordination centres of development NGOs.

8. Underscores the importance of the "fair trade" factor which is effective in development education. The Council considers that it would be worth studying, in consultation with the bodies concerned, the possibilities of promoting further the idea of fair trade.

9. Wishes to encourage the exchange of information and experience on development education between governments and civil society actors, as well as within those entities.

10. Encourages the initiatives of the NGOs and European and national institutions aimed at raising awareness amongst the population of the candidate countries for accession to the EU of the importance of supporting international solidarity in the fight against world poverty, as well as promoting development education in general.

11. Calls on the Commission to reinforce its information and communication activities in order better to heighten the awareness of the public in the Member States, and in the candidate countries for accession, of European development cooperation policy.

12. Welcomes, on the one hand, the Council of Europe's development education work carried out by its North-South Centre which enables all Council of Europe Member States to be involved, including candidate countries for accession to the EU, and, on the other, welcomes the development education work conducted by the OECD.

13. Calls for an evaluation

(a) firstly of development education and the raising of European public awareness of development issues with regard to the implementation of the budget heading for NGO co-financing (B7-6000),

(b) secondly, with regard to the means of information on cooperation with the developing countries implemented by the Commission where heightening public awareness is concerned.

Such an evaluation should enable a further increase in the efficiency of these information and awareness raising policies in the future.

14. Underlines the importance of conducting regular opinion polls among the citizens of the EU and of the candidate countries so as to gauge their understanding and support of development cooperation. Such a poll will allow the targeting of development education towards population groups in which the need is felt most, involving, if necessary, a review of the methodology and the defining of new synergies.

“The Consensus on Development: the Contribution of Development Education and Awareness Raising” was financially supported by Co-financed by the German Ministry for Economic Cooperation and Development For more information on the Consensus and its process, please contact advocacy@deeep.org This document was kindly translated by the Directorate General Translation of the European Commission (June 2008)

The contents of this document are the sole responsibility of the Multi-stakeholder group and can under no circumstances be regarded as reflecting the position of the European Union.