CONTRACT MUNCĂ Nr. 412/10 din 31 iulie 2007 Contract colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie şi petrochimie, pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse cu nr. 412/10/31.07.2007 EMITENT: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI EGALITĂŢII DE ŞANSE PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL, PARTEA A V-A, Nr. 14 din 24 august 2007 CAP. 1 Dispoziţii generale ART. 1 Părţile contractante - Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie şi Petrochimie, Federaţia Naţională a Sindicatelor din Chimie-Petrochimie "Lazar Edeleanu" şi Federaţia Patronală din Ramura Industriei Chimice şi Petrochimice "FEPACHIM" - recunosc şi acceptă pe deplin că sunt egale şi libere în negocierea contractului colectiv de muncă şi se obligă să respecte în totalitate prevederile acestuia, având cunoştinţă despre faptul că, odată încheiat şi înregistrat, potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, modificată şi republicată, acest contract devine legea părţilor. ART. 2 (1) Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii industriei chimice şi petrochimice cuprinde drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi ale salariaţilor cu privire la condiţiile generale de muncă prevăzute de legislaţia în vigoare, precum şi pe cele convenite în procesul de negociere. (2) În ceea ce priveşte condiţiile specifice de muncă, determinate conform legii, drepturile şi obligaţiile părţilor se vor stabili prin contracte colective de muncă la nivelul unităţii şi prin contractele individuale de muncă. (3) Prezentul contract colectiv de muncă este valabil până la 31.07.2010. (4) Contractul colectiv de muncă este valabil cel mult 12 luni şi după termenul prevăzut la alin. (3) dacă niciuna dintre părţi nu îşi exprimă intenţia de negociere. (5) Drepturile salariale, timpul de muncă şi condiţiile de muncă vor fi negociate anual, de regulă, la începutul anului. ART. 3 (1) Prevederile prezentului contract colectiv de muncă au un caracter minimal, el constituind izvor de drept pentru contractele colective la nivel de unitate, unde drepturile şi obligaţiile părţilor se vor stabili avându-se în vedere condiţiile specifice existente, conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, republicată. (2) Părţile convin ca, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1996, modificată şi republicată, din contractele colective de muncă să facă parte şi acorduri prin care se soluţionează conflictele colective de muncă. ART. 4 (1) Modificarea, suspendarea şi încetarea contractului colectiv de muncă au loc potrivit prevederilor exprese ale legii sau prin acordul părţilor.

(2) În situaţia în care legislaţia care reglementează relaţiile de muncă va fi modificată pe durata de valabilitate a contractului colectiv de muncă, părţile convin să renegocieze articolele din contractul colectiv de muncă ce au tangenţă, direct sau indirect, cu prevederile din noua legislaţie. ART. 5 (1) Interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă se face prin consens. (2) Dacă nu se realizează consensul, interpretarea va urma regimul juridic prevăzut de art. 977 - 985 Cod civil, iar dacă nici după aceasta nu s-a ajuns la o soluţie corespunzătoare, interpretarea se va realiza în înţelesul mai favorabil al salariaţilor. ART. 6 Dacă prin reglementări sau acorduri anterioare au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariaţi, acestea se vor aplica în condiţiile prevederilor Legii nr. 130/1996, modificată şi republicată. ART. 7 Publicarea prezentului contract colectiv de muncă se va realiza în condiţiile Legii nr. 130/1996, modificată şi republicată, iar părţile se obligă să facă demersuri pentru publicitatea contractului. ART. 8 Părţile semnatare ale prezentul contract colectiv de muncă sunt de acord ca eventualele verificări ale modului în care sunt respectate drepturile salariaţilor, prevăzute în contractele colective de muncă la nivelul societăţilor comerciale cuprinse în anexa nr. 1, să se facă în delegaţii comune. ART. 9 (1) În situaţia în care în privinţa drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă intervin reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte, de drept, din contract, în beneficiul ambelor părţi. (2) În cazul în care, din motive obiective, au fost încheiate în unele societăţi comerciale contracte colective de muncă înaintea negocierii prezentului contract colectiv de muncă, acestea se vor adapta clauzelor negociate în prezentul contract. ART. 10 Pentru rezolvarea problemelor ce apar în aplicarea prezentului contract şi pentru eliminarea pe cale amiabilă, pe cât posibil, a conflictelor colective de muncă sau a litigiilor de muncă, părţile convin instituirea unei comisii paritare ale cărei componenţă şi modalitate de lucru sunt cuprinse în anexa nr. 2 la prezentul contract. ART. 11 (1) Negocierea colectivă are loc cu respectarea prevederilor legale în vigoare. (2) Părţile convin ca în perioada negocierilor, atât în cazul în care se fac modificări, cât şi în cazul denunţării contractului, la nivelurile de negociere să nu se declanşeze greve, iar la nivelul de unitate sau de grup de unităţi să nu se efectueze concedieri din motive neimputabile salariaţilor. ART. 12

Părţile convin că orice discriminare, directă sau indirectă, de natura celor prevăzute la art. 5 din Codul muncii, este interzisă, în cadrul relaţiilor de muncă funcţionând principiul egalităţii de tratament al salariaţilor. ART. 13 Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe manifestate de părţile semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă, în acest scop părţile urmând să se informeze şi să se consulte reciproc în problemele referitoare la desfăşurarea relaţiilor de muncă. CAP. 2 Încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă ART. 14 (1) Angajarea oricărei persoane se realizează prin încheierea unui contract individual de muncă, în formă scrisă, în care sunt stipulate concret drepturile şi obligaţiile părţilor. (2) Încheierea contractului individual de muncă se face în baza condiţiilor stabilite de lege, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţeanului şi pe criteriul aptitudinilor şi al competenţei profesionale. (3) Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice. (4) Contractul individual de muncă, în forma prevăzută în anexa nr. 4 la prezentul contract colectiv de muncă, va cuprinde toate elementele de informare prevăzute de Codul muncii, orice modificare a acestor elemente putând să se realizeze doar în condiţiile legii. (5) O persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care să ateste că cel în cauză este apt pentru prestarea muncii pentru care se angajează. (6) Verificarea aptitudinilor şi competenţei profesionale este atributul exclusiv al angajatorului şi se va stabili de către acesta, la nivel de unitate, în condiţiile legii. (7) Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate părţile pot conveni ca pentru verificarea aptitudinilor salariatului, să fie stabilită o perioadă de probă în condiţiile prevăzute de Codul muncii. (8) Încadrarea în muncă prin concurs este obligatorie în cazul existenţei mai multor solicitări de ocupare a postului vacant, cu excepţia celor care intră în competenţa consiliului de administraţie şi/sau a altor organe de conducere asimilate acestora, în conformitate cu legislaţia în vigoare. ART. 15

(1) Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate părţile pot conveni să fie introduse clauze de neconcurenţă, confidenţialitate, mobilitate şi formare profesională, după caz, în condiţiile stabilite de Codul muncii. (2) Indemnizaţiile şi prestaţiile suplimentare în bani sau în natură, corespunzătoare clauzelor specifice prevăzute la alin. (1), vor fi negociate în contractele colective de muncă la nivel de unitate în condiţiile stabilite de Codul muncii. ART. 16 (1) Angajarea, selecţionarea şi promovarea personalului sunt atribute exclusive ale celui care angajează, acesta urmând să le exercite în conformitate cu prevederile legale în vigoare. (2) Contractele individuale de muncă se vor încheia pe durată nedeterminată. Pot fi încheiate şi contracte individuale de muncă pe durată determinată, în condiţiile şi în situaţiile limitativ prevăzute de Codul muncii. (3) Angajatorul se obligă să aducă la cunoştinţă salariaţilor şi sindicatelor reprezentative posturile disponibile şi condiţiile de ocupare a lor, prin afişare, prin presă sau prin alte mijloace de comunicare. (4) În cazul în care angajarea se face prin concurs, dacă un salariat şi o persoană din afara unităţii obţin acelaşi rezultat, salariatul are prioritate la ocuparea postului. ART. 17 (1) Nerespectarea oricăreia dintre condiţiile legale, necesare pentru încheierea valabilă a contractului individual de muncă, atrage nulitatea acestuia. (2) Clauzele afectate de nulitate vor fi înlocuite, de drept, cu dispoziţiile legale sau convenţionale aplicabile. ART. 18 (1) Contractul individual de muncă se poate modifica în ceea ce priveşte durata, locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă, prin acordul părţilor sau din iniţiativa uneia dintre părţi, în cazurile prevăzute de lege şi de prezentul contract colectiv de muncă. (2) Refuzul salariatului de a accepta o modificare a clauzelor referitoare la felul muncii, locul muncii sau la drepturile salariale nu dă dreptul celui care angajează de a proceda la desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă pentru acest motiv. (3) Delegarea şi detaşarea salariaţilor se fac în condiţiile prevăzute de lege, cu acordarea drepturilor băneşti negociate de părţi în contractele colective de muncă la nivel de unitate. (4) Pe durata detaşării, salariatul va beneficia de drepturile care sunt mai favorabile, fie de la cel care a dispus detaşarea, fie de la angajatorul la care este detaşat. ART. 19 (1) Promovarea în muncă este atributul celui care angajează şi se realizează în condiţiile legii.

(2) Promovarea prin concurs este obligatorie când există mai multe cereri de participare la concurs. (3) În cazul contestaţiilor la examenul de concurs şi promovare, acestea se vor soluţiona de o altă comisie numită de angajator, cu excepţia celor prevăzute la art. 14 alin. (8). ART. 20 Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi, în condiţiile expres prevăzute de Codul muncii. ART. 21 (1) Încetarea contractului individual de muncă poate avea loc, de drept, prin acordul părţilor sau ca urmare a voinţei uneia dintre părţi, în condiţiile prevăzute de lege. (2) Concedierea reprezintă încetarea contractului de muncă din iniţiativa angajatorului, ea putând fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, în condiţiile prevăzute de Codul muncii. (3) Părţile pot defini prin negocieri, la nivel de unitate, noţiunile de abatere disciplinară gravă şi abatere disciplinară repetată, fapte pentru care salariatul poate fi sancţionat. (4) În cazurile în care unitatea este obligată, potrivit legii, să acorde un preaviz la desfacerea contractului de muncă, durata preavizului va fi de 20 de zile lucrătoare. (5) În perioada preavizului, salariaţii au dreptul să absenteze 50% din programul de lucru zilnic/salariat, pentru a-şi căuta un loc de muncă, fără ca aceasta să le afecteze salariul şi celelalte drepturi. (6) Reglementarea modului de acordare a preavizului, ca şi compensaţia privind neacordarea preavizului, se vor stabili în cadrul contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. (7) Orele absentate pentru căutarea unui loc de muncă se pot acorda şi prin cumul, fără a perturba activitatea. ART. 22 Concedierea nu poate fi dispusă din iniţiativa celui care angajează în cazurile în care prin lege şi prin contract colectiv de muncă au fost prevăzute astfel de interdicţii. ART. 23 (1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o sancţiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. (2) Pentru cercetarea abaterii disciplinare şi propunerea sancţiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fără drept de vot, în calitate de observator, şi un reprezentant al organizaţiei sindicale al cărui membru este salariatul cercetat.

(3) Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puţin motivul, data, ora şi locul întrevederii. (4) În cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice date concludente după care să se poată stabili existenţa sau inexistenţa vinovăţiei. Ascultarea şi verificarea apărărilor salariatului cercetat sunt obligatorii. (5) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (4) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. (6) Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune stabilirea următoarelor aspecte: a) împrejurările în care fapta a fost săvârşită; b) gradul de vinovăţie a salariatului; c) consecinţele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de acesta. (7) Salariatul are dreptul să cunoască toate actele şi faptele cercetării şi să solicite în apărare probele pe care le consideră necesare. (8) Comisia propune aplicarea sau neaplicarea unei sancţiuni disciplinare după finalizarea cercetării. (9) Lucrările comisiei de disciplină se consemnează într-un registru de procese-verbale. (10) La stabilirea sancţiunii se va ţine seama de cauzele şi gravitatea faptei, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de gradul de vinovăţie a salariatului, de eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de acesta. (11) În baza propunerii comisiei de disciplină, angajatorul va emite decizia de sancţionare. ART. 24 (1) Contractul individual de muncă nu poate fi desfăcut din iniţiativa celui care angajează, în cazurile în care prin lege sau prin contractul colectiv de muncă au fost prevăzute asemenea interdicţii. (2) Desfăşurarea activităţii sindicale, precum şi apartenenţa la un sindicat nu pot constitui motive pentru desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa unităţii. (3) Pe o perioadă de minimum 6 luni de la reluarea activităţii, considerată perioadă de readaptare, salariaţii care au beneficiat de concediu de maternitate şi/sau concediu legal plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani nu vor putea fi concediaţi pentru motivul de necorespundere profesională prevăzut de Codul muncii. ART. 25

(1) Salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesională, cu respectarea procedurii de evaluare prealabilă, stabilită prin prezentul contract colectiv de muncă. (2) Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesională se face de către o comisie numită de către angajator. Din comisie va face parte şi un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al cărui membru este salariatul în cauză. (3) Comisia va convoca salariatul şi îi va comunica acestuia, în scris, cu cel puţin 15 zile înainte: a) data, ora exactă şi locul întrunirii comisiei; b) modalitatea în care se va desfăşura examinarea. (4) Examinarea va avea ca obiect activităţile prevăzute în fişa postului salariatului în cauză. (5) În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în măsura în care salariatul în cauză a făcut obiectul formării profesionale în respectiva materie. (6) Necorespunderea profesională poate fi susţinută de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunzătoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scrisă, orală, practică şi alte probe. (7) În cazul în care salariatul îşi pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul îi va asigura, în limitele disponibile, un alt loc de muncă. În situaţia în care nu dispune de astfel de posibilităţi, angajatorul va apela la autoritatea publică locală pentru ocuparea forţei de muncă, în vederea soluţionării. (8) În cazul în care, în urma examinării, salariatul este considerat necorespunzător profesional de către comisie, acesta are dreptul de a contesta hotărârea comisiei în termen de 10 zile de la comunicare. (9) Dacă salariatul nu a formulat contestaţia în termenul prevăzut la alin. (8) sau dacă după formularea contestaţiei şi reexaminarea hotărârii comisiei, aceasta este menţinută, angajatorul poate emite şi comunica decizia de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului, pentru motive de necorespundere profesională. Decizia astfel emisă va conţine rezultatul cercetării prealabile a salariatului în cauză. ART. 26 Părţile convin ca la concedierea salariatului din iniţiativa societăţii, pentru motive medicale, să li se acorde celor aflaţi în această situaţie o compensaţie echivalentă cu cel puţin două salarii brute avute la data concedierii. ART. 27 (1) Părţile convin ca la concedierea pentru unul sau mai multe motive ce nu ţin de persoana salariatului, să li se acorde salariaţilor aflaţi în această situaţie o compensaţie echivalentă cu cel puţin trei salarii brute avute la data concedierii. (2) La nivelul societăţilor comerciale se vor stabili modalităţile concrete de plată. (3) La cererea salariatului, sumele prevăzute la alin. (1) pot fi plătite eşalonat. ART. 28

(1) Părţile convin ca în situaţia concedierilor colective să fie respectate prevederile Codului muncii şi cele ale art. 79 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Naţional pe anii 2007 - 2010. (2) Dacă prin legi speciale nu sunt prevăzute alte cuantumuri mai mari ale salariilor compensatorii, părţile convin ca, în situaţia concedierilor colective, să li se acorde celor afectaţi de a o astfel de măsură o compensaţie echivalentă cu cel puţin trei salarii medii brute la nivel de unitate. (3) Părţile convin ca prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate să se prevadă modalitatea concretă de plată a acestor salarii. ART. 29 Deciziile de concediere individuală, ca şi cele de concediere colectivă, trebuie să conţină, obligatoriu, elementele prevăzute în mod expres de Codul muncii şi să fie comunicate în scris salariaţilor. ART. 30 Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurilor prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. ART. 31 (1) Contractul individual de muncă poate să înceteze şi prin demisie, în condiţiile expres prevăzute de Codul muncii. (2) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă. (3) Pe durata preavizului, contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele. ART. 32 Părţile convin ca, în condiţiile prevăzute de Codul muncii, pentru anumite categorii de personal, în afara contractelor individuale de muncă pe durată nedeterminată şi determinată, să poată fi încheiate şi contracte individuale de muncă cu timp parţial sau contracte individuale de muncă la domiciliu. CAP. 3 Sănătatea şi securitatea în muncă ART. 33 (1) Părţile se obligă să depună eforturile necesare pentru instituţionalizarea unui sistem organizat, având drept scop ameliorarea continuă a condiţiilor de muncă. (2) În elaborarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă, angajatorul se consultă cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, precum şi cu comitetul de securitate şi sănătate în muncă. (3) La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele principii de bază: a) măsurile preconizate să vizeze mai întâi ameliorarea reală a condiţiilor de muncă şi numai după aceea, dacă acest lucru nu a fost posibil, să se procedeze la compensări băneşti sau de altă natură.

(4) Pentru cointeresarea salariaţilor la acţiunile de diminuare a factorilor care provoacă poluarea mediului înconjurător şi, în special, a noxelor, se vor acorda stimulente materiale în cazul găsirii unor soluţii eficiente de eliminare sau de limitare a cauzelor care determină poluarea. ART. 34 (1) Organizarea activităţii prin stabilirea unei structuri organizatorice raţionale, repartizarea salariaţilor pe locuri de muncă, cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, precum şi exercitarea controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi, sunt atribute de competenţa exclusivă a celor care angajează. (2) Expertizarea locurilor de muncă se face în condiţiile legii şi poate fi solicitată de oricare dintre părţi, ori de câte ori situaţia o impune, ca urmare a schimbării condiţiilor de muncă. Cheltuielile privind expertizarea sunt suportate de societatea comercială. ART. 35 (1) Angajatorul va asigura organizarea raţională a muncii pentru fiecare loc de muncă. (2) În acest scop se stabilesc sarcini şi răspunderi sub formă de norme de muncă ce vor fi elaborate de către angajator, cu consultarea sindicatului. (3) Acestea pot fi norme de timp, norme de producţie, norme de personal, însoţite de descrierea sferei de atribuţii şi a zonei de deservire, menite să asigure utilizarea integrală şi eficientă a timpului de lucru. (4) Normele de muncă elaborate de angajator, cu consultarea sindicatului, vor fi făcute cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicarea lor, ele constituind anexă la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. ART. 36 (1) În toate situaţiile în care normele de muncă nu asigură un grad complet de ocupare, conduc la solicitarea excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de angajator, cât şi de sindicate. În caz de divergenţă în ceea ce priveşte calitatea normelor de muncă, se va recurge la expertiza tehnică ce va fi stabilită de comun acord. Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru ambele părţi. (2) Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază negociat. (3) Cheltuielile ocazionate de soluţionarea divergenţelor cu privire la modificarea normelor de muncă vor fi suportate de către patroni pentru prima solicitare a sindicatului. (4) În cazul modificării normelor, se va proceda la aplicarea noilor norme de muncă după ce acest fapt va fi comunicat salariaţilor cu 30 de zile înainte de punerea lor în aplicare. ART. 37 Angajatorul are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă, iar salariaţii

trebuie să realizeze norma de muncă sau, după caz, sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut. ART. 38 (1) Sarcinile de serviciu trebuie să fie stabilite în limitele atribuţiilor postului la care fiecare salariat s-a obligat la încheierea contractului individual de muncă. (2) Pentru preîntâmpinarea sau înlăturarea efectelor calamităţilor sau în situaţii de forţă majoră ce pot periclita sănătatea sau viaţa unor persoane, fiecare salariat are obligaţia, indiferent de funcţia sau postul pe care îl ocupă, să execute orice lucrări şi să ia toate măsurile necesare înlăturării situaţiilor respective. ART. 39 Formele de organizare a muncii şi de salarizare vor fi stabilite în funcţie de specificul fiecărei societăţi comerciale, prin contractele colective de muncă ce se vor încheia la nivelul acestora. ART. 40 (1) Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale, locuri de muncă cu condiţii deosebite şi locuri de muncă cu condiţii speciale, potrivit reglementărilor legale. (2) Locurile de muncă cu condiţii deosebite şi speciale sunt cele cu condiţii grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, stabilite în funcţie de specificul societăţilor comerciale, prin contractele colective încheiate la nivelul acestora. ART. 41 (1) Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii deosebite şi/sau speciale, salariaţi vor beneficia, după caz şi în condiţiile legii, de sporuri la salariul de bază, de durată redusă a timpului de lucru, de alimentaţie de întărire a rezistenţei organismului, de echipament de protecţie gratuit şi de lucru, de materiale igienico-sanitare, de concedii suplimentare, toate acestea urmând să fie negociate în contractele colective la nivel de societate comercială, în funcţie de specificul activităţii acesteia. (2) În perioade cu temperaturi exterioare mai mari de 35 grade C se va asigura pentru salariaţii care lucrează în aceste condiţii minimum 1,5 litri de apă minerală pe zi, iar la temperaturi de -20 grade C se va acorda ceai cald. ART. 42 Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite şi/sau speciale vor fi supuşi, în mod obligatoriu, unui examen medical şi psihologic, ce va fi efectuat de medicii de medicină a muncii cel puţin o dată pe an, în condiţiile prevăzute de Codul muncii; prin contractele colective de muncă la nivel de unitate pot fi stabilite şi termene mai mici pentru anumite locuri de muncă, cheltuielile aferente urmând să fie suportate de angajator. ART. 43 (1) În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor mai beneficia de drepturile acordate pentru condiţii deosebite de muncă pe o perioadă negociată la nivelul societăţii comerciale.

(2) În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au înrăutăţit, determinând reclasificarea locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării condiţiilor de muncă, indiferent de momentul efectuării reclasificării de către organele competente. ART. 44 În afara prevederilor Legii sănătăţii şi securităţii muncii şi a Normelor generale republicane şi departamentale, care constituie clauze minimale şi obligatorii, în contractele colective la muncă la nivel de societăţi comerciale pot fi incluse şi alte clauze suplimentare, care să conducă la evitarea oricăror accidente de muncă şi a încălcării normelor de sănătate şi securitate a muncii. ART. 45 (1) Angajatorul va lua toate măsurile necesare pentru protejarea vieţii şi sănătăţii salariaţilor, prevăzute de actele normative în vigoare, pentru asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, pentru evitarea accidentelor de muncă şi a îmbolnăvirilor profesionale, salariaţii fiind obligaţi să le respecte. (2) Angajatorul răspunde de organizarea activităţii de asigurare a sănătăţii şi securităţii în muncă. (3) Fondurile pentru protecţia muncii, stabilite conform legii, vor putea fi folosite numai în scopul prevăzut de aceasta. (4) Angajatorul va amenaja anexele şi grupurile sociale astfel încât să fie asigurată sănătatea şi securitatea angajaţilor. Salariaţii şi angajatorul au obligaţia de a menţine locurile de muncă şi grupurile sociale într-o stare de curăţenie permanentă. ART. 46 (1) Părţile sunt de acord că nicio măsură de sănătate şi securitate a muncii nu este eficientă dacă nu este cunoscută şi aplicată în mod conştient de salariaţi. (2) Angajatorul va organiza şi va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi perfecţionarea salariaţilor cu privire la normele şi instrucţiunile de sănătate şi securitate în muncă. (3) Instruirea salariaţilor în legătură cu măsurile de sănătate şi securitate în muncă va fi realizată prin personalul specializat în acest domeniu şi prin şefii locurilor de muncă, în condiţiile stipulate în Codul muncii. (4) Desfăşurarea activităţii referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă se va realiza conform legislaţiei în vigoare. ART. 47 (1) La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului său de muncă ori a felului muncii, acesta va fi instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile ce le presupune noul său loc de muncă şi la normele de sănătate şi securitate a muncii, pe care este obligat, în procesul muncii, să le cunoască şi să le respecte. (2) În cazurile în care în procesul muncii intervin schimbări ce impun aplicarea unor reguli noi de sănătate şi securitate a muncii, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent. ART. 48

(1) Părţile se obligă să respecte prevederile legale şi pe cele cuprinse în normele şi normativele referitoare la dotarea salariaţilor cu mijloace de protecţie, materiale igienico-sanitare şi echipamente de protecţie, precum şi la modul de utilizare a acestora potrivit destinaţiei pe care o au şi duratei de folosire legal stabilită. (2) În cazul uzării premature a echipamentului de protecţie, vor fi luate măsuri de înlocuire a acestuia, costul urmînd a fi suportat de societatea comercială. (3) Părţile pot conveni prin contractele colective de muncă la nivel de unitate ca, acolo unde este cazul, angajatorul să ia măsuri pentru spălarea, denocivizarea şi repararea echipamentului de protecţie. (4) Salariaţii au obligaţia să folosească echipamentul de protecţie numai în timpul programului de lucru, încălcarea acestei obligaţii putând fi sancţionată disciplinar. ART. 49 (1) În vederea menţinerii şi a îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii, angajatorul se obligă să ia, cel puţin, următoarele măsuri: a) amenajarea ergonomică a locurilor de muncă, în termenul prevăzut de lege; b) asigurarea condiţiilor de mediu (microclimat, zgomot, iluminaţie, ventilaţie, temperatură, aerisire, umiditate); c) amenajarea anexelor sociale ale locurilor de muncă (vestiare, grupuri sanitare, băi, săli de repaus, cantine-restaurant); d) diminuarea până la eliminarea treptată a emisiilor poluante. (2) Măsurile concrete, în sensul prevederilor alin. (1), se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de societate comercială. (3) Salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de angajator, să nu le deterioreze, să nu le descompleteze ori să sustragă componente ale acestora. (4) Încălcarea acestor obligaţii antrenează răspunderea disciplinară, materială, administrativă sau penală, după caz, a persoanelor vinovate şi remedierea pagubelor pe cheltuiala acestora. ART. 50 În scopul prevenirii şi diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul unităţii a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă, astfel: (1) în ceea ce priveşte conţinutul muncii: a) la fundamentarea normelor de muncă pentru salariaţi, se va avea în vedere numărul de ore de muncă, stabilite prin lege şi prin contractele colective de muncă aplicabile; b) se va urmări ca nivelul de competenţă, aptitudinile şi abilităţile salariaţilor să corespundă cerinţelor locului de muncă; c) condiţiile locului de muncă trebuie să fie adaptate, ergonomic, salariaţilor;

d) salariaţii vor fi informaţi şi consultaţi şi vor avea la dispoziţie toate informaţiile necesare, care să le permită să înţeleagă care sunt responsabilităţile lor, conform fişei postului. (2) în ceea ce priveşte controlul asupra muncii efectuate: a) angajatorul va încuraja salariatul să-şi utilizeze capacităţile şi iniţiativele la locul de muncă; b) împreună cu sindicatele sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, angajatorul va stabili un sistem de stimulente pentru ca salariaţii să fie motivaţi în îndeplinirea cât mai bună a sarcinilor de serviciu; (3) în ceea ce priveşte gestionarea activităţii la locul de muncă, prin contractele colective de muncă aplicabile se vor stabili intervalele de timp şi modalităţile practice de informare a salariaţilor privind modificările apărute sau în curs de apariţie, legate de condiţiile de muncă; (4) în ceea ce priveşte relaţiile de muncă, prin grija comitetului de sănătate şi securitate în muncă şi a comisiei paritare, se vor analiza informaţiile legate de rele practici la locurile de muncă şi se vor dispune măsuri coercitive. ART. 51 (1) Angajatorul se obligă ca, la angajare şi ulterior, cel puţin o dată pe an, să organizeze examinarea medicală şi psihologică a salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în postul pe care ar urma să-l ocupe, sau pe care îl ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală şi psihologică este gratuită şi cheltuielile ocazionate de examinare se suportă conform legii. Modul concret de desfăşurare a acestei examinări va fi stabilit de angajator, cu consultarea sindicatelor la nivelul societăţilor comerciale. (2) Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile prevăzute la alin. (1). (3) Refuzul salariatului de a se prezenta la examinarea medicală organizată de angajator constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit Codului muncii. ART. 52 Oricare dintre părţile contractante la nivel de unitate poate solicita consultarea medicilor de medicină a muncii şi a inspectorilor de protecţie a muncii în cazul acordării concediilor suplimentare sau al modificării duratei timpului de lucru. ART. 53 (1) Părţile vor asigura un regim de sănătate şi securitate specială a muncii femeilor, precum şi tinerilor în vârstă de până la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi de prevederile acestui contract, care se consideră a fi minimale. (2) În funcţie de specificul societăţii comerciale, pentru aceste categorii de personal pot fi stabilite, prin contracte colective de muncă la nivel de societate comercială, alte drepturi specifice. ART. 54

Angajatorul nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu handicap, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor existente şi în condiţiile expres stipulate de lege. ART. 55 În cazul recomandărilor medicului de medicină a muncii, angajatorul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de muncă şi, după caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilitatea fiecărei societăţi comerciale, care vor fi stabilite împreună cu sindicatele. ART. 56 (1) Părţile semnatare pot organiza şi desfăşura verificări privind respectarea normelor şi normativelor, precum şi a prevederilor din contractele colective de muncă referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă. (2) Comitetele de sănătate şi securitate în muncă îşi vor desfăşura activitatea conform prevederilor legale în vigoare. ART. 57 Măsurile privind sănătatea şi securitatea în muncă nu pot să determine obligaţii financiare pentru salariaţi. ART. 58 Angajatorul are obligaţia să asigure toţi salariaţii pentru risc de accidente de muncă şi boli profesionale, în condiţiile legii. ART. 59 Angajatorul are obligaţia de a asigura accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a muncii, în condiţiile legii. ART. 60 Medicul de medicină a muncii este membru de drept în comitetul de sănătate şi securitate în muncă, el stabilind anual programul de îmbunătăţire a mediului de muncă, acest program să fie avizat de către comitetul de sănătate şi securitate. CAP. 4 Salarizarea şi alte drepturi salariale ART. 61 (1) Pentru munca prestată în condiţiile prevăzute în contractul individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu în bani, convenit la încheierea acestuia. (2) Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri. (3) Salariile se plătesc înaintea oricăror altor obligaţii băneşti ale angajatorilor. (4) Salariul minim de bază la nivelul ramurii Chimie-Petrochimie pentru primul an de aplicare a prezentului contract este de 500 lei. (5) a. Salariul de bază pentru salariaţii beneficiari ai prezentului contract va fi cel înregistrat la momentul aplicării negocierilor la nivel de societate comercială;

b. creşterea minimă pentru primul an a salariului de bază al salariaţilor din ramura Chimie şi Petrochimie, pentru primul an de aplicare a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, va fi: A x [(0,068 x 3/4) + (0,05 x 1/4)], unde: 0,068 - coeficientul de inflaţie pe anul 2006 conform Institutului Naţional de Statistică; 0,05 - coeficientul de inflaţie anticipat pe anul 2007; A - salariul de bază; c. creşterea minimă a salariului de bază al salariaţilor de la nivelul unităţii se va raporta la trimestrul în care se negociază, după formula: A x [(n0/4 x I_0) + (n1/4 x I1)], unde: n0 - numărul de trimestre din anul 2006, de la ultima creştere salarială (negociere); I0 - inflaţia pe anul 2006; n1 - numărul de trimestre pe anul 2007, anterioare negocierilor (majorărilor) I1 - inflaţia anticipată pe anul 2007; A - salariul de bază. (6) În cursul anului se pot corecta salariile trimestrial, având în vedere rata inflaţiei şi creşterea productivităţii muncii. ART. 62 (1) Părţile vor depune eforturi comune pentru a îmbunătăţi situaţia tehnico-economică şi organizatorică a societăţii comerciale, asigurând profitabilitatea acesteia. (2) Salariile minime, pe categorii de personal sau funcţii, se vor stabili în funcţie de condiţiile concrete prin contractele colective la nivel de societăţi comerciale. ART. 63 (1) Prevederile referitoare la salarizare, stabilite prin prezentul contract, sunt minimale la nivelul societăţii comerciale, în funcţie de posibilităţile concrete, putând fi negociate valori mai mari ale salariilor. (2) Prevederile referitoare la salarizare sunt aplicabile în contextul actualelor acte normative în materie de salarizare, iar în cazul modificării acestora se va proceda la aplicarea noilor norme. ART. 64 (1) Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce se pot aplica sunt: - în regie sau după timp; - în acord.

(2) Organizarea muncii şi salarizarea în acord pot avea loc în una din următoarele forme: - acord direct; - acord progresiv; - acord indirect. (3) Acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv. (4) Formele de organizare a muncii şi de salarizare ce urmează să se aplice fiecărei activităţi vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivelul societăţilor comerciale. ART. 65 (1) Se stabilesc următorii coeficienţi minimi de ierarhizare pentru următoarele categorii de salariaţi: a) muncitori - necalificaţi = 1; - calificaţi = 1,2. b) Personal administrativ încadrat pe funcţii, pentru care condiţia de pregătire este: - liceală = 1,2; - postliceală = 1,25. c) Personalul de specialitate încadrat pe funcţii, pentru care condiţia de pregătire este: - postliceală = 1,25; - şcoala de maiştri = 1,3; - studii superioare de scurtă durată = 1,5. d) Personalul încadrat pe funcţii, pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare = 2. (2) Coeficientul de salarizare pentru fiecare funcţie se aplică la salariul minim pe societatea comercială. ART. 66 (1) Sporurile pentru condiţii speciale şi/sau deosebite de muncă în chimie şi petrochimie se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază. (2) Sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract sunt: a) pentru condiţii deosebite, grele, periculoase sau penibile, sporurile vor fi de minimum 10% din salariul de bază, urmând ca la nivelul societăţilor comerciale să poată fi stabilite prin negociere alte cuantumuri superioare; b) pentru condiţii nocive cuantumul va fi de minimum 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate, urmând ca la nivelul societăţilor comerciale să poată fi stabilite prin negociere alte cuantumuri superioare. Aceste sporuri se vor acorda proporţional cu timpul efectiv lucrat în condiţiile respective, fiind posibilă şi cumularea lor în situaţia existenţei unui cumul de condiţii deosebite de muncă. (3) Se mai acordă următoarele sporuri:

a) pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru şi pentru orele lucrate în zilele libere şi în zile de sărbători legale se acordă un spor de 100% din salariul de bază; b) pentru vechimea în muncă, minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 ani, din salariul de bază, tranşele de eşalonare stabilindu-se la nivelul agenţilor economici prin negociere, acolo unde nu au fost introduse în salariu; c) pentru lucrul în timpul nopţii, 25% din salariul de bază; d) pentru exercitarea şi a unei alte funcţii, se poate acorda un spor de până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite. (4) În funcţie de condiţiile specifice din unităţi, prin contractele colective de muncă la acest nivel pot fi negociate şi alte sporuri. ART. 67 (1) Adaosurile la salariul de bază sunt: - adaosul la acord; - premiile acordate din fondul de premiere, calculate într-o proporţie de minimum 2% din fondul de salarii, realizat lunar şi cumulat, acordate potrivit dispoziţiilor legale; - cota-parte din profit ce se repartizează salariaţilor, conform legii; - alte adaosuri, în funcţie de specificul societăţii comerciale. (2) Condiţiile de diferenţiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum şi modul concret de acordare a adaosurilor se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de unitate. ART. 68 Salariaţii societăţilor comerciale trimişi în delegaţie în ţară beneficiază de următoarele drepturi: a) decontarea cheltuielilor de transport şi cazare, potrivit clauzelor convenite în contractele colective la nivel de unităţi; b) indemnizaţie de delegare/deplasare în ţară, ce se va stabili la nivelul unităţilor prin negocieri, dar nu va putea fi sub nivelul aprobat prin legea pentru instituţiile bugetare. ART. 69 (1) Salariaţii detaşaţi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, cuantumul indemnizaţiei de detaşare fiind egal cu cel al duratei de deplasare. (2) Indemnizaţia de detaşare se acordă în condiţiile în care sarcinile de serviciu şi distanţa nu-i permit salariatului să se înapoieze zilnic din localitatea în care a fost detaşat. (3) Persoanele detaşate îşi menţin toate drepturile pe care le-au avut la data detaşării, urmând să beneficieze de drepturile cele mai favorabile fie de la noul loc de muncă, fie de la locul de muncă de la care au fost detaşaţi. (4) Salariaţii detaşaţi sunt obligaţi să respecte normele de igienă, de sănătate şi securitate de la locul de muncă unde sunt detaşaţi.

(5) Prin contractele colective de muncă la nivel de societăţi comerciale se poate stabili şi rambursarea cheltuielilor de transport pentru vizitarea familiei o dată pe lună, pentru salariaţii detaşaţi. ART. 70 (1) Salariaţii care, în baza acordului părţilor, se mută cu serviciul în alte localităţi beneficiază de următoarele drepturi: - rambursarea costurilor transportului pentru el şi membrii familiei sale, precum şi pentru gospodăria sa; - plata unei indemnizaţii egale cu salariul de bază lunar; - plata unei indemnizaţii egale cu 1/4 din salariul de bază lunar, pentru fiecare membru de familie; - un concediu plătit de 5 zile lucrătoare în vederea mutării efective, acordat la cererea sa. (2) Aceste drepturi se vor acorda doar în cazul mutării efective în altă localitate, mutare determinată de cerinţele angajatorului. (3) Plata acestor drepturi va fi suportată de către angajator în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul precedent. ART. 71 (1) Pentru salariaţii trimişi de societatea comercială în străinătate, prin contracte colective de muncă la nivel de unitate vor fi stabilite cuantumurile drepturilor de transport, diurnă şi cazare, conform dispoziţiilor în vigoare. (2) Cu acordul angajatorului, pot fi suportate, din fondurile societăţii, cheltuielile pentru delegaţie a reprezentanţilor sindicatelor, convocaţi la acţiunile sindicale peste hotare. ART. 72 (1) Angajatorul va asigura condiţiile necesare realizării de către fiecare salariat a sarcinilor ce-i revin, în cadrul programului zilnic de muncă stabilit. (2) În situaţia în care patronatul nu poate asigura pe durata zilei de lucru, parţial sau total, condiţiile necesare realizării sarcinilor de serviciu, acesta este obligat să plătească salariaţilor salariul de bază pe timpul cât lucrul a fost întrerupt. (3) În cazuri excepţionale, când din motive tehnice sau din alte motive activitatea a fost întreruptă temporar, salariaţii vor primi o indemnizaţie de 75% din salariul de bază individual avut, cu condiţia ca încetarea lucrului să nu se fi produs din vina lor şi dacă în tot acest timp au rămas la dispoziţia unităţii. Prin negocieri la nivelul unităţii sau instituţiei se vor defini situaţiile excepţionale şi se va stabili modul concret de realizare a prevederii de a rămâne la dispoziţia unităţii, prezenţi în incinta unităţii în aşteptarea reluării activităţii sau la domiciliu de unde să poată fi convocaţi de unitate. (4) În cazurile prevăzute la alin. (3), salariaţii beneficiază şi de celelalte drepturi prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă pentru astfel de situaţii. ART. 73 Plata salariilor se realizează cel puţin o dată pe lună sau la intervale stabilite prin contractele colective de muncă la nivel de societăţi comerciale.

ART. 74 (1) Toate drepturile băneşti cuvenite salariaţilor se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale societăţilor comerciale. (2) În caz de faliment sau lichidare judiciară, salariaţii au calitatea de creditori privilegiaţi, iar drepturile lor băneşti constituie creanţe privilegiate, urmând să fie plătite integral înainte ca ceilalţi creditori să-şi revendice cota-parte. ART. 75 Angajatorii vor ţine o evidenţă în care vor menţiona activitatea desfăşurată în baza contractului individual de muncă şi drepturile de care salariaţii au beneficiat şi le vor elibera dovezi despre aceasta. ART. 76 Întârzierea cu rea-credinţă a plăţii salariului sau neplata acestuia dă dreptul salariatului la obţinerea de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata salariului. ART. 77 (1) Nici o reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă. (2) Reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. (3) În cazul pluralităţii de creditori ai salariatului, va fi respectată următoarea ordine: a) obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei; b) contribuţiile şi impozitele datorate către stat; c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite; d) acoperirea altor datorii. (4) Reţinerile din salariu, cumulate, nu pot depăşi în fiecare lună jumătate din salariul net. CAP. 5 Timpul de muncă şi timpul de odihnă ART. 78 (1) Durata normală a timpului de muncă pentru salariaţii cu normă întreagă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (2) Repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de 8 ore pe zi, timp de 5 zile, cu două zile de repaus. (3) a. În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru repartizarea inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 h/săptămână. b. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 h/săptămână, inclusiv orele suplimentare.

c. Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 h/zi şi peste 48 h/săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o durată maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 h/zi sau 48 h/săptămână. d. Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. ART. 79 (1) Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea la locurile de muncă cu condiţii deosebite şi/sau speciale beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă la nivel de unitate. (2) Reducerea duratei timpului de muncă la locurile de muncă în condiţii deosebite şi/sau speciale nu afectează salariul şi vechimea în muncă şi nici alte drepturi ce decurg din calitatea de salariat, conform legii. (3) Durata reducerii timpului normal de lucru şi categoriile de personal care beneficiază de acest program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, conform legii. ART. 80 (1) Programul de muncă şi modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunoştinţa salariaţilor şi sunt afişate la sediul angajatorului. (2) În situaţiile în care se dovedeşte că este posibil, angajatorul şi sindicatele vor fixa, prin negocieri la nivel de unitate, orare flexibile de lucru şi modalităţi de aplicare a acestora pentru anumite categorii de personal, cum ar fi: femeile care îngrijesc copii până la 6 ani, salariaţii care urmează cursurile unei instituţii de învăţământ, pensionarii cu invaliditate de gradul III, persoane cu recomandări medicale speciale, persoanele cu dizabilităţi. (3) Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu poate conduce la sporirea sarcinilor de serviciu, la deteriorarea condiţiilor de muncă ori la diminuarea veniturilor provenite din salarii. ART. 81 (1) Orele în care salariaţii prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare. (2) Salariaţii pot fi chemaţi să presteze ore suplimentare numai cu consimţământul lor, în afara cazurilor de forţă majoră sau pentru efectuarea unor lucrări urgente destinate prevenirii unor accidente, sau a înlăturării efectelor acestora. (3) Prestarea muncii peste program este posibilă în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii. ART. 82 Părţile convin ca pentru sectorul producătorilor de îngrăşăminte chimice, perioada de referinţă prevăzută în art. 10, alin. 9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anul 2007 - 2010 să fie de până la 6 luni. ART. 83

(1) Orele lucrate suplimentar se compensează cu timp liber corespunzător, în condiţiile prevăzute de Codul muncii. (2) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile, după efectuarea acesteia. (3) În cazul în care nu este posibilă compensarea cu timp liber corespunzător, conform alin. (2), orele suplimentare vor fi plătite cu spor de 100% care se va plăti în luna următoare. (4) Orele prestate de persoanele încadrate în muncă peste timpul normal de lucru, în scopul asigurării serviciului pe unitate, cu excepţia celor care îndeplinesc funcţii de conducere, se compensează cu timp liber corespunzător în următoarele 60 de zile sau se plătesc potrivit înţelegerii părţilor. ART. 84 (1) Salariaţii care efectuează cel puţin 3 ore de muncă de noapte beneficiază fie de program de lucru redus cu o oră faţă de durata normală a timpului de muncă, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minimum 25% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite, unde durata timpului de muncă este mai mică de 8 ore. (3) La societăţile comerciale unde procesul muncii este neîntrerupt, sau condiţiile specifice muncii o impun, programul de lucru din timpul nopţii poate fi egal cu cel al zilei. Munca prestată în timpul nopţii în cadrul unui asemenea program se plăteşte cu un spor de 25% din salariul de bază, dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puţin 1/2 din programul de lucru. De acest spor beneficiază şi salariaţii care lucrează în condiţii deosebite, unde durata timpului de lucru este mai mică de 8 ore. (4) Se consideră muncă desfăşurată în timpul nopţii munca prestată în intervalul cuprins între orele 22 şi 6, cu posibilitatea abaterii cu o oră în plus sau în minus faţă de aceste limite. (5) Salariaţii care efectuează munca de noapte în condiţiile stabilite de Codul muncii vor fi supuşi unui examen medical gratuit înainte de încadrarea în muncă şi, periodic, după aceea. (6) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă. ART. 85 (1) Angajatorii pot angaja salariaţi cu program de lucru corespunzător unei fracţiuni de normă. Drepturile salariaţilor care lucrează în astfel ce condiţii se acordă proporţional cu timpul lucrat. (2) La cerere, salariaţii cu program parţial de lucru vor fi încadraţi în locuri de muncă cu program normal, dacă există posturi vacante şi dacă întrunesc condiţiile acordării acestor posturi. (3) Este interzisă efectuarea muncii de noapte de către categoriile de personal expres prevăzute în Codul muncii.

ART. 86 (1) Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă, sâmbăta şi duminica. (2) În cazul în care activitatea la locul de muncă în zilele de sâmbătă şi duminică nu poate fi întreruptă, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate se vor stabili condiţiile în care zilele de repaus săptămânal să fie acordate şi în alte zile ale săptămânii sau cumulat, pe o perioadă mai mare. (3) În mod excepţional, zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă continuă de activitate ce nu poate să depăşească 14 zile calendaristice, cu acordul sindicatului şi cu autorizarea inspecţiei teritoriale a muncii. (4) Pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în ture, orele lucrate duminică şi în zilele de sărbători legale şi religioase se plătesc cu spor de 100%. La nivelul unităţilor, prin contractele colective de muncă se poate negocia şi modalitatea de plată a zilelor de sâmbătă lucrate. (5) Pentru personalul propriu, care asigură paza unităţii, modalităţile de plată a orelor lucrate sâmbăta şi duminica se vor negocia prin contractele colective de muncă la nivelul unităţii. ART. 87 (1) Sunt zile nelucrătoare zilele de repaus săptămânal şi zilele de sărbători legale şi religioase, după cum urmează: - 1 şi 2 ianuarie; - a doua zi de Paşte; - 1 Mai; - 1 Decembrie; - prima şi a doua zi de Crăciun; - 2 zile pentru fiecare dintre cele două sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creştine, pentru persoanele aparţinând acestora. (2) Acordarea zilelor libere se face de către angajator. (3) La nivelul societăţilor comerciale se pot stabili şi alte zile nelucrătoare. (4) Prin contractul colectiv de muncă la nivel de societate comercială se va detalia modul de acordare şi de plată a acestor zile libere întregului personal. ART. 88 Pauza pentru servirea mesei va fi de cel puţin 15 minute, se va include în programul normal de lucru şi va fi reglementată în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. ART. 89 (1) a. Salariaţii au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă plătit, de minimum 21 de zile lucrătoare. b. Fac excepţie de la prevederile lit. a) salariaţii cu vârsta sub 18 ani, care au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu plătit de 24 de zile lucrătoare şi salariaţii nou angajaţi, pentru primul an de activitate înscris în cartea de muncă,

care au dreptul la un concediu de odihnă plătit cu o durată minimă de 20 de zile lucrătoare. c. Salariaţii încadraţi în grade de invaliditate au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată de 3 zile, iar salariaţii nevăzători, cu o durată de 6 zile. (2) În raport cu vechimea în muncă, potrivit prevederilor legale, concediile de odihnă la nivel de societăţi comerciale se vor negocia de părţi prin contractele colective de muncă. (3) Concediile de odihnă se efectuează în fiecare an, iar durata lor va fi proporţională cu activitatea prestată într-un an calendaristic. (4) Programarea efectuării concediilor de odihnă, modul de compensare în bani a concediului neefectuat sau reportarea acestuia în anul următor se realizează în conformitate cu prevederile exprese ale Codului muncii. ART. 90 (1) Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite şi speciale de muncă au dreptul la concedii de odihnă suplimentare, de minimum 3 zile, în condiţiile negociate de părţi prin contractele colective de muncă la nivel de unitate. (2) Prin contractele colective la nivel de societate comercială se pot negocia concedii suplimentare mai mari, în funcţie de specificul activităţii. ART. 91 (1) Pentru perioada concediului de odihnă, salariaţii beneficiază de o indemnizaţie de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă. (2) Prin contractele colective de muncă la nivelul societăţilor comerciale, în raport cu posibilităţile economico-financiare, părţile pot conveni ca, pe lângă indemnizaţia de concediu, să plătească şi o primă de vacanţă de cel puţin un salariu minim pe economie. (3) Indemnizaţia de concediu şi prima de vacanţă se plătesc cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu. (4) Orice convenţie prin care se renunţă total sau în parte la dreptul de odihnă este interzisă, ca fiind lovită de nulitate. ART. 92 (1) Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programele individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor. (2) Angajatorul va aduce la cunoştinţă (sub semnătură) fiecărui salariat data programării pentru efectuarea concediului de odihnă. Aceasta va fi modificată numai cu acordul angajatorului şi al salariatului. (3) Programarea concediilor de odihnă poate fi modificată, urmând să se realizeze reprogramarea până la sfârşitul anului calendaristic în curs, în următoarele cazuri:

a) salariatul se află în concediu medical; b) salariata cere concediu de odihnă înainte sau în continuarea concediului de maternitate; c) salariatul este chemat să îndeplinească îndatoririle publice; d) salariatul urmează sau trebuie să urmeze un curs de calificare, recalificare, perfecţionare sau specializare, în ţară sau în străinătate; e) salariatul are o recomandare medicală pentru a urma un tratament într-o staţiune balneoclimaterică, caz în care data începerii concediului de odihnă va fi cea indicată în recomandarea medicală; f) salariata se află în concediu plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani. (4) Concediul poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective. (5) Rechemarea din concediul de odihnă se realizează în condiţiile legii, printr-o dispoziţie scrisă a angajatorului şi numai pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului în unitate. (6) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente, care impun prezenţa salariatului la locul de muncă. În acest caz, angajatorul are obligaţia de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihnă. (7) În situaţia decesului salariatului, pentru perioada lucrată până la data decesului, indemnizaţia de concediu ce i s-ar fi cuvenit va fi acordată membrilor familiei sau celor ce au suportat cheltuielile de înmormântare. ART. 93 În cazul în care acordarea concediului de odihnă se face fracţionat, angajatorul va fi obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 15 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt. ART. 94 (1) Salariaţii au dreptul la zile libere plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite sau în alte situaţii, după cum urmează: a) decesul soţului, soţiei, copiilor, părinţilor, socrilor - 5 zile lucrătoare; b) decesul unei rude apropiate (fraţi, surori, bunici, nepoţi) - 2 zile lucrătoare; c) căsătoria salariatului - 5 zile lucrătoare; d) căsătoria unui copil - 3 zile lucrătoare: e) naşterea unui copil - 2 zile lucrătoare + 10 zile, dacă a urmat un curs de puericultură; f) donatori de sânge - conform legii; g) la schimbarea locului de muncă în cadrul aceleiaşi unităţi, cu mutarea în altă localitate - 5 zile lucrătoare. (2) Zilele libere se acordă numai cu ocazia şi în perioada evenimentelor respective şi nu se includ în durata concediului de odihnă. ART. 95

(1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale deosebite, salariaţii au dreptul la concedii fără plată. (2) Modul de acordare a concediilor fără plată şi durata acestora vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivelul societăţilor comerciale. (3) Salariaţii beneficiază de 30 de zile de concediu fără plată, acordat o singură dată, pentru pregătirea şi susţinerea lucrării de diplomă la toate formele de învăţământ. ART. 96 (1) În situaţii deosebite, limitativ prevăzute de lege, se pot acorda concedii fără plată, a căror durată este nelimitată în timp, în următoarele situaţii: a) îngrijirea copilului bolnav în vârstă de peste 3 ani, în perioada indicată de certificatul medical acordat copilului, de acest drept beneficiind atât mama salariată, cât şi tatăl salariat, dacă mama copilului nu poate beneficia, din aceleaşi motive, de concediu fără plată; b) tratament medical efectuat în străinătate pe durata recomandată de medic, dacă cel în cauză nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului, soţiei şi a unei rude apropiate - copii, frate, soră, părinte - pe timpul pe cât aceştia se află la tratament în străinătate. În ambele situaţii este necesar avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii Publice. (2) Situaţiile în care salariaţii beneficiază de zile libere plătite sau de concedii fără plată şi condiţiile de acordare se stabilesc prin contractele colective de muncă la nivel de societăţi comerciale, în raport cu specificul acestora. ART. 97 Părţile convin asupra faptului că salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, în condiţiile prevăzute de Codul muncii, de concedii de formare profesională, care pot fi cu sau fără plată. ART. 98 Acordarea acestor concedii se face în condiţiile Codului muncii. ART. 99 În cazul în care angajatorul nu şi-a respectat obligaţia de a asigura, pe cheltuiala sa, participarea unui salariat la formare profesională în condiţiile prevăzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu de formare profesională, plătit de angajator, de până la 10 zile lucrătoare sau de până la 80 de ore. ART. 100 Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual. CAP. 6 Măsuri de protecţie socială a salariaţilor ART. 101

(1) Angajatorul are obligaţia să notifice în scris sindicatului sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor intenţia de concediere colectivă. (2) Notificarea intenţiei de concediere colectivă se va face în conformitate cu prevederile Codului muncii. (3) În situaţiile în care angajatorul a aprobat concedieri individuale, acesta va notifica în scris organizaţiile sindicale cu cel puţin 7 zile lucrătoare înainte de acordarea termenului de preaviz. (4) În situaţia în care se vor organiza cursuri de recalificare sau reconversie profesională, persoanele afectate de măsurile reducerii de personal vor urma cu prioritate astfel de cursuri. (5) Salariaţilor afectaţi de măsura reducerii de personal le vor fi achitate drepturile băneşti prevăzute de lege şi de prezentul contract colectiv de muncă. ART. 102 (1) În cazul concedierilor de personal, criteriile minime avute în vedere vor fi următoarele: a) contractele de muncă ale personalului care cumulează 2 sau mai multe funcţii, precum şi ale celor care cumulează pensia cu salariul; b) contractele de muncă ale persoanelor care îndeplinesc condiţiile de pensionare conform legii; c) dacă măsura va afecta 2 soţi care lucrează în aceeaşi unitate, de regulă, se desface contractul de muncă al soţului care are venitul cel mai mic, ţinându-se seama şi de hotărârea soţilor, fără ca prin aceasta să fie desfăcut contractul de muncă al unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere; d) măsura să afecteze mai întâi persoanele care nu au copii în întreţinere; e) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile/bărbaţii care au în îngrijire copii, soţul/soţia văduv(ă) ori divorţat(ă) care au în îngrijire copii, precum şi salariaţii, bărbaţi sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la îndeplinirea condiţiilor de pensionare; f) alte criterii ce vor fi prevăzute la nivelul societăţilor comerciale prin negocieri colective. (2) În situaţia unor salariaţi a căror activitate este de o utilitate deosebită pentru societatea comercială şi se află în situaţia prevăzută la alin. 1, literele b) şi c), angajatorul poate dispune menţinerea lor în activitate pe o perioadă determinată, cu consultarea sindicatelor şi în condiţiile prevăzute de Codul muncii. (3) În cazul în care măsura desfacerii contractului de muncă ar afecta un salariat care a urmat o formă de pregătire, de calificare sau de perfecţionare profesională şi a încheiat cu unitatea un act adiţional la contractul de muncă, prin care s-a obligat să presteze o activitate într-o anumită perioadă de timp, angajatorul nu va putea pretinde acestuia despăgubiri pentru perioada rămasă nelucrată până la împlinirea termenului. (4) Aplicarea prevederilor art. 101 şi 102 se va realiza cu consultarea sindicatelor, în toate situaţiile prevăzute de clauzele stipulate în aceste articole. ART. 103

În cazul concedierilor colective, părţile convin ca salariaţilor afectaţi de această măsură să le fie acordată o compensaţie echivalentă cu cea prevăzută la art. 28 alin. (2) din prezentul contract colectiv de muncă. ART. 104 (1) Dacă societatea comercială îşi extinde sau îşi reia activitatea într-o perioadă de 9 luni de la efectuarea concedierii colective, salariaţii care au fost concediaţi pot fi reangajaţi pe aceleaşi locuri de muncă pe care le-au ocupat anterior, fără examen, concurs, sau perioadă de probă. (2) Angajarea altor persoane va fi posibilă doar după îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1). ART. 105 Salariaţii care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizaţie egală cu cel puţin un salariu mediu pe societatea comercială; prin contractele colective de muncă la nivelul societăţilor comerciale se pot negocia şi alte forme de compensare. ART. 106 (1) În afara ajutoarelor legale la care au dreptul, salariaţii vor beneficia de următoarele ajutoare: a) în caz de deces al salariatului, în afara ajutorului de deces plătit din fondul de asigurări sociale, se va plăti familiei acestuia un ajutor social egal cu 3 salarii medii lunare pe unitate; în cazul în care decesul a survenit ca urmare a unui accident de muncă sau a unei îmbolnăviri profesionale, se va plăti familiei salariatului decedat un ajutor social egal cu 12 salarii medii pe unitate; prin familie se înţelege soţul, soţia, copiii, părinţii, fraţii sau surorile, aflaţi în îngrijirea salariatului decedat; b) în cazul decesului părinţilor, copiilor, soţului (soţiei), un ajutor social egal cu 2 salarii medii lunare pe societate; c) pentru naşterea unui copil, un ajutor social egal cu 2 salarii medii lunare pe societate; d) în cazul decesului salariatului sau al unui membru al familiei salariatului, aflat în întreţinerea acestuia, angajatorul va acorda sprijin la confecţionarea sau achiziţionarea sicriului, crucii şi a transportului defunctului spre locul de veci, prin mijloace proprii sau terţi, conform celor stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de societate comercială; e) prin contractul colectiv de muncă la nivel de societate comercială, se vor putea stabili şi acorda şi alte ajutoare sociale, în raport cu posibilităţile financiare ale acesteia. (2) În cadrul societăţilor comerciale care încheie poliţe de asigurare pentru salariaţi în condiţii mai avantajoase sau egale, ajutoarele prevăzute la alin. (1), lit. a) nu se mai acordă. ART. 107 (1) La nivelul societăţilor comerciale, din fondul pentru acţiuni sociale, constituit conform prevederilor legale, vor fi suportate cheltuielile pentru

reducerea costului biletelor de tratament şi odihnă în staţiunile balneo-climaterice, bilete distribuite de sindicatul din societatea comercială; reducerea ce se va aplica costului acestor bilete va fi de cel puţin 50% pentru salariaţi şi membrii de familie, în baza criteriilor stabilite de comun acord de către angajator şi sindicat. (2) Posesorii biletelor de tratament balnear şi recuperatoriu, pentru cei cu accidente de muncă şi boli profesionale vor beneficia de transport gratuit pe calea ferată clasa a 2-a sau cu mijloace de transport auto, costul călătoriei urmând a fi suportat de societatea comercială în cauză. ART. 108 Contravaloarea biletelor salariaţilor trimişi în staţiuni pentru tratarea unor boli profesionale se suportă integral de unitatea în cauză, inclusiv costul transportului pe calea ferată, clasa a 2-a, sau, acolo unde nu este posibil, pentru transportul auto în comun. ART. 109 Membrii de sindicat şi membrii familiilor acestora pot folosi bazele de agrement şi pe cele de turism şi odihnă care aparţin societăţii comerciale în condiţii concrete, pe care le vor stabili prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de societăţi comerciale. ART. 110 (1) Dacă salariatul se află în incapacitate temporară de muncă, survenită ca urmare a unui accident de muncă sau în legătură cu munca, din motive neimputabile lui, sau a contractării unei boli profesionale, angajatorul va plăti acestuia pe toată perioada incapacităţii o compensaţie egală cu diferenţa dintre salariul de bază avut la data ivirii incapacităţii şi ajutorul primit. (2) Acordarea compensaţiei prevăzute la alineatul precedent nu înlătură şi nici nu înlocuieşte dreptul legal la despăgubiri al salariatului în cauză, inclusiv pentru cheltuielile de tratament sau de confecţionare a protezelor, în condiţiile prevăzute de lege. ART. 111 (1) În afara concediului legal plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2 ani, salariata mamă mai poate beneficia de încă un an concediu fără plată. (2) În perioada în care salariata se află în concediul prevăzut la alin. (1) nu i se va putea desface contractul de muncă, iar în postul ei nu vor putea fi angajate alte persoane decât cu contracte de muncă pe durată determinată. ART. 112 În situaţia în care soţii hotărăsc în alt mod, sau în caz de deces al mamei, drepturile acesteia prevăzute de lege şi de prezentul contract se vor acorda tatălui, dacă copilul se află în îngrijirea sa. ART. 113 În cazul decesului mamei, tatăl copilului, la cererea sa, va beneficia de toate drepturile cuvenite mamei: concediul de maternitate rămas sau pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, concediu fără plată etc. ART. 114

Salariata care renunţă la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu 2 ore pe zi, fără să-i fie afectate salariul de bază şi vechimea în muncă. ART. 115 Salariatele gravide care au înştiinţat în scris patronatul în legătură cu acest lucru, lăuzele şi cele care alăptează nu vor putea fi repartizate în munca de noapte. ART. 116 (1) În contractele colective colective de muncă la nivel de unităţi se vor prevedea cheltuieli cu caracter social, precum: - cheltuielile prevăzute la art. 110 din prezentul contract colectiv de muncă; - constituirea, amenajarea şi întreţinerea de creşe şi grădiniţe pentru copiii salariaţilor, precum şi de cantine-bufete pentru salariaţi; - formarea şi perfecţionarea pregătirii profesionale; - formarea în domeniul relaţiilor de muncă; - acţiuni social-sportive şi culturale; - acţiuni specifice unor aniversări, sărbători religioase, daruri pentru salariaţi, femei şi copii. (2) Utilizarea acestui fond se va realiza de către angajator şi de organizaţia sindicală reprezentativă. (3) În condiţiile alin. 2, sindicatul va administra următoarele activităţi convenite de părţi, dintre cele menţionate la alin. 1, cum ar fi: - formarea şi perfecţionarea în domeniul relaţiilor de muncă; - acţiuni social-sportive şi culturale; - acţiuni specifice unor aniversări, sărbători religioase, daruri pentru salariaţi, femei şi copii. (4) Costul acestor acţiuni se suportă din fondul social constituit potrivit legii. (5) Cheltuielile privind cantinele şi căminele proprii, precum şi cheltuielile legate de asistenţa medicală din cadrul societăţilor comerciale, vor fi suportate potrivit legii. ART. 117 (1) Părţile convin ca la nivel de societate comercială, în cazul existenţei acordului salariaţilor, să fie încheiate poliţe de asigurare a forţei de muncă pentru accidentele de muncă intervenite din cauze neimputabile salariatului sau în alte condiţii stabilite cu casele de asigurări. (2) Modul concret de încheiere a poliţelor de asigurare va fi stabilit prin contractele colective de muncă la nivel de societăţi comerciale. ART. 118 În situaţia în care, în cadrul desfăşurării procesului de privatizare sau după încheierea acestuia, persoane fizice, persoane juridice, fundaţii sau acţionari vor acorda facilităţi sociale salariaţilor, altele decât cele prevăzute în prezentul contract, acestea vor fi evidenţiate într-un act adiţional la contractul colectiv de muncă la nivel de societate, separat şi fără a afecta drepturile salariale. ART. 119

Părţile convin să se aplice, în societăţile comerciale, prevederile Legii nr. 142/1998 privind tichetele de masă. ART. 120 (1) La nivelul societăţilor comerciale, prin contractele colective de muncă, pentru sărbătorile de Paşte, Crăciun şi Ziua Chimistului şi Petrochimistului, se vor acorda ajutoare sociale în cuantumuri cel puţin egale cu cele acordate în anul anterior. În societăţile comerciale în care nu au fost acordate aceste ajutoare, cuantumul acestora va fi stabilit prin negociere la nivelul societăţii. (2) Modalităţile concrete de acordare a acestor ajutoare se vor stabili prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii. ART. 121 În situaţia în care patronii încheie contracte cu partenerii străini, potrivit cărora salariaţii din societatea comercială urmează să lucreze în străinătate, condiţiile de muncă, salarizarea şi celelalte drepturi şi obligaţii ce le revin salariaţilor vor fi cele prevăzute de lege, cu respectarea clauzelor cuprinse în contractul încheiat cu partenerul străin şi în contractele colective de muncă. CAP. 7 Formarea profesională ART. 122 (1) Părţile înţeleg: a) prin termenul de formare profesională - orice procedură prin care o persoană dobândeşte o calificare atestată printr-un certificat sau o diplomă, eliberate conform legii; b) prin termenul de formare profesională continuă - procedura prin care o persoană având deja o calificare ori o profesie dobândeşte noi competenţe cognitive şi funcţionale (deprinderi); c) prin Comitete Sectoriale de Formare Profesională - structuri de dialog social autonom care dezvoltă, actualizează şi validează calificările din ramura respectivă de activitate. (2) Formarea profesională şi formarea profesională continuă cuprind şi teme din domeniul relaţiilor de muncă, convenite între sindicate şi angajatori. (3) Părţile semnatare convin să participe la elaborarea şi utilizarea sistemului de formare şi evaluare bazat pe competenţe, să completeze şi să elaboreze standardele ocupaţionale. (4) Părţile convin asupra necesităţii şi obligativităţii perfecţionării profesionale a tuturor categoriilor de salariaţi, inclusiv a liderilor sindicali scoşi din producţie, la expirarea mandatului acestora. (5) Părţile semnatare convin să acorde întregul sprijin solicitat de către CNFPA - ca Autoritate Naţională a Calificărilor - pentru elaborarea sistemului de standarde ocupaţionale, bazat pe competenţe, şi a calificărilor care vor fi validate şi introduse

în Registrul naţional al calificărilor. Sistemul va fi utilizat la evaluarea şi certificarea calificării salariaţilor. (6) Formarea profesională a lucrătorilor se organizează pentru ocupaţii, meserii, specialităţi şi profesii - numite la modul general ocupaţii - cuprinse în "Clasificarea Ocupaţiilor din România" - COR, pe baza "standardelor ocupaţionale" şi a clasificărilor elaborate de comitetele sectoriale. (7) Părţile convin să acorde întregul sprijin pentru înfiinţarea Comitetului sectorial pentru formare profesională la nivelul ramurii Chimie-Petrochimie, aşa cum acesta este stabilit de legislaţia în vigoare. (8) Părţile convin să acorde sprijin membrilor lor, pentru dezvoltarea activităţii Comitetului sectorial, precum şi pentru dezvoltarea în sistem de parteneriat, la nivelul ramurii de activitate, a unor activităţi proprii de formare profesională, inclusiv prin sprijinirea proiectelor destinate atragerii de fonduri necesare. (9) Pe perioada în care participă la programe de formare profesională finanţate de către angajatori, lucrătorii primesc drepturile stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile, pentru program normal de lucru. ART. 123 Angajatorul are obligaţia de a asigura salariaţilor, periodic, acces la formarea profesională, în baza unor planuri anuale de formare profesională, elaborate cu consultarea sindicatului. ART. 124 (1) La încheierea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate şi la elaborarea planurilor anuale privind formarea profesională, se va ţine seama, cel puţin, de următoarele: a) identificarea posturilor pentru care este necesară formarea profesională, a căilor de realizare a acesteia, precum şi adoptarea programului anual, şi controlul aplicării acestuia se vor face de comun acord de către sindicat şi angajator, cheltuielile de formare profesională a salariaţilor urmând să fie suportate de către unităţi; b) sindicatul va participa, prin împuterniciţii săi, la orice formă de examinare organizată în vederea absolvirii unui curs de formare profesională în cadrul unităţii; c) în cazul în care unitatea urmează să îşi schimbe parţial sau total profilul de activitate, angajatorul va informa şi va consulta sindicatul cu cel puţin 2 luni înainte de aplicarea măsurii şi va oferi propriilor salariaţi posibilitatea de a se califica sau recalifica, înainte de a apela la angajarea forţei de muncă din afara societăţii comerciale, angajarea urmând, în aceste condiţii, să fie făcută doar dacă necesarul de forţă de muncă este mai mare; d) în cazul în care un salariat identifică un curs de formare profesională pe care ar dori să-l urmeze, organizat de un terţ, angajatorul va analiza cererea împreună cu sindicatul, rămânând la aprecierea angajatorului dacă şi în ce condiţii va suporta contravaloarea cursului;

e) salariaţii care au încheiat acte adiţionale la contractul individual de muncă şi au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile cu scoaterea integrală din activitate, dacă părăsesc unitatea din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui termen de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, sunt obligaţi să suporte cheltuielile ocazionate de aceasta, cu excepţia cazului când măsura desfacerii contractului de muncă nu le este imputabilă, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă; f) cheltuielile pentru formarea profesională în domeniul relaţiilor de muncă, precum şi în domeniul sindical, vor fi suportate de către angajator. Sindicatul, de comun acord cu angajatorul, va negocia prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate numărul de persoane care va participa la cursurile privind relaţiile de muncă şi domeniul sindical, de la nivelul F.S.L.C.P. şi F.N.S.C.-P. "Lazăr Edeleanu", pentru perioada de valabilitate a prezentului contract colectiv de muncă. (2) Salariaţii care urmează cursuri de formare profesională la iniţiativa angajatorului şi plătite de acesta, pe o perioadă mai mare de 60 de zile, precum şi pentru cursuri care implică cheltuieli substanţiale din partea societăţii, cheltuieli stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nu pot avea iniţiativa încetării contractelor individuale o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursului sau stagiului profesional. ART. 125 Contractele speciale de formare profesională organizată de angajator se vor încheia în conformitate cu prevederile Codului muncii şi ale legii speciale. ART. 126 Contractul de ucenicie la locul de muncă se încheie pe o durată determinată, care nu poate fi mai mare de 3 ani, în condiţiile Codului muncii. CAP. 8 Drepturile sindicatelor, precum şi alte prevederi în legătură cu drepturile şi obligaţiile părţilor ART. 127 (1) Părţile contractante recunosc, pentru fiecare din ele şi pentru salariaţi în general, libertatea de opinie. (2) Angajatorul va adopta o poziţie neutră şi imparţială faţă de organizaţiile sindicale şi faţă de reprezentanţii acestora din societăţile comerciale. (3) Angajatorului îi revine obligaţia de a permite sindicatelor accesul la documentele prevăzute în legislaţia în vigoare şi va informa periodic salariaţii în legătură cu situaţia societăţii comerciale. ART. 128 (1) Consiliul de administraţie şi/sau organele asimilate acestuia, după caz, are/au obligaţia de a invita pe reprezentanţii sindicatului să participe la şedinţele

sale, în condiţiile prevăzute de lege. Participarea se va realiza cu statut de observator, cu drept de opinie, dar fără drept de vot. (2) Încunoştinţarea reprezentanţilor sindicali se va face cu cel puţin 72 de ore înainte de şedinţă. Reprezentanţilor sindicali li se va comunica ordinea de zi; ei vor avea acces la documentele privind problemele economice, profesionale, sociale sau referitoare la raporturile de muncă ce vor fi puse în discuţie. (3) Sindicatele au obligaţia să asigure confidenţialitatea materialelor primite conform alin. (2) şi să folosească aceste materiale în scopurile prevăzute de legislaţie. ART. 129 (1) Angajatorul va transmite sindicatului măsurile adoptate în procesul de privatizare, inclusiv în cazul constituirii de societăţi mixte cu capital străin. (2) În cadrul acţiunilor de privatizare, angajatorul, cu consultarea sindicatelor, va analiza condiţiile cele mai favorabile pentru asigurarea participării salariaţilor la acţiunile de privatizare, constituind, în conformitate cu legislaţia, asociaţii de privatizare, acolo unde este cazul, sau propunând introducerea de clauze sociale în contractele de vânzare-cumpărare. ART. 130 Angajatorul va asigura în incinta societăţilor comerciale, gratuit, pentru activitatea sindicatelor, spaţiul şi mobilierul necesare, precum şi accesul la mijloacele de comunicare şi la cele de transport ale societăţii comerciale. ART. 131 Baza materială cu destinaţie culturală şi sportivă, proprietatea societăţii comerciale, va fi folosită, fără plată, pentru acţiuni organizate de sindicate. ART. 132 (1) În aplicarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 54/2003 a Sindicatelor, la cererea organizaţiilor sindicale, angajatorii vor reţine şi apoi vor vira sindicatul