contemporaneitate cuprins - valahia...comunicaţii de spionaj şi contraspionaj, iar cel mai 4...
TRANSCRIPT
1
MIGRAŢIE ŞI MOBILITATE INTELECTUALĂ IN
CONTEMPORANEITATE
CUPRINS
INTRODUCERE 1
CUVINTE CHEIE 2
SINTEZA LUCRĂRII 4
CUVINTE - CHEIE
Globalizare, educație, învățământ superior, Erasmus,
mobilitate, migrație intelectuală
INTRODUCERE
În lumea contemporană, valorile secolului trecut
au păstrat, în aparenţă, doar o umbră din ceea ce, cu doar
un secol în urmă, definea umanitatea. Fiinţa umană a
cunoscut transformări, începând de la cadrul civic și social
cu repercursiuni şi modificări psihice de anvengură şi
sfârşind sau mergând dincolo de cadrul legislativ -
economic a ceea ce înseamnă umanitatea. Aceasta este
2
valabil doar dacă ne raportăm la ceea ce cunoaştem din
literatura de specialitate a lumii şi istoria universală.
Trecând de aparenţă şi mergând, în esenţa
lucrurilor, timpul a adus progresul tehnic, tehnologic şi
informaţional, dar structura fiinţei umane a rămas, în
general, aceeaşi. Valorile morale şi socio-culturale sunt
aceleaşi. În contemporaneitate, în frământările economice,
social-politice ale lumii, în teroarea războiului din lumea
arabă şi a conflictelor politice şi militare, sub spaima
terorismului islamist care a pătruns în Europa, valorile
morale au rămas, sub aspect, auster şi parcă încremenit,
aceleaşi.
Trăind în vârtejul evenimentelor europene şi ale
lumii mondene de pe mapamond, pare, şi în fapt chiar este,
o nevroză a avarismului de putere, de bunuri, de
consolidare şi siguranţă a ceea ce, în definitiv, rămâne
condamnat pieirii şi vremelniciei. Privind de pe fereastră,
prin lentila unei istorii, cu îndoielile ei în relatări, a
civilizaţiei, omenirea trăieşte o ciclicitate continuă a
istoriei.
Sunt dovezi palpabile în istorie că lumea trăieşte
un perpertuum mobile în temeiul dezvoltării ei, nefiind
3
vorba neapărat şi despre un progres spiritual. Iată cum
toate crizele economice mondiale le regăsim în diverse
timpuri şi culturi, cum zbaterea pentru supravieţuire a dus
către mişcări masive de mase, purtând cu sine cultura şi
civilizaţia, într-un trup uman, metaforic vorbind, în esenţă
făcându-şi loc fie supravieţuirii, fie şi a unui trai mai bun.
Migraţia nu este un termen nou, din contră, migraţia în
esenţă este creatoarea formării civilizaţiilor şi a culturii
umane. Indiferent de motivul care a determinat migraţia şi
natura ei, vedem invaziile de cucerire care au civilizat
lumea. Romanii, prin drumul lor spre cucerirea de noi
pământuri, au canalizat localităţile şi au modernizat
drumurile; un alt exemplu îl avem mult mai recent în
istorie şi anume tragedia mondială lăsată în urma
nefericitei patologii stalinisto-hitleriste.
În faţa armatelor germanei sau ca urme ale
civilizaţiei lăsate, au rămas influenţe de dezvoltare
tehnologică, unele dintre cele mai importante în istorie,
cum ar fi: logistica militară prin autovehicule, avioane de
război, modernizarea echipamentelor, mijloace de
comunicaţii de spionaj şi contraspionaj, iar cel mai
4
important este dezvoltarea tehnicilor chirurgicale şi a
medicaţiei în medicina de război.
În urma mişcării trupelor s-au asfaltat drumuri, s-
au modernizat căile ferate şi s-au construit gări şi clădiri
de staţii, s-au pus în mişcare garnituri întregi de căi ferate
şi s-au construit kilometri de şosele şi drumuri.
Deşi scopul nu a fost unul pozitiv, vedem cum o
civilizaţie puternică poate determina schimbarea altei
civilizaţii prin migrare temporară şi cu scop de cucerire.
Devine foarte important şi cine este migratorul sau
cuceritorul, indiferent de intenţii. Din poveştile bătrânilor
noştri aflăm cum soldaţii nemţi dăruiau copiilor români
ciocolată şi alte dulciuri. Bătrânii polonezi mărturisesc
exact acelaşi lucru. Copiii care gustau pentru prima dată o
urmă a civilizaţiei. Deşi erau asaltaţi de nemţi, în timpul
celor două războaie mondiale, aceștia îşi amintesc, pe
lângă toate necazurile pricinuite şi urmele de civilizaţie
lăsate de o naţie pornită la război cu scop de cucerire.
În ambele state, din Europa Sud Estica, Polonia şi
România, astăzi se păstrează, încă în funcţiune şi nu ca
muzeu, gări, drumuri naţionale, căi ferate, o arhitectură
bine concepută şi bine închegată cu toate atuurile de
5
funcţionalitate, unele construite ulterior, dar sub influenţa
civilizaţiei rămase.
Eventualele reconstrucţii au pornit de la arhitectura
iniţiată lăsate de armata germană. În Polonia toate oraşele
păstrează încă urma trecerii şi influenţei nemţilor pe
pământurile lor. Clădirile încă păstrează aliura de
sobrietate şi de teamă pe care o impune cărămida roşie.
Este evident că toate acestea nu pot şterge genocidul uman
lăsat în urma războiului şi ambiţiile diabolice a doi
dictatori.
Clădirile de la Auschwits, Birkenau, Plaszow, a
lagărelor de concentarare păstrează în zidurile lor oroarea
umană, masacrul şi durerea. Vizitând fiecare hambar se
pot încă auzi urlete şi ţipete interioare, disperarea umană
este înscrisă în cărămida roşie germană, iar cel mai
înfiorător este butonul morţii, butonul de declanşare a
gazelor. Un astfel de genocid, cel mai mare din istoria
omenirii, nu poate fi compensat de urmele civilizatoare ale
unei naţii.
Până şi în mentalitatea a doi dictatori inteligenţi,
dar machiavelici, apar diferenţe de ordin cultural şi de
civilizaţie. Doar într-o scurtă exemplificare a situaţiilor de
6
migrare militară şi de cucerire se observă urmele şi
transformările, nu doar la nivel cultural ci şi cu conflicte
în conştiinţa umană, care au loc în urma unor astfel de
cuceriri, fie şi doar pentru o perioadă scurtă.Se poate
afirma că, la baza civilizaţiei umane, stă acţiunea de
migrare, indiferent de natura acesteia, de intenţia şi de
durata ei. Istoria şi memoria colectivă nu uită.
Deşi prin migrare se subliniază pericolul de
pierdere a identităţii naţionale-culturale, totuşi asimilările,
la nivel macro, se fac în zeci de ani, uneori chiar sute,
apărând fenomenul de interculturalitate, prin împrumut şi
asimilare. Indiferent de context şi condiţia socio-politică,
un bun câştigat, o valoare în eternitatea omului pe pământ,
nu trebuie înfierată, nu trebuie ucisă, nu trebuie
minimalizată, doar pentru că a aparţinut unui moment al
istoriei sau unui sistem. După revoluţia postdecembristă
din 1989, în România, şi după schimbarea regimului s-a
trecut la minimalizarea şi demolarea unor structuri
construite în timpul vechiului regim.
Sigur că nu putem accepta, ideologic şi politic, că
o astfel de orânduire ar putea fi prolifică într-o cultură şi
nu putem uita genocidul făcut de minţi utopice şi bolnave
7
ale momentului, dar nici nu putem denigra aspectele
pozitive din acea perioadă. Infrastructura poate nu era la
cote de maximă calitate şi funcţionalitate, dar sunt urme
ale existenţei umane şi ale istoriei prin lume cum ar fi:
clădiri, fabrici, industrii întregi, educaţie, ştiinţă, cercetare.
Discuţia comportă multe alte opinii, dar realitatea ne
aşează în cadrul existenţial, în centrul acestor mijloace
construite în timpuri ostile umanităţii, vedem efectele
războaielor, vedem efectele sistemului totalitar şi tot atât
de bine, ne servim încă de ele. Supoziţia este clară:
indiferent de context, această transformare şi evoluţie a
lumii ar fi avut loc în altă situație. Adevărat însă, fără un
probatoriu, o supoziţie rămâne doar o supoziţie la stadiul
de condiţional, pe când o realitate lasă în urma sa efectele
vizibile şi palpabile ale existenţei umane.
Întorcându-ne la migraţie, observăm că tocmai
acest context social şi cultural al existenţei umane
determină mişcarea, dinamica vieţii şi a căutării omului
spre mai bine. Lucrarea de faţă îşi propune să aducă o
viziune cât se poate de realistă asupra valorilor şi a disputei
asupra lor din perspectiva gestionării tiparelor sociale,
care stau la baza marilor transformări umane. Viaţa,
8
istoria şi mentalităţile ne dovedesc, de-a lungul veacurilor,
că omul, deşi schimbător şi inconsitent în structura sa,
rămâne, totuşi, ca un paradox, aceeaşi fiinţă cu aspiraţii
diverse şi căutări asemănătoare.
Călătoria omului în natură, cu existenţa în contexte
sociale, politice şi economice diferite, dovedeşte tocmai
înclinaţia de a dori schimbarea, transformarea, migraţia,
pornind de la aceleaşi premise ale binelui universal, în care
Dumnezeu este aşezat pe cupola cerului sau desenat doar
în manuale ca o legendă hagiografică, fie înfiripat şi
asimilat în fiinţa umană, în inima cântătoare, funcţie de
context şi cultură.
SINTEZA LUCRĂRII
Globalizarea este realitate a contemporaneității,
care neîndoios are aspecte pozitive şi negative discutabile
de ambele părți. Situația economică, socială și politică a
Europei din acest moment prezintă un sincretism de culturi
și cutume cu dispoziție către transformare şi înnoire.
Conform politicilor de internaţionalizare şi
globalizare şi a agendelor de lucru ministeriale acestea nu
9
urmăresc o uniformizare a Europei, respectiv a culturilor,
ci o armonizare la nivel social şi cultural. Aceste direcţii
de armonizare au ca scop formarea unei Europe mai
puternice capabilă sa facă faţă provocărilor economice şi
politice, nu prin pierderea identităţilor naţionale, aşa cum
se vehiculează.
Cercetarea de faţă tratează fenomenul mobilităţilor
intelectuale, în cadru legal, care datorită direcţiilor de
armonizare s-au transformat în mişcarea maselor
intelectuale. Programul Comunitar, care a suferit diverse
transformări, de formă, denumire şi conţinut, de-a lungul
anilor, dar a avut acelaşi obiectiv. Acela de schimb
intercultural şi educaţional european şi mai târziu
paneuropean. Programul Erasmus+ este suportul de lucru
în susţinerea Procesului Bologna, cea mai radicală reformă
a învăţământului superior european. Ca orice lucru
inovator, produsul şi conceptul reformei sunt dezbătute cu
aspecte pro și contra, dar care s-au dovedit în timp
durabile, sustenabile şi ca cel mai puternic factor în
sprijinul globalizării. Educaţia este factorul principal în
susţinerea globalizării printr-o piaţă a muncii adecvată
provocărilor moderne, contemporane în acord cu
10
transformările tehnice, tehnologice, informatice și
informaționale. Mobilitatea intelectuală contemporană a
dus către fenomenul de migrațiune, iar migrația
intelectuală, în sine este principalul motor de schimbare şi
stabilitate. Consiliul Uniunii europene a alocat cel mai
mare grant comunitar programelor comunitare.
Învățământul superior prin mobilitatea intelectuală a
utilizat cele mai multe fonduri cu scopul transformărilor
educaționale. Prin analiza acestei teze se subliniază, la
nivelul statelor europene nivelul de absorbţie al fondurilor
şi de distribuţie către instituţiile de învăţământ superior.
Pentru o verdidicitate a spaţiului cultural s-a analizat prin
comparaţie situaţia culturală socio-economică a două state
din Europa Sud Estică, Polonia şi România. Prin această
analiză comparativă se observă evoluția şi rolul
programelor comunitare în educaţie în raport cu starea de
fapt.
La nivel național se demonstrează comparativ
absorbția fondurilor la două universități publice şi una
particulară. Desigur că analiza nu a avut un scop de
ierarhizare sau de catalogare, ci doar pentru observarea
metodei de cheltuire a fondurilor europene.
11
O analiză comparativă nu înseamnă o clasificare
pentru că nu este realizabilă ținându-se cont de profilul
specializărilor diferit şi de numărul de locuri aprobat
pentru înscriere.
Cercetarea are ca obiectiv utilitatea fondurilor
europene în mobilitatea intelectuală, gradul de absorbţie al
fondurilor în context socio economic diferit într-o Europă
a cunoaşterii în tranziţie prin politici de internaţionalizare
comune.
În primul capitol se face o descriere istorică a
mobilităţilor în cultura română, care au avut ca funcţie
dezvoltare civilizaţiei româneşti prin trasformările
teritoriale şi istorice. În următorul subcapitol se prezintă
Programele Comunitare, Lifelong Learning şi toate
implicaţiile legislative cu instrumentele de lucru,
definiţiile şi termenii utilizaţi în implementare proiectului
Erasmus + cu toate modificările sale. În capitolul doi se
face o trecere în revistă a mobilităților în Polonia şi
România, studiu comparativ şi tranziţia socio-economică.
Acest studiu comparativ vine în sprijinul dezvoltării
educaţionale în raport cu perioada de tranziţie şi absorbţie
12
a fondurilor cât şi mobilitatea care s-a transformat în
migraţie ducând la o scădere demografică.
În capitolul patru se prezintă Programul Erasmus
Plus, studii de caz individuale şi relevante la nivel de
persoană, dar şi la nivel instituţional şi se prezintă
concluzia în urma observaţiei a dezvoltării mobilităţilor în
fostele state din Europa de Sud-Est.
Capitolul cinci exprimă propuneri de dezvoltare a
managementului pentru îmbunătăţirea calităţii
învăţământului prin utilizarea Programului Erasmus. În
urma implementării proiectului s-au analizat. Din punctul
de vedere cantitativ dar şi calitativ livrabilele şi rezultatele
învățării, în urma utilizării fondurilor.
Concluziile şi propunerile nu epuizează subiectul,
dar se poate conchide, cu certitudine că această analiză,
unică în Europa, în forma ei actuală, este temei de
dezvoltare a analizei pentru cercetări ulterioare în
contextul în care s-a votat în parlamentul european
continuarea programului ERASMUS + din 2021 până în
2027.
Globarizarea este factorul intrinsec în dezvoltarea
umană şi poate duce la dezintegrarea culturilor originale.
13
Omenirea nu se pierde, ci este într-o continuă
transformare, în funcţie de contextele socio-economice.
Globarizarea prin educaţie pare că tinde către o
uniformizare a pieţei libere de capital, dar paradoxal şi
către o unitate sau o marcă identitară a fiecărei culturi.
Rezultanta poate duce către un progres, doar în cazul
menţinerii unor percepte sănătoase de viaţă şi trai.
Literalismul absolut în care lipsesc cutumule
morale duc către o dezordine a firii umane, creatoare.
Totalitarismul percepţiilor despre lume şi viaţă se
confundă şi confruntă totodată cu tradiţia şi patriarhatul;
ele excluzându-se una pe cealaltă. Astfel, este globalizarea
o tendinţă creatoare de viaţă şi de frumos sau este o
tendinţă de dezintegrare a factorilor de cultura naţională?
Analizând tendinţele actuale ale societăţii globale,
pare o lupta câştigată a liberalismului, care vine din statele
profund civilizate. Tradiţia pare să nu-şi mai aibă locul în
globalism şi globalizare, dar tocmai tradiţia ajută
globalizarea la continuitate şi favorizează tranziţia.
Desigur că atingerea unei stări sau a unei societăţii
ideale este o utopie, dar tendinţa de accedere la ea poate
14
deschide căi pe premise de cunoaştere şi dezvoltări noi
pentru viitorul planetei.
La nivel cutumiar şi psiho-social, ce se întâmplă în
zilele noastre este ciclic. Istoria a cunoscut transformări şi
globalizări şi înainte de Hristos şi după Hristos, mai lent
sau mai rapid, în funcţie de câştigarea teritoriilor şi a
împărţirii puterii pe state.
Căderea Constantinopolului este un exemplu de o
putere asimilată cu criza politică şi economică, ruptura
societăţii a dus către formarea şi transformarea unei
societăţi păstrându-şi până în zilele noastre amprenta
istorică prin monumentele arhitecturale. Este doar un
exemplu de mişcare şi transformare din primele secole
d.H.
Cele două războaie mondiale şi împărţirea
teritorială, apoi schimbarea sistemului totalitar şi
integrarea statelor din Europa SUD - ESTICĂ sunt doar
faze ciclice în lupta omenirii pentru supravieţuire.
În continuare, rămâne valabilă dilema modului în
care globalizarea se împleteşte cu ideea de menţinere şi de
protejare a identităţii culturale, unice fiecărei naţiuni în
parte. Implicit, fenomenul migraţiei culturale este o
15
consecinţă naturală a boomului globalizator contemporan.
O consecinţă pe care, mai mult sau mai puţin, fiecare
naţiune în parte se vede nevoită să şi-o asume în mod
direct, irevocabil şi incontestabil.
Dincolo de transcenderea istorică a conceptului de
globalizare, devine actuală problematica disipării
graniţelor geografice, care sunt convertite mai degrabă în
graniţe culturale transparente, imanente dar consistente în
mod paradoxal.
În această epocă a exploziei tehnologice, a
climaxului mass-media şi a dependenţei consumatorului
contemporan de tot ceea ce înseamnă mijloace de
comunicare, se pare că ne agăţăm tot mai mult de aceste
reminiscenţe identitare, tributare trecutului unor naţiuni
clar rigidizate sub aspectul unităţii identitare, geografice,
culturale etc.
Aşadar, pe de o parte râvnim la toate aceste
avantaje aduse de globalizare, dar pe de altă parte, cu
disperarea unei societăţi muribunde, strângem cu dinţii,
metaforic vorbind, de orice urmă a ADN-ului nostru
naţional.
16
România şi Polonia devin pilonii de referinţă în
acest studiu comparativ, care poate fi extins, atât din punct
de vedere al statelor care s-ar preta unei comparaţii
similare, cât şi din punct de vedere al criteriilor de analiză
care ar putea fi adăugate ulterior, în funcţie de eventuale
puncte de interes, tendinţe sociale, dinamism naţional
reflectabil la nivel colectiv, dar şi individual, aspecte deloc
neglijabile, de altfel.
După cum analizează col.prof.univ.dr. Mircea
Cosma, ,,apariţia culturii globale sau societatea civilă
internaţională” este un proces cu obiective pe termen lung
care se poate realiza sub ipoteza armonizării culturilor.
Alteritatea este axioma în jurul căreia globalizarea poate
tinde sau poate găsi un spaţiu comun prin educaţie.
Procesul globalizării este ireversibil, indiferent de
conflictul dintre ,,individual şi universal”. Educaţia este
primordială în transmiterea şi formarea eficientă a unor
cutume noi care să conducă calitativ la dezvoltarea fiinţei
umane în spaţiul nou creat de la microcomunitate la
macrocumunitate.
Prof. M. Cosma face referire în analiza sa
,,Globalizarea şi educaţia” la un mondialism format cu
17
ajutorul a mai multor factori de educaţie, cum ar fi:
,,educaţia intelectuală, educaţia pentru pace, educaţia
pentru democraţie, educaţia pentru mass-media, educaţia
ecologică”. Aceste directive de educaţie şi instruire pot fi
transmise şi consolidate prin mişcarea maselor în scop de
studiu şi prin managementul calităţii acţiunii de educaţie,
care se definesc ca unul dintre obiectivele reformei
învăţământului superior, prin Procesul Bologna şi totodată
drept cel mai puternic motor de acţiune în sfera
internaţionalizării.
Toată această tendinţă de mişcare în spaţiul
european şi pan-european are la bază câteva concepte
preluate din tradiţia învăţământului, categoric transpuse în
contextul contemporan. Verbe precum: ,, a învăţa să ştii,
să faci, a învăţa regulile de convieţuire, a învăţa să fii”
devin, în opinia profesorului M. Cosma, ,,noi conţinuturi
formative” în educaţia ca program concret în favorizarea
internaţionalizării şi a apropierii grupurilor etnice.
Jane Knight şi Hans de Wit (1997:6) despart
conceptele de inetrnaţionalizare şi globalizare în două
subconcepte: internaţionalizarea învăţământului care
,,reprezintă fluxul tehnologic, economic şi informaţional
18
de persoane, idei şi valori, dincolo de frontiere” în opinia
autorilor mai sus menţionaţi, de unde a preluat ca definiţie
şi autoarea Anamaria Bogdan, în articolul său
,,Globalizarea şi Internaţionalizarea Învăţământului
Superior”.
Globalizarea mai este definită şi ca efectul resimţit
de fiecare stat în funcţie de contextele naţionale, istorice,
tradiţionale, dar şi în funcţie de obiectivele şi valorile
însuşite de fiecare ţară în parte. Indiferent de amplasarea
sau definirea lor conceptuală în cadrul desfăşurării
activităţii, ambele concepte conduc către aceeaşi sinergie,
indiferent de subordonarea şi dinamica lor.
Pe de altă parte, există şi viziuni tradiţionale ale
învăţământului prin care ,,diversificarea şi formarea
societăţilor globale” conduc către ,,o
dezinstituţionalizare”, o perimare a educaţiei în opinia
profesorului Alexandra Pepelea, şi implicit la ,,anularea
idealurilor naţionale”. O astfel de viziune a unui formator
de opinii şi educaţie, transmisă către elevi şi studenţi, în
ceea ce priveşte acţiunea cheie a internaţionalizării, devine
rudimentară şi periculoasă în demersurile de armonizare a
19
educaţiei pentru o societate nouă şi pentru o piaţă globală
a muncii.
În loc de concluzie se poate menţiona o
recomandare de investiţii masive anuale în educaţie la
nivel naţonal. Potrivit studiilor UNICEF actuale, România
investeşte cel mai puţin din Produsul Intern Brut (PIB) în
educaţie, la nivel european, pe locul doi, după Bulgaria. În
acord cu obiectivul României de a reduce rata de abandon
şcolar, din Strategia Europa 2020, investiţia în educaţie,
atât pentru echilibrarea situaţiei dintre mediul rural şi cel
urban, a devenit o urgenţă naţională ca marcă identitară.
Se pare că măsurile naţionale de reformă pentru
accesul tuturor categoriilor sociale la educaţie nu sunt
suficiente şi astfel necesită investiţii şi resurse care să
poată acoperi dificultăţile acestui eşantion de populaţie.
O creştere a numărul absolvenţilor de studii medii
şi de studii superioare ar conduce către o creştere a PIB-
ului naţional şi o scădere a ratei criminalităţii. Ca
recomandare pentru programul Erasmus, ar fi continuarea
Programului şi trecerea sa la o altă etapă existenţială, dar
cu efortul susţinut la nivel naţional de încurajare a
investiţiilor în educaţie şi formare. Dar sursa primordială
20
cetăţeni activi şi educaţi o contituie investiţia în educaţia
preşcolară şi şcolară cât şi prevenirea abandonului şcolar.
O altă investiţie majoră este reforma programelor şcolare,
care necesită, conform Procesului Bologna o centrare pe
interesele elevilor, a abilităţilor şi cultivarea talentelor. Ar
mai fi necesară şi o schimare a metodelor de predare,
învăţare şi evaluare cât şi investirea în cursuri
psihopedagocice sau dereabilitare psihică pentru cadrele
didactice, o dată la cinci ani şi aprobarea pensionării la
cerere fără scăderea punctului de pensie. Resursele umane
din învăţământ necesită o investiţie majoră în salarizare şi
recompensare, astfel putându-se face o triere a acestora
reală şi pe valori strict psihopedagogice şi educaţionale.
Bibliografie
1. Alexandrescu Sorin, Paradoxul român, Romanian
paradox, Universe Publishing, 1998
2. Alecu Iulia, Mocanu Horia, Călin Ioan Emanoil,
Intellectual mobilitz in Medical Higher Education
system, Revista de Medicină Militară [RJMM] ,
index Copernicus, 2017
21
3. Bălaşa Daniel, Abordări teoretice privind
managementul aplicabil organizaţiilor sistemului
judiciar din România, Tehnipress 2014
4. Călin Ioan Emanoil, Alecu Iulia, Competitiveness
The International Scientific Conference
Globalization, Intercultural Dialogue And National
Identity 4th Edition 18 -19 May 2017 Tîrgu Mureş
Romania – Publicare ISI in extenso, indexat ISI
proceedings in Web of Science, la Thomson
Reuters.
5. Cristea Sorin, Dictionar de pedagogie, ed. Litera,
2000, pg.107
6. European Commission, Erasmus-facts, fugurs and
trends, 2013-2014
7. European Journal of Higher Education - Florin D.
Salajan a & Sorina Chiper B., Value and benefits of
European student mobility for Romanian students:
experiences and perspectives of participants in the
ERASMUS Programme, Publisher: Routledge
8. Ludolfo Paramio, The double Transition in Poland
9. Gonzales-Enriquez Carmen, The peculiar traits of
the Polish Transition
22
10. Gover Anna şi Loukkola Tia, Eureqa moments! Top
Tips for international quality assurance, 2015
11. Guillermo de la Dehesa, Învingători şi învinşi în
globalizare
12. Higher Education Policy series, nr. 11, Ghid
practic privind internaţionalizarea învăţământului
superior românesc
13. Higher Education Policy series, nr. 12, Cadrul
strategic pentru internationalizara Învăţământului
Superior din România, Analiză şi recomandări
14. Herseni Traian, Teoria monografiei sociologice,
Bucureşti, 1934, p.125
15. Kaufmann Daniel, Christopher Woodruff, Simon
Johnson, John McMillan.
16. Oncioiu Ionica, Stanciu Alina, Stăncioiu Aurelia
Felicia, Alecu Iulia, Designing Romanian Future
With Renewable Energy: An Economic
Perspective, 17 International Multidisciplinary
Scientific Geo Conference SGEM2017 , 27-06
Iulie, 2017, type: Conference Proceedings
ISSN 1314-2704 Annual edition DOI:
10.5593/SGEM_GeoConference, Scopus, SJR
23
17. Pârgaru, Ion Alecu, Iulia L’education – facteur de
la mondialisation Revue Valaque D’ Etudes
Economiques, Volume 6, no 3
18. Pârgaru Ion, Alecu Iulia, Neacşu Marian -
Academic Migration – Major factor in
globalisation, Valahian Journal of Economic
Studies, Volume 5 (19, issue 1/2014) Indexare BDI
19. Pârgaru Ion, Alecu Iulia, Short presentation of
communism in Romania, The international
conference 'Education and creativity for a
knowledge-based society' - social, political &
humanistic sciences - xth edition. - SSRN eLibrary,
2016 – Indexare BDI
20. Pârgaru Ion, Alecu Iulia, Future Scenarios for the
Pan-European Higher Education Area, The
International Journal of Innovation in the Digital
Economy (IJIDE)
21. Pârgaru Ion, Călin Ioan Emanoil, Alecu Iulia, The
management of knowledge. Between theoretical
fundation and operationalization, The International
Scientific Conference: Globalization, intercultural
dialogue and national identity 4th edition 18 -19
24
May 2017 Tîrgu Mureş, Romania – Publicare ISI in
extenso
22. Pârgaru Ion, Nowak Ernest, Alecu Iulia, Corruption
in poland and romania, after the fall of communism,
The International Scientific Conference:
Globalization, intercultural dialogue and national
ident y 4th edition 18 -19 May 2017 Tîrgu Mureş,
Romania – Publicare ISI in extensor
23. Pârgaru Ion, Alecu Iulia, Calin Emanoil Ioan,
Education as a Factor in Globalization through
Academic Mobility, The International Conference
14th Edition, 2017, România Present Issues of
Global Economy, Publicate în Analele Universităţii
Ovidius. Seria: Ştiinţe Economice - Vol. XVII, Nr.
1/2017 revistă indexată în bazele de date
internaţionale repec, Doaj, Ebsco, Cabell, Ulrich's,
J-Gate, Erih Plus, Index Copernicus, Scientific
Indexing Services, Infobase Index și researchbib.
24. Piekup Aneta -, Migration and Modernisation – an
alternative – pg 161
25
25. Pleşu Andrei, Liiceanu Gabriel, Patapievici Horia-
Roman, O idee care suceşte minţile, Humanitas,
2014
26. Pop Daniel (ed.), New Patterns of Labor Migration
in Central and Eastern Europe, Amm Press. 2004
27. Pricină Valeriu, Creierul gros, creierul subțire,
Thick Brain, Thin Brain
28. Prime 2010, Problems of Recognition in Making
Erasmus, Eren Dicle, Julia Fellinger, Luyedan
Huang, Kalinic Igor, Pisera Justina, Trawinska
Julia, Vinca Edona
29. Johnson Simon is an associate professor of
economic at Duke University”s Fuqua School of
Bussiness in Durham, North Carolina; Poland
after Communism, a version of the article
appeared in the March-April 1995 issue of
Harvard Business Review.
30. Suchocka Hanna, The Polish Transition
31. Şerbănescu I., Migraţia şi reformele, Migration and
reforms, Revista 22, July 21, 2004
32. T. Anthony Jones, Seminar on democratic transition
and consolidation, 2001-2002
26
33. The European Higher Education Area in 2015:
Bologna Process, Implementation Report
34. The International Conference, Education and
creativity for a knowledge-based society’’–
Economic Science, X edition, Iulia Alecu and
Dragos Condrea, The Volunteer Management in a
Knowledge Era. Valahian Journal of Economic
Studies, Volume 5 (19, issue 1/2014) –
35. Theodorescu Răzvan, Cele două Europe, The Two
Europes, Encyclopedic Publishing House,
Bucharest, 2013
36. Theodorescu, Răzvan, Această poartă a
creştinătăţii, Revista Muzeelor, This gate of
Christendom, Museums Journal, p. 5-12 (editorial)
37. Vademecum in Medical Career, Coordinator –
Carmen Adella Sîrbu, ed. Universitara, chaper 6 th
the oportunities of being student, Iulia Alecu
27
Legislaţie
1. Brussels, 4.5.2011, COM (2011) 248 final,
Communication from the Commission to the European
Parliament, the Council, The Economic and Social
Committee and the Committee of the Regions -
Communication on migration
2. Brussels, 18.11.2011, COM (2011) 743 final,
Communication from the Commission to the European
3. Parliament, the Council, The Economic and
Social Committee and the Committee of the Regions -
The Global Approach to Migration and Mobility {SEC
(2011) 1353 final}
1. http://www.utm.ro/relatii-internationale/erasmus-
policy-statement/
2. https://www.studyineurope.eu/grades
3. Brussels, 4.5.2011, COM (2011) 248 final,
Communication from the Commission to the
European Parliament, the Council, The Economic
and Social Committee and the Committee of the
Regions - Communication on migration.
28
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Noi_tehnologii_%C
3%AEn_timpul_celui_deal_Doilea_R%C4%83zboi
_Mondial
5. Legea voluntariatului. Legea 195 din 2001
actualizată şi republicată în Monitorul Oficial
nr. 276 din 25 aprilie 2007, în temeiul art. II
din Legea nr. 339/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii voluntariatului nr.
195/2001.
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia_d
up%C4%83_1989
7. http://www.ziare.com/margaret-
thatcher/economie/margaret-thatcher-a-murit-
reformele-pe-care-le-a-impus-inca-definesc-
economia-britanica-1228981
8. Gal Liana, Bianca Hiticaş, Reprezentări identitare
etnice în spaţiul românesc, Ethnic identity
rrepresentations in the Romanian space,
http://www.escoala.ro/psihologie/reprezentari_ide
ntitare_etnice_spatiul_romanesc.html
29
9. http://www.obiectiv.info/istoria-sarmalelor-de-
unde-provin-de-fapt-sarmalele_45409.html
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sarma
11. http://www.gandul.info/gandul-
meu/intoarcerea-acasa-14656997
12. http://www.llp-
ro.ro/userfiles/Evolutia_nr_mob_Erasmus_univ_
RO_2007_2013.pdf
13. http://www.anpcdefp.ro/
14. http://www.llp-
ro.ro/llp.php?id=322&d=42&menu=154
15. https://ec.europa.eu/programmes/erasmus-
plus/about_en#tab-1-5
16. https://ro.wikipedia.org/wiki/Demografia_Europ
ei
N. Ionescu, Globalizare şi identitate naţională,
Revista de artă şi cultură Iosif Vulcan. -
https://revistaiosifvulcan.wordpress.com/teme/eseuri-si-
studii/prof-dr-n-ionescu-%E2%80%9Eglobalizare-si-
identitate-nationala%E2%80%9C/
30
iAccesibil la data de 15.02.2017 – h 23.05
https://ro.wikipedia.org/wiki/Noi_tehnologii_%C3%AEn_timpul
_celui_deal_Doilea_R%C4%83zboi_Mondial