Contraspionajul reprezintã spionajul direct impotriva sistemului de spionaj al duºmanului, cum ar fi recrutarea agenþilor in organe de informaþii strãine.

Multe guverne ºi armate au organizaþii care indeplinesc special acest rol. Metodele includ supravegherea suspecþilor ºi a comunicaþiilor acestora, agenþi sub acoperire, monitorizarea comportamentului personalului diplomatic (de obicei chiar spioni sau indrumãtori ai spionilor), etc.

Cand spionii sunt descoperiþi, agenþiile au de obicei drept de arestare, dar este mult mai productiv sã-i pãstreze pentru a afla ce vor, care este scopul ºi cu cine vorbesc. Mai departe dezinformarea poate fi folositã pentru a-i pãcãli pe spioni ºi pe sponsorii acestora sau sã-i facã sã inceteze din activitate dacã informaþiile nu sunt de incredere sau dacã secretul lor a fost compromis. Activitãþile de informaþii ºi contrainformaþii nu apar numai intre guverne, dar ºi intre industrii ºi grupuri teroriste.

Read more: http://spyology.myforum.ro/contraspionajul-vt4.html#ixzz1etsQbYuuCartea The Spy's Guide: Office Espionage - H Keith Melton (Author), Craig Piligian (Author), Oleg Kalugin (Foreword), H. Keith Melton (Author).

Read more: http://spyology.myforum.ro/ghidul-de-contra-spionaj-vt296.html#ixzz1etstLfxP

Voi reproduce mai jos cateva extrase din excelenta carte : The Spy's Guide: Office Espionage - H Keith Melton (Author), Craig Piligian (Author), Oleg Kalugin (Foreword), H. Keith Melton (Author). Excelente pasaje ce vorbeste despre masuri de luat in munca de protectie informativa :

"Protejeaza-ti camera de hotel

Un om de afaceri cand sta intr-un hotel are nevoie de 3 lucruri : o sala buna de gimnastica, un mini-bar bine dotat si intimitate.

A. Cazeaza-te sub un nume fals. B. Nu accepta o camera la parter. C. Niciodata nu lua liftul de la etajul tau, ci mai sus( mai jos) cu 1-2 etaje. Iar diferenta de etaje fa-o pe scari. D. Nu-ti da numarul camerei de hotel. E. Poarta cu tine mici stinghii de lemn cu care sa blochezi usa cand esti inauntru. F. De asemenea poarta un tub pentru a bloca usile glisante. G. Asigura-ti ferestrele. H. Acopera-ti vizorul. I. Decupleaza telefonul. J. Foloseste sunete mascatoare ale conversatiei spre a face ascultarea cat mai dificila. Da volumul TV mai tare. K. Daca nu folosesti zgomotul de fond, deconecteaza TV. Majoritatea TV sunt asezate cu fata spre pat si pot ascunde microfoane sau camere video cat un ac conectate la curentul TV. L. Sa-ti curete camera doar in prezenta ta. Cand esti la birou lasa placuta cu “Nu deranjati”. M. Instaleaza-ti o alarma la usa camerei de hotel. Pui un scaun sprijinit in usa si pe el o piramida de 3 pahare goale de apa. Fixeaza-le bine sa nu cada accidental, iar cand cineva va forta intrarea vei fi

avertizat."

"Pastrarea sigurantei intalnirii

1. Aranjeaza intalnirea intr-o sala care usureaza controlul sau de tine sau de compania ta. 2. Asigurarea zonei. Daca sala are un perete comun cu o alta companie – cautarea altei incaperi. 3. Limitarea la strict a participantilor. 4. Interzicerea aparatelor de inregistrare. 5. Interzicerea telefoanelor mobile. 6. Mutarea tuturor celorlalte dispozitive electronice. 7. Mutarea tuturor gunoaielor si a plantelor ornamentale, potentiale locuri de ascuns microfoane. 8. Nu folosi niciodata microfoane fara fir. Vei invata utilizarea lor in Sectiunea C7. 9. Asigura-te ca este izolata camera. 10. Maturarea camerei de “plosnite”electronice. "

"Protejeaza-ti gunoiul

Daca cineva castiga accesul la gunoiul tau, atunci ar putea afla totul despre tine. Colectionand hartii despre orice activitate a ta ti se poate face un profil aproape perfect, si asa oricui. 1. Pentru o atitudine mai sigura, sustrage documentele faramitate si gaseste-ti un sac de gunoi care arde. Daca ceva trebuie irevocabil distrus trebuie sa-l arzi. Pastreaza inchis in biroul tau sau al secretarei un sac de ars. Trebuie sa fie usor accesibil, dar nu prea evident; il poti masca intr.-un rucsac de gimnastica si printr-o simpla tragere de snur se incinereaza tot ce ai inauntru. 2. De la inceputul pana la sfarsitul zilei depoziteaza documentele sensibile in sacul de ars. Daca pleci de la birou, inchide sacul in seif sau in sertarul biroului. 3. Scoate-ti sacul de ars din birou in fiecare seara. Daca esti ingrijorat ca ai putea pleca uitandu –l, pune-ti cheile de la masina in sac – asa nu vei pleca niciodata acasa fara el sau fara gunoi. 4. Arde documentele in intregime, cu atentie si imprastie cenusa. Alegeti metoda favorita de incinerat : arunca-le intr-un cuptor pe care-l tii in pivnita; sau in butoiul de fier pe care-l pastrezi in spatele casei, in curte, pentru a arde frunzele. Tine cont ca manualele groase sau cartile trebuie rupte in bucati inainte de a le arde; absenta oxigenului intre pagini actioneaza ca izolator. In timp ce in afara se pot carboniza, paginile dinauntru pot adesea rezista caldurii cuptorului. Imprastie cenusa in locuri neobservate : de-a lungul unui drum murdar, pe fundul unui semineu.

Sfatul expertului : Daca faramitezi documentele, foloseste masinile cu taietura transversala. Masina Standard taie documentul in 40 de fasii de intre 1/16 si 1/8 parte dintr-un inch( adica 1/3 sau 1/6 dintr-un cm). Fasiile se pot aduce si lipite refac documentul initial (vezi Sectiunea A5). Masina de taiat transversal transforma documentele cele mai personale in mormane de confetti."

"Paraseste biroul fara a fi observat

1. Fii constient mereu de o posibila supraveghere. 2. Modifica-ti viteza. Fa-o in mod natural, iar daca respectiva persoana e inca pe urmele tale, esti supravegheat. 3. Niciodata nu privi inapoi. Foloseste vitrina unui magazin spre a privi in urma; traverseaza strada

imprevizibil uitandu-te in stanga si-n dreapta si asa poti observa cine vine dupa tine. 4. Deghizeaza-te. Cum dai coltul, schimba elemente din prezenta ta fizica spre a putea merge mai departe fara a fi urmarit : haina cu 2 fete, palarie, sapca, ochelari, baston. 5. Modifica-ti directia drumului. Continua sa mergi in ritm vioi, de nu scapi de coada, ia un taxi si intoarce-te la munca."

Lectura placuta si luati aminte!

Read more: http://spyology.myforum.ro/ghidul-de-contra-spionaj-vt296.html#ixzz1ett4EnAuSemne de avertizare ca sunteti supravegheat

* Ceilalti cunosc secretele Dvs. profesionale; * Intrunirile secrete pe care doriti sa le aveti nu sunt chiar asa de secrete; * Persoane straine de firma Dvs. par a va cunoaste programul de lucru, desi nu ar trebui; * Ati remarcat sunete stranii sau fluctuatii de volum in timpul convorbirilor telefonice. (De regula, asta se intampla atunci cand sunteti interceptat de catre un amator. Sistemele profesionale de ascultare provoaca perturbatii atat de mici, incat sunt practic imposibil de detectat fara o aparatura profesionala); * In receptorul telefonic se aud pacanituri sau paraituri. (Cauza acestor sunete poate fi descarcarea capacitiva care apare la legarea impreuna a doua sau mai multe fire. Acesta este de asemenea un semn ca cel care va asculta nu este foarte bine pregatit tehnic); * Puteti auzi sunete care vin din receptorul telefonic, atunci cand acesta este pus in furca. (Fenomenul este cauzat de regula de sistemele de bypass ale pozitiei de "pus in furca" ale receptoarelor telefonice, sisteme care permit folosirea telefonului insusi pe post de microfon de camera. In aceasta situatie, cel care va supravegheza poate auzi tot ce discutati, pana la o distanta de aprox. 6m de telefon); * Telefonul suna, dar nu este nimeni la celalalt capat al liniei, tonul este foarte slab, sau auziti in receptor suieraturi sau beep-uri. (Acesta este un semn ca, in paralel cu telefonul Dvs. exista un sistem de inregistrare audio, declansat chiar de utilizarea telefonului Dvs); * Aparatul Dvs. radio incepe sa prezinte diverse interferente. (Multe sisteme de ascultare neprofesionale folosesc cu predilectie banda FM a emisiunilor de radiodifuziune. Asa ca acesta poate fi un semn ca receptorul Dvs. FM se afla in apropierea unui microfon ascuns. Se poate face si o localizare aproximativa a microfonului, cu aparatul de radio trecut pe regim MONO, pentru marirea sensibilitatii); * Televizorul Dvs. prezinta, de asemenea, interferente. (Frecventele de emisie TV sunt folosite deseori pentru a masca, din punct de vedere radio, un emitator ascuns, dar aceste frecvente interfereaza si cu canalele de receptie TV de regula din banda UHF .Televizoarele sunt foarte sensibile la energia RF. Un televizor portabil cu antena telescopica ridicata poate fi folosit la "curatarea" unei camere, daca se supravegheaza in special canalele 2, 7, 13, 14, 66, 67, 68); * Ati fost victima unui jaf, dar nu lipseste nimic, sau remarcati ca lucrurile "nu par a fi in ordine" (mobila usor miscata de la locul ei, etc); * Ornamentele de mascare de la intrerupatoarele electrice de pe pereti par a fi miscate de la locul lor. (Unul din cele mai utilzate locuri de amplasare a aparaturii de ascultare este in interiorul comutatoarelor electrice, sau a sistemelor de iluminat mascate in pereti sau pe tavan. Puteti cauta, in acest caz, si praf provenit din tencuiala, aflat exact sub locul respectiv. De asemenea, fiti atent daca nu cumva culoarea sau aspectul intrerupatoarelor sunt usor diferite. De multe ori, cei care v-au plantat dispozitivul schimba intrerupatorul Dvs. cu unul similar, gata "lucrat", pentru a castiga timp); * Pe perete apare o pata de o nuanta diferita fata de zona Нnconjuratoare. (Este posibil ca acolo sa fi fost instalat de curand un microfon sau o camera video ascunsa);

* Unul din colaboratorii Dvs. v-a daruit recent un aparat electronic, cum ar fi: aparat de radio, ceas cu alarma, televizor, boxe audio, CD player, si asa mai departe. (Multe din aceste aparate pot fi purtatoarele unui sistem de supraveghere audio sau video); * Detectorul de fum, ceasul, veioza sau afisorul pe care scrie IESIRE din sediul Dvs. par sa stea stramb, sau au pete mate pe suprafata, sau mici gauri * Anumite tipuri de obiecte apar in biroul sau locuinta Dvs., si nimeni nu stie de unde provin. (Principalele obiecte la care trebuie sa fiti atent sunt: ceasuri, casete indicatoare care arata spre iesire, aparate portabile de iluminat (veioze, lampadare), stingatoare de incendiu, aparate de radio); * Remarcati pe podea cantitati mici de praf de tencuiala uscat, sau bucatele din plafonul ornamental pe care-l aveti in birou. De asemenea, puteti observa si mici crapaturi sau indoituri aparute in oricel fel de panou de mascare sau ornamental din biroul sau locuinta Dvs.; * Observati, in fata cladirii, masini ale companiei de telefoane sau ale altor servicii publice, care par a stationa inutil; * Personalul de service de la telefoane, instalatii, cablu sau aer conditionat apare la o "avarie" fara a fi fost chemat. (Unul din siretlicurile folosite pentru a intra in cladirea Dvs. este acela de a provoca intentionat o avarie la utilitatile publice, pentru a veni apoi la "depanare"); * Langa sediul Dvs. se afla masini de service sau livrari in care nu se afla nimeni. (Acest gen de vehicol este folosit deseori ca post de ascultare. Fiti foarte atent la cele care au pe acoperis structuri mai neobisnuite, sau la cele in interiorul carora nu se poate privi (au geamuri fumurii sau tip oglinda); * Simtiti ca incuietoarea de la usa se comporta altfel decat de obicei, sau nu mai incuie, sau s-a blocat. (Este posibil ca cineva strain sa fi intrat in cladire sau birou. Daca nu lipseste nimic, cel intrat nu a venit sa ia, ci sa "planteze").

sus Cine poate fi spionat? Oricine poate fi tinta unui asemenea atac, oricum, unele persoane sunt supuse unui risc mai mare, din motive ca: situatie financiara, ocupatie, pozitie in societate sau in cadrul unei companii. Cazuri frecvente:

* Sotii se pot spiona intre ei; * Parintii supravegheza pe copii; * Oamenii de afaceri si oamenii de stinta se spioneaza reciproc; * Elevii ii pot "asculta" pe profesori; * Avocatii se supravegheaza reciproc; * Companiile de asigurari pot supraveghea pe cei care au cerut despagubiri; * Vanzatorii ii spioneaza pe clienti; * Magazinele isi supravegheaza clientii si marfa; * Posturile de televiziune sau publicatiile incalca, din dorinta obtinerii unor materiale publicistice de succes, dreptul la viata privata.

Si exemplele, desigur, nu se opresc aici.

Read more: http://spyology.myforum.ro/mic-ghid-de-ci-vt89.html#ixzz1ettZo2zrArta dezinformarii

The Spy's Guide: Office Espionage

Dezinformarea este un termen aparut recent in limbajul de specialitate, desi se practica inca din antichitate. Este indisolubil legata de informatie, care poate fi viciata in numele unor scopuri bine definite. Sunt concluziile la care a ajuns Vladimir Volkoff, autorul lucrarii Tratat de dezinformare, aparuta la Editura Antet si pe care le prezentam cititorilor nostri. Trebuie facuta o distinctie clara intre un fapt si o informatie. "Ploua" nu este o informatie, ci un fapt. Acesta devine informatie in momentul in care este comunicat de cineva unei alte persoane, fie direct, prin metoda "gura/ureche", fie mediat, prin telefon, ziar, radio, televiziune etc. Pe parcursul procesului de transmitere a informatiei pot aparea - involuntar sau, dimpotriva, intentionat - distorsiuni, omisiuni, adaugiri de elemente noi etc., care sunt tipice dezinformarii. Orice informatie presupune prezenta a trei variabile, in care nu se poate avea deloc incredere: informatorul (care poate face o confuzie intre ploaie si stropii unui aspersor, de pilda), mijlocul de comunicare (telefonul se aude slab, permitand confuzii intre cuvinte, sau scrisoarea este caligrafiata cvasiindescifrabil, ceea ce duce la acelasi rezultat etc.), informatul (care poate crede ca informatorul exagereaza). Toate aceste elemente ne sugereaza faptul ca aproape orice informatie este supusa riscului denaturarii. De aici rezulta ca: - informatia nu contine niciodata adevarul suta la suta. Pe tot parcursul transmiterii se strecoara erori, chiar daca nu exista intentii vicioase; - in materie de informare, nu exista obiectivitate. Oricine declara ca este obiectiv este fie megaloman, fie rau intentionat, fie excesiv de naiv; - este firesc ca fiecare martor sa aiba propria sa impresie asupra unui eveniment la care a asistat. Daca impresiile se potrivesc prea bine unele cu altele, ceva este sigur in neregula.

Termenul de dezinformare a aparut pentru prima data in limba rusa, dupa al doilea razboi mondial, si avea rolul de a desemna "practicile exclusiv capitaliste care urmareau aservirea maselor populare". De aici, termenul a trecut in limba engleza, cu intelesul de "scurgere deliberata de informatii care induc in eroare". In Franta, notiunea a aparut in 1974 si era definita drept "utilizare a tehnicilor de informare, in special de informare in masa, pentru a induce in eroare, a ascunde sau a travesti faptele." Autorul insusi a simtit nevoia sa dea o definitie mai precisa termenului de dezinformare: "Tehnica permitand furnizarea de informatii generale eronate unor terti, determinandu-i sa faca acte colective sau sa difuzeze judecati dorite de dezinformatori." Dezinformarea trebuie deosebita de propaganda (actiunea exercitata asupra opiniei publice pentru a o determina sa aiba anumite idei politice si sociale, sa sustina o politica, un guvern, un reprezentant) si de publicitate (faptul de a exercita o actiune psihologica asupra publicului, in scopuri comerciale). Mai trebuie facuta o distinctie si intre intoxicare (care vizeaza un grup restrans de persoane) si dezinformare (care vizeaza intreaga opinie publica). Bazele fundamentale ale dezinformarii au fost puse in antichitatea chineza (aproximativ secolul V i.Hr.) de generalul Sun Ti, in cartea sa intitulata "Arta razboiului". Postulatele acestuia erau urmatoarele: - arta suprema a razboiului consta in a invinge dusmanul fara lupta; - toata arta razboiului se intemeiaza pe inselatorie; - un stat inamic trebuie ocupat intact; ruinarea acestuia este o politica inferioara. Pentru aceasta: - trebuie discreditat tot ceea ce merge bine in tara adversa; - reprezentantii claselor conducatoare ale tarii adverse trebuie determinati sa intreprinda actiuni ilegale. Reputatia lor trebuie subminata prin orice mijloace si, la momentul oportun, acestia trebuie supusi oprobiului public; - trebuie raspandite discordia si galceava intre cetatenii tarii adverse;

- tinerii trebuie intaratati impotriva batranilor; - traditiile adversarilor trebuie ridiculizate.

Ziarul, cartea si dezinformarea

Exista trei evenimente majore care au dus la dezvoltarea exploziva a tehnicilor de dezinformare: aparitia tiparului (1434), a primului periodic (Köln, 1470) si consacrarea opiniei publice in viata politica a Occidentului (incepand cu secolul XVIII). Ziarul si cartea au ajuns rapid sa consacre un principiu in spatele caruia dezinformarea putea lua orice forma sau dimensiune: Este adevarat, fiindca am citit cu ochii mei! Ziarul si cartea, intrand in toate caminele in care cel putin o persoana stia sa citeasca, aveau sa priveze rapid puterea regala de monopolul deciziei, iar puterea ecleziastica de monopolul cunoasterii. Pe de alta parte, prin intermediul acestor doi vectori, autorii sau cei care stateau in spatele lor puteau sa manipuleze in voie constiinta publicului cititor, oferindu-i informatii unilaterale, "adevaruri" prefabricate si conceptii contaminate de ideologii partizane. Un exemplu tipic dat de autor este acela al asa-ziselor "Protocoale ale Inteleptilor Sionului", text publicat de un oarecare Serghei Nilus la Moscova, in 1905, care acredita ideea ca el contine concluziile secrete ale primului Congres Sionist de la Basel. In esenta, aceste concluzii erau: - atatarea popoarelor la discordie; - exterminarea nobililor si a marilor proprietari de pamanturi; - provocarea de tulburari printre muncitori; - organizarea unor actiuni de dezagregare sociala prin intermediul presei; - raspandirea confuziei in randurile opiniei publice; - instigarea tineretului la depravare; - subminarea justitiei; - lupta contra religiei. Autenticitatea documentului este mai mult decat dubioasa, dar el a cunoscut un larg rasunet dupa ce a fost tradus in numeroase limbi. Impactul a fost imens, iar ideile vehiculate l-au inspirat, printre altii, si pe Hitler in elaborarea politicii sale.

Aparitia radioului

Epoca de glorie, in materie de dezinformare, a acestei inventii a fost atinsa in cursul celui de-al doilea razboi mondial si in perioada de ascensiune a comunismului, care i-a urmat. Virtutile radioului in potentarea dezinformarii au fost speculate in mod genial de Goebbels si Lenin. Cel dintai era de parere ca "o minciuna repetata de o mie de ori ramane o minciuna, dar o minciuna repetata de un milion de ori devine adevar", radioul fiind instrumentul perfect pentru a repeta o minciuna de milioane de ori. Cel de-al doilea credea sincer ca "a spune adevarul este o prejudecata burgheza meschina"; in consecinta, radioul era utilizat la maximum conform acestei "axiome", iar adevarul era ocolit cu mare grija.

Limba de lemn

Limba de lemn, utilizata atat in scris, cat si in vorbire, in ziare, carti si la radio, este considerata capodopera dezinformarii, deoarece este imposibil de folosit de cineva fara ca acesta sa nu devina in acelasi timp si dezinformator, si dezinformat. Principalele caracteristici ale limbii de lemn sunt: caracterul impersonal si pasiv al frazelor ("relatiile reciproce s-au strans", "intr-o atmosfera de stima si respect reciproc", "s-au exprimat urari" etc.), abundenta mijloacelor lingvistice care servesc la

accentuarea obligativitatii (a trebui, a fi dator, cu necesitate, negresit, obligatoriu, neabatut etc.), maniheismul (lipsa nuantelor, impartirea stricta in doar doua categorii a oricarui domeniu sau multimi de oameni - buni si rai, prieteni si dusmani, devotati si tradatori, abstract si concret, general si particular, obiectiv si subiectiv etc.), metaforele si personificarile excesive (hidra capitalista, parintele popoarelor /cu referire la Stalin/, Pentagonul, in loc de SUA etc), codificarea (anumite cuvinte, ca "revizionist" sau "dusman al poporului", dau semnalul de atac; altele, precum "lipsa de vigilenta revolutionara", servesc drept avertisment sau amenintare etc). Limba de lemn nu este apanajul exclusiv al comunistilor. Toti specialistii - medicii, juristii, militarii, preotii, filosofii etc. - au limba lor de lemn. Diferenta consta in faptul ca respectivele jargoane specializate inseamna ceva, cel putin pentru cei initiati, si deci nu sunt dezinformatoare nici pentru cei ce le inteleg, nici pentru cei ce nu le inteleg.

Cum se concepe o operatiune de dezinformare?

O operatiune tipica de dezinformare include in mod obligatoriu mai multe elemente aflate intr-o relatie de interdependenta:

1. Clientul este cel care beneficiaza de pe urma operatiunii de dezinformare si cel care achita nota de plata. El poate fi o persoana particulara, o organizatie, un partid politic sau chiar un guvern.

2. Agentul este cel care, la cererea clientului, concepe, instrumenteaza si raspunde de intreaga campanie de dezinformare. Specialistii considera ca cea mai buna agentie de dezinformare care a existat vreodata a fost Departamentul A din cadrul KGB.

3. Studiul de piata. Inaintea lansarii oricarei campanii de dezinformare, cei care o concep studiaza cu maxima atentie publicul careia urmeaza sa i se adreseze si elaboreaza strategii speciale pentru fiecare categorie ce face obiectul dezinformarii (intelectuali, tarani, populatii din tari subdezvoltate etc.).

4. Suporturile. Acestea sunt definite ca fiind fapte marunte, adevarate sau pretinse ca fiind adevarate, prin intermediul carora publicul este determinat sa creada un anumit lucru avut in vedere de dezinformatori. (n.n. Exemplu: amantele lui Emil Constantinescu. Indiferent daca acestea au existat sau nu cu adevarat, prin vehicularea informatiilor referitoare la aventurile fostului presedinte se acrediteaza ideea ca acesta este o persoana imorala. Acest lucru este valabil in cazul in care E. Constantinescu face, intr-adevar, obiectul unei campanii de dezinformare, fapt care nu se cunoaste cu exactitate.)

5. Transmitatorii sunt mijloacele pe care le foloseste dezinformatorul pentru a inocula mesajul sau in constiinta publica: cuvantul si imaginea transmise de presa scrisa, vorbita, filmata, televizata sau informatizata. Spre deosebire de propaganda, in cazul dezinformarii sunt indispensabili mai multi transmitatori complici, daca se poate inconstienti, care vor putea deveni tapii ispasitori ai operatiunii, daca aceasta esueaza.

6. Tema are caracter general si trebuie sa fie cat mai simpla posibil. (n.n. In cazul amintit mai sus, tema nu este Emil Constantinescu ci moralitatea oamenilor politici.)

7. Tratarea temei se face in mai multe moduri: fie nedifuzand o informatie, fie difuzand o informatie incompleta, tendentioasa ori de-a dreptul falsa, fie saturand atentia publicului printr-o suprainformare

care sa determine pierderea sensului a tot ceea ce e important, fie prin comentarii subiective. (n.n. Amantele lui Constantinescu pot fi elemente ale unei campanii de dezinformare menite sa abata atentia de la saracie, somaj, coruptia puterii, caz in care devine plauzibila ipoteza ca acest subiect de presa a fost instrumentat si lansat de PSD.)

8. Cutiile de rezonanta sunt acele mijloace de informare care preiau o informatie lansata de un transmitator. Pentru dezinformare, este esential sa existe cat mai multe cutii de rezonanta. (n.n. Stirea despre doctorita Rosca, amanta presedintelui, a aparut initial in cateva publicatii ai caror reprezentanti au fost prezenti la conferinta de presa organizata de aceasta. Dupa numai o zi, intreaga presa a preluat si a dezvoltat subiectul, devenind o ampla cutie de rezonanta.)

9. Tinta este, prin definitie, opinia publica.

10. Satanizarea consta in a spune cat mai multe lucruri rele despre inamicul potential, utilizand suporturile dezinformarii: informatii false, declaratii trunchiate, fotografii trucate etc. A se vedea cazul Irakului si al lui Saddam Hussein.

11. Psihoza desemneaza reusita operatiunii de dezinformare si se manifesta ca o stare irationala a publicului, care il impinge pe acesta sa nu mai vada decat ceea ce se intampla in sensul dezinformarii, sa o imbogateasca, sa se dezinformeze el insusi, sa devina din dezinformat dezinformator. In acest context, trebuie spus ca dezinformarea profesionista nu se adreseaza decat in aparenta inteligentei publicului, ea tintind de fapt toate nivelurile sensibilitatii, stiut fiind ca pasiunile sunt intotdeauna mai puternice decat convingerile.

Cum se practica dezinformarea?

Exista numeroase moduri de a trata o informatie, in asa fel incat ea sa devina apta pentru o actiune de dezinformare:

1. Negarea faptelor (Nu este adevarat ca X i-a furat banii lui Y).

2. Inversarea faptelor (Nu X i-a furat banii lui Y ci, dimpotriva, Y i-a furat banii lui X).

3. Amestecul dintre adevar si minciuna (Este adevarat ca X i-a luat banii lui Y, dar asta din cauza faptului ca Y ii datora lui X acei bani, pe care refuza sa-i mai dea inapoi).

4. Modificarea motivului (Motivul pentru care banii lui Y au fost gasiti la X nu este furtul, ci faptul ca X i-a gasit pe o alee in fata casei lui Y).

5. Estomparea (Se face prea multa galagie pentru o suma atat de mica; altii fura miliarde si nu patesc nimic!).

6. Generalizarea (Toata lumea fura in Romania; cum de l-ati gasit tocmai pe X tap ispasitor?).

7. Utilizarea partilor inegale (In cazul mediatizarii furtului, se va acorda un spatiu restrans faptului in sine, iar evidentierea calitatilor morale si ale faptelor bune ale lui Y va ocupa un spatiu mult mai mare).

Utilizarea imaginii in dezinformare

"E adevarat fiindca am vazut" este o afirmatie puternic inradacinata in psihicul uman, mai puternica decat cea mentionata anterior, respectiv "E adevarat pentru ca am citit". Iata cateva din avantajele imaginii in materie de dezinformare:

- este literalmente incontestabila; - informatia vizuala nu are nevoie sa treaca prin creier pentru a ne afecta inima sau pornirile instinctuale;

- imaginea, prin natura ei, se preteaza la toate manipularile posibile: selectie, incadratura, unghi de filmare, animatie, trucaje etc; - imaginea se adreseaza maselor intr-o masura mai mare decat cuvantul, este usor de perceput, usor de reprodus si devine imediat subiect de conversatie.

Definita drept "paradisul dezinformatorilor", televiziunea ofera o intreaga serie de facilitati care devin insa foarte usor constrangeri. Materialele trebuie sa fie scurte ("Trebuie sa schimbam subiectul inainte ca telespectatorul sa schimbe canalul" - este una din regulile producatorilor), iar difuzarea informatiilor depinde de orele la care se produc evenimentele (daca un eveniment se produce dupa ora 23,00 este posibil sa nu se vorbeasca nici a doua zi de el). Scurtimea impiedica orice aprofundare a subiectului, iar momentul producerii unui eveniment poate duce la omiterea lui din jurnalele de stiri. Puterea imaginii este atat de mare, incat prima impresie ramane de nezdruncinat, dezmintirile ulterioare avand efecte minime (In timpul unei emisiuni televizate, Eltin avea un debit verbal ciudat de lent: s-a tras concluzia ca este beat. Ulterior, un operator de imagine a recunoscut ca a incetinit in mod deliberat mersul benzii sonore, dar era prea tarziu. Mitul "betivului" Eltin nu a mai putut fi sters din imaginea publica). La astfel de procedee se poate adauga folosirea mesajelor subliminale, prin inserarea unei imagini in "coada" celor 24 de fotograme percepute de ochiul uman in fiecare secunda. Aceasta imagine - care poate fi, de pilda, portretul unui candidat la alegerile prezidentiale - nu mai este perceputa de ochi, ci ajunge direct in creier, la nivel subconstient, putand provoca reactii si comportamente dirijate in sensul dorit de dezinformator. Astfel de practici sunt interzise in majoritatea tarilor civilizate.

Razboiul informatiilor

Acesta este un concept stabilit pentru prima data de americani si consta in utilizarea ofensiva si defensiva a sistemelor de informare pentru a exploata, corupe si distruge informatiile si sistemele de informare ale adversarului, protejandu-se insa propriile informatii si sisteme. Din punct de vedere militar, informatia este de-acum considerata a cincea dimensiune a oricarei batalii, alaturi de dimensiunile pamant, mare, aer, spatiu. Razboiul din Golf, de exemplu, a reprezentat mai mult triumful informatiei decat cel al armamentului, strategiei sau al moralului trupelor. Culmea cea mai inalta a dezinformarii a fost atinsa gratie mediilor electronice de informare. Internetul se bazeaza mai putin pe calitatea informatiei si mai mult pe capacitatea de cristalizare a unor opinii difuze. Asemenea unui teren propriu-zis, terenul cibernetic apartine celui care il acapareaza mai intai. Majoritatea "navigatorilor" pe Internet sunt dirijati intotdeauna spre aceleasi site-uri, aceleasi solutii, aceleasi intreprinderi, dincolo de care nu fac decat rareori efortul sa mai caute.

Read more: http://spyology.myforum.ro/arta-dezinformarii-vt64.html#ixzz1etttYcp4

Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentarii psihosociologice

Omenirea, în evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice, sociale, etnice, culturale, militare însotite de ample si diversificate actiuni de diversiune si dezinformare psihologica. Prezente atât în perioada premergatoare conflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul desfasurarii acestora, dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta, panica, frica, îndoiala, si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a luptatorilor si populatiei civile. În acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fost zvonul, cu o influenta deosebita datorata puterii de persuasiune si al posibilitatii influentarii unei mari mase de oameni.

Zvonul, ca fenomen psihosocial.

Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta o informatie ce se doreste a fi autentica si cu caracter de noutate, cu posibilitati minime de verificare: o informatie de cele mai multe ori tendentioasa, care circula paralel si în mod frecvent în contrasens cu informatiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puternice între membrii unei comunitati a carei tema nu mai suporta întrebari fara raspunsuri" [Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.19.]. Zvonurile sunt creatii colective si au functii si disfunctii sociale. Chiar daca unele au o sursa de lansare bine sau - cel mai adesea - rau intentionata, prin retransmisii succesive, amprenta personalitatii colportorilor se imprima adânc în continutul lor, cu atât mai mult în cazul zvonurilor emergente, rezultat al „tranzactiei colective" [Tamotsu Shibutani-Improvised News, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York, 1966, p.29.], prin punerea laolalta a resurselor intelectuale ale grupurilor umane în vederea interpretarii unor evenimente importante, dar ambigue, despre care lipsesc informatii, sursa oficiala neavând credibilitate.

Se impune considerarea zvonului în raport cu alte fenomene înrudite: ponegriri, bârfe, clevetiri, povesti, legende, vorbe care circula din gura-n gura pentru a identifica posibilitatile reale de influentare individuala si colectiva. Pentru aceasta reamintim ca orice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte de vedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect al comunicarii si natura efectelor produse. Zvonul si vorba provin din surse neoficiale. Primul termen se refera la un proces de difuzare în lant, la o forta de propagare, la o amplitudine al carei rezultat este sunetul care se înalta din toate aceste voci, si pe care-l putem urmari: Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat în spatiu: e normal sa nu se propage nimic, din moment ce e doar o vorba vaga. „Nu e decât o vorba" înseamna ca sunetul abia daca a fost perceput, deci mesajul nu are tocmai o existenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita de însemnatate. La origine, cuvântul „ponegrire" se referea atât la sursa, cât si la efectul unei comunicari: era grohaitul porcului mistret [Jean-Noel Kapferer, Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.41.], iar în prezent acest cuvânt se refera la continutul si obiectul comunicarii: e vorba de comentarii josnice, la limita calomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este un tip de mesaj, ce exprima o judecata subiectiva asupra continutului zvonului sau al vorbei.

Cuvântul „bârfa" se refera la obiectul zvonului sau al vorbei. Bârfa se leaga de persoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne înconjoara, fie ei bogati sau saraci, persoane însemnate sau neînsemnate. În general, bârfa nu e rautacioasa si se practica în special de dragul de a vorbi, de a avea un subiect de conversatie: interesul pe care îl prezinta e de scurta durata, de aceea o bârfa trebuie repede

înlocuita cu alta mai savuroasa.

Cuvântul „clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere al sursei. Ca si ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discredita zvonul sau vorba, reprosându-i provenienta dintr-o sursa total lipsita de credibilitate. Atunci când avem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura de respect, mesajul primeste un titlu de noblete: este o „informatie". În cazul unei erori, nu este un zvon ci o „informatie falsa".

Întelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi în întregime false sau continând unele elemente adevarate, dar distorsionate în raport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitatea determinate. În lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristici ale acestuia: - noutatea; - plasarea actiunii sub aspectul consecintelor în viitor; - corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerile indivizilor sau colectivitatilor. În conditiile în care are loc împletirea continutului informatiei cu interesele si aspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curente de opinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis. Ca forma specifica de comunicare, îndeosebi interpersonala, zvonul are la baza o serie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-umane, cum ar fi: - curiozitatea; - dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatia oficiala; - tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale; - reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice (nemultumire, anxietate) etc.; - capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul într-un univers cunoscut, de a transmite noutatea imediat. Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [Jean Delumeau, Frica în Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.]. Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si gândirea magica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia mai mare decât este ea în realitate. Anxietatea patologica conduce la reactii dezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase inexistente. Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de importanta pe care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediul acestuia. În lipsa adevarului sau corespunzând pe de-a-ntregul realitatii, este suficient ca informatia sa se transmita fara încetare din om în om pentru ca zvonul sa-si realizeze circulatia dupa o logica proprie, în care distorsiunea informatiei este o conditie fundamentala pentru a se putea manifesta si actiona, pentru a se putea propaga. Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicarii intragrupale si intergrupale, putem nuanta întelegerea factorilor care maresc posibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziune spirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintre continutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu cât e mai mare interesul mediu în cadrul colectivitatii cu atât cresc sansele de raspândire a zvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari si distorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul si realitatea câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.].

Distorsiuni ale informatiei specifice zvonului

Nivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea întelegerii si relatarii ei. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, mai concis, mai usor de înteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte si detalii. Reductia nu merge, însa, pâna la disparitia totala a mesajului. Efectele ei se produc dupa urmatoarele reguli: - cu cât o povestire este mai scurta si mai concisa, cu atât are sansa sa fie reprodusa mai fidel; - cu cât subiectul are mai putine detalii între care sa aleaga riscul distorsiunii ulterioare, scade; - relatarea devine atât de scurta încât este memorata mecanic, lucru care confera si rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu care circula din om în om) . Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, în sensul ca sunt retinute si produse selectiv un anumit numar limitat de detalii. Accentuarea este complementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa existe fara cealalta. În interiorul acestei tendinte se produc fenomene ca: - sunt retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante; - adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate în povestire; - plasarea desfasurarii evenimentului la timpul prezent; în general într-un cadru dinamic, spatio-temporal. Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si în functie de atitudinile, aspiratiile si motivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest proces evidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor emotionale ale celor care raspândesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecatilor individuale si de grup, asigurând, astfel, circulatia lui într-un mediu determinat si nu în oricare altul. Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si asimilarea actioneaza simultan si reflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile ce caracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care netezesc lansarea zvonurilor - „se spune", „am aflat", „cica", „am auzit" - contin nemijlocit avertismentul adresat ascultatorului asupra acestor posibile erori.

Efecte individuale si colective ale propagarii si receptarii zvonului

Zvonurile pot fi spontane, generate de încercarile oamenilor de a-si explica evenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate adica sunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele de specialitate, în scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a unor indivizi sau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, în cadrul conflictelor militare din secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta în toate tarile de a organiza si instrui înca din timp de pace forte si organe specializate (cuprinzând politologi, psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa „construiasca" zvonuri ce ofera explicatii mistificate, dar cu un mare grad de credibilitate, în scopul influentarii fortelor armate adverse, a unor mari comunitati umane si chiar populatii.

Aparitia presei, apoi a radioului si în sfârsit explozia audiovizualului nu a fost însa de natura sa potoleasca zvonurile. În ciuda mijloacelor de comunicare în masa, publicul continua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresia „din gura-n gura" defineste un mijloc de transmisie: conversatiile în doi, discutiile în grup, confidentele, discursurile solemne.

Obiectul zvonurilor, pornind de la aceste particularitati ale retransmiterii permanente, îl poate constitui scaderea eficientei, grupului caruia îi este destinat urmarind influentarea moralului si coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sa devina eficace, prin efectele individuale sau colective, este necesar a cunoaste

anumite conditii ce realizeaza eficacitatea. Retinem dintre acestea: - publicul este actor, informatia reprezentând o valoare, „aur curat" aceasta încearca astfel sa obtina cât mai multa informatie; - starea de spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza sau diminueaza; - în cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care încearca sa reconstituie puzzle-ul alcatuit din crâmpeie de informatii; - având uneori un sâmbure de adevar, este privit în totalitate exprimând adevarul; - producând dezorganizarea functionarii psihicului individual si al comportamentului colectiv, zvonul produce panica generatoare de catastrofe; - martorii unor evenimente raspund mai mult în functie de gradul de probabilitate a lucrurilor în functie de ceea ce observa. Unul dintre specialistii studiului minciunii G. Durandin [G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale, Paris, l950.] analizând rezultatele unor experiente rezuma în felul urmator comportamentul: 1. martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corecte fiind în acelasi timp de buna credinta; 2. numai în mod cu totul exceptional se poate obtine o marturie în totalitate exacta; 3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai degraba automatismele gândirii noastre de gândire, decât ceea ce au vazut cu adevarat; 4. în consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu înseamna neaparat ca sunt adevarate. Asta înseamna pur si simplu, faptul ca mai multe persoane împartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percepând faptele în acelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, „Le rumeur”, Stanke, Ottawa, 1978.]. - nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau colective duce la interpretarea gresita a unui mesaj, neîntelegere ce se poate accentua. Un caz celebru ilustreaza felul în care procesul neîntelegerii se poate repeta: în masura în care de fiecare data noul mesaj ramâne ambiguu, acesta permite o interpretare personala din partea fiecarui nou receptor. În cazul nostru, este vorba de transformarile suferite de un articol de presa în momentul reluarii lui de alte ziare [J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. În timpul primului razboi mondial, un ziar german „Kolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea orasului Anvers. Titlul de pe prima pagina era: „La vestea caderii Anversului s-au tras clopotele". Pentru ca ziarul era german, se întelegea de la sine ca în Germania se trasesera clopotele în cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de ziarul francez „Le Marin". Potrivit informatiilor din „Kolnische Zeitung", „preotii din Anvers au fost fortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea din „Le Marin" e preluata de „Trimes" la Londra: „Potrivit ziarului „Le Marin", via Koln, „preotii belgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost demisi din functie". A patra versiune se afla în „Corriere della Sera": Potrivit ziarului „Trimes", citând informatii din Koln, via Paris, „nefericitii preoti care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anversului au fost condamnati la munca silnica". Ziarul „Le Marin" reia aceasta ultima informatie: Potrivit unei stiri din „Corriere della Serra", via Koln si Londra, se afirma ca „barbarii cuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit pe nefericitii preoti pentru refuzul lor eroic de a trage clopotele, spânzurându-i în clopote cu capul în jos, ca balante vii". Astfel, „Le Marin" a fost cel care a alimentat zvonul barbariei germane la Anvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe de o parte, daca distanta dintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de la o versiune la alta nu are nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare a cuvintelor ambigue sau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarist a introdus câte un element nou: dispunând de o informatie prea saraca, a încercat sa reconstituie un puzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Aceste elemente reflecta starea de spirit a momentului: razboiul din 1914 devenise aproape un razboi sfânt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalând rusinea înfrângerii din 1870 si

eroismul era cu atât mai mare cu cât dusmanul era descris ca un barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti, justificând temerile latente ale populatiei; - prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporeste considerabil, nemaifiind strict local, ci international; - raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evalua o informatie; - zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice categoriilor socioprofesionale. În cadrul unei anchete întreprinse în U.R.S.S.[Bauer R.A., Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, Public Opinion Quarterly 28, 1964, p.216-224.], în legatura cu credibilitatea zvonurilor, 95% dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au declarat ca zvonul e mai plauzibil decât informatia transmisa de mediile de informare oficiale. taranii acorda cea mai mica încredere zvonurilor, dar sunt cei care le folosesc cel mai mult. Pentru ei zvonul este un substitut al mediilor de informare oficiale, acestea fiindu-le mai putin accesibile. Dimpotriva, intelectualii beneficiaza pe scara larga de mediile de informare oficiale, dar au nevoie de un zvon pentru compensatie. Pentru ei, zvonul este un conectiv: permite decaderea inteligenta a informatiilor oficiale. Intelectualii au astfel si ei nevoie de zvonuri pentru a dobândi o perspectiva asupra mediilor de informare si pentru a dovedi ca nu se confunda cu publicul larg. În concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat „fals", în schimb el este neaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile sunt de natura sociala: este adevarat tot ceea ce grupul din care facem parte considera ca fiind adevarat.

Read more: http://spyology.myforum.ro/arta-dezinformarii-vt64.html#ixzz1ettzHKDXPROPAGANDA

Propaganda este considerata o activitate sistematica de transmitere, promovare sau raspandire a unor doctrine, teze sau idei de pe pozitiile unei anumite grupari sociale sI ideologii, in scopul influentarii, schimbarii, formarii unor conceptii, atitudini, opinii, convingeri sau comportamente. In sensul clasic, se constituie ca un subsistem al sistemului politic al unui partid, al unui grup social sau al unui regim de guvernare; in prezent insa, se dezvolta numeroase forme de propaganda (economica, tehnica, medicala, sportiva, culturala), diferentiate dupa continut sI prin raportare la profilul grupului social care o initiaza, urmarind realizarea unor scopuri persuasive.

Ca sistem, propaganda dispune de: 1.o structura institutionala specializata (aparat de conducere ierarhica, centre de organizare, centre de studiu, proiectare sI difuzare de mesaje) 2.ideologie sI valori aflate in corespondenta cu interesele sI obiectivele gruparii sociale pe care o reprezinta; acestea sunt luate ca referinta pentru programarea sI realizarea propagandei 3.mijloace sI metode de transmitere a mesajului; studiul sociologic al acestora distinge urmatoarele grupuri mari de metode: -afectiva - consta in organizarea mesajelor astfel incat acestea sa provoace trairi sI adeziuni colective, mai ales de tip emotional. Mai intai se indica consecintele negative ale unei optiuni personale provocate de o agentie anume (afectarea intereselor, amenintare a pozitiei individuale, impiedicarea realizarii unor obiective personale importante etc) pentru a declansa reactia afectiva negativa fata de aceasta sI apoi se prezinta o alternativa diferita care ar avea numai efecte pozitive. Accentul nu este pus pe argumentarea logica sau prezentarea unor fapte relevante, ci pe acele informatii care au o profunda rezonanta afectiva. -a faptelor - (Merton, Lazarsfeld); este concentrata pe transmiterea de fapte cat mai concrete, saturate de amanunte relevante pentru persoanele ale caror optiuni ar urma sa fie modificate. Accentul nu este pus

pe fapte generale, ci pe cele personalizate sI care dispun de potentialitatea descoperirii unei surprize de catre receptor. Indemnurile directe, lozincile, apelurile zgomotoase la urmarea unor cai sunt inlocuite de o astfel de selectie sI prezentare a faptelor care provoaca optiunea persoala pentru acea cale prezentata ca cea mai buna dintre cele posibile. In felul acesta se lasa impresia autonomiei personale in luarea deciziei. -persuasiva - presupune aplicarea regulilor retorice de organizare a adiscursului, mai ales prin utilizarea unor cuvinte saturate emotional sI care se bazeaza pe persuabilitatea membrilor audientei. O alta distinctie importanta se face intre propaganda tactica (proiectata pe termen scurt pentru obtinerea unor efecte imediate) sI propaganda strategica (pe termen lung, destinata formarii sau modificarii valorilor, atitudinilor de baza sI conceptiilor proprii indivizilor sI societatii. Cea mai imporatnta forma de propaganda a fost considerata pana in prezent propaganda politica. Pentru J.Ellul (54) aceasta este, de fapt, ''un dialog care nu exista''. La nivel international, ea iti propune sa ''remodeleze psihologia celor cu care se afla in competitie, in conditiile in care caile diplomatice, economice sau militare au devenit inoperante sau excesiv de costisitoare. Propaganda politica nu urmareste descoperirea unor adevaruri, ci convingerea interlocutorilor reali sau potentiali. In acest sens, Gustve Le Bon, mentiona existenta a patru factori principali de convingere, pe care ii prezenta ca pe un fel de ''gramatica a persuasiunii'': -prestigiul sursei - sugestioneaza si impune respect -afirmatia fara probe - elimina discutia, creand totodata impresia documentarii erudite a celor care reprezinta sursa de mesaje -repetarea - face sa fie acceptata ca fiind certa o afirmatie compatibila cu obiectivele sursei -influentarea mentala, care intareste (itereaza) convingerile individuale incipiente sau apartinand indivizilor fara personalitate Tot in domeniul politic (dar poate fi folosita cu succes si in alte domenii) se distinge intre: -propaganda alba; utilizeaza materiale provenite din surse oficiale, continad noutati culturale, artistice, aparent inofensive, cum ar fi: stilul de viata, prezentarea unor personalitati considerate exemplare pentru viata culturala, sportiva, muzicala, fara a aduce in discutie elementele care ar pune in discutie performantele spatiului social din care provin personalitatile respective. Valoarea psihologica a unor astfel de colaje poate fi pentru ascultatorii (cititorii) nepregatiti sI fara luciditate, considerabila. Cercetarile au relevat o eficienta mai mare a propagandei albe in randurile tineretului prin transmiterea unor emisiuni radiofonice de muzica tanara in alternanta cu scurte buletine de stiri. Pe fondul perceptiv pozitiv creat de contextul muzical, remanenta mesajelor din stiri este deosebit de mare, deoarece propaganda se realizeaza neostentativ sI creeaza impresia unui dialog intre egali. -propaganda neagra vehiculeaza, in general, materiale ''fabricate'', puse pe seama fie a unor institutii inexistente pe care ascultatorul/cititorul/privitorul nu le poate verifica, fie pe seama unor institutii care exista, dar care au cu totul alte preocupari decat cele din stirile fabricate. Mesajele ''artizanale ''lansate in spatiul social pot surprinde prin ''noutatea'' lor, sI asfel, pot genera un curent favorabil sursei de emisie. De pe aceleasi pozitii se emit stiri facandu-se precizarea ca provin din zvonuri neidentificate. -propaganda cenusie este cea mai frecvent folosita de centrele de dezinformare. Specificul sau consta in combinarea informatiilor partial reale cu cele integral false alcatuind stiri cu aspect aparent precis, care insa nu pot fi verificate complet. Publicul care identifica, episodic elemente pe care le cunoaste, poate fi usor indus in eroare de asemenea fabricatii, punand noutatile pe seama unor lacune personale de informatie.

Read more: http://spyology.myforum.ro/arta-dezinformarii-vt64.html#ixzz1etu3dODF

Situatii care prezinta un potential risc

* Esti implicat in orice fel de litigiu sau proces; * Esti pe punctul de a te casatori sau a divorta; * Faci parte din conducerea religioasa sau politica; * Candidezi pentru o functie publica; * Faci parte din conducerea unei companii mai mari; * Ai cerut despagubiri de la o societate de asigurari; * Esti implicat in demonstratii politice, activism, sau esti lider sindical; * Ai fost angajat sau ai primit un contract in domeniul energetic sau in domeniul apararii; * Ai o situatie financiara exceptionala.

Read more: http://spyology.myforum.ro/situatii-care-prezinta-un-potential-risc-vt90.html#ixzz1etuDOpv9Agenþii de contrainformaþii ===================

Serviciul roman de informatii (SRI) - Romania

Agencia Brasileira de Inteligencia (Abin) - Brazilia

Australian Security Intelligence Organisation (ASIO) - Australia

Bundesnachrichtendienst (BND) - Germania

Canadian Security Intelligence Service (CSIS) - Canada

Direction de la Surveillance du Territoire (DST) - Franþa

Federal Bureau of Investigation (FBI) - Statele Unite

Counterintelligence Field Activity (CIFA) - Statele Unite

FSB - Federaþia Rusã

Shabak - Israel

KGB - Uniunea Sovieticã (desfiintat)

MI5 - Marea Britanie

National Intelligence Agency (NIA) - Africa de Sud

Inter-Services Intelligence - Pakistan

Read more: http://spyology.myforum.ro/agentii-de-contraspionaj-din-lume-vt62.html#ixzz1etuWqhya"Proiectul Zichron"-incomod pentru Shabak

In iunie 1974, se reintorceau acasa, dupa un an de prizonierat, militarii israelieni capturati in timpul Razboiului de Yom Kippur (1973). Siria eliberase 67 de ofiteri si soldati evrei, Egiptul - 233. Odata schimbul de prizonieri facut, dincolo de festivismul cu care mass-media sarbatorea evenimentul, pentru serviciile secrete israeliene au inceput durerile de cap. Fostii prizonieri se intorceau cu rani, fizice si sufletesti si asteptau cu nerabdare sa-si imbratiseze mamele, sotiile, copiii. Dar Mossad-ul si Shin Beth-ul aveau o problema: trebuiau sa afle cine din cei 300 tradase, care dintre ei se angajase sa lucreze pentru serviciile secrete egiptene sau siriene. Ipoteza era mai mult decat probabila. Iata si motivul pentru care prizonierii nu au fost lasati sa se duca acasa. Oricum, oamenii erau obositi, inca in stare de soc, asa ca vor fi transportati la Casa de odihna a sindicatelor de la Zichron le Iakov, un orasel din Muntii Galileei, in nordul Israelului, casa transformata ad-hoc intr-o baza militara secreta. Nimeni nu intra, nimeni nu iesea. Intreaga operatiune, denumita "Zichron", se va desfasura in cel mai deplin secret. Rezultatele nu au intarziat. Anchetatorii au descoperit cu stupoare ca circa 100 din cei 300 fosti prizonieri "tradasera". Acceptasera, adica, sa lucreze pentru spionajul arab.

Sanatoriul groazei `

Comandant al grupului de anchetatori de la "sanatoriul" din Zichron le Iakov a fost numit ofiterul Shimon Levi. Astazi, el spune ca nu i-a facut nici o placere sa-si ancheteze camarazii de arme. Ordinul l-a primit de la generalul Israel Tal, inca inainte ca primul prizonier israelian sa fie eliberat. La "Casa de odihna", 50 de anchetatori i-au asteptat pe fostii prizonieri. Alaturi de Shimon Levi, comandantul "Operatiunii Zichron", activau adjunctii sai: Ayala Anbar, o femeie care provenea din serviciile militare AMAN, si capitanul Ami Shateustein. Printre cei 50 de anchetatori se aflau si cativa ofiteri in rezerva, intre care Ram Caspi, un avocat celebru, Eitan Daf, ulterior presedintele Bancii Leumi, istoricul dr. Oded Neuman, generalul de politie Iacov Raz, Rachel Dolev, responsabil cu cenzura militara. Numerosi psihologi si psihiatri fusesera mobilizati si adusi la Zichron le Iakov. Domnea haosul, pentru ca fostii prizonieri erau inca in soc, trauma nu disparuse, si nici anchetatorii nu prea stiau cum sa-i trateze. Ancheta presupune anumite presiuni, fostii prizonieri erau socati de cele ce li se intamplau. Se intorsesera din iad si iadul ii urmarea si acasa. Anchetatorii devenisera pentru ei niste "vampiri", iar Shimon Levi cel mai rau dintre ei. Nici pentru responsabilii centrului de "recuperare" de la Zichron le Iakov situatia nu era confortabila. Lucrurile s-au complicat si mai tare atunci cand, dupa saptamani de interogatorii, acestia si-au dat seama ca aproape 30% dintre prizonieri fusesera racolati, in timpul prizonieratului, de spionajul egiptean. Circa 100 de militari israelieni acceptasera sa lucreze pentru inamic. Omeneste, puteau fi intelesi: cedasera ca sa scape de chinuri. Totusi, facusera un targ rusinos. Dar cum puteau fi pedepsiti? Pentru opinia publica erau cu totii niste eroi. Pe de alta parte, "pactul cu diavolul" nu putea fi pur si simplu ignorat. Daca macar unul din cei o suta avea sa fie ispitit, din diferite motive, sa respecte intelegerea cu spionajul egiptean?

Nu numai sefii serviciilor secrete israeliene aveau dureri de cap. Complicatia se discuta la varful conducerii statului. Sa-i bagi pe toti la inchisoare? Exclus! Procuratura are dovezi. Macar cativa sa fie trimisi la inchisoare, dar nici acest lucru nu a fost aprobat.

Doi ziaristi de investigatii - Ronen Berman si Gil Meltzer - i-au gasit, peste decenii, pe cativa dintre protagonistii povestii. "Dupa chinurile indurate in inchisorile arabe, contactul cu anchetatorii evrei a fost teribil de dureros" - spune Shimon Levi. El povesteste: "Prizonierul se intoarce in trecut si trebuie sa relateze achetatorului israelian tot ce i s-a intamplat in prizonierat: fapte mizerabile, nu de bravura. El trebuia sa-mi explice mie, care sunt israelian ca si el, cum a cazut a fost capturat de inamic, cum a <<tradat>> Israelul si Tahalul. Asa se exprimau toti prizonierii si, in timp ce in fata anchetatorilor au fost umiliti si nenorociti, ei vor trebui sa joace in familie, o data intorsi acasa, farsa eroismului lor. O adevarata situatie schizofrenica. In ochii fostului prizonier, eu, israelianul care-l ancheteaza, sunt mai groaznic decat zbirul egiptean sau sirian, pentru ca, in captivitate, el s-a confruntat cu un adversar, pe cand acum, are de-a face cu cineva din propriul sau neam. Eu il silesc sa-si aminteasca de conditia sa infamanta de prizonier, de tot ce a facut, cum a implorat sa nu mai fie batut, cum a admis sa colaboreze. Pot sa-l inteleg de ce ma uraste cu inversunare, de ce ma considera un vampir. Daca nu s-ar fi comportat asa, atunci as fi spus ca e ceva in neregula in capul lor."

Anchetatorii israelieni s-au straduit sa afle adevarul, dar au incercat sa le risipeasca fostilor prizonieri senzatia ca si-au tradat tara. Ei si anchetatorii erau de fapt o singura familie. Asa sustine Levi. Multi dintre fostii prizonieri sunt, insa, de alta parere. Ei ii acuza pe anchetatori (si pe Shimon Levi in special) de comportament brutal, dispretuitor.

Medicul Moris Kleinhaus, fostul psihiatrul-sef a bazei militare de la Zichron le Iakov, spune ca toti prizonierii s-au intors cu multiple traume. In primul rand, trauma sirenei de alarma si a panicii pe care o provoaca, trauma luptelor propriu-zise, cu morti si raniti, si sange peste tot, trauma caderii in prizonierat, "voi fi omorat, nu voi fi omorat?", trauma vietii de prizonier. Peste 30% dintre prizonieri fusesera profund marcati de umilintele pe care fusesera siliti sa le suporte, nu mai erau oameni, ci niste "carpe murdare". Apoi complexele de vinovatie, se considerau tradatori, dar pentru multi dintre fostii prizonieri, vinovata era tara, Israelul. "Important era sa povesteasca tot ce au pe suflet, spune profesorul Kleinhaus. Asa am strans un volum urias de marturii si informatii".

Fostii prizonieri l-au acuzat, ulterior, pe psihiatru, ca a divulgat anchetatorilor materialul adunat, incalcand codul deontologic, dar acesta respinge acuzatiile. Comandantul "Operatiunii Zichron", Shimon Levi, spune ca aceste confesiuni erau atat de ingrozitoare incat unii anchetatori au fost traumatizati de cele auzite.

Chiar si Shimon Levi, comandantul "Operatiunii Zichron" a avut nevoie, dupa incheierea operatiunii de un tratament psihiatric la... Moris Kleinhaus.

Un caz ciudat: fenomenalul Levinberg

Cele mai mari prejudicii au fost aduse serviciilor secrete de catre capitanul de informatii Amos Levinberg. El a cazut prizonierul sirienilor in Hermon. Era un fanatic al serviciului secret; lucra zi si noapte, si superiorii l-au avansat, ajungand sa lucreze intr-una din cele mai secrete unitati ale spionajului militar. Din nefericire pentru AMAN, Levinberg, o memorie fenomenala, a inregistrat tot ce a vazut, a

retinut tot ce a invatat, era o adevarata arhiva ambulanta. Din cei 54 de soldati, ofiteri si agenti secreti aflati in cazemata din muntii Hermon, la granita cu Siria, 13 au fost ucisi, au scapat zece si 31 au fost capturati de inamic. Printre acestia din urma, si capitanul Amos Levinberg.

"Serviciile de ascultare 848 ale Armatei" au inregistrat o discutie intre un inalt spion sovietic si un general sirian, despre un "profesor israelian prizonier care scrie carti". Unul din prizonieri ciripea mult si cu folos pentru inamic, iar acesta nu putea fi altul decat Levinberg. Relateaza Levi: "Am resimtit imediat urmarile caderii in prizonierat al lui Levinberg. Dusmanul aflase numeroase date foarte sensibile despre Armata israeliana si serviciile secrete. Armata siriana a inceput sa desfiinteze baze inregistrate de serviciile noastre, coduri, sisteme de lucru. Levinberg le stia pe toate si sirienii au luat masuri in conformitate. Acelasi lucru se petrecea si pe frontul egiptean. Levinberg a dezvaluit cum sunt inregistrate convorbirile si din acea clipa, "Unitatea 848" a somat. Sirienii si egiptenii au incetat transmisiunile prin radio sau telefonie. Sirienii au ales zece prizonieri israelieni, in frunte cu Amos Levinberg, care au devenit "conferentiari". Cursurile lor despre Israel erau prezentate agentilor sirieni. Levinberg a intocmit pentru serviciile siriene chiar si un manual despre istoria si societatea siriana. Levinberg vorbea fluent si scria in cateva dialecte arabe. El a scris aceste manuale direct in limba araba vorbita in Siria. Prizonierul era o adevarata comoara pentru spionajul de la Damasc; din ordinul presedintelui sirian, a fost scos din inchisoarea El Maaza si mutat intr-o vila. Avea la dispozitie agenti sirieni care ii aduceau carti, mancare buna, haine.

Conducatorii serviciilor secrete israeliene aveau o dilema: ei nu-si puteau explica cum de au reusit sirienii sa-l faca pe Levinberg sa colaboreze? Levinberg era cunoscut pentru cinstea si devotamentul sau fanatic, nu ar fi tradat pentru nimic in lume. Abia cand a fost eliberat, in schimbul de prizonieri amintit, "enigma Levinberg" a fost decodata. Printr-o inscenare uriasa, Levinberg a fost convins de sirieni ca Israelul nu mai exista, ca Tel Aviv, Haifa si Ierusalim au fost distruse de armele atomice sovieto-siriene.

Pentru Levinberg, secretele pe care le inmagazinase in creierul sau fenomenal nu mai aveau nici o valoare. Conferintele si referatele predate sirienilor cuprindeau cele mai pazite secrete militare israeliene. Levinberg a fost convocat numai dupa trei zile de la eliberare. Seful Statului Major al Armatei si sefii serviciilor secrete au venit special la Zichron le Yakov sa converseze cu "fenomenalul" Levinberg. Acesta le-a spus ca nu le dezvaluise sirienilor nimic din secretele "serviciului". Dar superiorii aveau deja dovezi ale catastrofei pe care "tradarea" lui o provocase. Cineva a propus "infundarea" lui Levinberg cu propria lui arma: memoria fenomenala. A fost rugat sa reconstituie ce i s-a intamplat, zi de zi.

Levinberg a inceput sa relateze cu frenezie viata sa de prizonier, ora cu ora, uneori minut cu minut. Cu amanunte uluitoare. A fost invitat la Tel Aviv, i s-a inchiriat un apartament si a fost rugat sa scrie in caiete, zeci de caiete ce i-au fost puse la dispozitie, intalnirile sale cu anchetatorii sirieni. Levinberg a tinut sa demonstreze din nou memoria sa de extra-terestru.

I s-a dat senzatia, chiar certitudinea, ca e acelasi geniu al comunitatii informationale israeliene, iar confesiunea sa - indispensabila tarii.

Levinberg nu a banuit nici o clipa ca fusese atras intr-o capcana de catre propriii sai colegi de serviciu. Pe masura ce caietele se umpleau cu scrisul lui Levinberg, factorii responsabili realizau uriasa dimensiune a raului provocat de fostul prizonier. Informatiile transmise, in asa-zisele discutii academice

cu sirienii sau in "manualele" sale, acopereau multe zone ale vietii israeliene, militare, sociale, economice. Culmea ca omul acesta genial nu-si dadea seama ca tradase.

El avea nevoie, ca de oxigen, sa-si exerseze si sa se laude cu memoria sa fenomenala. O facuse pentru sirieni, acum o exersa pentru tara sa. Primul ministru Golda Meir, ministrii si sefii serviciilor secrete, constructorii armelor secrete il vizitau, dupa caderea intunericului, noaptea tarziu, stateau de vorba cu el si le era greu sa decida daca sa-l trimita la inchisoare sau sa-l pastreze, ca pe un instrument informational iesit din comun. Omul avusese acces si la "Sfanta Sfintelor": tehnologia atomica. Avea in memorie ceea ce nici toti specialistii inarmarii nucleare nu stiau cu exactitate. Un general a aruncat atunci o vorba: poate ca din aceasta catastrofa s-a nascut si ceva folositor. Daca sirienii au aflat multe despre tehnologia sofisticata cu care Israelul este inzestrat, inseamna ca informatiile dezvaluite de Levinberg au ajuns si la egipteni. Cu siguranta ca si la rusi. E posibil ca dusmanii Israelului sa inteleaga cat de periculoasa ar fi pentru ei o confruntare decisiva. E numai un scenariu, dar cat se poate de realist. Nu a fost oare Sadat, presedintele Egiptului, primul conducator arab care, imediat dupa "Razboiul de Yom Kippur", a declarat public ca a hotarat sa mearga pe calea unei intelegeri cu Israelul din momentul in care a luat cunostinta de "capacitatea tehnologica si stiintifica a evreilor"? Omul se referea la bomba atomica israeliana!

Reprezentantul Procuraturii militare, Aharon Levi, nici nu a vrut sa auda de o posibila iertare a lui Levinberg. La intrebarea care se punea: "Care dintre fostii prizonieri sa fie adusi in fata completului de judecata?", procurorul il indica pe Levinberg. Spune Shimon Levi: "Furia procurorului a fost insa inutila. Li se promisesera prizonierilor ca nimeni nu va fi judecat dupa ce se vor reintoarce acasa. Poate ca in cazul lui Levinberg era cazul sa fie luate anumite masuri, nu in sensul de a fi deferit Justitiei, ci de a fi lovit de dispretul colectiv, pentru ca exista totusi niste norme care pentru nimic in lume nu trebuie incalcate. Cand am citit in rapoarte ca Levinberg umbla cu agenti sirieni printre prizonierii israelieni si indica pentru fiecare in parte care este gradul lor adevarat, carei arme ii apartine fiecare, mi-am zis ca asa se comporta un Kappo."

Controversatul colonel Asaf Iaguri

Ofiterul cu cel mai inalt grad cazut in prizonierat in timpul "Razboiului de Yom Kippur" a fost colonelul Asaf Iaguri. La intoarcerea acasa, mass-media l-a prezentat ca pe un erou. Ulterior a devenit chiar deputat si a scris o carte - best-seller - in care relata cum a fost chinuit de agentii spionajului egiptean, groaznicele suferinte pe care le-a indurat, eroismul sau. Nimic nu era adevarat! Ca sa demaste minciunile colonelului Iaguri, Mossadul, Shin-Bet si AMAN-ul au trebuit sa-si uneasca fortele.

Iaguri se bucura de-o admiratie fara margini in societatea israeliana care, socata de evenimentele "Razboiului de Yom Kippur", avea nevoie de eroi. Primul care a banuit ca ceva nu este in regula cu colonelul Iaguri a fost Avraham Ahituv, seful Shin-Beth-ului. Nu avea dovezi, dar avea incredere in intuitia sa infailibila.

Ahituv s-a intalnit cu generalul Shlomo Gazit, comandantul serviciilor secrete militare AMAN din acea vreme, si i-a impartasit banuielile. Gazit era prieten bun cu noul prim-ministru, Menahem Begin. Si era firesc ca Tahal-ul sa-l avertizeze pe premier in legatura ca fostul colonel Asaf Iaguri.

Dosarul Iaguri a fost deschis de specialistii celor trei servicii speciale. Biografia lui Iaguri era beton armat: provenea dintr-o familie fondatoare a kibut-ului Iagur. Cand a inceput "Razboiul de Yom Kippur"

avea 43 de ani si comanda un regiment de tancuri. Doua zile de la declansarea luptelor, tancul in care se afla a fost lovit de un proiectil. Iaguri si echipajul tancului s-au salvat si s-au ascuns. Cateva ore mai tarziu, cu mainile sus, s-au predat. Unul din soldatii egipteni l-a lovit pe Iaguri cu patul pustii si l-a ranit la un ochi. Imbarcati in barci de cauciuc, Iaguri, impreuna cu ceilalti 232 de prizonieri isralieni au traversat Canalul Suez si au fost dusi la Cairo. Jurnalistii Ronen Bergman si Gil Meltzer - care au investigat cazul - apreciaza aceasta prima parte din odiseea prizonieratului relatata de Iaguri in cartea sa ca fiind adevarata. In continuare urmeaza, insa, un sir lung de minciuni. Iaguri descrie cu lux de amanunte cum a fost torturat zile si nopti in inchisoarea Abasiia. In realitate, insa, el fusese transferat la Hotelul Hilton, se plimba prin Cairo si ducea o viata princiara. Serviciilor secrete israeliene le era clar ca Iaguri colaborase cu spionajul egiptean, dar lipseau dovezile. Iaguri a fost si el convocat la baza de la Zichron le Iakov.

A fost destept sa nu refuze, a trecut pe-acolo, dar s-a eschivat in timpul anchetelor. Prim-ministrul Golda Meir si Moshe Dayan, ministrul Apararii, il onorasera personal pe Iaguri, iar toate ziarele il ridicau in slavi. Astfel, a fost imposibil ca "eroul Iaguri" sa fie supus normelor anchetelor de la Zichron, spune generalul Shimon Levi, fostul sef al grupului de anchetatori.

"Mitul Iaguri" continua sa infloreasca, dar serviciile secrete erau cu ochii pe colonel. Dupa ce interogatoriile au incetat si fostii prizonieri au fost trimisi la casele lor, Shin Beth-ul a decis sa poarte o discutie directa si "sincera" cu Asaf Iaguri: "Uite, Asaf, ai aici tot ce s-a povestit despre tine" - i-a spus Shimon Levi. "E foarte important pentru noi sa stim daca este adevarat sau nu. Ai fost acolo. Vreau sa stiu daca raportul pe care l-am intocmit e corect, spune-mi parerea ta. Ce s-a intamplat cu tine in Egipt?"

Iaguri, din motive care se pot banui, se decisese brusc sa vorbeasca. El a marturisit ca, intr-adevar, a fost scos din mijlocul celorlalti prizonieri si s-a bucurat de un regim special. Ca a avut numeroase "discutii politice" cu sefii spionajului egiptean si ca le-a dat informatii irelevante despre Armata israeliana. Shimon Levi isi aminteste: "Dupa ce mi-a spus ca a iesit uneori cu anchetatorii sai sa ia masa la Hilton, l-am rugat sa scrie tot ce a povestit egiptenilor in cursul anchetelor. Asta l-a infuriat pe Iaguri, care a inceput sa urle: "Iesi afara din casa mea!"

Se simtea in culmea gloriei si era convins ca nimeni nu-i poate face vreun rau. Dar, sefii serviciilor secrete nu l-au scapat din ochi. Iaguri tinea mortis sa fie cooptat in Comisia de Securitate si Externe a Knesset-ului (Parlamentul israelian). Generalul Gazit, seful AMAN s-a opus, si Iaguri a trebuit sa se resemneze.

Cand a aparut autobiografia lui Iaguri, unde erau descrise chinurile suportate in prizonierat, generalul Shimon Levi a fost indignat:

"- Cum de-ai putut scrie asemenea minciuni? Doar stiu prea bine cum ai trait tu la Cairo".

"- Am dat voce tuturor prizonierilor care au fost batuti, umiliti si torturati", a raspuns, fara sa clipeasca, Iaguri.

Generalul Shimon Levi spune astazi ca nimeni nu i-a ordonat sa mearga acasa la Iaguri, ci ca a fost protestul sau personal.

Shin-Beth-ul nu i-a interzis lui Iaguri sa faca afaceri comerciale cu egiptenii si nici sa aiba anumite contacte cu ei, dar l-a tinut sub o severa supraveghere. Superiorii serviciilor secrete asteptau greseala, dar Iaguri s-a straduit sa nu greseasca. Stia ca e pandit, iar cand supravegherea a devenit insuportabila, Iaguri a mers la Yitzhak Rabin, ministrul Apararii, si acesta a ordonat Shin-Beth-ului sa inceteze urmarirea.

Probabil ca latul nu a mai fost asa de strans, dar dosarul fostului prizonier nu a fost inchis. Cat a fost in viata, Iaguri s-a luptat cu disperare pentru renumele sau bun, dupa moarte stafeta fiind preluata de fiica sa, Tami Eylat-Iaguri. Ea acuza anumite persoane din interiorul comunitatii informationale ca ar fi interesate de demolarea, si dupa moarte, a tatalui sau, a imaginii acestuia. "Cum de se spune ca a trait ca un print in prizonierat, intreaba fiica lui Iaguri. Cand tatal meu s-a intors din prizonierat cantarea cu 15 kilograme mai putin, avea pe tot corpul rani si cicatrice si semne ale tigarilor stinse pe trupul sau, unghiile ii erau smulse. Starea sa era atat de precara, incat, dupa examene medicale, Iaguri a fost declarat <<invalid>>. Nu i se poate reprosa tatalui meu ca a ramas in viata", spune Tami Eylat-Iaguri.

Ziarul "Yediot Aharonot" a solicitat familiei Iaguri acte medicale care sa ateste cele spuse mai sus, dar nu le-a primit. Fostii anchetatori ai serviciilor secrete de la baza Zichron le Iakov continua sa sustina ferm ca examenele medicale la care a fost supus Iaguri dupa intoarcerea sa din prizonierat nu au scos la iveala semne de tortura.

Investigatorii au cautat dosarele anchetelor, dar "Departamentul de Securitate a Informatiilor din Statul Major al Armatei israeliene" a anuntat ca toate dosarele fostilor prizonieri "s-au pierdut".

Read more: http://spyology.myforum.ro/agentii-de-contraspionaj-din-lume-vt62.html#ixzz1etudxGlV

Arta spionajului in localitati rurale.

Vreau sa va adresez niste intrebari in legatura cu arta spionajului in localitatile rurale care dupa cum bine stiti e o diferenta ca de la cer la pamant cand vine vorba de ,,pierderea in multime'' si riscul desconspirarii agentului. Mai exact este necesara o deplasare intr-un sat care este situat la 20 de km de localitatea de domiciliu si este primul sat situat pe teritoriul judetului vecin. Satul are 1590 de locuitori este resedinta de comuna,nu am fost niciodata pe teritoriul lui. Cunosc doar numele subiectului. 1.Care sunt primele masuri ce trebuie adoptate la sosirea in localitate pentru a nu trezi suspiciunea satenilor in legatura cu prezenta in sat? 2.De unde ar trebui sa incep sa culeg primele informatii despre subiect ? 3.Ce motiv as putea sa invoc pentru prezenta mea in localitate si pentru interesul fata de subiect ? 4.Ce tehnici de filaj la distanta sunt recomandate in legatura filarea locuintei subiectului dupa identificare ? Sa nu uitam ca in cazul deplasarii cu mijloace auto masina are indicativul unui alt judet,ce-i drept vecin. Asta constituind un inpediment. Astea fiind spuse astept idei,dezbateri.

Read more: http://spyology.myforum.ro/arta-spionajului-in-localitati-rurale-vt848.html#ixzz1etv0X7wsVa sugerez sa scapati de prejudecati, ca o prima masura.

1. Va asigur ca multi dintre ei au rude in judetul dvs., asadar numarul de inmatriculare al masinii nu este un neajuns. Trebuie sa va comportati firesc. Limbajul trupului poate sa spuna (si sa sezvaluie)mai multe decat cuvintele. Puteti poza in agent impbiliar, interesat de terenurile agricole din zona. Asta va va oferi un prilej bun de a pune tot felul de intrebari. Puteti poza in jurnalist care se intereseaza de primarul de acolo. Oriunde exista oameni nemultumiti de primar. Este o postura din care puteti se exploatati informativ multi necunoscuti, acoperirea este ideala pentru a pune tot felul de intrebari.

2. Primele informatii le culegeti de la birtul din sat. Alcoolul dezleaga limbile.

3. La intrebarea 3 v-am raspuns deja.

4. Daca topografia locului permite filajul de la distanta, puteti simula defectarea masinii si remedierea defectiunii la motor. Deschideti capota si pretindeti ca mesteriti. Daca dispuneti de tehnica operativa (camere video/foto), o puteti fixa in autoturism, pe care il transformati in post de observatie de sine statator. Puteti sa parasiti autoturismul pentru o perioada de timp, tehnica va face treaba in locul dumneavoastra.

Read more: http://spyology.myforum.ro/arta-spionajului-in-localitati-rurale-vt848.html#ixzz1etv3cyd9Cel mai bine ar fi sa va integrati in "peisaj" ; daca nu reusiti puteti sa va duceti cu un buchet de flori la cimitir, preotul e dispus oricand la o donatie, mai ales ca sunteti ruda cu "raposatul" ... O Dacie veche nu iese din tiparele satelor romanesti, sigur gasiti un amator de un "plin" contra 2-3 zile de imprumut...bateria trebuie sa fie ok, mai ales daca instalati ceva echipamente de supraveghere. Si la primarie cu siguranta gasiti pe cineva sa va ajute contra unei mici atentii, mai ales ca sunteti intresat sa achizitionati o "gospodarie" in localitate, poate chiar alaturi de subiect ... Totul e sa fiti cat mai natural in acoperirea aleasa, restul vine de la sine .

Read more: http://spyology.myforum.ro/arta-spionajului-in-localitati-rurale-vt848.html#ixzz1etv89ski

Reteaua IUDA: spionii lui IVAN

Un raport al Direcţiei de Siguranţă Militară de la Bucureşti (DSM - contraspionajul militar) pune în lumină modul în care serviciile secrete de la Moscova penetrează informativ industria naţională de apărare. Miza: controlul operaţiunilor de importexport, cu potenţial financiar uriaş, şi informaţii preţioase privind strategia de apărare a guvernului român. Filajul DSM identifică un personaj-cheie: Aurel Cazacu.

Nume de cod: Iuda. Nume real: Aurel Cazacu. Funcţia: şeful Direcţiei Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei, prin care se coordonează Romarm, producătorul naţional de armament.

Aurel Cazacu a fost luat în obiectivul Direcţiei de Siguranţă Militară (DSM) - serviciul de contraspionaj al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei. Analiştii DSM identifică, pas cu pas, interesele ruseşti din jurul Romtehnica - traderul de armament al Ministerului Apărării. Avertismentul DSM nu se referă doar la riscul contrabandei cu arme româneşti, ci şi la spionajul economic al Kremlinului.

Sub guvernarea PSD, Cazacu a fost directorul Romtehnica. Acum, e monitorizat din cauza deserviciilor aduse prin legăturile sale cu ofiţeri de informaţii ruşi, israelieni şi americani. Aceştia penetrează informativ zona producţiei şi comerţului românesc cu armament, sub paravanul reprezentării unor corporaţii străine din domeniu.

Aurel Cazacu are o filosofie proprie: Cât am fost la Romtehnica, m-am luptat ca aceasta să fie prima. Acum, la Romarm, mă lupt pentru Romarm.

Vorbeşte mult, dar ocoleşte subiectul principal cu dexteritate şi crede că în spatele ziariştilor se ascund alte interese. Recunoaşte, însă, tot ce scrie în rapoartele DSM, dar pretinde o copie. Cum nu i se oferă, condiţionează: S-ar putea să-mi aduc aminte mai multe, dacă am şi eu o copie. În rest, vine cu justificări: Ei vor să vândă, nu să producă, iar eu am tot interesul să-i ţin aici ca să producă. Trebuie ajutaţi, investiţiile trebuie sprijinite.

Reţeaua IUDA: Spionii lui Ivan este prima radiografie a spionilor din culisele afacerii cu tehnică specială.

UMBRELA ARMITECH

Filieră rusească via

Panama Bucureşti. 29 octombrie 2003. Romtehnica. Telefonul mobil al lui Aurel Cazacu îşi face datoria. Apelantul e colonelul (r) Constantin Cetinoiu, fost cadru al Securităţii ceauşiste. După două ore, cei doi se întâlnesc într-un restaurant. Cetinoiu, pionul care deschide uşi, îi propune lui Cazacu o colaborare cu firma Armitech din Chişinău, specializată în comerţul cu produse speciale.

Ofiţerii de contraspionaj intră în alertă. Raportul operativ e fără echivoc: În cadrul acţiunilor informative a rezultat că firma Armitech din Chişinău, cu reprezentanţă în Panama, este o firmă de acoperire a serviciilor ruse de spionaj, activitatea ei fiind coordonată de la Moscova de generalul Vohonin, care, în perioada anterioară aderării României la structurile euro-atlantice, avea ca misiune blocarea eforturilor româneşti şi compromiterea României în procesul de aderare.

Prin reţeaua Armitech, spionajul moscovit a acţionat în România la sfârşitul anilor 90. Obiectivul: tranzacţiile cu armament.

Oamenii noştri din Panama

Ciudad de Panama. Republica Panama. În celebra jurisdicţie offshore sud-americană a fost înregistrată Armitech Company Inc - firma-mamă a suveicii Armitech. Sub aripa sa au activat mai mulţi ofiţeri KGB.

Moldoveanul Ion Busuioc (Ivan Grigorevici Busuioc) e unul dintre ei. Acesta a reprezentat sucursala Armitech din Cipru, implicată în tranzacţii cu tehnică militară românească în Africa. Anul trecut, colonelul (r) KGB specializat în comerţ exterior, Ion Busuioc, a fost arestat în Bucureşti. Acuzaţia: trafic de armament.

Era unul dintre aghiotanţii viceamiralului israelian Shimon Naor - condamnat în România pentru contrabandă de arme la 11 ani de închisoare, dar ascuns de Israel. În 2004, Busuioc s-a implicat în vânzările de cărbune rusesc către CET-urile din nordul ţării, printr-un offshore din Elveţia (Mir Trade AG).

Ivan Ţurcanu este numele preşedintelui Armitech Company Inc - Panama. Aparent, coordona întreaga reţea. Născut la Chişinău, Ţurcanu locuieşte în Moscova şi, oficial, este avocat. Neoficial, e unul dintre analiştii SVR - serviciul rusesc de spionaj. Ucraineanul Vladimir Mazin şi moldoromânul Vladimir Siminiuc sunt şi ei conectaţi la Armitech. Primul a manageriat Ukrspetsexport, compania de stat din Kiev prin care Ucraina exportă şi importă arme. Al doilea, fost ofiţer în armata Moldovei, conduce acum o societate în Rusia (Willing) şi a fost un apropiat al răposatului general Alexandr Lebed - excomandantul Armatei a 14-a din Transnistria, mort în accident de elicopter, în 2002.