consumul de alcool si droguri la tineri

154
UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU Lucrare de disertaţie Coordonator ştiinţific Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA Candidat

Upload: evi1304

Post on 19-Jun-2015

5.605 views

Category:

Documents


15 download

TRANSCRIPT

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU

Lucrare de disertaţie

Coordonator ştiinţific

Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA

Candidat

Reşiţa

2007

UNIVERSITATEA EFTIMIE MURGU REŞIŢA

Lucrare de disertaţie:

Consumul de alcool şi droguri la tineri.

Analiză Caraş-Severin.

Coordonator ştiinţific:

Lect. Univ. Dr. DROBOT LOREDANA

Candidat:

Reşiţa

2007

CUPRINS

Argument...........................................................................................................................….................4

Capitolul I………………………………………………………………................………………….. 5

Alcoolul – un drog „legal” ............................................................................................................…5

Alcoolismul...................................................................................................................................….10

Consumul de alcool la tineri.............................................................................................................20

Capitolul II………………....………...............…………………………………………………....….26

Drogurile ilicite............................... ................................................................................................26

Dependenţa de droguri.....................................................................................................................35

Consumul de droguri la tineri..........................................................................................................38

Capitolul III………..……....…………...............……………………….…………………………….42

Motivaţia........................................... ..............................................................................................43

Stima de sine....................................................................................................................................43

Aspecte din profilul consumatorului................................................................................................44

Capitolul IV...........................................................................................................................................48

Obiective.............................................................................................................................….……48

Ipoteze.................................................................................................................................….……48

Capitolul V.............................................................................................................................................49

Subiecţii...............................................................................................................................………49

Metodologia.........................................................................................................................………49

Capitolul VI...........................................................................................................................................54

Analiza cantitativă şi interpretarea datelor.........................................................................….……54

Capitolul VII..........................................................................................................................................71

Concluzii...............................................................................................................................……..71

Bibliografie........…..………..............…………………………………………………………….73

Anexe...………...……................…………………………………………………………….…...76

Argument

Trăim într-o societate care se schimbă din ce în ce mai repede.Nu mai

avem timp să ne cunoaştem pe noi înşine pentru că trebuie să îndeplinim obligaţii care de

multe ori ne depăşesc capacităţile.Acest lucru este cel mai evident la adolescenţi şi la tineri,

care în plin proces de maturizare, trebuie să-şi formeze personalitatea, într-o lume fără repere

şi fără modele, dar, cu cerinţe din ce în ce mai complexe.Pe cale de consecinţă, refugiul este

grupul de prieteni unde autoritatea părinţilor şi cea a profesorilor nu se manifestă, iar, în

anumite cazuri, printre alte „activităţi” consumă alcool sau droguri.Consecinţele sunt

evidente şi extrem de mediatizate: accidente sau chiar decese în urma conducerii sub influenţa

băuturilor alcoolice sau a drogurilor, agresiuni fizice în incinta şcolii sau în afara ei, scăderea

performanţelor şcolare, etc.

Motivele pentru care tinerii consumă alcool şi droguri sunt diverse de la

curiozitatea specifică vârstei, dorinţa de a face parte dintr-un grup valorizat social, presiunea

grupului de prieteni, modele din familie sau pur şi simplu plăcerea de a consuma aceste

substanţe.

Este dificil de a găsi remediul situaţiei.Cele mai eficiente strategii includ

mesaje care sensibilizează individul, grupul sau grupurile din care acesta face parte ori

familia, aceste strategii, includ campanii mass-media.Publicitatea prin televiziune joacă un rol

foarte important deoarece, televizorul este principalul mijloc de informare şi totodată şi cel

mai eficient.

Cercetarea de faţă îşi propune să studieze motivele pentru care tinerii

consumă alcool şi droguri şi să identifice legătura între structura motivaţională a

personalităţii consumatorilor, stima de sine şi anxietatea.Avem în vedere deasemenea

diferenţele ce pot să apară între tinerii din mediul urban şi cei din mediul rural.

Un alt motiv pentru care am ales să studiez consumul de alcool şi

consumul de droguri este că acestea sunt frecvent asociate.

Orice cercetare are limitele ei şi aceasta nu face excepţie.Dintre limite

amintim: nu se poate afirma că structura motivaţională a personalităţii, stima de sine,

anxietatea sunt singurele variabile care detemină consumul de alcool sau de droguri.Pe lângă

acestea pot să intervină factori externi cum ar fi mass-media prin intermediul publicităţii sau a

clipurilor muzicale cu mesaje pro-consum.Nu este de neglijat nici rolul factorilor inhibitori ai

comportamentului de consum.

Concluzionăm că este necesară o atentă monitorizare a consumului de

alcool şi droguri pentru că acest fenomen ia din ce în ce mai multă amploare în România.

Capitolul I

1. Alcoolul – un „drog legal”

Oamenii, în general, încearcă să influenţeze mediul pentru a putea duce o

viaţă mai plăcută.Aceasta presupune că individul va încerca pe cât posibil să-şi procure

plăcerea şi să evite neplăcerea.Aceste căi de a obţine plăcerea prin modificarea dispoziţiei, a

emoţiilor, sunt diferite de la individ la individ.Una dintre căi este consumul unor substanţe

denumite substanţe psihotrope.Acestea includ nu numai drogurile „clasice” cum sunt heroina

sau marijuana ci şi alcoolul, cafeaua sau tutunul.Aceste substanţe pot fi consumate încă din

copilărie dar cei mai mulţi le descoperă în perioada pubertăţii sau a adolescenţei.

Alcoolul este folosit concomitent ca aliment şi ca substanţă psihoactivă.

Alcoolul este consumat în cantităţi mici şi de către oameni care care beau numai pentru că aşa

este obiceiul.Aceasta se datoreaza faptului că băuturile alcoolice sunt uşor accesibile, iar

efectul alcoolului este resimtit într-o primă etapă ca fiind plăcut.Ca aliment, 1 g de alcool are

o putere calorică de 29 kJ, având astfel, o valoare nutritivă apreciabilă.Ca substanţă

psihoactivă, alcoolul este un sedativ, adică este o substanţă care scade activitatea sistemului

nervos central, alterând comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia psihică.

Cea mai mare greşeală făcută de consumatorii de alcool este că percep

alcoolul ca o parte integrantă din viaţa, cultura şi economia noastră şi nu ca pe un drog.

Cuvântul alcool îşi are originea în limba arabă – al - kohol "lucru subtil" - o

traducere de care multi vor fi încântaţi.Dicţionarul de droguri, toxicomanii şi dependenţe

(2005) descrie alcoolul ca fiind denumirea populară a etanolului.Alcoolul se obţine prin

fermentarea vegetalelor bogate în zaharuri (struguri, mere, pere, sfeclă, trestie de zahăr,

cereale precum orzul şi orezul, cartofi, lemn) sau prin distilare.În timpul fermentării are loc un

proces chimic de catabolizare (descompunere) a zahărului.La produsele alcoolice obţinute

prin fermentare concentraţia alcoolică nu depepăşeste 15%, cele cu o concentraţie mai mare se

obţin prin distilarea produşilor de fermentaţie.Alături de alcoolul etilic, băuturile mai conţin,

în unele cazuri, alcooluri superioare sau esenţe care dau „buchetul” (Porot A. Şi Porot M.,

1999).

Alcoolul poate lua naştere în natură fără nici o intervenţie din partea omului.

Anumite fructe căzute pe pământ şi intrate în fermentaţie sunt consumate de diferite animale

care prezintă apoi semne clare ale stării de ebrietate.Poate aşa a cunoscut şi omul alcoolul.

Cele mai vechi documente istorice în care sunt menţionate băuturile alcoolice

datează de aproximativ 6.000 de ani. În toate scrierile vechi din Mesopotamia, Egipt, China,

Grecia precum şi în Biblie găsim mărturii despre folosirea băuturilor alcoolice.În Egipt, acum

peste 3000 de ani se fabrica berea de fermentaţie.Se spune că tributul adunat de unii dintre

primii faraoni ai Egiptului, în timpul unei expediţii, consta în 470 de ulcioare cu miere şi

6.428 de ulcioare cu vin.Am putea să remarcăm, puţin ironic, că întotdeauna ulcioarele cu vin

erau mai numeroase.Grecii şi romanii aveau chiar şi zei ai vinului.La romani zeul vinului era

Bachus în cinstea căruia se organizau în fiecare an sărbători numite bacanale unde consumul

de băuturi alcoolice era considerabil.Trecând oarecum de la profan înspre laic putem să

spunem că şi Biserica foloseşte vinul ca parte a unor ritualuri religioase.În credinţa ortodoxă

vinul face parte, alături de pâine din ritualul de „spălare a păcatelor” .

Ca substanţă aparte, alcoolul a fost produs mult mai târziu, în jurul anului

1.000 prin invenţia unei tehnici performante de distilare.Aceasta înseamnă că băuturile

spirtoase există numai începând din Evul Mediu.Se pare că alcoolismul pe scară largă nu a

fost prezent în Antichitate.În secolul al XV – lea celţii au adus cu ei în Insulele Britanice o

băutură pe care o numeau „whisky” care în traducere înseamnă „apa vieţii”.

În general, băuturile alcoolice se pot împărţi în trei categorii (Stavros

C,1988) :

> Slabe – până la 12º alcool cum sunt : berea, mustul şi vinul slab;

> Mijlocii – ce conţin între 12º şi 20º alcool (vinuri tari, vechi şi dulci,

vermut);

> Tari – între 20º şi 60º alcool (ţuică, vodcă, rachiu, rom, gin, lichoruri,

etc.).Băuturile tari se consumă ca atare sau în amestec.

Tabelul 1.Conţinutul de alcool al diferitelor băuturi

Sortimentul Conţinutul

de alcool

[procente]

Volumul

[litri]

Alcool pur

[grame]

Bere ca.5 % vol 0,5 l 20-25 g

Vin ca.10 % vol 0,125 l 10-13 g

Spumos ca.12 % vol 0,1 l 12 g

Lichior 30 % vol 0,05 l 15 g

Rachiu alb 25 % vol 0,05 l 12,5 g

Vodca, Rom 33 % vol 0,05 l 17 g

Palinca de prune,

Whisky

45 % vol 0,05 l 22,5 g

Vinul rămâne băutura alcoolică cea mai pupulară.Există o tendinţă ce

pare să favorizeze consumul ocazional de vin poate şi datorită recomandării unor medici care

„prescriu” vinul ca „medicament” împotriva bolilor cardio-vasculare.Cum orice consum

excesiv este dăunător doza de vin care nu trebuie depăşită la o masă este de ½ litru pe zi

pentru sedentari şi un litru pentru muncitorii ce execută munci fizice.Vinurile „de masă” au

între 7º şi 14º iar cele „tari” între 15 º şi 25º.

Putem vorbi de vinuri :

> seci , cu până la 4g de zahăr la un litru;

> demiseci , cu 4,1- 12 g zahăr la litru;

> semidulci , cu 12 – 50 g zahăr la un litru;

> dulci , cu peste 50 g zahăr la un litru.

La tineri, principalul concurent al vinului este berea.Berea „slabă” are 2º

alcool, iar cea „tare” de la 5º la 9º.Berea se obţine prin fermentaţia alcoolică a unui extract din

hamei şi malţ de orz.

Alcoolul ingerat ajunge în stomac unde începe să fie resorbit.Restul de

alcool trece în intestinul subţire unde este absorbit în circulaţia sanguină.Absorbţia prin

stomac este lentă şi mult mai rapidă prin intestinul subţire.Odată absorbit la aceste nivele

alcoolul este transportat spre ficat prin vena portă.Rata de absorbţie a alcoolului depinde de

mai mulţi factori printre care cei mai importanţi sunt cantitatea şi concentraţia alcoolului şi

cantitatea şi compoziţia alimentelor din stomac şi intestin.Astfel resorbţia cea mai rapidă se

produce în cazul consumului unor băuturi calde, dulci şi carbogazoase cu o concentraţie de

alcool de până la 6% pe stomacul gol.Din punct de vedere al duratei în timp, în general se

consideră că după 10 până la 15 minute s-a resorbit jumătate, după 20 de minute cam 60%, iar

după 30 de minute cam două treimi din cantitatea totală de alcool.După 60 până la 90 minute,

procesul este încheiat.Cam 5 - 10% din alcoolul pătruns în sânge părăseşte corpul nealterat,

mai ales prin aerul expirat, iar o cantitate mai mică prin urină şi prin transpiraţie.Ficatul

rămâne principalul loc în care se metabolizează alcoolul.Metabolismul alcoolului din mucoasa

gastro-intestinală şi în ficat se numeşte „metabolismul primei treceri”, petrecându-se la primul

pasaj al alcoolului prin organele care stau în faţa ajungerii lui în circulaţia sanguină

generală.Se consideră că doar 10% din alcoolul ingerat se distruge prin metabolismul primei

treceri în cazul consumării unor cantităţi moderate.

Alcoolul care nu a fost metabolizat la prima trecere, ajunge în

circulaţia generală şi de aici în toate lichidele corpului.Eliminarea alcoolului din organism se

face în pricipal prin oxidarea alcoolului în diferite organe datorită enzimei ADH (alcool-

dehidrageneza), în cea mai mare parte în ficat.Aldehida acetică este rapid metabolizată de

aldehid-dehidrageneza (ALDH) în acid acetic şi apă.În cele din urmă acesta este transformat

în bioxid de carbon şi apă..Cam 90-98% din alcoolul ingerat este complet oxidat

(Vraşti,2001).Partea care nu va fi descompusă prin arderile interne îşi va îndrepta acţiunea

nocivă asupra întregului organism şi în special asupra tubului digestiv, ficatului, sistemului

nervos.

Alcoolul etilic este un drog psihotrop.Datorită consumului unei

asemenea substanţe, viaţa oricât de stresantă ar fi în realitate, pare mai blândă, consumatorul

are o senzaţie artificială a unei stări de bine.În contrast cu aceste satisfacţii imediate, urmările

negative ale consumului de alcool sunt mult mai numeroase(Abraham şi colaboratorii, 2004).

Consumul excesiv de alcool generează dependenţă, sclavie faţă de un

compus chimic. Acestă dependenţă se recunoaşte prin:

> stabilirea priorităţilor . Scopul principal al unui alcoolic este acela de a bea,

pentru aceasta fiind capabil de orice sacrificii.Orice altă activitate este lăsată de o parte,

chiar dacă efectele negative sunt previzibile.

> toleranţă. Efectul scontat se obţine prin consumul unor cantităţi din ce în

ce mai mari de alcool.

> simptomele abstinenţei .În momentul în care se opreşte consumul de alcool

se instalează sevrajul caracterizat de simptome neplăcute cum ar fi tremurăturile, insomnia,

agitaţia. Reluarea consumului duce la încetarea acestor simptome.

> disperarea. Este nevoia copleşitoare de a bea chiar şi în momentul în care se

consumă alcool.

> conflictul interior .Alcoolicul poate conştientiza că acest consum îi creează

probleme şi încearcă să renunţe la alcool.Uneori reuşeşte, dar dacă începe să bea din nou nu

se mai poate abţine.

> problemele exterioare .Alcoolicul se confruntă cu probleme în relaţiile

personale şi profesionale (ibidem).

Conform statisticilor oficiale, media consumului anual de alcool pe

cap de locuitor se întinde de la 1 litru în Israel la 13,6 litri în Franţa (Smart şi Mann,1992)

(apud Vraşti,2001).În România el este în jur de 7,7 litri şi a crescut continuu.Se consideră că

80% din toţi adulţii beau o băutură alcoolică în cursul unui an.Dintr-o altă perspectivă, băutul

este totuşi o activitate specifică şi este făcută în anumite perioade ale săptămânii, în locuri

specifice şi la ocazii specifice (Vraşti,2001).

Alcoolul omoară.O statistică la nivelul judeţului Caraş-Severin, arată

că lui i se asociază mai mult de 30% din accidentele mortale de circulaţie (necalculând aici

răniţii, dintre care unii rămân cu handicapuri pe viaţă), 20% din accidentele casnice, 15% din

accidentele de muncă, 5% din accidentele sportive şi 80% din agresiunile corporale, certurile

şi violenţele familiale. Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănăţăţii, fiind corelat cu

80% dintre cazurile de sinucidere, 50% din crime, 30% dintre accidentele rutiere fatale şi

15% din cazurile de înec. Este de asemenea unul din factori în unul din trei cazuri de divorţ şi

unul din trei cazuri ale molestării de copii.Alcoolul este un factor determinant în 27- 37% din

cauzele de moarte violentă, fără legătură cu accidentele rutiere.Actele de suicid se comit pe

fondul consumului de alcool.

Alcoolismul creşte morbiditatea, duce la neînţelegerea dintre oameni,

la invalidităţi permanente, el consituie un factor criminogen de prim ordin influenţând sau

chiar deteminând actele infracţionale.La acestea contribuie accesul facil la un număr ridicat de

produse de acest gen, eludarea legii care prevede ca minorii să nu poată cumpăra băuturi

alcoolice, dezinformarea ca urmare a publicităţii agresive din mass-media şi mai ales

insuficienta informare a publicului larg referitor la efectele nocive ale alcoolului (Richard şi

Senon, 2005).

O trecere în revistă a 15 studii estimează că alcoolul a fost prezent în

25-50% din toate cazurile de violenţă fizică asupra soţiilor (Hamilton şi Collins,1981) (apud

Vraşti,2001).De asemenea, un procent însemnat al abuzurilor asupra copiilor se fac sub

influenţa alcoolului.De aici rezultă că alcoolul este un factor important care influenţează

atmosfera familială şi relaţia dintre părinţi şi copii.

Cele mai frecvente accidente violente sunt cele din circulaţia

rutieră.Şoferul care conduce sub influenţa băuturilor alcoolice este un pericol atât pentru el cât

şi pentru ceilalţi participanţi la trafic, fie ei pietoni sau şoferi.

În aparenţă, şoferul aflat sub influenţa băuturilor alcoolice se simte

mai destins, nu mai este timorat, dar în acelaşi timp el devine mai puţin prudent, nu observă la

timp stările de pericol sau uită interdicţiile, devine curajos şi agresiv (Stavros C.,1988).

Alcoolul creşte timpul de reacţie la stimuli acustici sau vizuali în

medie cu 35%, câmpul vizual este îngustat, percepţia distanţelor este perturbată.În SUA, din

1979 şi până în prezent, în medie 45.000 de oameni pe an mor în accidente de trafic.Alcoolul

este incriminat în jur de 55-65% din acestea, procent ce este raportat şi de statisticile din

Canada, Australia, Marea Britanie şi Noua Zeelandă.În ţările nordice procentul de şoferi ce

conduc noaptea sub influenţa alcoolului este de 1% faţă de SUA cu 8,4%, Franţa cu 5%,

Marea Britanie cu 3% sau Olanda cu 4%.Un procentaj de 14% din şoferii SUA care au fost

antrenaţi în accidente fatale de trafic sub influenţa alcoolului, au avut antecedente în

conducerea autovehiculelor sub influenţa alcoolului (Wilson,1993) (apud Vraşti,2001).

2. Alcoolismul

Adicţia este o relaţie de dependenţă mai mult sau mai puţin alienantă

pentru individ, şi mai mult sau mai puţin acceptată, uneori total respinsă de mediul social al

acestuia, în legătură cu un produs (drog, tutun, alcool, medicamente).Termenul este utilizat

mai ales de către teoreticieni; în limbajul popular şi medical se utilizează curent termenii

dependenţă şi toxicomanie (Richard şi Senon,2005).

Alcoolismul este o „intoxicaţie prin utilizarea repetată a băuturilor

alcoolice, boală cronică indusă prin consumul repetat de alcool”(ibidem).

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) defineşte alcoolismul ca

fiind „o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătăţii sale, a activităţii

sale pe plan socio-profesional pierzând controlul faţă de băutură şi incapabil de a se

abţine de la consum.”(***,1978) (apud Stavros,1988).

Alcoolismul afectează aproape toate categoriile de vârstă: copii, tineri,

adulţi, vârstnici, el fiind mai frecvent la bărbaţi decât la femei, raportul fiind de 3/1 până la

10/1, iar numărul femeilor spitalizate fiind de 5 – 6 ori mai mic decât al bărbaţilor.Astfel,

putem spune că alcoolismul este una dintre cele mai extinse suferinţe, constituind a treia

problemă de sănătate publică.(Constantinescu şi colaboratorii, 2001).

Evident, alcoolic nu poţi deveni după un singur consum exagerat de

alcool.Alcoolismul se instalează în timp, după numeroase episoade de beţie.De la un pahar

ocazional la dependenţă drumul este foarte scurt.Şi ocazii numeroase există fără îndoială..La

sărbătorile naţionale, la zilele de naştere sau onomastice, alcoolul este elementul constant

prezent.Acest lucru este explicat şi de efectele pe care le are alcoolul.Imediat după consum

apare o stare de bine, o dezinhibiţie socială care îl vor determina pe consumator să repete

comportamentul de consum.După ce este instalată această dependeţă fizică alcoolicul va căuta

pretexte de a bea.Dacă primul pahar este aşteptat cu nerăbdare şi este urmat de altele şi altele,

dacă apar tremurul uşor al mâinilor şi amneziile de scurtă durată putem spune că s-a instalat

alcoolismul cronic (Stavros, 1988).

Cu certitudine putem spune că abuzul de alcool are loc atunci când se bea:

> în imprejurări nepotrivite (conducerea maşinii, serviciu, sport, sarcină);

> până la beţie;

> pentru ameliorarea unei stări sufleteşti tulburate ("de necaz");

> pe termen lung în cantităţi mari (la bărbaţi zilnic peste 40 g iar la femei peste

20 g de alcool pur pe zi).

Intoxicaţia acută alcoolică (beţia) diferă de la individ la individ, are

diferite grade de manifestare.Aceste simptome sunt în directă legătură cu concentraţia

alcoolului în sânge.Concentraţia de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰).O alcoolemie

de 1‰ înseamnă un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.

Simptomatologia, la anumite concentraţii de alcool (Stavros, 1988) :

> 0,5 g la litru de sânge corespunde clinic prin voalarea personalităţii, cu o

uşoară stare de euforie;

> peste 0,5 g la litru sânge şi până la un gram alcoolemie, echivalează cu

tulburări de comportament, de echilibru şi ale funcţiilor motorii în general;

> la 1,5 g /l de sânge suntem în limitele beţiei;

> peste 1,5 g/l de sânge, individul intră în comă alcoolică;

> la 3,5 – 4 g/l sânge se instalează moartea clinică.

Tulburările psihice care apar în intoxicaţia acută cu alcool sunt :

extraversia, agresivitatea, încrederea, facilitarea comunicării, supraestimare, hipomnezie, stare

confuzională (Abraham şi colaboratorii, 2004).

Starea de beţie se manifestă prin agitaţie, confuzie mintală, pierderea

echilibrului, somnolenţă progresivă; trecerea spre starea comatoasă se remarcă prin stupoare,

temperatură scăzută a corpului, respiraţie lentă sau profundă.În starea subcomatoasă şi

comatoasă, individul este capabil de acte de violenţă, pe un fond acut anxios sau, din contră,

poate deveni melancolic sau depresiv.

Beţia alcoolică parcurge 4 stadii.

În stadiul I este prezentă agitaţia psihomotorie de tip hipomaniacal,

corespunzând unei alcoolemii de 0,5 – 1,5g‰.Tabloul clinic exprimă o stare de bună

dispoziţie, comportament mai liber, predispoziţie la anumite glume, confidenţe, dar şi explozii

de iritabilitate.Mimica este mobilă, ochii strălucitori prezintă vasodilataţii periferice, respiraţia

şi pulsul sunt crescute.Pot apărea şi megalomania, suspiciunea, tristeţea.

Stadiul II de intoxicaţie acută corespunde unei alcoolemii cuprinsă între

1,5 – 3g‰ cu grave tulburări ale activităţii nervoase superioare.Ideaţia şi limbajul devin

incoerente, apare reducerea progresivă a capacităţii de percepţie şi creşterea fazei latente între

stimul şi reacţia psihomotorie.Discernământul devine tot mai precar, aspectul hipnoid

confuzional expune subiectul la diverse inciente

Stadiul III (paralitic) se caracterizează prin narcotizarea scoarţei

cerebrale corespunzătoare unei alcoolemii de 3-4g‰.Reflexele condiţionate sunt abolite,

limbajul neinteligibil, coordonarea motorie profund tulburată, se pierde controlului

sfincterelor, după care urmează un somn profund de câteva ore.

Stadiul IV, comatos, caracterizat prin abolirea reflexelor spinale, pupilele

sunt imobile, se instalează midriaza, hipotensiune, cianoză, hipotermie, transpiraţie

vâscoasă.Acest stadiu corespunde unei alcoolemii de 4-5g‰.În general, decesul survine la o

alcoolemie de 5g‰, prin oprirea respiraţiei.Există o mare diversitate individuală a acestor

stadii în raport cu toleranţa, tipul de sistem nervos, de starea iniţială a organismului în

momentul ingerării alcoolului (Boţiu, Vintilă,1998).

Se deosebesc două tipuri de băutori abuzivi:

> băutorul din obişnuinţă care bea regulat pentru a se simţi în largul său şi iese

în evidenţă prin stări de ebrietate în situatii nepotrivite şi prin boli organice;

> băutorul la probleme care se îmbată intenţionat sau nu se poate opri decât cu

greu odată ce a început să bea, el tratându-şi disconfortul, crizele sufleteşti sau sentimentele

de inferioritate cu alcool.Este comportamentul frecvent folosit ca pretext de către alcoolici.

Autorii francezi Reyss-Brion şi Ey au distins două tipuri de persoane

alcoolice:

1.persoane cu dependenţă primară, datând de la primele experienţe de

alcoolizare, cu un consum frecvent solitar, adesea minim, adesea intermitent ;

2.persoane cu o dependenţă secundară, după un lung trecut de alcoolizare

cotidiană – sunt mult mai frecvent întâlnite.În grupul alcoolicilor secundri sunt incluşi indivizi

care, în momentul în care încep să bea, nu au o nevoie specială de a face acest lucru şi

alcoolismul lor este rezultatul obiceiului de a bea copios în compania altora, de-a lungul a

numeroşi ani.Dacă la început au o mare toleranţă la alcool şi pot adesea să bea cantităţi

prodigioase, apoi se prăbuşesc şi schimbările mentale şi fizice devin evidente.Alcoolicii

secundari se disting de cei primari prin faptul că la primii adaptarea psihologică la viaţă a fost

bună, mulţi dintre ei au excelat în munca lor şi alţii, numeroşi, au avut numeroase

realizări.Reuşita tratamentului la alcoolicii secundari este mai bună ca la cei primari, cu

condiţia ca ei să solicite ajutorul înainte ca schimbările mentale şi psihice să fi devenit

ireversibile.Alcoolicii primari, neadaptaţi iniţial, au mai puţin de îndreptat (Constantinescu şi

colaboratorii, 2001).

În stare de ebrietate apar modificări ale (ibidem):

> dispoziţiei psihice: de la bună dispoziţie la deprimare, supărare şi chiar

agresiune;

> iniţiativei: de la stimulare la inhibare;

> comportamentului social : de la facilitarea unor contacte la manifestări

agresive;

> stării de cunoştiintă: de la senzaţia de a fi mai treaz şi conştient la comă;

> raţionamentului: încetinire, idei obsesive;

> motricităţii: vorbire mai greoaie cu ton nepotrivit (prea tare, sau prea încet),

perturbări în coordonarea mişcărilor şi gesticulaţie necontrolată cu mişcări ample;

> modificări neuro-vegetative: vasodilataţie, modificarea pulsului, greţuri şi

vărsături, tulburări ale termoreglării, uneori pierderea controlului asupra sfincterelor.

Criteriile pentru abuzul de substanţă inclusiv de alcool descrise în DSM

IV- TR (2003) sunt următoarele:

1.uz curent de substanţă ducând la incapacitatea de a îndeplini obligaţiile

rolului major la serviciu, la şcoală sau acasă (de ex. absenţe repetate sau performanţă redusă în

muncă, eliminări sau exmatriculări de la şcoală, neglijarea copiilor sau a casei);

2.uz curent de o substanţă în situaţii în care acesta este periculos fizic (de ex.

condusul unui automobil);

3.conflicte repetate cu legea în legătură cu uzul de o substanţă (de ex. arestări

pentru tulburări de conduită);

4.uzul continuu de o substanţă în dispreţul faptului că are probleme sociale sau

interpersonale cauzate sau exacerbate de efectele substanţei (de ex. certuri cu partenerul de

viaţă, bătăi).

Există trei faze succesive până la instalarea dependenţei.Acestea sunt:

a.o fază asimptomatică, durând mai mulţi ani, marcată printr-un debut insidios

de dependenţă.Anumiţi alcoolici devin dependenţi în urma unor experienţe repetate de beţie,

alţii cresc progresiv consumul de alcool cu beţii rare sau absente.Activităţile sociale şi

profesionale sunt păstrate intacte.

b.o fază relativ scurtă de pierdere a controlului ingestiei de alcool.

c.faza de alcoolism propiu-zis în care apar semnele obişnuite de alcoolizare

cronică.

Intoxicaţia alcoolică cronică sau alcoolismul se subsumează

consumului frecvent şi de durată fie şi în cantităţi moderate a băuturilor alcoolice.Este

tendinţa irezistibilă de a consuma alcool sau ceea ce numim toxicomania alcoolică (Stavros,

1988).

Semnele clinice sunt (ibidem) :

> tulburările nervoase mintale şi organice.Individul este euforic, bine dispus,

caută să-şi motiveze cu argumente „logice” comportamentul.În general, până la urmă

devine neîncrezător, nesociabil, egoist, gelos, bănuitor, are tulburări de memorie, devine laş,

mincinos , ineficient profesional.

> tulburările psihice asociate cu intoxicaţia cronică de alcool sunt: tulburări

psihotice halucinatorii preponderent auditive la început sub formă de sunete apoi voci,

tulburări afective (depresie), anxietate, fobii, tulburări mnezice (Abraham şi colaboratorii,

2004).

Trecerea la cronicitate se face în mai multe etape: în primul rând prin

exaltarea funcţiilor antitoxice ale ficatului dovedită de hiperglicemie, dezechilibru neuro-

vegetativ; apoi hiposensibilitatea celulară le permite neuronilor o ridicare a pragurilor de

toleranţă, ceea ce provoacă un apel din ce în ce mai mare la alcool pentru refacerea

echilibrului funcţional, de unde obişnuinţa şi starea de trebuinţă.Odată cu dezobişnuirea

bruscă şi inopinată apare aşa numita reacţie de dezobişnuire ce poate ajunge până la delirium

tremens.După o anumită perioadă de tulburări pur funcţionale pot apărea leziuni ale ţesutului

nervos, ale ficatului şi ale altor organe (ciroză, encefalopatii, sindomul lui Korsakoff,

paralizie, epilepsie, demenţă, comă hepatică) (Porot A şi Porot M,1999).

Există o perioadă de toleranţă aparentă numită alcoolism lent şi o

perioadă de îmbibare care poate dura mai mulţi ani, în decursul căruia individul nu este văzut

niciodată beat şi în care desfăşoară, la un nivel de performanţă mai scăzut sau mai ridicat, o

activitate profesională.După perioada de îmbibare apar semnele alcoolismului cronic:

tremurături, tulburări digestive, vagi cefalee, oboseală accentuată şi impotenţă sexuală.

După un anumit timp apare degradarea morală şi intelectuală.Alcoolicul

devine indiferent faţă de viciu şi efectele acestuia pe care le tratează cu indiferenţă.

Degradarea psihică atinge sfera morală şi cea afectivă.Exploziile de mânie sunt frecvente,

discuţiile banale pot degenera în scene de violenţă, chiar extreme, ajungându-se la omucideri,

sinucideri, maltratări ale copiilor.Datorită randamentului profesional scăzut alcoolicii pot fi

concediaţi, acest lucru determinând o escaladare a consumului (Porot A şi Porot M,1999).

DSM IV – TR (2003) descrie următoarele criterii pentru dependenţa de

o substanţă inclusiv de alcool:

1.toleranţă, aşa cum este ea definită de oricare din următoarele:

a.necesitate de cantităţi considerabil crescute de substanţă pentru a

ajunge la intoxicaţie sau la efectul dorit;

b.efect redus considerabil prin continuarea uzului aceleaşi cantităţi de

substanţă;

2.abstinenţă, manifestată prin :

a.sindrom de abstinenţă caracteristic substanţei;

b.aceeaşi substanţă este luată pentru a uşura şi evita simptomele de

abstinenţă;

3.substanţa este luată adesea în cantităţi mai mari sau pe o perioadă mai lungă

de timp decât este preconizat;

4.există o dorinţă persistentă sau eforturi infructuoase de a suprima sau

controla uzul de substanţă;

5.o mare parte a timpului este risipită în activităţi necesare obţinerii substanţei,

uzului substanţei sau recuperării din efectele acesteia;

6.activităţile sociale, profesionale sau recreaţionale sunt abandonate sau reduse

din cauza uzului de substanţe;

7.uzul de substanţă este continuat în dispreţul faptului că ştie că are o

problemă somatică sau psihologică, persistentă sau recurentă, care este posibil să fi fost

cauzată sau exacerbată de substanţă.

Se disting două feluri de dependenţă: cea fizică şi cea

psihică.Delimitarea dintre aceste două tipuri de dependenţă este destul de dificilă datorită

modificărilor metabolice ce apar şi determină apariţia sevrajului.

Dependenţa fizică este o consecinţă a unui consum frecvent şi abuziv

de substanţe nocive şi a adaptării organismului prin modificări metabolice la acesta,

obţinându-se o creştere a toleranţei.Drept urmare organismul are nevoie de respectiva

substanţă ca să funcţioneze.Dependenţa fizică se manifentă întotdeauna la întreruperea

consumului când apar o serie de fenomene neplăcute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj

(tremurături, senzaţie de vomă, sudoraţie abundentă, tulburări de somn, nelinişte).Intensitatea

acestor fenomene se extinde de la o simplă stare de slăbiciune cu tulburări digestive până la

manifestări grave, uneori letale, aşa numitul delirum tremens.„Normalitatea” se reinstalează

la reluarea administrării subtanţei (Edwards G., 2006).

Despre dependenţa psihică se vorbeşte atunci când există dorinţa

interioară, iar apoi cerinţa obsesivă de a consuma în continuare substanţa nocivă, fie pentru

a-şi procura din nou plăcere, fie pentru a evita neplăcerile.Dependenţa psihică se instalează pe

neobservate din motive aparent neînsemnate, de exemplu din cauza proastei dispoziţii, apatiei

sau pentru că numai cu un pahar de băutura bucuria este deplină.Depedentul psihic foloseşte

acea substanţă pentru a obţine starea de confort psihic şi pentru a rezolva stările de stres sau

indispoziţiile.Atunci când substanţa nu este la îndemână, apare disconfortul psihic sau chiar

frica ce îl determină pe cel în cauză să-şi facă provizii şi să-şi organizeze întreaga viaţă în aşa

fel încât alcoolul să fie la îndemână.Astfel se formează o legătură emoţională cu alcoolul, care

persistă încă multă vreme după ce dependenţa fizică a fost depaşită.Acesta este şi motivul

pentru care, chiar şi în cazul tratamentului medicamentos şi psihologic, recidivele sunt

frecvente.Un individ alcoolic nu va putea deci să mai consume alcool pentru că un singur

pahar poate să ducă la anularea eforturilor făcute în direcţia vindecării (ibidem).

Dependent de alcool este cel care nu se poate opri din consum fără a

suferi de stări fizice sau psihice neplăcute (alcolismul de tip delta, dependentul de doze mici)

sau cel care ingerează în mod repetat atât de mult alcool încât îşi dăunează sieşi şi celor din

jur (alcoolicul de tip gama şi epsilon).

Băutorii de tip alfa consumă alcool pentru a se uşura, încercând să-şi

rezolve prin aceasta diferite probleme. În această formă încă există control asupra consumului

de alcool dar progresiv se poate instala dependenţa.

Băutorii de tip beta consumă frecvent alcool, cu diferite ocazii, fără a fi

încă instalată dependenţa.Totuşi pot apărea anumite acuze legate de complicaţii organice

datorate abuzului de alcool (boli de ficat, de stomac, etc.).

Băutorii de tip gama sunt dependenţi de alcool în primul rând psihic,

dar şi fizic.Nu mai pot controla cantitatea de alcool consumată (după primele pahare nu se pot

opri până la îmbătare).

Băutorii de tip delta sunt dependenţi de alcool în primul rând fizic.Pot

păstra o perioadă mai lungă controlul asupra cantităţii de alcool consumată (nu se îmbată tare,

dar nici nu pot renunţa).

Băutorii de tip epsilon (periodici) sunt dependenţi de alcool consumând

necontrolat timp de câteva zile, având, însă şi perioade mai lungi fără consum abuziv (Richard

şi Senon, 2005).

Un alt model stipulează existenţa a trei grupe de consumatori:

a.consumatorii de alcool cu risc care consumă mai mult de trei pahare pe zi

pentru bărbaţi şi două pentru femei (consum stabilit de O.M.S.) fără apariţia simptomelor

fizice sau psihice.

b.consumatorii ce utilizează alcoolul în mod excesiv sau nociv.Acest tip de

consum dă naştere afectărilor somatice sau sociale.

c.consumatorii dependenţi de alcool.

Nu există un model comportamental care să fie considerat tipic pentru

un alcoolic.Manifestările acestora fiind diferite de la persoană la persoană, la fel şi

consecinţele.Unii alcoolici beau zilnic, alţii după anumite intervale, unii beau cantităţi

impresionante de alcool, alţii foarte puţin.Unii alcoolici beau numai bere alţii numai vin sau

tărie.În timp ce alcoolismul apare la unii în anii tinereţii, el se dezvoltă la alţii pe parcursul

mai multor ani.De aceea putem spune pe bună dreptate că avem de-a face cu mai multe tipuri

de alcoolism.

Dacă ar fi să realizăm un portret al unei persoane alcoolmane am putea

spune că :

> ar fi mai curând bărbat decât femeie;

> ar avea între 30 şi 50 de ani dacă ar fi bărbat şi între 20 şi 60 de ani dacă ar

fi femeie;

> ar aparţine unei societăţi în care tradiţiile culturale nu sancţionează sever

consumul de alcool, iar sărbătorile tradiţionale sunt înalt asociate cu consumul de alcool;

> ar proveni dintr-o familie în care există un consum mare de alcool;

> nu are o familie sau aceasta funcţionează deficitar;

> ar funcţiona într-un grup social în care se exercită presiunea la consumul de

alcool;

> ar lucra într-un domeniu în care ar avea accesibilitate faţă de alcool;

> nivel de toleranţă scăzut la frustrare;

> modalitate de acţiune mai ales impulsivă;

> disponibilitate scăzută în amânarea gratificării;

> niveluri de aspiraţii şi trebuinţe inadecvate posibilităţilor;

> tendinţă la funcţionare interpretativă;

> elemente depresive;

> nivel de autoconsideraţie îndepărtat de realitate;

> spirit critic redus sau absent;

> patologie somatică precoce, adesea cu afecţiuni somatice multiple (afecţiuni

hepatice, gastrointestinale, neuroleptice) (Constantinescu şi colaboratorii, 2001).

Deşi alcoolicul îşi dă seama, în unele momente de luciditate, că este

victima unei obişnuinţe rele, în urma căreia este agresionat, el angajează bătălia în cealaltă

parte a terenului, în aceea unde încearcă să-şi motiveze consumul.Indiferent de legitimitatea

acestor motivaţii, el bea pentru a compensa – iluzoriu – unele complexe, frustraţii pe fondul

unei carenţe ale propriei sale personalităţi.La o analiză ştiinţifică, nici unul dintre pretextele cu

care caută să justifice consumul nu rezistă (Stavros,1988).

O anchetă printre consumatorii de alcool scoate în evidenţă motivaţiile

consumului.Astfel: 42% beau pentru a scădea tensiunea psihică, 21% pentru a uita ceva

neplăcut, 12% pentru disctracţie, 4% din motive de boală sau conflicte familiale şi 1% din

politeţe.

Motivaţiile pot fi grupate după cum urmează:

a.motivaţii festine cu ocazia sărbătorilor sau a unor evenimente familiale cum ar fi

nunţile, botezurile, zilele onomastice;

b.motivaţii teologice în cazul unor ceremonii de comemorare;

c.motivaţii psihologice în cazul unor eşecuri, ca urmare a unor depresii

sentimentale;

d.motivaţii filosofice pentru inspiraţie în creaţia artistică de orice gen;

e.motivaţii sociale ca urmare a divorţurilor, conflictelor familiale, a pierderii

locului de muncă (Stavros, 1988).

Există probleme de natura psiho-somatică, socială şi ideologică, adică

trebuie să existe anumite trăsături psihice şi fizice într-o anumită situatie dată de anturaj în

corelaţie cu o anumită atitudine faţă de viaţă, ca toxicomania alcoolică să se poată produce.

1.Cauzele genetice. Studiile psihologice asupra personalităţii alcoolicilor

concluzionează că aceştia au slăbiciuni morale, sunt aproape lipsiţi de caracter, deseori

dezechilibraţi, inadaptaţi social şi prezintă tulburări ale sexualităţii.Unele studii au ajuns la

concluzia că există un factor genetic care predispune la alcoolism, dar, la fel ca şi în alte

procese unde este implicat factorul ereditar nu trebuie subestimat rolul mediului.Mai exact

putem să spunem că acţiunea complexă între ereditate şi mediu favorizează dependenţa

alcoolică (Porot A. Şi Porot M., 1999).

2.Cauzele sociale (anturaj, mediu, imitare). Este cunoscut faptul că un individ

devine alcoolic mai mult din cauza anturajului decât a dispoziţiei.Toxicomania este secundară,

este mai ales un obicei dobândit.Circumstanţele legate de mediu, profesie sau meserie,

imitare, orgoliu joacă un rol preponderent în crearea unor obişnuinţe toxice.

Atitudinea publicului larg faţă de alcool şi implicit faţă de alcoolic este echivocă.În timp ce

alcoolicul este dispreţuit ca fiind betiv, sunt admiraţi toţi cei care la un chef reuşesc să bea cât

mai mult.Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sărbători,

este considerat un semn al bărbăţiei.Un bărbăt adevărat este cel care suportă cât mai mult

alcool şi, dimpotrivă, cel ce nu bea deloc sau puţin este considerat slab sau spărgător de

chef.Prin această largă acceptanţă faţă de alcool, opinia publică sprijină consumul de alcool şi

promovează involuntar pericolul instalării alcoolismului (Porot A.şi Porot M.,1999).

3.Cauzele organice. Nu există o anumită cauză organică responsabilă de

instalarea alcoolismului şi mai ales nu există o alergie la alcool care să declanşeze dependenţa

deja de la cea mai mică doză.Rezultatele unor studii arată că persoanele care au din naştere o

cantitate mai redusă de endorfină, substanţă de tipul morfinei sintetizată de organism şi care

influenţează dispoziţia, reacţionează pozitiv faţă de alcool.Abuzul cronic de alcool poate

reduce cu până la 50% concentraţia endorfinelor, care sunt atât de necesare pentru instalarea

unei stări generale tonice.Acest lucru poate fi o explicaţie pentru dorinţa puternică de a

consuma alcool, intrându-se de fapt într-un cerc vicios.

4.Cauzele psihice.Nu există trăsături universal valabile, dar din acest punct de

vedere anumite caracteristici sunt mai des întâlnite la persoanele dependente de alcool:

tendinţa de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva, nesiguranţă de

sine şi inhibiţie, dependenţa de ceilalţi, toleranţă redusă la frustrare, adesea o proastă

dispoziţie.Dar aceste trăsături pot fi la fel de bine şi consecinţe ale consumului abuziv de

alcool.În multe cazuri, dependenţa are la bază automedicaţia nereuşită a golurilor sufleteşti.

La femei se întâlnesc des răni psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni.Dar

rănile sufleteşti nu sunt o condiţie necesară sau suficientă pentru instalarea dependenţei.Se

pare că persoanele care cred că viaţa lor ar trebui să evolueze pe o curbă continuu ascendentă

sunt mai predispuse la cosumul de alcool.Aceste persoane nu acceptă că această atitudine de

viaţă este pierzătoare având în vedere că viaţă se desfăşoară asemenea unei curbe, cu suişuri şi

coborâşuri.

5.Cauzele profesionale.Există diferenţe între frecvenţa cu care alcoolismul

apare în cadrul diferitelor grupe profesionale.Producătorii şi distribuitorii de băuturi alcoolice

sunt deosebit de periclitaţi.De asemenea sunt incluşi în categoria de risc angajaţii în

construcţii, angajaţii în transporturi, dar şi liberii profesionişti fără program de lucru clar

definit, precum şi meseriile cu multă rutină şi fără program de lucru clar definit S-a constatat

că solicitarea şi suprasolicitarea la locul de muncă sunt adesea mai uşor de suportat cu ajutorul

alcoolului.

6.Cauzele educative. Părinţii copiilor care consumă alcool cred că au sufocat

copilul cu prea multă dragoste sau că au fost prea severi, prea reci, că i-au îngăduit prea puţină

libertate şi l-au respins prea tare.Dăunătoare este şi educaţia în care copilul este supraîngrijit şi

nu este lăsat să devină independent.Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea

constitui un element important care cauzează dependenţa.Nu s-a găsit totuşi un răspuns sigur

de tip cauză-efect.

7. Cauzele conflictuale.Fiecare conflict în familie sau la locul de muncă poate

fi declanşant pentru abuzul de alcool.Dar şi consumul ridicat de alcool este la rândul său

cauza pentru dificultăţi familiale şi probleme profesionale, astfel încât conflictele cresc şi se

complică într-un cerc vicios care este foarte greu de rupt.

8. Teoria bifactorială.Această teorie afirmă că există doi factori în etiologia

alcoolismului : vulnerabilitatea şi factorii precipitanţi (teoria celor doi factori).Această idee

sugerează că fiecare individ este „înclinat” spre anumite afecţiuni.

Vulnerabilitatea ar putea fi definită ca o sensibilitate particulară de a

dezvolta o anumită afecţiune.Nu se cunoaşte de ce unii oameni sunt mai vulnerabili decât alţii

la anumite afecţiuni.Se presupune totuşi că vulnerabilitatea are la bază factori genetici, de

personalitate, fiziologici, neurobiologici.

Teoria celor doi factori subliniază că pe lângă vulnerabilitate spre

consumul de alcool trebuie să existe anumiţi „triggeri” – precipitanţi – care să contribuie la

dezvoltarea problemei.Aceşti triggeri sunt : stresul, factorii psihologici şi sociali.Există deci,

o anumită categorie de pacienţi care sunt mai supuşi riscului de a dezvolta probleme legate de

alcool. (Constantinescu şi colaboratorii ,2001).

Tratamentul dependenţei de alcool are loc în patru etape :

1.etapa de contact în care accentul cade pe stabilirea diagnosticului şi

evaluarea complicaţiilor organice, clarificarea situaţiei sociale precum şi pe încurajarea

motivaţiei pacientului de a se trata.

2.etapa de dezintoxicare este indicată atunci când sunt de aşteptat simptome

de sevraj severe şi se desfăşoară în spitale de psihiatrie sub supraveghere medicală.

3.etapa de dezobişnuire are ca scop reducerea până la dispariţie a dependenţei

psihice şi consolidarea unei abstinenţe stabile, desfăşurându-se de regulă în centre de

tratament .

4.etapa de postcură şi readaptare are ca scop stabilizarea dezobişnuinţei în

care participarea la grupuri abstinente este de mare importanţă (Porot A. Şi Porot M.,1999).

Psihoterapia prelungită şi terapeutica în colectiv dau rezultate asociate

evident cu tratament medicamentos.După şederi prelungite au fost semnalate vindecări în

proporţie de 30-60%.Pornind de la principiul că alcoolicul trebuie să dorească vindecarea, şi

că ea este sortită eşecului dacă acesta este izolat s-au creat diverse asociaţii ale foştilor

alcoolici vindecaţi.Este modelul american al „Anonymus Alcoolics” , prescurtat AA.Membrii

acestei asociaţii încurajează persoanele aflate în timpul tratamentului şi apoi le

supraveghează pentru a evita recăderile (ibidem).

Pe termen lung rămân abstinenţi circa 50% dintre pacienţii unei clinici

de recuperare cu terapie de lungă durată.Alţi 15% au o recidivă din care îşi revin prin

propriile forţe.Cele mai mari şanse de succes terapeutic le au pacienţii care s-au hotărât să

facă o terapie pe termen lung, pe care o încheie, după care se ataşează unui grup de

întrajutorare.

3. Consumul de alcool la tineri

Problema toxicomaniei apare mai ales în adolescenţă când tinerii trec

printr-o perioadă de criză, în urma căruia trebuie să poată fi capabili să-şi formeze

competenţe şi să-şi asume responsabilităţi specifice adulţilor.

Uneori, adolescenţii,văd viaţa adultă ca fiind plictisitoare, rutinieră.Tot

ce fac părinţii lor este stereotip, determinat de anumite reguli.Toate aceste cerinţe pot părea

ca fiind prea greu de îndeplinit; să fii adult nu merită efortul.De aceea, pot să apeleze la

consumul de alcool ce le oferă posibilitatea de a experimenta ineditul.Însă, din păcate, acest

drum nu le aduce decât izolare de familie, de şcoală.În acest caz, dorinţa de a fi original şi

curiozitatea nu aduc nimic constructiv pentru maturizarea adolescentului.

Exigenţa libertăţii apare din procesul de structurare psihică a

adolescentului.Acesta trebuie să se obişnuiască cu un corp în schimbare, care îi va permite să

acceadă la sexualitate, apare necesitatea să se îndepărteze de zona de influenţă a părinţilor

pentru a-şi realiza propriile idealuri.Fiecare dintre aceste deziderate pot să fie văzute ca

experienţe pozitive care să ofere un câştig, dar constituie şi o ameninţare posibilă : obişnuirea

cu un corp puber înseamnă descoperirea intimităţii sexuale cu riscurile care apar de aici,

îndepărtarea de părinţi oferă spectrul abandonului şi al singurătăţii, implicarea în societate

presupune pe lângă identificarea cu un grup de vârstă cu anumite particularităţi şi norme şi

pericolul conformismului şi a dependenţei exclusive de grup.Astfel adolescentul oscilează

între dorinţa de experineţe noi, de cunoştinţe noi şi dorinţa de a fi autonom, de a nu avea

nevoie de nimic.Un exemplu tipic în acest sens ar fi relaţia cu părinţii: cum să se îndepărteze

de persoanele cu care doreşte să se identifice?, cum să-şi formeze propria personalitate fără

însuşirea unor elemente din personalitatea părinţilor?Adolescentul, în relaţiile pe care le

stabileşte cu ceilalţi implică dependenţa de dorinţele celuilalt şi nu doar de propriile dorinţe.

Însă relaţia cu alcoolul depinde doar de dorinţa sa.Când este singur şi se plictiseşte îi este

deci, foarte la îndemână să recurgă la alcool.Pe de altă parte, relaţia cu semenii implică o

imitare a celorlalţi, importantă pentru integrarea socială ulterioară.De aici presiunea pe care

prietenii o exercită asupra individului pentru a-l convinge să facă ce vor ei şi consumul de

alcool care este strâns legat de intensitatea relaţiilor cu semenii (Richard şi Senon, 2005 ).

Factorii de risc pentru consumul de alcool la adolescenţi sunt :

1.factorii individuali.Trebuie consemnate aici suferinţele somatice sau psihice

cum ar fi tulburările somnului sau ale alimentaţiei sau depresia, tulburări de comportament

precum fuga sau furturile.

2.factorii familiali.Se regăsesc aici separarea familială, obiceiurile de consum ale

părinţilor, tensiunea existentă între părinţi şi copii sau decesul unuia dintre părinţi.

3.factorii de mediu.În afara emigrării, trebuie amintite şomajul şi mizeria socială

sau economică.Totuşi, toate fenomenele care conduc la excluderea şi marginalizarea

tânărului au un efect favorizant şi incitant asupra consumului adictiv de produse.Cea mai

importantă, de departe este excluderea şi ruptura de şcola.

Aceşti factori pot acţiona individual sau cumulat, prezenţa mai multor

factori de risc constituie un risc suplimentar.

Alcoolul este considerat un drog de tranziţie.S-a constatat că mulţi tineri

încep prin a consuma alcool şi continuă prin consumarea drogurilor ilegale.

Dependenţa de alcool este întâlnită la un număr din ce în ce mai mare de

adolescenţi.Este vârsta la care vor să experimenteze, să-şi satisfacă curiozitatea, să

dobândească admiraţia celor din anturajul lor.La aceste cauze se adaugă conflictele cu

părinţii şi exemplul idolilor; de asemenea publicitatea producătorilor de alcool, ce

exploatează dorinţa de independenţă şi rebeliune a copiilor prin asocierea alcoolului cu

libertatea.Presiunea grupului din care tânărul face parte nu este de neglijat.De aceea, acesta

trebuie făcut să înţeleagă că o persoană puternică are întotdeauna curajul să spună „nu” şi

niciodată nu-şi va găsi refugiul în băutură.O persoană puternică este capabilă să asculte

opiniile celorlalţi să ia propriile decizii, în timp ce o persoană slabă cedează presiunii celor

din jur, ajungând să ignore realitatea, şi în cazuri extreme să-şi creeze propriul univers.

Datorită factorilor care pot să determine consumul de băuturi alcoolice la

tineri s-a creat un cadru legislativ care să-i protejeze pe tineri prin interzicerea

comercializării băuturilor alcoolice în incinta unităţilor de învăţământ (Abraham şi

colaboratorii, 2004).

Prevenirea consumului de alcool de către tineri se poate face mai ales

prin măsuri instructiv-educative cum ar fi : introducerea lecţiilor referitoare la alcoolism în

programa şcolară, furnizarea unor informaţii despre efectele consumului de alcool prin

pliante, broşuri, organizarea unor prezentări, etc. şi publicitate negativă a alcoolului.

Iniţierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăţare

socială – copiii şi adolescenţii învaţă privind la cei maturi, că a consuma alcool este ceva

plăcut, oamenii care beau sunt veseli, se simt bine.Alcoolul devine deci un risc major pentru

că poate fi încurajat de anturaj şi perceput ca o modalitate prin care pot să fie cosideraţi

maturi.Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăţării sociale.

Învăţarea socială a consumului de alcool presupune următoarele

dimensiuni (Băban, 2003) :

> învăţarea acestui comportament se realizează prin observarea

comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii

familiei, prieteni, celebrităţi;

> învăţarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faţă de

efectele alcoolului; adolescenţii învaţă că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural

în urma căruia devii mai „sociabil” şi mai „matur”; adolescenţii continuă să consume alcool

mai ales datorită

> influenţei grupului.În această etapă se consolidează comportamentul lor

de consum de alcool.Ca şi consecinţe ale acestora, adolescenţii tind să considere că relaţiile

sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină

să devină mai volubili şi mai lipsiţi de inhibiţii.Un alt mecanism al consumului de alcool este

utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaţiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat

abilităţile necesare.

Există numeroase efecte ale consumului de alcool asupra tinerilor.Dintre

acestea amintim (ibidem):

1.accidentele de circulaţie în care sunt implicaţi tinerii aflaţi sub influenţa

băuturilor alcoolice.De aceea trebuie informaţi tinerii să nu conducă sub influenţa alcoolului,

să refuze să intre într-o maşină a cărui conducător a consumat alcool şi să insiste să conducă

maşina cineva care nu a consumat alcool.

2.consumul de alcool creşte riscul de raporturi sexuale

neprotejate.Consecinţele pot fi uneori dezastruoase pentru că există riscul contaminării cu

virusul HIV sau cu alte boli cu transmitere sexuală.De asemenea, apare şi riscul apariţiei unei

sarcini.

3.consumul de alcool poate accentua comportamentele agresive.O persoană

care a consumat alcool poate să interpreteze greşit o remarcă sau un gest al interlocutorului

ceea ce poate duce la agresiuni fizice.

Prevenirea consumului de alcool are ca şi componente (Băban,2003) :

> informaţii privind consecinţele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă

durată ale consumului de alcool;

> formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos;

> discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a

mass-mediei în formarea şi menţinerea atitudinilor faţă de alcool;

> discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanţele şcolare,

profesionale;

> dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faţă presiunii grupului;

> dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, de gândire critică şi de

management al stresului;

> desfăşurarea activităţilor de recreere sănătoase, cum sunt sportul, muzica,

artele plastice, voluntariatul.

Un studiu realizat de Ministerul Sănătăţii, Institutul Naţional de

Cercetare-Dezvoltare în Sănătate, Direcţia de Sănătate Publică, Ministerul Educaţiei şi

Cercetării, Consiliul Suedez de Informaţii privind alcoolul şi alte droguri, Consiliul Europei în

şcoli privind consumul de tutun, alcool şi droguri a relevat că în 2003 procentul adolescenţilor

de 16 ani care au utilizat o băutură alcoolică era de aproximativ 88%, în comparaţie cu 1999

când prevalenţa consumului de alcool era staţionară.S-a constatat o creştere de 3%. În ceea ce

priveşte starea de ebrietate, 52% dintre elevi au experimentat această stare faţă de 1999

înregistrându-se o creştere cu 20%.Între băuturile utilizate cel mai des de către tineri, aceştia

au declarat în proporţie de 67% că au consumat bere, 42,5% au consumat vin şi 23,5% au

consumat băuturi spirtoase.Studiul relevă o creştere cu 15% la băuturile spirtoase, cu 22% la

bere şi în timp ce la consumul de vin se înregistrează o scădere de 8%.În legătură cu consumul

excesiv de alcool se observă, potrivit studiului, că 23% dintre elevi au consumat 5 sau mai

multe pahare consecutiv, iar 48% au atins starea de ebrietate (Richard şi Senon, 2005).

Un studiu realizat de Gilles Ferreol (Ferreol (coord),2000) identifică unii

indici ai consumului de alcool la adolescenţi.Astfel: 67% dintre tineri beau în compania

colegilor şi 25% în familie; consumul de alcool are loc la prieteni apropiaţi 35%, acasă 21%,

la bar 17% şi în discotecă 14%; în ceea ce priveşte ziua din săptămână în care este consumat

alcoolul 52% dintre respondenţi beau sâmbătă, vineri 19% şi duminică 18%.Băuturile

alcoolice preferate sunt cele spirtoase 42%, bere 29% şi vin 19%.Dintre băuturile spirtoase

preferate sunt cocteilurile 29%, aperitivele cu anason 23% şi whisky 22%.

Rezultatele obţinute în urma acestui studiu pot fi sintetizate după cum

urmează în funcţie de factorii de risc pentru consumul de alcool(ibidem).Astfel, risc ridicat îl

prezintă persoanele care au un mediu familial destructurat şi destrămat, permisiv şi în care

părinţii consumă alcool.Mediul şcolar este caracterizat de repetenţii, probleme de ordin

disciplinar, exmatriculare, presiuni repetate.În sfera particulară întâlnim pulsiuni suicidale,

lipsă de satisfacţie, frustrare, lipsa proiectelor pe termen lung.În ceea ce priveşte modul de

viaţă, întâlnim un număr crescut de petreceri, marginalitate şi autoconformism.Presiunea

grupului se dovedeşte în mare parte determinantă.Comunicarea asociată cu alcoolul pare a fi

mai uşoară, inhibiţiile sunt depăşite.Dincolo de plăcere e vorba şi de dorinţa de evadare,

opunerea faţă de cei mari, depăşirea propriilor limite.Astfel se afirmă adolescentul în căutarea

propriei identităţi.

Ministerul Sănătăţii a decis ca în scopul combaterii consumului excesiv de

produse din tutun şi băuturi alcoolice să includă în pachetul de legi privind reforma în sănătate

aşa numita taxă pe viciu, respectiv pe tutun şi alcool, iar banii obţinuţi din această taxă să fie

utilizaţi pentru finanţarea cheltuielilor de sănătate.Astfel, potrivit proiectului de lege

menţionat, s-a stabilit ca pentru persoanele juridice care produc s-au importă produse din

tutun taxa să fie de 10 euro pentru 1.000 de ţigări, iar pentru tutun taxa să fie de 13 euro/kg.

În ceea ce priveşte persoanele juridice care produc s-au importă băuturi alcoolice altele decât

bere, vinuri, băuturi fermentate, produse intermediare, s-a convenit ca suma să fie de 200 de

euro pe hectolitru de alcool sau 2 euro pe fiecare litru de alcool pur. Aceste taxe, potrivit

proiectului de lege, ar trebui să intre în vigoare o dată cu aprobarea de către Parlament a

pachetului legislativ.În ceea ce priveşte publicitatea, acelaşi proiect de lege prevede taxe şi

pentru publicitate, dar se propune ca acestea să fie aplicate din anul 2007 (Abraham şi

colaboratorii, 2004).

Pentru prevenirea consumului de alcool sunt recomandabile următoarele

măsuri social-economice (ibidem) :

> restrângerea producţiei ilicite;

> limitarea producţiei de băuturi alcoolice distilate;

> producerea de băuturi nealcoolice în cantităţi mari şi variate;

> menţinerea unor preţuri ridicate ale băuturilor alcoolice;

> stabilirea unor condiţii referitoare la publicitatea băuturilor alcoolice prin

mass-media;

> scrierea pe ambalajele băuturilor alcoolice a unor avertismente privind

efectele negative ale acestora;

> interzicerea vânzării băuturilor alcoolice minorilor;

> reducerea numărului de unităţi comerciale în care se consumă în

exclusivitate băuturi alcoolice şi interzicerea funcţionării lor în vecinătatea şcolilor,

căminelor sau a altor locuri frecventate de tineri.

Capitolul II

1. Drogurile ilicite

Din punct de vedere farmaceutic, drogul poate fi definit ca o „materie de

origine vegetală, animală sau minerală, care serveşte la prepararea anumitor medicamente”.În

acest sens activitatea de drogare constă în „administrarea exagerată de medicamente care

duce la obişnuinţă, la necesitatea măririi continue a dozei, fapt care are repercusiuni asupra

organismului” (Drăgan Jenică ,2000) (apud Abraham şi colaboratorii,2004).

În limbaj comun, prin drog se înţelege „orice substanţă susceptibilă de a

da naştere toxicomaniei” (ibidem).

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte drogul ca fiind „orice

substanţă care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepţia,

umoarea, comportamentul ori funcţiile sale cognitive sau motrice” (ibidem).

Consumul de droguri nu a apărut brusc.Încă din vremuri străvechi se

foloseau anumite plante în ritualuri magice, în cursul ceremoniilor religioase sau în scopuri

medicale.

În literatura vedică se vorbeşte despre lichidul mistic numit soma,

nectarul zeilor, iar în mitologia greacă se face referire la ambrozie, crezându-se că cine o gustă

devine nemuritor.În China se foloseau cannabisul şi opiul în tratamentele medicale.În India

cannabisul era folosit în anumite ceremonii religioase.

Antichitatea cunoştea calităţile unor plante, pe care le numeau uneori

„divinatorii” : macul cultivat de egipteni, din care făceau băuturi tămăduitoare sedative.În

acest sens în Cartea a IV-a a Odiseei, Homer vorbeşte de o băutură pe care fiica lui Zeus,

Elena, îl face pe Menelau să o bea pentru a uita de cele rele (Porot A. şi Porot M.,1999).

Geto-dacii, strămoşii noştri, au folosit drogurile în cadrul ritualurilor

religioase şi la vindecarea bolilor.Treptat s-au descoperit leacuri obţinute din plante cu

proprietăţi toxice şi narcotice.

În prezent, producţia şi consumul de droguri au cunoscut o explozie

extraordinară.România a fost iniţial o ţară de tranzit, dar a devenit între timp o piaţă

profitabilă de desfacere a drogurilor.În timpul regimului comunist traficul ilicit de stupefiante

nu a afectat în mod deosebit ţara noastră.După 1989, traficanţii s-au îndrepatat spre căminele

studenţeşti, acum sunt prezenţi în baruri, discoteci şi chiar la colţ de stradă.

Clasificarea drogurilor se face în funcţie de anumite criterii dintre care

amintim : originea produsului, regimul juridic şi efectul produs asupra sistemului nervos

central.

a.După originea produsului (Abraham şi colaboratorii, 2004):

- sintetic (produsele de plecare se obţin prin sinteză);

- semisintetic (produsele de plecare conţin şi produşi naturali);

- natural (compuşi naturali).

b.După regimul juridic (ibidem) :

- licite (substanţe a căror fabricare şi administrare sunt supuse controlului);

- ilicite (substanţe interzise).

c.După efectul produs asupra sistemului nervos central (ibidem) :

- psiholeptice;

- psihoanaleptice;

- psihodisleptice.

> Psiholepticele sunt depresori ai activităţii psihice.Aici sunt incluse

hipnoticele (somnifere), tranchilizantele şi sedativele (anxiolitice, calmante) şi

neurolepticele.Hipnoticele sunt folosite pentru inducerea somnului.Acestea pot avea şi efecte

adverse cum sunt somnolenţa, buimăceala la trezire, micşorarea performanţelor

motorii.Tranchilizantele şi sedativele sunt folosite pentru atenuarea stării de

anxietate.Neurolepticele sunt medicamente antipsihotice cu efecte complexe ce includ starea

de indiferenţă, atenuarea tulburărilor psihotice, fenomene vegetative şi endocrine diverse.

> Psihoanalepticele sunt stimulenţi ai activităţii psihice.Din această grupă

amintim nonanalepticele sau stimulenţi ai vigilităţii şi timoanalepticele caracterizate prin

acţiunea lor antidepresivă.

> Psihodislepticele sunt substanţe care perturbă activitatea psihică.Sunt

psihodisleptice halucinogenele, stupefiantele şi euforizantele.Halucinogenele provoacă

halucinaţii, adică experienţe perceptive care se însoţesc de credinţa absolută în realitatea unui

obiect fals perceput.Stupefiantele sunt substanţe psihotrope susceptibile să genereze

toxicomanie.Ele generează o stare de extremă inerţie fizică şi psihică în care subiectul are

privirea aţintită în gol şi nu reacţionează decât la stimuli deosebit de puternici.Cele mai

cunoscute stupefiante sunt morfina şi heroina.Euforizantele determină la consumatori o

dispoziţie hipertimică pozitivă, puerilă.

În continuare vom prezenta principalele droguri.Acestea sunt cocaina,

cannabisul şi derivaţii, opiul şi derivaţii, solvenţii volatili, anestezicele, halucinogenele şi

amfetamina.

1.Cocaina (coke, white, coco, nea, zăpadă)

Erythroxylon coca este arborele din care este extrasă cocaina.Cocaina a fost

demunită drogul disperării sau a săracului deşi se vinde cu zeci de dolari doza.

Coca se utilizează de foarte mult timp.În societăţile precolumbiene era

folosită ca plantă medicinală, drog stimulant sau obiect de ritual.La trei secole după

descoperire cocaina devenise populară peste Atlantic (a făcut parte din formula

Coca-Cola).Freud a fost promotorul ei în Europa.El a propus folosirea cocainei ca

anestezic.Freud a ajuns să consume cantităţi mari din acest produs şi chiar l-a recomandat

unui prieten morfinoman pentru a încerca să-l dezintoxice.Toxicitatea cocainei a determinat

însă renunţarea la utilizarea ei (Richard şi Senon,2005).

Prima doză produce adesea o impresie dezagreabilă (ameţeală, slăbiciune,

enervare, insomnie).A doua antrenează o exaltare euforică.În mod clasic, priza nazală (sniff)

asigură un efect rapid. „Liniile” de cocaină sunt aspirate pe nas cu ajutorul unui pai.Dar 40%

dintre cocainomani utilizează ţigareta sau calea intravenoasă (Porot A. Şi Porot M.,1999).

Drogul ajunge în creier în zece secunde.Valul euforic durează doar zece

minute şi impune luarea unei noi prize de drog sub ameninţerea unei căderi psihologice

importante care poate împinge la crimă.

Argumentul utilizat în favoarea cocainei este că, există mai mici riscuri de

contractare a virusului HIV datorită neutilizării injectării.În realitate 30-40% din drogaţi îşi

injectează cocaină diluată în suc de portocale.

Primele manifestări includ euforia, dar o euforie activă.Individul se simte

uşor, curajos, rezistent.El este mai lucid, mai guraliv, dovedeşte o nevoie intensă de

viteză.După acest episod de agitaţie intensă subiectul cade în apatie, într-o indiferenţă din

care caută să iasă printr-o nouă priză de drog.Astfel, cocainomanul se trezeşte prins într-un

cerc vicios, care se reia la fiecare consum.Urmează apoi faza halucinatorie şi tulburările de

comportament.Apar iluziile animate, în principal vizuale: tablourile prind viaţă, perdelele se

mişcă.Un tip aparte de halucinaţie este cea cutanată ce include senzaţii anormale de frig, de

electricitate, de furnicături.Apoi, curând, apare senzaţia că eşti devorat la suprafaţă (cutanar)

de paraziţi minusculi pe care individul îi vede şi îi simte.Individul se scarpină fără încetare, se

ciupeşte, uneori se zgârie în căutarea „viermelui”.Zgârieturile numeroase sunt mărturiile

acestei activităţi.De asemenea, buzele, gura sunt pline de sticlă pisată, de nisip pe care

individul încearcă să le smulgă (Porot A. Şi Porot M.,1999).

Cocainomania degenerează repede în obsesia individului că este pândit,

supravegheat, ameninţat; el se baricadează în casă, se ascunde sub pat, vegetează într-o stare

de dezordine, neglijenţă.Când doreşte să-şi procure o altă doză o face furişându-se pe lângă

pereţi sau, din contră, aleargă într-o cursă nebunească.Micul toxicoman nu ajunge la asemenea

manifestări.El se distinge prin alternanţele dintre depresie şi agitaţie, prin privirea neliniştită,

prin senzaţia neîncetată de mâncărime.(ibidem)

Activitatea practică este nulă.Treburile sunt abandonate, apare şi se

manifestă delicvenţa prin furturi şi acte de violenţă

Decăderea intelectuală şi dezagregarea personalităţii apar după câţiva ani

(cinci-zece).Se stabileşte un sindrom cronic, caracterizat prin insomnie, apatie, printr-o

adevărată psihoză paranoidă.La femeile cocainomane, incidenţa avorturilor este de 36% iar

procentul naşterilor premature este mult superior faţă de normal.

Simptomele sevrajului includ oboseala şi depresia.Tratamentul include

internarea într-un mediu spitalicesc şi îngrijire psihoterapeutică.

2.Cannabisul şi derivaţii săi (marijuana, haşiş)

Cânepa (cannabis sativa) este o plantă care are plante femelă diferite de

plante mascul şi este originară din Asia Centrală, de unde s-a răspândit în celelalte ţări.Planta

femelă secretă în jurul vârfurilor înflorite o răşină dotată cu proprietăţi fiziologice active.Ea

este cea care furnizează produsele utilizate de toxicoman (Porot A. Şi Porot M., 1999).

Cannabisul se utilizează sub trei forme (ibidem) :

a.răşina secretată este modelată în plăci sau mici batoane în vederea consumării;

b.cânepa ca atare este culeasă şi uscată, tocată şi amestecată apoi cu anumite

sorturi de tutun.Ea poartă denumiri diferite: bhang şi ganja (India), kif (Algeria, Maroc),

marijuana (America).Toate acestea au grade diferite de toxicitate : marijuana este relativ slabă

şi analoagă cu bhang-ul.Ganja este de trei ori mai puternică decât bhang-ul, iar haşişul este de

două-trei ori mai puternic decât ganja.

c.haşiş lichid care se administrează prin injectare sau pe cale orală

Preparatele utilizate de toxicomani se clasează în trei categorii :drogurile de

fumat sub formă de ierburi sau bastonaşe transformate în pudră şi amestecate în tutun, rulate

apoi sub formă de ţigări numite „joint”, droguri de băut şi droguri de mâncat sub formă de

dulciuri.

Beţia cannabică a fost descrisă ca având mai multe faze.Prima este faza de

excitaţie euforică.La o oră sau două de la ingerare subiectul manifestă o senzaţie de bunăstare

fizică şi morală, de mulţumire interioară, de fericire intimă şi imposibil de definit.Această

fericire profundă este expansivă şi comunicativă.A doua fază este cea de exaltare senzorială

şi afectivă.Ea se manifestă printr-o acuitate crescută a percepţiilor ce dă naştere unor

halucinaţii.Individul este extrem de susceptibil trecând de la tandreţe, la impulsivitate bruscă

cu ieşiri agresive.În această fază noţiunile de timp şi spaţiu sunt profund perturbate, timpul se

micşorează, distanţele se măresc.Faza extatică este de beatitudine liniştită, traversată uneori

de viziuni.După câteva ore de la destinderea extatică subiectul adoarme (Abraham şi

colaboratorii, 2004).

Folosirea uzuală a cannabisului duce la dependenţă.În această fază pot

surveni episoade acute cu accese de agitaţie delirantă, pusee anxioase şi reacţii

criminale.Adesea, episoadele acute se prelungesc printr-o stare de apatie, de indiferenţă, de

atenuare a afectivităţii.

Efectele de sevraj pot include agitaţie, insomnie, iritabilitate şi

anxietate.Intoxicaţia cronică impune dezintoxicare şi izolare, dar recidivele sunt destul de

frecvente.

3.Opiul şi derivaţii săi

Opiul brut este sucul îngroşat, vâscos, cules prin incizarea capsulei încă

verzi a unui soi special de mac, papaver somniferum album, cultivat în special în ţările

asiatice.Multă vreme, morfina a fost principalul derivat din opiu, dar ea a făcut loc astăzi

heroinei care este considerată de trei ori mai puternică (Richard şi Senon, 2005).

Opiul şi derivaţii se folosesc în primul rând împotriva durerilor foarte acute

şi persistente ale unor maladii.

Opiomanii îşi păstrează multă vreme o sănătate aparent normală şi o

activitate intelectuală şi profesională suficientă, dar aceşti indivizi sunt vulnerabili în faţa

infecţiilor.

Toxicomania opiacee cunoaşte mai multe căi de administrare: injectare

subcutanată sau absorbţiile bucale, respiratorii (Abraham şi colaboratorii, 2005) :

a.fumătorii de opiu folosesc reziuul de opiu încă bogat în morfină.Efectele sunt

fericirea liniştită şi contemplativă, exaltarea imaginaţiei.

b.mâncătorii şi băutorii de opiu consumă opiu sub formă de pilule sau de elixir

sedativ care în prezent se eliberează doar în farmacii.

c.morfinomanii se injectează mai ales pe parte exterioară a coapselor, pe

antrebraţe, în zona abdominală.Injectarea determină o exaltare intelectuală însoţită de un calm

fizic.Morfinomanul îşi păstrează destul de mult timp luciditatea intelectuală şi o judecată

suficient de bună.

d.codeinomanii

e.heroinomanii.Heroina se prezintă ca un praf, o pudră albă, cristalizată.Cea

oferită astăzi pe piaţă conţine rareori mai mult de 2% substanţă pură.Heroina este de cinci ori

mai toxică decât morfina, are o acţiune mai brutală. Efectele psihofiziologice ale heroinei sunt

mai brutale decât ale morfinei cu un accent pus pe impulsivitate în momentul dezobişnuirii şi

cu o angoasă respiratorie mai violentă.Majoritatea indivizilor utilizează astăzi injectarea

heroinei pentru senzaţia de fericire intensă, calmare a tensiunilor psihice imediat după

injectare.Acest efect foarte puternic este urmat apoi de o fază stuporoasă însoţită de greţuri,

senzaţii de vertij.Heroinei injectate pe cale intravenoasă i se datorează cel mai des moartea

prin supradoză.Unul dintre semnele cele mai sigure prin care se depistează utilizatorii de

heroină este modificarea venelor care devin maronii.

Dacă se utilizează mai multe zile, opiul dezvoltă dependenţă cu consecinţe

grave.Dezobişnuirea bruscă generează anxietate crescândă cu agitaţie, crize impulsive,

transpiraţie abundentă, răcirea extremităţilor, paloare, tahicardie.(Porot A.şi Porot M.,1999).

Cura toxicomanilor de opiu este decurajantă pentru că întâlnim numeroase

recidive.Un toxicoman se dezobişnuieşte prin izolare riguroasă, absolută şi prelungită într-un

aşezământ specializat.După trei săptămâni subiectul încetează să mai sufere într-o manieră

foarte penibilă, dar starea de trebuinţă fiziologică încă nu a dispărut.De aici şi numeroasele

recidive.

4.Solvenţii volatili

Iniţial, adolescenţii erau cei care inhalau vaporii rezultaţi din lipici.Apoi, au

fost folosite tot felul de produse: solvenţi, adezivi, dizolvanţi, lacuri, produse petroliere,

etc.Toate aceste produse au o acţiune toxică asupra organismului în special asupra sistemului

nervos, a ficatului, inimii, plămânilor, aparatului digestiv.Efectele asupra psihismului sunt :

starea de ebrietate sau euforie, uneori halucinaţii.Pe termen lung se observă perturbări afective

şi heteroagresivitate (Porot A., Porot M., 1999).

Manifestările intoxicaţiei apar în câteva momente de la administrare şi pot dura

câteva minute sau cel mult o oră.Tabloul simptomatic este caracterizat de: ameţeală,

incoerenţă ideo-verbală, manifestări halucinatorii, anxietate sau euforie şi agresivitate.

Frecvenţa utilizării este greu de evaluat, vârsta preferenţială este de la 11 la 16

ani.Există o formă tipică de consum care apare la copii de 13-15 ani fără probleme sociale sau

şcolare.Motivele pentru consum sunt curiozitatea şi presiunea covârstnicilor.Intoxicarea se

face în grup mic şi în secret.A doua formă este un consum bi- sau trisăptămânal şi apare la

unii copii cu probleme familiale şi şcolare (ibidem).

5.Anestezicele (PCP)

Phencyclidina (PCP) a fost dezvoltată iniţial de o companie farmaceutică dar

s-a renunţat la folosirea ei medicală pentru că declanşează simptoame de tip schizofrenic.Este

disponibilă ilegal ca o pudră albă, cristalină, care poate fi dizolvată fie în alcool, fie în

apă.Utilizarea ei a fost mai întâi orală, apoi a apărut obiceiul de a o fuma şi apoi de a o

injecta.Efectele sunt în funcţie de calea de administrare: dacă se foloseşte dizolvată efectele

apar în câteva secunde, fumată efectele apar în 2 până la 5 minute, iar sub formă de pastile sau

amestecată cu mâncarea efectele apar după 30 de minute.Efectele se menţin 4-6 ore şi uneori

mult mai mult. PCP poate determina reacţii psihotice, cu comportament neadecvat, adesea

violent, agitaţie, euforie, halucinaţii, dezorientare (Vintilă, 2004).

Dozele scăzute de PCP produc euforie şi scăderea inhibiţiei.Dozele medii pot

cauza anestezierea la nivelul întregului organism, cu tulburări de percepţie care pot genera

reacţii de panică şi comportamente defensive violente.Doze mari pot produce paranoia,

halucinaţii auditive, psihoze, similare cu schizofrenia.Dozele masive pot produce aritmii

cardiace, rigiditate musculară, convulsii, insuficienţă renală acută şi chiar

moartea.Phencyclidina generează dependeţă psihică şi fizică.Dezvoltarea toleranţei este

contestată.

6.Halucinogenele sau psihodislepticele (mescalina, psilocybina, L.S.D.)

Mescalina este un alcaloid de peyotl, un cactus din Mexic.Ciupercile

halucinogene au ca principal alcaloid psilocybina.Un derivat al acidului lisergic sau L.S.D.

(Lysergic Saüre Diethylamid) este la origine un derivat al cornului de secară.L.S.D. este un

halucinogen extrem de puternic, fiind necesare doze mici pentru a produce efectul.Comparativ

cu L.S.D.-ul , psilocybin este de 100-200 de ori mai slab, iar mescalina este de aproximativ de

4000 de ori mai slab.Halucinogenele sunt de obicei asociate cu atacuri de panică în

momentele culminante ale experienţei cu drog.Absenţa necesităţii de a repeta experienţa cu

drog, absenţa dependenţei sunt alte caracteristici ale halucinogenelor.Consumarea de

psihedelice poate genera experineţe de ieşire din spaţiul nostru conceptual.(Vintilă,2004)

Efectele acestor trei produse sunt destul de asemănătoare.Totul începe cu o

stare de veselie, de râs, de expansivitate.Curând, subiectul intră într-o perioadă de alterări ale

simţurilor şi de tulburări afectivo-intelectuale şi de comportament, precum şi de efecte

organice (PorotA. şi Porot M.,1999).

Halucinogenele provoacă o hipersensibilitate senzorială care alterează şi

exaltă simţurile.Ele afectează în special văzul.Sunt prezente iluziile vizuale: culori cu

intensitate sporită, obiectele au o luminozitate intensă, forma şi distanţele sunt perturbate,

contururile şi suprafeţele sunt distorsionate.Pe plan auditiv apar iluzii privind intensitatea sau

localizarea fenomenelor sonore (ibidem).

Drogurile alterează personalitatea, dezorganizează conştiinţa.La început

activitatea intelectuală este aparent accentuată, subiectul vorbeşte mult şi se poate nota o

aparenţă de pierdere a ideilor.Discursul său vădeşte o autoadmiraţie şi o autosatisfacţie fără

limite.

Utilizarea necontrolată a acestor produse poate determina reacţii anxioase ce

provoacă panică în decursul căreia unii bolnavi încearcă să se sinucidă.În aceste cazuri,

fantasmele psihodisleptice persistă în mod obsedant sau revin chiar fără consumul unei noi

doze de drog. Alteori, drogul poate provoca o veritabilă decompensare urmată de declanşarea

unei psihoze.

L.S.D. este uşor de sintetizat în mod aproape artizanal.Este un produs incolor,

inodor şi insipid care acţionează chiar şi în cantităţi de micrograme.Efectul dominant al

intoxicaţiei lisergice este halucinator.Experienţa durează între şase şi douăsprezece

ore.Adepţii acestui drog sunt, de obicei, tineri intelectuali de 18-25 de ani, băieţi şi fete

(Richard şi Senon, 2005).

Efectele raportate de utilizatorii de L.S.D. sunt : dezinhibiţia comunicării,

modificări ale percepţiiilor cu tulburări vizuale şi auditive, modificări ale noţiunii de

timp.Subiectul care a consumat L.S.D. face deseori o bună prezentare a iluziilor şi

halucinaţiilor sale, dar spune că se simte detaşat de sine.Subiectul recunoaşte interlocutorul,

răspunde adecvat întrebărilor.Nu sunt posibile acţiunile complexe, concentrarea atenţiei este

dificilă, este vorba deci de scăderea capacităţii de concentrare.Noţiunile de timp şi spaţiu sunt

perturbate : duratele şi distanţele sunt apreciate greşit.Dispoziţia este variabilă, ea trece de la

euforie la anxietate, de la anxietate la impulsivitate.Comportamentul este caracterizat de

inerţie şi de lipsă de reacţie (Vintilă, 2004).

7.Amfetaminele (ecstasy)

Amfetaminele sunt droguri care accelerează funcţionarea

organismului.Efectele fizice ale amfetaminei sunt similare cu cele ale altor droguri

stimulente.Consumatorii experimentează sentimente de euforie, alertă crescută şi o energie

crescută.Creşte activitatea cardiacă, respiratorie şi presiunea sanguină, senzaţiile de oboseală

şi foame sunt diminuate.Pot apărea palpitaţii.Apar tulburări de vorbire, cu alternanţă de

vorbire precipitată, agitată şi încetinită.Dozele mari pot duce chiar la colaps

fizic.Amfetaminele doar anulează nevoia de odihnă şi mâncare, nu o suplinesc (Vintilă,2004).

Amfetaminele produc iniţial plăcere fizică, aşa încât consumatorii doresc să

repete consumul de drog.Consumul de amfetamine sporeşte încrederea în sine, ducând la

ignorarea realităţii şi a limitelor personale, consumatorii crezând că sunt capabili să realizeze

obiective pe care nu le pot îndeplini în stare normală (ibidem).

Efectele imediate sunt comunicarea excesivă, agresivitate sporită, respiraţie

şi bătăi ale inimii accelerate, halucinaţii vizuale şi auditive.Apoi, acţiunile devin compulsive,

repetitive, iar pe termen lung apar tulburări mintale asemănătoare schizofreniei paranoide,

malnutriţie şi îmbolnăviri repetate datorită dietei sărace şi a lipsei somnului.

Amfetaminele provoacă dependenţă, în lipsa consumului apar simptomele de

sevraj : epuizarea severă, somn profund ce durează 24-28 de ore, depresie profundă, reacţii

anxioase.

Ecstasy (MDMA) este vândut sub formă de comprimate albe sau

cafenii.Ecstasy oferă o minunată stare de bine, căldură, iubire şi experienţă empatetică.

Simţurile rămân clare, emoţia este intensificată, gelozia şi neîncrederea sunt înlocuite cu un

sentiment al dragostei universale.Dezamăgitor, însă această primă experienţă nu va mai fi

trăită la fel de intens niciodată.Contrar unei opinii răspândite MDMA nu este afrodisiac, dar

permite înlăturarea inhibiţiilor sociale, cu o creştere a sezualităţii şi a nevoilor de contacte

intelectuale şi fizice, asociate cu o scădere a anxietăţii şi a caracterului defensiv.După

administrare mulţi consumatori descriu o perioadă de dezorientare de aproximativ 30 de

minute, urmată de o perioadă de stimulare euforică de 3 până la 6 ore, în care comunicarea cu

o altă persoană este ameliorată, perioadă ce se caracterizează prin abolirea senzaţiei de

oboseală şi prin tulburări de memorie.Această fază produce o stare de epuizare şi de depresie

de aproximativ opt ore, care uneori poate favoriza utilizarea altor droguri pentru înlăturarea

efectelor (Richard şi Senon, 2005).

Utilizarea ecstasy-ului alterează performanţele profesionale, şi, mai grav,

cele rutiere, în special datorită oboselii ce urmează consumului acestei substanţe.

Se estimează că 75% dintre consumatorii de droguri injectabile sunt

contaminaţi cu virusul hepatitei C şi în jur de 40% cu virusul hepatitic B.Oficial, numărul de

cazuri de HIV/SIDA este foarte mic dar s-ar putea ca numărul real să fie mai mare. (Richard

şi Senon, 2005).

Infracţionalitatea legată de consumul şi traficul de droguri a crescut

constant începând cu 1990, tendinţa accentuându-se în ultimii ani.Dacă în anul 1989 s-au

înregistrat numai 11 infracţiuni legate de droguri, în 2003 s-au înregistrat 1462.Cantităţile de

droguri confiscate au crescut de la câteva kilograme pe an (475 kg în perioada 1970-1990) la

sute şi chiar mii de kilograme anual (5569 kg în 1996) (ibidem).

Conform Direcţiei Generale a Penitenciarelor, în anul 2003 s-au declarat

consumatoare de droguri un număr de 1504 persoane deţinute, comparativ cu 1065 în anul

2001 şi 1131 în 2002.

2. Dependenţa de droguri

Drogurile creează dependenţă, ceea ce înseamnă că, după un timp,

consumatorul îşi pierde libertatea de a alege, de a fi el însuşi.

Dependenţa este o stare de intoxicaţie acută, caracterizată prin necesitatea

constrângătoare de folosire a drogurilor.Cele patru trăsături care definesc dependenţa, sub

forma ei completă sunt (Stroescu, 1999) (apud Abraham şi colaboratorii, 2004) :

a.dependenţa psihică, definită ca dorinţa imperioasă şi irezistibilă ce obligă pe

toxicoman să continue utilizarea drogului care i-a adus dependenţa, pentru a înlătura

disconfortul psihic.Efectul plăcut, îndeamnă la repetarea administrării, ducând în cele din

urmă, prin întărirea repetată a condiţionării, la învăţarea comportamentului ce caracterizează

dependenţa.La aceasta poate contribui reactivitatea particulară a individului care resimte mai

intens satisfacţia creată de drog.Dependenţa psihică se întâlneşte în toate cazurile de

dependenţă, având pentru fiecare drog în parte, anumite particularităţi;

b.toleranţa, adică diminuarea progresivă a efectului la repetarea administrării,

respectiv necesitatea creşterii dozei pentru a obţine efectul scontat;

c.dependenţa fizică, adică necesitatea de a continua folosirea drogului pentru a

evita tulburările, uneori grave, care apar la întreruperea administrării – sindromul de

sevraj.Modul de manifestare a sevrajului diferă în funcţie de drog;

d.psihotoxicitatea se manifestă prin tulburări de comportament, uneori cu aspect

psihotic, care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari a substanţelor care creează

dependenţa.

Dependenţa de tip morfinic cuprinde atât dependenţa psihică cât şi pe cea

fizică, acestea fiind înoţite de toleranţă.Dependenţa psihică este însoţită de efecte euforizante,

este puternică, determinând dorinţa imperioasă de a consuma din nou drogul.Toleranţa este

apreciabilă.Sindromul de sevraj este violent, greu de suportat de către organism, reluarea

administrării este determinată nu numai de dependenţa psihică, ci şi de cea fizică (ibidem).

Dependenţa de tip amfetaminic are ca principale caracteristici, dependenţa

psihică şi toleranţa, dependenţa fizică este rară.

Dependenţa de tip cocainic se caracterizează atât prin dependenţă psihică,

care se instalează rapid şi este puternică, cât şi prin toleranţă avansată.Dependenţa fizică este

puţin accentuată.

Dependenţa de tip barbituric implică dependenţă psihică şi fizică foarte

puternice.Sevrajul, este foarte greu de suportat putându-se ajunge prin complicaţii, chiar la

moarte.

Dependenţa generată de tranchilizante este asemănătoare cu cea determinată

de barbiturice, cu singura diferenţă că dependenţa psihică este foarte rară.

Dependenţa generată de L.S.D. se caracterizează prin lipsa dependenţei

fizice şi a toleranţei.

Dependenţa de cannabis se carcaterizează prin dependenţă psihică şi

toleranţă, fără a fi prezentă dependenţa fizică, cu excepţia cazurilor de consum exagerat.

Dependenţa de droguri poate fi explicată prin determinanţi sociali,

psihologici, biologici şi familiali.

> Determinanţii sociali. Dependenţa este explicată ca o formă de devianţă de la

o normă, sau ca o formă de conformare la normele grupului.Norma este o regulă socială sau

de conduită sau un standard comportament la care aderă un grup.Conformitatea presupune

supunerea la normele grupului, iar obedienţa la prescripţiile unei autorităţi.

> Determinanţii psihologici.Nu există un anumit tip de personalitate care să

creeze predispoziţie pentru abuzul de droguri, dar există trăsături de personalitate frecvent

întâlnite la toxicomani.Aceste trăsături psihologice predispozante sunt : control slab al

impulsurilor, evitarea situaţiilor stresante, tendinţe depresive, stimă de sine scăzută, frică de

durere şi agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social.

> Determinanţii biologici. La anumite persoane există deficienţe metabolice la

nivelul centrilor plăcerii ce determină individul să găsească metode de a obţine stările căutate.

> Determinanţii familiali.Un comportament adictiv la părinţi poate induce o

stare de predispoziţie copilului.

Factorii de risc sunt grupaţi în 4 categorii (Abraham şi colaboratorii, 2004):

a.factorii socio-culturali

> legi care promovează folosirea;

> standarde sociale care promovează folosirea drogurilor legale;

> existenţa ofertei;

> condiţii economice precare.

b.factori interpersonali

> antecedente ale consumului în familie;

> atitudine favorabilă a familiei faţă de droguri;

> circumstanţe familiale precare;

> certuri în familie sau divorţ;

> prieteni care sunt consumatori.

c.factori psihosociali

> tulburări de comportament existente în copilărie;

> eşec şcolar;

> tensiuni în şcoală;

> atitudine favorabilă faţă de consum;

> începerea consumului la vârstă fragedă.

d.factori biogenetici

> factorii genetici determină vulnerabilitatea;

> vulnerabilitatea psiho-somatică pentru efectul substanţelor.

Criteriile de stabilire a dependenţei de droguri sunt:

1.preocuparea pentru procurarea substanţei .Pentru un dependent un

prieten este o persoană care îl ajută să-şi procure droguri, iar un duşman este cineva care îl

denunţă la poliţie.Datorită caracterului ilicit al consumului de droguri toxicomanul poate trăi

experienţa izolării de tipul „eu împotriva lumii”.Dependentul face orice pentru a-şi putea

procura drogul, chiar devine dealer.

2.folosirea unei cantităţi mai mari de drog decât a anticipat utilizatorul.Nici

un individ care consumă droguri nu s-a gândit să devină dependent.În momentul în care îşi dă

seama că nu mai poate controla consumul dependenţa este deja instalată.Până atunci percepe

consumul celorlalţi ca fiind mai ridicat decât al lui.

3.creşterea toleranţei la droguri.După trecerea unei perioade de timp de la

primul consum de droguri apare obşnuinţa, care atrage după sine creşterea progresivă a

dozelor.

4.sindromul caracteristic abstinenţei (sevrajul).

5.folosirea drogului pentru a controla sau a evita simptomele

abstinenţei.După fiecare doză de drog consumatorul cunoaşte extazul.După scurt timp însă,

urmează depresia ce-l determină pe consumator să dorească să repete doza.Acest cerc vicios

se repetă mereu, consumatorul ajungând în stadii avansate ale dependenţei încercând mai mult

să evite efectele negative decât să obţină starea de plăcere.

6.eforturi repetate de a renunţa la consumul de droguri.Consumatorul de

droguri se confruntă cu încercări repetate de a renunţa la consum.Între condamnarea din

partea societăţii pentru consum şi încurajările prietenilor consumatori , toxicomanul oscilează

mereu.

7.consumul de droguri în momente nepotrivite sau când abstinenţa afectează

viaţa de zi cu zi. Pentru dependent, drogul constituie un antidot antistres pe care îl consumă în

momente nepotrivite pe parcursul zilei cum ar fi la serviciu sau la volan.

8.reducerea activităţilor sociale , profesionale sau recreaţionale pentru a

continua consumul de droguri.Dependenţa de droguri are ca şi consecinţe absenţa implicării în

viaţa familiei, renunţarea la vechiul anturaj, scăderea interesului pentru preocupările

intelectuale şi cele sportive.

9.consumul de droguri continuă cu toate problemele sociale, emoţionale sau

fizice.Pentru dependent procurarea drogului este prioritară, nimic altceva nu contează

(ibidem).

Căile de administrare sunt calea orală, bucală sau sublinguală, calea

inhalatorie, calea injectabilă, calea transmucozală şi cea cutanată.

Cel mai important efect al drogurilor se produce prin alterarea funcţiilor

cerebrale.Pentru că drogul nu poate fi injectat direct în creier acesta ajunge după adminstare în

circuitul sanguin şi de acolo la creier.După ce drogul este prezent în organism acesta nu

ajunge direct la creier, efectele acestuia sunt determinte de cantitatea de drog care ajunge prin

circuitul sanguin la etajele cerebrale superioare.Eliminarea drogului din organism se face prin

transformări chimice la nivelul ficatului sau prin excreţie.Excreţia se poate face prin plămâni

sau prin fluidele corpului : transpiraţie, lacrimi, salivă, urină, bilă.

3. Consumul de droguri la tineri

Drogurile constituie o problemă majoră cu care se confruntă tânăra

generaţie.Părinţii şi profesorii sunt total nepregătiţi pentru a face faţă acestei situaţii.De aceea,

asaltul traficanţilor de droguri asupra locurilor fecventate de tineri, asupra liceelor şi

campusurilor universitare devine foarte greu de controlat.Pentru prevenirea acestei situaţii este

necesară informarea populaţiei.Câteva din aceste posibilităţi sunt:

> învăţarea.Este recomandabil să se cunoască cât mai multe informaţii despre

droguri.Pentru a avea un impact mai puternic se recomandă ca procesul de învăţare să se

facă împreună cu adolescenţii şi apoi să se comenteze informaţiile.

> comunicarea.Dacă anturajul, cel adult, se interesează şi este preocupat în mod

real de grijile, temerile şi bucuriile adolescenţilor se creează premisele unei comunicări

sincere şi bazate pe încredere.Această comunicare trebuie să ţină cont şi de dorinţa de

intimitate a tinerilor, deci nu este recomandabilă forţarea unor răspunsuri.

> cunoaşterea.Dacă sunt cunoscute calităţile şi defectele tinerilor de către

persoanele din anturaj, aceştia pot fi sprijiniţi când întâmpină greutăţi şi nu vor mai fi

nevoiţi să apeleze la surogate de fericire.Cunoaşterea anturajului tânărului este, de

asemenea importantă, pentru că se pot afla informaţii despre valorile covârstnicilor şi se

mai poate verifica comportamentul adolescentului în afara casei.

> atenţia.Orice indiciu care poate sugera un consum de droguri trebuie luat în

considerare.

Principalii indici care pot sugera un consum de droguri sunt (Băban, 2003):

> schimbarea bruscă a comportamentului;

> scăderea memoriei;

> pierderea gradată a interesului faţă de familie, prieteni, şcoală, sport, pasiuni;

> schimbarea prietenilor şi încercarea de ascundere a lor;

> ochi injectaţi, pupile dilatate sau concentrate, coordonare deficitară a mişcărilor

oculare;

> acte de furt, minciuni;

> vorbire rapidă sau încetinită;

> lipsa inexplicabilă a banilor sau a obiectelor de valoare din casă;

> irascibilitate sau agresiune;

> treceri fără motiv de la bucurie sau tristeţe;

> pierderea sau creşterea apetitului;

> stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice sau neoboseală sau insomnie;

> ascultarea unor melodii care încurajează consumul de droguri;

> mirosuri sau pete neobişnuite pe piele sau pe îmbrăcăminte, urme de înţepături,

vânătăi;

> deţinerea de prafuri, capsule, fiole, seringi, ace, etc.;

> asumarea de comportamente de risc : conducerea autovehiculelor, relaţii

sexuale neprotejate;

> probleme cu legea.

Efectele grave ale consumului de droguri includ (Băban,2003) :

> accidente de maşină – consumul de droguri este una dintre principalele cauze

ale accidentelor de maşină în care sunt implicaţi adolescenţii şi tinerii;

> violenţă şi delicvenţă – adolescenţii care consumă droguri sunt predispuşi la

acte de violenţă;

> comportamente sexuale de risc – riscul pentru sarcini nedorite, infectarea cu

boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV/SIDA este foarte mare;

> costuri emoţionale – consumul de droguri scade stima de sine, creşte riscul de

apariţie a depresiei şi a agresivităţii, creează probleme cu prietenii, şcoala sau părinţii;

> suicidul – în multe cazuri consumul de droguri duce la suicid.

Un studiu efectuat de Ana Stoica-Constantin şi Ticu Constantin

investighează fenomenul consumului de droguri în România (Ferreol (coord.), 2000).Prima

parte a studiului pe care o vom analiza în continuare urmăreşte identificare factorilor

favorizanţi şi a factorilor inhibitori pentru consumul de droguri în rândul

adolescenţilor.Rezultatele studiului au scos în evidenţă că 92,9% dintre subiecţi nu au

consumat niciodată droguri, 4,5% declară că au încercat câteva, 1,2% declară că obişnuiesc să

consume droguri.În opinia adolescenţilor cauzele interne ale consumului de droguri sunt

curiozitatea, dorinţa de senzaţii tari, lipsa de maturitate, problemele personale, singurătatea,

iar cele externe sunt anturajul, climatul familial defavorabil, nivelul cultural sau intelectual

redus, lipsa informaţiilor despre droguri şi imitarea modelelor din filme.Cauzele interne au

ponderi similare în determinarea comportamentului de consum, în timp ce cauzele externe

sunt mai degrabă stereotipice spun autorii studiului.În ceea ce priveşte situaţiile favorabile

consumului de droguri, acestea sunt prietenia toxicomanilor, distracţiile (petreceri, discoteci,

baruri) şi frecventarea anumitor grupuri.De cealaltă parte, factorii inhibitori sunt tăria de

caracter, teama de dependenţă, conştientizarea pericolului, gradul de cultură sau educaţie,

teama de părinţi şi mediul în care trăiesc.

Metodele de prevenire a consumului de droguri includ conform, O.S.A.P.

(Office for Substance Abuse Prevention – USA), strategiile individuale, strategiile de grup,

cele care vizeză şcolile şi părinţii şi campaniile mass-media.Cele mai eficiente sunt metodele

combinate (Abraham şi colaboratorii, 2004).

a.Strategiile individuale constau în schimbarea atitudinii, comportamentului şi

a nivelului de cunoştinţe despre droguri.Asemenea strategii se adresează unei persoane în

individualitatea sa.În această categorie se încadrează următoarele metode:

> tactici de înfricoşare, care au scopul de îndepărtare a grupului ţintă de un

anumit comportament, bazându-se pe sentimente de anxietate;

> tehnici ce folosesc mesaje sensibilizante;

> tehnici de abordare afectivă şi interpersonală.Programele urmăresc

îmbunătăţirea imaginii personale, a deciziei, a aptitudinilor de comunicare;

> oferirea de activităţi alternative.Principalul scop este crearea unor situaţii

provocatoare care să îndepărteze plictiseala;

> abordarea informativă porneşte de la supoziţia că oamenii folosesc droguri

pentru că nu sunt suficient informaţi despre efectele negative ale consumului.Dacă

informaţiile vin de la o sursă pe care grupul ţintă o consideră de încredere, oferirea de

informaţii poate avea un rol important;

> abordarea „mi s-ar fi putut întâmpla mie” porneşte de la presupunerea că, deşi

tinerii sunt conştienţi de pericolele consumului de droguri, ei presupun că acestea nu se vor

răsfrânge asupra lor;

> „a şti să lucrezi cu emoţiile” – această metodă este bazată pe teoria că oamenii

folosesc drogurile ca o reacţie la problemele emoţionale.Se urmăreşte creşterea rezistenţei la

stres şi detectarea grupurilor de risc;

> îmbunătăţirea deprinderilor sociale.Aceste programe sunt direcţionate spre

îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, întărirea asertivităţii şi încurajarea participanţilor să

reziste la presiunea socială;

> identificarea comportamentului antisocial la vârste tinere.La baza acestei teorii

stă principiul conform căreia agresivitatea, rebeliunea, nerăbdarea şi timiditatea pot fi

indicatori timpurii ai problemelor comportamentale de mai târziu.Programele urmăresc

descoperirea acestor copii în fazele lor incipiente şi orientarea lor spre o direcţie mult mai

acceptabilă social.

b.Strategii de grup.Aceste strategii au în general o influenţă majoră, în

special în cazul adolescenţilor.

c.Strategii care vizează şcolile – presupun stabilirea unui centru de

consiliere în care şcolile şi organizaţiile din exterior lucrează împreună pentru a formula

mesaje clare împotriva consumului de droguri.

d.Strategii care vizează părinţii

e.Campaniile mass-media sunt foarte eficiente în combinaţie cu strategiile

de prevenţie individuale (ibidem).

Din anul 1999, România a intrat în rândul ţărilor care aplică programul

ESPAD (European School Project and Alcohol and other Drugs) pentru a determina

cunoştinţele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul de

droguri.Rezultatele ESPAD 2003 au arătat o triplare a consumului de ecstasy în 2003

comparativ cu anul 1999. 55,5% dintre elevi încep să consume bere înainte de vârsta de 14 ani

(dublare a proporţiei faţă de 1999), în timp ce 50% dintre respondenţi au declarat că au

consumat vin înainte de vârsta de 14 ani (7% spor de creştere faţă de 1999).Debutul precoce

(până la vârsta de 14 ani) al consumului de marihuana/haşiş, cocaină, heroină înregistrează

scăderi faţă de 1999.Cele mai cunoscute droguri printre elevi au fost : heroina, cocaina,

marihuana/haşiş şi tranchilizantele/ sedativele (Richard şi Senon,2005).

Tinerii din România care încearcă să consume droguri, utilizează, în primul

rând, drogurile experimentale, recreaţionale (marijuana, haşiş, extasy, LSD, alcool etilic +

medicamente), cel mai des marijuana şi haşiş.Tendinţa de consum a produselor de cannabis

este stabilă (8,9–9%), dar utilizarea LSD-lui este în creştere (0,2–1,8–2,4%), în rândul

persoanelor care au afirmat că consumă droguri.Tendinţa prezentată cu privire la substanţele

narcotice consumate în România este întărită şi de concluziile raportului EMCDDA, 2002,

privind ţările candidate, conform cărora consumul experimental, recreaţional de droguri

devine, în mod tot mai evident o parte integrantă a culturii tinerilor din ţările candidate (Degi,

2002).

Capitolul III

1. Motivaţia

Motivul este acel fenomen psihic ce are un rol esenţial în declanşarea,

orientarea şi modificarea conduitei, iar motivaţia este constituită din ansamblul motivelor,

mai bine zis din structura tuturor motivelor pentru că ele nu sunt pe acelaşi plan

(Cosmovici,1996).

Se presupune că la baza motivaţiei ar sta principiul homeostaziei potrivit căruia

organismele tind să-şi menţină o stare de echilibru în ciuda modificărilor mediului.Dacă există

elemente care perturbă echilibrul organismului, acesta reacţionează.Acest model explică doar

trebuinţele bazale (de hrană, de apă).În cazul unor serii de comportamente cum ar fi

curiozitatea, căutarea companiei celorlalţi nu mai putem vorbi de ameninţări directe la nivel

fiziologic.

Motivele sunt de două feluri : nevoi şi obiective.Nevoile reprezintă un deficit

specific care trebuie satisfăcut.Obiectivele sunt specifice omului şi presupun ajustarea

mediului la cerinţele umane.Diferenţa dintre motive este dată de nivelul adaptării, nevoile

conducând la o adaptare homeostatică, iar obiectivele fiind responsabile de o adaptare creativă

(Miuţ, 2001).

Un alt punct de vedere asupra structurilor motivaţionale pune în discuţie

trebuinţele şi motivele.Trebuinţa traduce o stare de dezechilibru şi dă naştere unei tendinţe

adică unei porniri spre mişcare.Reducerea tendinţei stă la baza comportamentului.În acelaşi

timp pot să apară mai multe tendinţe care, dacă sunt contrare, inhibă comportamentul.De

asemenea, conceptul de reducere a tendinţei explică doar nevoile elementare (Cosmovici,

1996).

O clasificare a tendinţelor întocmită de H. Tomae, vorbeşte de „tematicile

existenţei”, preocupări fundamentale, în spatele cărora stau motive stabile.Sunt descrise şase

domenii :

a. tematica reglativă cuprinde domeniul trebuinţelor vitale : de hrană, apă,

căldură, adică nevoile de ordin material.Aici se mai adaugă agresivitatea şi tendinţa păstrării

echilibrului sufletesc;

b.tematica integrării sociale, nevoia de societate, de comunicare, colaborare;

c.tendinţa spre ridicare socială : ambiţia, dorinţa de a-i depăşi pe alţii;

d.activarea existenţei, fuga de monotonie şi plictiseală, dorinţa de aventură;

e. tematica creativă ori a realizării de sine cuprinde nu dor nevoia de creaţie în

artă sau şiinţă ci şi nevoia de a fi competent, de a-ţi realiza aptitudinile într-un anumit

domeniu;

f.tematica normativă se referă la tendinţa supunerii la normele şi regulile

sociale (Cosmovici, 1996).

Cea mai cunoscută teorie explicativă a motivaţiei umane este cea a lui Maslow

care propune o ierarhie a nevoilor sub forma unei piramide.La baza piramidei sunt nevoile

bazale, importante pentru supravieţuire cum sunt cele fiziologice şi cele de securitate.Tot între

nevoile bazale, dar trecând înspre planul social, şi urcând spre vârful piramidei, sunt nevoia de

apartenenţă şi nevoia de stimă şi statut.Meta-nevoile cuprind nevoi cognitive, estetice, de

autorealizare şi nevoia de transcendenţă.

Dinamica trebuinţelor este directionată de câteva reguli (Munteanu,2003):

> o trebuinţă devine forţa motrică a comportmentului dacă nu este satisfăcută;

> pentru a trece la o trebuinţă superioară, cea imediat anterioară trebuie

satisfăcută în proporţie de cel puţin 25% ;

> cu cât urcăm spre vârful piramidei cu atât e vorba de trebuinţe mai specific

umane.

Motivaţia leagă persoana de lume, de exterior, de mediul fizic de unde se

recepţionează toate informaţiile.Aceste informaţii sunt selectate în funcţie de nevoia care

trebuie satisfăcută dând astfel sens activităţii individului.

2. Stima de sine

Stima de sine este una dintre dimensiunile fundamentale ale personalităţii.Ea se

referă la raportul pe care îl are fiecare despre el însuşi.Este o privire-judecată despre noi

înşine, vitală pentru propriul echilibru psihic.Când este pozitivă, relativ ridicată, ea ne permite

să acţionăm eficient, să facem faţă dificultăţilor existenţei (Lelord şi André,1999).

Mai mult, specialiştii susţin că, dintre toate judecăţile pe care le formulăm în viaţă,

nici una nu are atât de mare importanţă ca aceea referitoare la noi înşine (Branden, 1996)

(apud Albu, 2002).

Stima de sine este o nevoie umană profundă şi puternică, esenţială pentru o

adaptabilitate sănătoasă a individului, adică pentru funcţionarea lui optimă şi împlinirea de

sine.Ea se referă:

a .pe de o parte, la încrederea în capacitatea proprie de a gândi, în

capacitatea de a face faţă provocărilor vieţii;

b.pe de altă parte, se referă la încrederea în dreptul şi posibilitatea noastră de

a avea succes, de a fi fericiţi, la sentimentul că suntem îndreptăţiţi să ne afirmăm trebuinţele

şi dorinţele, să ne împlinim valorile şi să ne bucurăm de rezultatele eforturilor noastre

(ibidem).

Stima de sine nu este dată o dată pentru totdeauna.Ea poate să se maturizeze o

dată cu maturizarea biologică a persoanei sau poate să scadă.Experienţele de viaţă negative

(din familie, şcoală, grup de prieteni) induc o scădere a stimei de sine şi un sentiment de

devalorizare însoţit de trăiri emoţionale negative (tristeţe, furie, anxietate) (Nuţ, 2003).

Principalele dimensiuni ce influenţează stabilitatea şi nivelul stimei de sine

sunt :

> competenţa (abilităţi cognitive ce asigură succesul);

> meritul (trăsături fizice, psihice, morale);

> puterea (capacitatea individului de a-i influenţa pe ceilalţi);

> atribuirea (internă sau externă a eşecului);

> acceptarea (respectul, admiraţia)(ibidem).

Nivelul stimei de sine depinde de alegerile pe care le facem în faţa diferitelor

provocări ale vieţii şi are consecinţe profunde asupra fiecărui aspect al existenţei noastre.Dacă

un respect de sine ridicat este mereu deschis la nou, acceptă surpriza şi incertitudinea, caută

mereu provocările şi stimulentele unor obiective/proiecte care merită osteneala şi care cer

eforturi susţinute, un respect de sine scăzut caută siguranţa a ceea ce este cunoscut şi

nepretenţios, a ceea ce este obişnuit şi comod. (Branden, 1996) (apud Albu, 2002).

Specialiştii au ajuns la concluzia că toate problemele psihologice – de la

anxietate şi depresie, până la eşecul şcolar şi/sau profesional, de la teama de intimitate, fericire

sau succes, de la abuzul de alcool sau cel de droguri, până la molestarea soţiei sau copilului, la

tulburările sexuale, de pasivitate şi lipsă cronică de ţeluri, până la sinucidere şi crime sau

violenţă – se leagă, mai mult sau mai puţin, dar întotdeauna, de o deficienţă a stimei de sine

(ibidem).

3. Aspecte din profilul consumatorului

Nu există trăsături universal valabile care să diferenţieze consumatorul de

droguri, fie ele legale (alcool) sau ilegale (cocaină, canabis, heroina, etc.), de

neconsumatori.Putem totuşi să subliniem anumite caracteristici care sunt mai des întâlnite la

consumatori.

Dacă ar fi să realizăm un profil al consumatorului acesta ar fi mai curând

bărbat decât femeie.Dacă ar fi bărbat ar avea între 30 şi 50 de ani, iar dacă ar fi femeie ar avea

între 20 şi 60 de ani.Debutul consumului se face diferenţiat: pentru alcool sub vârsta de 14

ani, iar pentru droguri în jurul vârstei de 15 ani.

Societatea are şi ea un rol în determinarea frecvenţei consumului de droguri.O

societate care este permisivă, adică care nu sancţionează sever consumul, are mai mari

„şanse” să aibă în rândul ei mulţi consumatori.

Un rol foarte important îl are familia de provenienţă a consumatorului.O familie

în care consumul este frecvent la unul sau la ambii părinţi poate să fie descoperită în istoria de

viaţă a consumatorului.Persoane care au crescut într-o familie disfuncţională sau chiar fără

părinţi poate de asemenea să apeleze mai des la consumul de substanţe.Îndepărtarea de

familie, izolarea în special, poate să fie primul semn ce indică posibile probleme.

Domeniul de activitate poate şi el să predispună la consum de

substanţe.Persoanele care nu au un orar bine delimitat şi o activitate strict controlată, care au

contact cu alcoolul sau drogurile în activitatea pe care o desfăşoară, cele care au mult timp

liber sunt mai frecvent consumatoare.Şcoala, pentru un adolescent, poate să asiste la

schimbările determinate de consumul de substanţe.Notele în scădere, absenţele repetate şi

nemotivate, comportamentul agresiv sau din contră apatic sunt tot atâtea elemente ce trebuie

să dea de gândit.Dacă se ajunge în situaţii de abandon şcolar sau de exmatriculare care pot fi

asociate şi cu alte elemente se poate suspecta un abuz de substanţe.

În literatura de specialitate sunt descrise şi o serie de variabile psihologice

caracteristice consumatorului.Printre ele regăsim: un nivel scăzut de toleranţă la frustrare,

tendinţă de a evita problemele indiferent de capacitatea reală de a le rezolva, modalitate de

acţiune mai ales impulsivă, disponibilitate scăzută în amânarea gratificării, niveluri de

aspiraţii şi trebuinţe inadecvate posibilităţilor, tendinţă la funcţionare interpretativă, elemente

depresive, nivel de autoconsideraţie îndepărtat de realitate, spirit critic redus sau absent,

nesiguranţa de sine şi inhibiţie, dependenţa de ceilalţi, stimă de sine scăzută, frică de durere şi

agresivitate, frica de succes, confuzie privind identitatea sau rolul social.

Consumatorul are o patologie somatică precoce, adesea cu afecţiuni somatice

multiple (afecţiuni hepatice, gastrointestinale, neuroleptice).Trecerile de la bucurie la tristeţe,

perturbarea instinctelor pot să anunţe un consum de substanţe.Lipsa apetitului sau dimpotrivă

apetit exagerat, insomniile sau hipersomniile, perturbarea ritmului normal somn-veghe,

comportamente sexuale riscante pot să fie prezente la un consumator.

Adolescenţa este etapa conturării individualităţii şi a începutului de stabilizare a

personalităţii care marchează încheierea copilăriei şi trecerea spre maturizare.Transformările

fizice şi psihice care apar în această perioadă, schimbările în atitudini şi conduită fac din

adolescenţă cea mai sensibilă fază a evoluţiei spre viaţa adultă.Ea se caracterizează nu numai

prin multiplele învăţături care ar trebui să-l pregătească pe tânăr pentru viaţa adultă ci şi prin

aspiraţiile, proiectele de viitor care dau un scop persoanei care va căuta mijloacele prin care să

şi le atingă.

Cu toate acestea deseori uităm că adolescenţii au probleme diferite de cele ale

adulţilor, au structuri mentale şi aptitudini specifice.Dacă dorim ca adolescenţii să se supună

imperativelor morale ale adulţilor trebuie să ţinem cont de specificul factorilor de

personalitate şi de factorii sociali şi familiali care caracterizează această perioadă.Este

momentul în care tânărul începe să se definească pe sine, opunându-se părinţilor şi

educatorilor, în general figurilor de autoritate, şi având o atitudine ambivalentă : obedienţă şi

revoltă, independenţă şi imitaţie, anticonformism şi integrare, etc (Banciu şi colaboratorii,

1987).

După U.Şchiopu şi E. Verza (1997) adolescentul caută mijloace personale de a

fi şi de a apărea în ochii celorlalţi.Îl interesează responsabilităţi în care să existe dificultăţi de

depăşit pentru a-şi măsura forţele.Ceea ce caracterizează adolescenţa este dorinţa de a deveni

adult, de a-şi organiza o viaţă independentă de cea a părinţilor, de a lua parte la activităţi

sociale care să le permită adolescenţilor integrarea în societatea adulţilor.

Evidenţiind predispoziţia marcantă spre activităţi de petrecere a timpului liber

şi sociabilitate a adolescenţilor, s-a semnalat că aceştia stabilesc multiple relaţii de asociere

între ei, constituind astfel grupuri de prieteni, colegi care au drept caracteristică recunoaşterea

egalităţii în planul de vârstă (Banciu şi colaboratorii, 1987).

Stabilind o serie de relaţii cu covârstnicii, adolescenţii încep să-şi descopere

propria identitate şi să-şi dezvolte conştiinţa de sine, dându-şi seama că împărtăşesc aceleaşi

norme şi valori, că îi preocupă aceleaşi probleme care nu pot fi satisfăcute decât în grupuri

diferite faţă de cele din care au făcut parte până acum (familia, clasa de elevi).Aceste grupuri

oferă adolescentului posibilitatea satisfacerii nevoilor şi trebuinţelor sale sociale, ca şi

afirmarea abilităţilor sale.Slab – adolescentul caută puterea grupului, caută să se identifice cu

acesta; neînsemnat – caută prilejuri de afirmare, de valorificare; necunoscut – doreşte să

devină necesar, să ocupe un loc al său care să fie cunoscut şi recunoscut de către ceilalţi;

ameninţat acesta acceptă protecţie; izolat – el încearcă să-i înţeleagă pe ceilalţi, să-şi

îmbogăţească cunoştinţele despre modalităţile de comunicare şi de relaţionare cu ceilalţi.

Pe lângă efectele pozitive pe care grupurile din care face parte adolescentul le

are asupra personalităţii acestuia cum ar fi dezvoltarea unor trăsături şi caracteristici de genul

cinstei, loialităţii, prieteniei şi responsabilităţii, acestea (grupurile) pot fi şi sursa potenţială a

unor comportamente antisociale (consumul de substanţe periculoase, activităţi de tip

delicvent: furturi, tâlhării).Frecvent aceste grupuri sociale exercită presiunea la consumul de

alcool sau de droguri procurate prin mijloace mai mult sau mai puţin legale.Aceste grupuri cu

influenţă negativă pot fi: grupul delicvent, grupul „de la colţul străzii”. Pe măsură ce

integrarea în grupurile „antisociale” este mai accentuată, timpul petrecut în compania

membrilor lui creşte în defavoarea unor activităţi constructive cum ar fi cele

instructiv-educative.Schimbarea grupului de prieteni este un indicator ce trebuie luat în

considerare pentru identificarea consumatorului.Dacă acest nou grup de prieteni este ascuns

de familie şi cunoscuţi semnele de alarmă pot fi şi mai clare.În plus, o preocupare exclusivă în

direcţia procurării substanţelor în detrimentul tuturor celorlalte activităţi trebuie de asemenea

luată în considerare.

Capitolul IV

1. Obiective

Obiectivele acestei lucrări pot fi împărţite în două categorii: obiective generale

şi obiective specifice sau operaţionale.

a) Obiectivele generale

Obiectivul nr.1: Studierea relaţiei existente între prezenţa consumului de

alcool la tinerii din mediul urban şi din mediul rural şi structura motivaţională a personalităţii;

Obiectivul nr.2: Studierea relaţiei existente între prezenţa consumului de

alcool la tinerii din mediul urban şi rural şi nivelul stimei de sine;

b) Obiectivele specifice

Obiectivul nr.1 : Evidenţierea diferenţelor apărute la nivelul structurii

motivaţionale a personalităţii între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori.

Obiectivul nr.2 : Relevarea diferenţelor care apar în ceea ce priveşte

structura motivaţională a personalităţii la tinerii din mediul urban şi rural care consumă alcool

şi la tinerii neconsumatori

Obiectivul nr.3: Semnalarea diferenţelor între tinerii consumatori de alcool

şi cei neconsumatori la nivelul stimei de sine.

Obiectivul nr.4: Evidenţierea unei legături între structura motivaţională a

personalităţii şi nivelul stimei de sine şi al anxietăţii la tinerii consumatori.

Obiectivul nr.5: Semnalarea unor diferenţe între tinerii consumatori de

alcool şi tinerii consumatori de droguri.

2. Ipoteze

În vederea atingerii obiectivelor mai sus menţionate, au fost avansate

următoarele ipoteze de lucru:

Prima ipoteză: Există diferenţe la nivelul dependenţei pasive între tinerii

consumatori de alcool şi cei neconsumatori.

A doua ipoteză: Există diferenţe între tinerii din mediul urban şi din mediul

rural care consumatori de alcool în ceea ce priveşte nevoia de apartenenţă.

A treia ipoteză: Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi cei

neconsumatori la nivelul stimei de sine

A patra ipoteză: Există o legătură între structura motivaţională a personalităţii

şi stima de sine şi anxietatea la tinerii consumatori de alcool.

A cincea ipoteză: Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi tinerii

consumatori de droguri la nivelul dimensiunilor analizate.

Capitolul V

1. Subiecţii

Această lucrare urmăreşte evidenţierea diferenţelor apărute între tinerii

consumatori de alcool şi droguri şi cei neconsumatori la nivelul structurii motivaţionale a

personalităţii, a stimei de sine şi a anxietăţii.Pentru aceasta au fost testaţi 120 de subiecţi cu

vârsta cuprinsă între 17 şi 19 ani, de sex feminin şi masculin, din mediul urban şi rural.În

urma aplicării Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportamentelor de Risc pentru

sănătate la liceenii şi Tinerii din învăţământul liceal, postliceal şi universitar din judeţul

Caras-Severin (CORT 2004), aceştia au fost împărţiţi în două loturi în funcţie de consumul de

alcool: unul experimental (cuprinzând subiecţii care au răspuns că au consumat cel puţin o

porţie de alcool în ultimele 30 de zile) şi unul de control (incluzând subiecţii ce au răspuns că

nu consumă alcool).Subiecţii sunt egal distribuiţi în cele două loturi atât din punctul de vedere

al consumului de alcool cât şi al mediului de provenienţă (în grupurile experimental şi de

control sunt câte 60 de subiecţi din care 30 din mediul urban şi 30 din mediul rural).Subiecţii

consumatori de droguri sunt în număr de şase prezenţi atât în rândul consumatorilor cât şi al

neconsumatorilor de alcool din mediul urban şi mediul rural şi vor fi studiaţi separat.Subiecţii

au fost, tineri între 14 şi 20 de ani din Reşiţa, Caransebeş, Oraviţa, Bocşa, Bozovici, Topleţ,

Grădinari, Sicheviţa.

2. Metodologia

Pentru realizarea acestei lucrări au fost utilizate cinci probe psihologice:

Chestionarul CORT 2004 (Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportmanentelor de

Risc pentru sănătate la Tineri), în vederea identificării consumatorilor de alcool şi de droguri,

Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaţionale a personalităţii S.M.P., Scala

Rosenberg, Inventarul de Anxietate Stare (S.T.A.I. – X1) şi Scala Locus of Control.

În continuare va fi prezentată fiecare probă psihologică în parte.

1. Chestionarul CORT 2004

Chestionarul CORT 2004 a făcut parte dintr-un studiu privind comportamentul

elevilor şi studenţilor.Studiul a fost realizat de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor

Babeş” Timişoara cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerului Sănătăţii.

Chestionarul cuprinde 126 de itemi prin care se obţin informaţii despre:

a. familie - tipul de familie, nivelul de şcolarizare al părinţilor, situaţia

financiară a familiei, relaţia subiectului cu părinţii şi fraţii, comportamente adictive şi agresive

ale părinţilor şi fraţilor;

b.grupul de prieteni – relaţia cu prietenii, comportamentele adictive şi

agresive ale prietenilor;

c.situaţia şcolară – absenţe şi motivul lor, media notelor;

d.comportamente adictive – fumat, consum de alcool şi droguri.Se cer

informaţii legate de vârsta subiectului la primul consum, frecvenţa consumului pe o perioadă

de 30 de zile, motivele consumului, etc.

e.agresivitate – certuri cu părinţii, prietenii, profesorii, probleme legale,

spitalizări ca urmare a comportamentului subiectului sau a altor persoane;

f. sexualitate – comportamente sexuale riscante, folosirea contraceptivelor;

g.depresie – lipsa de speranţă, gânduri, planuri de sinucidere;

h.comportamente riscante în trafic – traversarea străzii prin locuri nepermise,

deplasarea fără echipament de protecţie (cască) cu bicicletă, motocicletă, conducerea unui

vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice;

i.alimentaţie – consumarea alimentelor sănătoase şi nesănătoase;

j.controlul greutăţii – renunţarea la alimente pentru scăderea în greutate,

folosirea de laxative, practicarea exerciţiilor fizice;

k.activităţi – privitul la televizor, timpul petrecut în faţa calculatorului,

exerciţiile fizice;

j.consult medical – data ultimului consult general, consultaţii stomatologice,

folosirea de medicamente;

k.şcoala – canal de informaţie – care sunt informaţiile primite din şcoală

legate de comportamentele de risc.

Informaţiile obţinute în urma completării acestor itemi sunt calitative.

În cadrul evaluării comportamentelor de risc s-a mai utilizat şi Inventarul de

Personalitate Freiburg (FPI).

Pentru atingerea obiectivelor acestei lucrări s-au folosit doar itemii care se

referă la consumul de alcool şi droguri (vârsta primului consum, motivele consumului,

substanţa folosită, frecvenţa consumului, locul consumului, grupul în care se consumă

substanţele, de unde se poate procura respectiva substanţă, intenţia de a renunţa).

2.Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaţionale a personalităţii

S.M.P.

Acest chestionar a fost elaborat de Cesaree.Proba cuprinde 165 de întrebări la

care subiectul trebuie să răspundă prin da sau nu, în funcţie de acordul sau dezacordul cu

conţinutul acestora.

Timpul de aplicare a chestionarului este nelimitat.

S.M.P. măsoară 11 trebuinţe psihogene de ordinul I şi 5 nevoi de ordinul II.

Trebuinţele de ordinul I sunt:

- nevoia de performanţă; nevoia de apartenenţă (afiliere); nevoia de agresiune; nevoia

de apărare; nevoia de conştiinţă; nevoia de dominare; nevoia de exhibiţie; nevoia de

autonomie; nevoia de îngrijire a altora; nevoia de ordine; nevoia de ajutor.

Trebuinţele de ordinul II sunt :

- nevoia de autojustificare; nevoia de dominare raţională; nonconformismul agresiv;

dependenţa pasivă; sociabilitatea.

Modul de cotare:

a.pentru stabilirea cotelor corespunzătoare nevoilor de ordinul I se compară răspunsul

la fiecare întrebare cu cel de pe foaia de calcul.Dacă semnele corespund se acordă un punct,

dacă semnele diferă se acordă zero puncte.La sfârşit se însumează punctele.Punctajul maxim

pentru nevoile de ordinul I este 15.

b.pentru nevoile de ordinul II se folosesc formule de calcul specifice fiecăreia, unde

cota corespunzătoare nevoii numărul 1 este notată cu a, 2 – b, 3 – c, ................., 11 – k.

Instructajul acestei probe este următorul: Citiţi cu atenţie toate afirmaţiile şi

răspundeţi cu da sau nu în funcţie de varianta care vi se potriveşte mai bine.Nu lăsaţi nici un

răspuns necompletat.

Scala Rosenberg

Scala Rosenberg este formată din 10 afirmaţii.Subiectul trebuie să-şi exprime

acordul sau dezacordul cu afirmaţiile pe o scală cu patru variante : A – Absolut de acord,

B – De acord, C – Nu sunt de acord şi D – Categoric nu.Subiectul trebuie să aleagă una dintre

variante în funcţie de gradul în care crede că îl caracterizează o afirmaţie.

Punctele se acordă după cum urmează : la itemii 1, 2, 4, ,6 şi 7 răspunsul A- 4

puncte, răspunsul B – 3 puncte, răspunsul C – 2 puncte şi răspunsul D – 1 punct.Itemii 3, 5, 8,

9 şi 10 sunt inversaţi şi se cotează astfel : răspunsul A – 1 punct, răspunsul B – 2 puncte,

răspunsul C – 3 puncte şi răspunsul D – 4 puncte.Scorul total se obţine prin însumarea

punctelor obţinute la fiecare item.

Un scor între 10 şi 16 indică o stimă de sine foarte scăzută, unul între 17 şi 22

de puncte o stimă de sine scăzută, unul între 23 şi 28 o stimă de sine medie, unul între 29 şi 34

o stimă de sine ridicată iar unul între 35 şi 40 o stimă de sine foarte ridicată.

Instrucţiunile acestei probe sunt următoarele: În chestionar vă sunt prezentate

10 afirmaţii.Pentru fiecare dintre acestea vă rog să alegeţi litera corespunzătoare gradului de

acord sau de dezacord care vă caracterizează.

2.Inventarul de Anxietate ca Stare S.T.A.I – X1

Starea anxiogenă reprezintă o trăire emoţională tranzitorie, caracterizată prin

tensiune şi teamă însoţită de modificări neurovegetative.

Inventarul de Anxietate ca Stare este format din 20 de itemi la care subiectul

trebuie să aleagă răspunsul în funcţie de varianta care crede că i se potriveşte cel mai bine

dintre cele patru oferite:deloc, puţin, destul, foarte mult.

Punctele se acordă astfel:deloc – 1, puţin – 2, destul – 3, foarte mult – 4.Itemii

inversaţi sunt: 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 la care punctele se acordă astfel : la varianta

deloc- 4, puţin-3, destul-2, foarte mult-1.

Se obţine un scor prin adunarea tuturor punctelor.Scorurile posibile sunt de 20

de puncte minim şi 80 de puncte maxim.Cotele ridicate înseamnă anxietate(peste 50).Cotele

scăzute indică lipsa anxietăţii.

Instructajul probei: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări

sufleteşti.Citiţi fiecare descriere în parte şi încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care

corespunde cu felul cum vă simţiţi acum, în acest moment.Nu există răspunsuri bune sau

rele.Nu pierdeţi prea mult timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să înfăţişeze

cel mai bine felul cum vă simţiţi în prezent.

Scala Locus of Control

Chestionarul de evaluare a locusului controlului a fost elaborat de Rotter pentru

a măsura controlul intern sau extern.

Proba conţine 29 de itemi, fiecare item având două variante, a şi b, care

surprind varianta internalităţii şi pe cea a externalităţii.

Sarcina subiectului este de a alege una dintre cele două afirmaţii, în funcţie de

acordul sau dezacordul cu conţinutul acestora.

În urma aplicării acestei probe, fiecare subiect investigat va aparţine unei

anumite clase, cea a internilor sau a externilor.

Itemii care se cotează sunt: 2a, 3b, 4a, 5b, 6a, 7a, 8a, 9a, 10b, 11b, 12b, 13b,

14b, 16a, 17a, 18a, 20a, 21a, 22b, 23a, 25a, 26b, 28b, 29a.Dacă răspunsurile subiecţilor

corespund cu cele din grilă li se acordă un punct.Itemii care nu se cotează sunt:1, 15, 19, 24,

27.

Cotele mari obţinute la această scală indică externalitate, iar cele mici

internalitate.Persoanele care au un locus intern al controlului se consideră responsabile de tot

ce li se întâmplă, indiferent dacă repurtează un succes sau un eşec.Persoanele care percep

evenimentele şi acţiunile vieţii ca fiind consecinţele soartei, norocului, şansei sau puterii altuia

au un locus al controlului extern.

Instrucţiunile probei sunt: Vă rugăm să citiţi cu atenţie următoarele

propoziţii.Încercuiţi varianta pe care o consideraţi adevărată.

Capitolul VI

Analiza cantitativă şi interpretarea datelor

În cercetarea de faţă s-a pornit de la premisa că variabilele psihologice măsurate

cu instrumentele de investigare folosite, vor înregistra corelaţii şi diferenţe semnificative între

cele două loturi.Totuşi, orice cercetare se realizează în anumite condiţii, într-un anumit

context.Trebuie admis că, într-un fel sau altul, în desfăşurarea fenomenului cercetat pot

interveni elemente neaşteptate, determinate de compoziţia grupului, de prezentarea

informaţiilor şi a instrucţiunilor de către examinator diferitelor grupe de subiecţi şi de

contextul examinării, etc.

1.Prima ipoteza

Există diferenţe la nivelul dependenţei pasive între tinerii consumatori

de alcool şi cei neconsumatori.

Dependenţa pasivă este caracteristică subiecţilor care preferă dependenţa

faţă de alţii de dragul siguranţei mai ales în deciziile importante.Ei evită responsabilitatea şi se

ascund în spatele altor pesoane.Subiecţii cu valori mai mici au nevoie redusă de siguranţă, au

o personalitate care vrea să iasă în evidenţă, au o nevoie de independenţă ridicată.Subiecţii cu

valori mai mari se agaţă de ceilalţi, caută siguranţa, fug de responsabilităţi, renunţă la

independenţă pentru a nu fi angajaţi în nimic.

Consumatorii de alcool au o dependenţă pasivă mai scăzută decât

neconsumatorii.Tinerii consumă alcool din dorinţa de a-i impresiona pe alţii, alcoolul fiind

privit ca excitant şi provocator.Aceştia, pentru a se face remarcaţi, recurg la conduite

teribiliste şi nonconformiste.Persoanele care trebuie impresionate fac parte, în general, din

grupul de prieteni.Este posibil ca tânărul să consume alcool la presiunea grupului.Există

persoane care au convingerea că, în cazul în care cei din anturajul lor sunt consumatori de

alcool, a face ca ceilalţi reprezintă un semn de integrare în grup, de recunoaştere de către

semeni.Comunicarea cu aceştia pare mai uşoară, iar inhibiţiile pot fi depăşite cu mai mare

lejeritate.Astfel, adolescenţii şi tinerii prea puţin siguri pe ei încearcă să se afirme alegând ca

mijloc consumul de alcool.Ei au impresia că în grupul consumatorilor sunt înţeleşi, că nu vor

fi niciodată excluşi.Dar când dispare efectul alcoolului, visul frumos, devine un coşmar.

Din ce motive consumi alcool?

30%

12%10%13%

13%

18%4%

Contribuie la bunadispoziţie şi înlăturăstresulComunic mai uşor cu altepersoane

Nu vreau să creez opinieseparată

Recompensă după orealizare

Îmi place gustul băuturiloralcoolice

Face parte din ocaziilefestive şi oficiale

Depăşirea unor situaţiiconflictuale

Figura 1.Motivele consumului de alcool la tineri

În lotul analizat 12% din subiecţi declară că, atunci când consumă alcool,

comunică mai uşor cu alte persoane, 10% nu vor să creeze opinie separată de restul

grupului.Numărul mare de subiecţi care consumă alcool din aceste motive demonstrează încă

o dată, dacă mai era necesar, cât de mare este presiunea grupului în care tinerii îşi petrec cea

mai mare parte a timpului.Dacă adăugăm la aceste răspunsuri şi procentul de 18% din subiecţi

care spun că a consuma alcool face parte integrantă din ocaziile festive, avem o imagine mai

completă a acestui fenomen.

Tinerii acceptă să urmeze normele grupului pentru că doresc să evite

singurătatea şi sentimentul de tristeţe asociat.Prietenii exercită o presiune constantă asupra

individului pentru a-l convinge să adopte acelaşi comportament cu al grupului.Cu cât

individului îşi caută mai intens rostul şi rolul în societate cu atât are nevoie de un grup care

să-i ofere o „imagine”, un prototip, la care să adere, cu care să se identifice.Astfel,

adolescenţii simt nevoia să-i imite pe ceilalţi semnificativi, şi din acest punct de vedere

consumul de substanţe este strâns legat de intensitatea relaţiei cu semenii.Există o explicaţie

pentru acest comportament: cu cât un adolescent resimte mai intens dorinţa de a consuma

alcool el va banaliza această dorinţă şi va propune celorlalţi conduite asemănătoare de consum

în ideea estompării acestei iniţiative în mulţime.

Pe de altă parte adolescentul şi tânărul caută în compania prietenilor o

modalitate de a evada din mediul în care trăiesc, mediu care nu le oferă posibilitatea de a-şi

atinge idealurile.Din contră, uneori, mediul în care trăiesc tinerii le suprimă orice posubilitate

de a-şi satisface nevoia de autorealizare.Astfel, tinerii se vor autosabota chiar şi în sarcinile pe

care le pot îndeplini uşor.De aici frustrarea şi lipsa de speranţă a tinerilor.Dacă adolescenţii

sunt descurajaţi şi simt că nu mai au o motivaţie pentru a merge mai departe vor apela la

consumul de alcool.Neavând încredere în viitor, pentru ei alcoolul reprezintă singura soluţie

de a accede la o bucăţică de viaţă în care timpul nu mai contează.Alcoolul, devine astfel un

refugiu.Şi acest cerc vicios se repetă...

Majoritatea adolescenţilor şi tinerilor urmăresc prin consumul de alcool

obţirea unei senzaţii de fericire, a unui control asupra lucrurilor din jur.Într-o societate în care

adolescenţii au prea puţine posibilităţi de a deţine controlul, modalitatea prin care o pot face

totuşi este prin alegerea unor comportamente de consum.Când consumă alcool adolescenţii

cred că sunt capabili să facă tot ce îşi propun, atribuind greşit sursa acestei autoeficienţe

propriilor aptitudini.În realitate, tocmai efectul dezinhibitor al alcoolului poate fi sursa acestei

credinţe eronate.După ce efectele alcoolului încetează urmează un sentiment de neputinţă, de

lipsă de speranţă mai accentuat decât înainte.

Şi în cazul subiecţilor analizaţi în această lucrare motivaţia pentru

consum este depăşirea situaţiilor conflictuale din familie, de la şcoală sau din grupul de

prieteni.4% dintre subiecţi declară acest motiv pentru consumul de alcool (vezi Figura 1).

Pentru mulţi tineri, alcoolul reprezintă o modalitate de a uita de greutăţile vieţii,

reprezintă o modalitate de dobândire a unei senzaţii de linişte, dar de multe ori alcoolul

înseamnă doar distracţie.Ei consumă droguri în baruri, discoteci sau alte locaţii, uneori doar

din curiozitate.

În lotul studiat 30% din subiecţi declară că au ales să consume alcool

pentru că, consumul contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul, iar 13% îşi motivează

consumul prin faptul că le place gustul băuturilor alcoolice.13% consumă alcool pentru a se

recompensa după o realizare.Toate aceste motive sunt pretexte pentru a ieşi din cotidian, de a

se simţi bine alături de ceilalţi.

2.A doua ipoteză

Există diferenţe între tinerii din mediul urban şi din mediul rural

consumatori alcool în ceea ce priveşte nevoia de apartenenţă.

Nevoia de apartenenţă se referă la trebuinţa de identificare afectivă cu un

grup sau cu o categorie socială, de a fi în consonanţă afectivă şi cognitivă cu membrii

grupului.Subiecţii cu valori mai mari au legături sentimentale cu semenii lor, sunt atraşi de

societate, de grup, acordă atenţie celor din grup.Subiecţii care au valori mai mici sunt mai

introvertiţi, se descurcă singuri, nu au foarte mulţi prieteni, sunt puţin egoişti.

Putem asocia nevoia de apartenenţă scăzută cu structura individualistă şi

nevoia de apartenenţă ridicată cu structura colectivistă.Structura individualistă este

caracteristică persoanelor care fac ce gândesc, pun accent pe capacităţile, trăirile, ideile

personale din dorinţa de a se separa de ceilalţi.Individualiştii îşi folosesc resursele pentru a-şi

atinge propriile scopuri.Structura colectivistă este caracteristică persoanelor care comunică

indirect, ei sunt atenţi la gândurile şi trăirile neexprimate ale membrilor grupului, trăiesc

sentimentul împlinirii sinelui prin ceilalţi.Colectiviştii cuceresc stima de sine prin relaţii

interpersonale armonioase şi se adaptează cu uşurinţă la diverse situaţii.

Socializarea copiilor cunoaşte diferenţe semnificative în mediile colectiviste

faţă de cele individualiste.În mediile colectiviste, copii sunt îmbrăţişaţi mai mult, sunt trataţi

cu mai multă tandreţe dar au mai puţină libertate şi autonomie în comparaţie cu cei din

mediile individualiste.Familiile individualiste sunt mai calde faţă de copii dar manifestă şi un

control mai ridicat asupra acestora.Acestor medii le este caracteristică dependenţa faţă de

părinţi, manifestată în toate domeniile importante ale vieţii şi de asemenea şi accentul pe

relaţiile interpersonale.

Copiii din mediile individualiste sunt adesea lăsaţi să-şi aleagă singuri un mod

de a trăi, după ce le-au fost schiţate în prealabil nişte reguli.Aceste reguli pot fi urmate sau

încălcate, încălcarea lor nefiind sancţionată foarte sever de către părinţi.Încurajaţi să fie

autonomi copii din familiile individualiste sunt cei care îşi exprimă liber trăirile, dorinţele

fiind trataţi în consecinţă.Independenţa este valorizată şi încurajată, accentul este pus pe

realizarea personală.

Mediul rural este un mediul prin excelenţă colectivist.Copii crescuţi în mediul

rural sunt învăţaţi să aprecieze grupul şi nevoile acestuia chiar cu riscul de a ignora propriile

nevoi.Apartenenţa la un anumit grup este valorizată şi pentru că în mediul rural grupurile sunt

puţin numeroase.Relaţiile în grup sunt apropiate şi nu apare intenţia membrilor de a-l

părăsi.Copii crescuţi în mediul urban aleg să fie membrii în mai multe grupuri, relaţiile în

cadrul grupului fiind mai superficiale.Dacă grupul din mediul rural valorizează consumul de

alcool atunci este cert că toţi membrii acestui grup vor consuma alcool.Presiunea grupului este

mare şi dorinţa de a rămâne în grup de asemenea.Astfel, subiecţii din mediul rural aleg să-şi

menţină apartenenţa la un grup chiar dacă acesta încurajează comportamente de risc.În mediul

urban, individualist, presiunea grupului la consumul de alcool este de asemenea mare, dar

individul poate să aleagă să părăsească grupul fără să simtă că este dezrădăcinat .

Nevoia de aparteneţă este vizibilă în mare măsură şi în cazul lotului

analizat.Întrebaţi cu cine consumă alcool subiecţii din mediul rural indică grupul de prieteni în

proporţie 68% şi colegii în proporţie de 21%.Nici nu se pune probleme consumului de alcool

cu persoane necunoscute, iar consumul solitar este întâlnit la un număr foarte mic de subiecţi.

Cu cine consumi alcool? Rural

8%

68%

21%

3%0%

Familia Prietenii Colegii Singur Persoane necunoscute

Figura 2.Motivaţia consumului de alcool la tinerii din mediul rural

Printre tinerii din mediul rural pot să existe mulţi care nu îndrăznesc să refuze

paharul cu băutură de teama de a nu fi izolaţi, de a nu fi respinsi.Să fi respins sau expulzat

dintr-un grup valorizat poate să fie o experienţă infricoşătoare pentru mulţi tineri, iar

posibilitatea de a se integra într-un alt grup, în mediul rural, nu este certă.Aici grupurile sunt

puţin numeroase, iar relaţiile dintre membrii sunt foarte apropiate.În acelaşi timp dorinţa de a

accepta noi membri este redusă, tocmai din această cauză (a relaţiilor strânse dintre membrii).

Indivizii care nu fac parte din grup pot să caute posibilitatea de a fi integraţi prin

intermediul consumul de alcool.Este cazul indivizilor care părăsesc un grup în care consumul

de alcool nu este valorizat pentru a se integra între similari, consumatori de alcool.

Cu cine consumi alcool? Urban

15%

50%

25%

6% 4%

Familia Prietenii Colegii Singur Persoane necunoscute

Figura 3.Motivaţia consumului de alcool la tinerii din mediul urban

În cazul subiecţilor din mediul urban proporţia consumului alături de prieteni

şi colegi se menţine la un nivel ridicat, apare însă şi consumul alături de persoane necunoscute

şi de asemenea şi cel solitar.Consumul solitar sau alături de persoane necunoscute arată o

dorinţă mai mică de aderare la normele unui grup, cât şi o nevoie de rezolvare a problemelor

cotidiene prin recursul la alcool.

3.A treia ipoteză

Există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi cei neconsumatori la

nivelul stimei de sine.

Teoria eului în oglinda celorlalţi elaborată de Cooley susţine faptul că identitatea

individului dobândeşte consistenţă numai în interacţiunea cu celălalt şi primeşte contururile pe

care partenerul de rol le trasează.Astfel, valorile, atitudinile şi comportamentele dezirabile

sunt construite social.Cele mai putenice legături prin care ceilalţi transferă sinelui valorile şi

atitudinile dominante sunt datorate grupurilor primare (familia, grupul de covârstnici).Dacă

relaţia cu familia nu este resimţită ca adecvată adolescentul sau tânărul va căuta compania

grupului de prieteni.Valorile acestui grup pot să fie sau nu fie în contradicţie cu valorile

familiale.Dacă contravin valorilor familiale, adolescentul nu vede nici o problemă în a trece la

valorile grupului şi a declara ca inutile sau depăşite valorile familiei.Dacă una dintre

atitudinile grupului este în favoarea consumului de alcool, tânărul va adopta această

atitudine.O atitudine pro consum de alcool nu va determina o scădere a stimei de sine a

individului pentru că, comportamentul de consum este aprobat de grupul cu care se identifică

tânărul.

Teoria căutării stimei de sine a lui Baumister şi Tice (1986) descrie

mecanismele de rezolvare a conflictelor dintre eul real (ceea ce este subiectul) şi eul imaginar

(ce ar dori să fie subiectul) precum şi natura afectelor care le însoţesc.Astfel, atunci când

actorul social resimte o disparitate între cele două euri, se produc afecte negative, iar când se

realizează un acord, echilibrul personal se restabileşte, stima de sine reîntărindu-se.Dacă

individul intră într-un grup care valorizează consumul de alcool stima sa de sine poate fi

afectată prin discrepanţa apărută între valorile personale şi valorile grupului.Persoana îşi va

rezolva această discrepanţă prin părăsirea grupului sau prin reinterpretarea motivelor

consumului.Dacă alege această a doua variantă disonanţa cognitivă este astfel rezolvată,

nivelul stimei de sine nefiind afectat.

Dacă indivizii nu văd în consumul de alcool o acţiune de care să le fie

ruşine şi pe care să dorească să o ascundă nivelul stimei lor de sine nu va scădea.

Consumul de alcool este văzut la adolescenţi şi tineri ca o modalitate de a-şi

afirma independenţa (vezi ipoteza 1).De aceea nivelul stimei lor de sine este ridicat.

4.A patra ipoteză

Există o legătură între sociabilitate şi stima de sine la tinerii

consumatori de alcool.

În ceea ce priveşte asocierea dintre sociabilitate şi stimă de sine la tinerii

consumatori de alcool rezultatele indică existenţa unei legături semnificative între variabile:

între sociabilitate şi stima de sine există o corelaţie semnificativă, cu alte cuvinte o

sociabilitate ridicată se va asocia cu o stimă de sine ridicată la tinerii consumatori de alcool.

Corelaţia dintre sociabilitate şi stima de sine poate fi explicată prin faptul că

pesoanele cu o stimă de sine scăzută se tem de eşec.De aceea ele consacră mai mult timp

protejării stimei de sine decât dezvoltării ei, mai mult prevenirii eşecului, decât gestionării

riscului.Din acest motiv regăsim la ele mecanisme de apărare precum evitarea şi respingerea

(a nu acţiona/a nu face/a nu se angaja pentru a nu eşua) sau negarea (a nu-şi recunoaşte

frustrările şi evitările).Această teamă de eşec se va manifesta în mod global la o anumită

persoană printr-o atitudine socială rezervată şi prudentă, chiar precaută.

Persoanele care au stimă de sină ridicată se angajează în interacţiuni sociale

numeroase, intră în competiţie cu alte persoane pentru a reuşi în atingerea scopurilor propuse.

Consumul de alcool se desfăşoară în cadrul grupului de prieteni.Grupul

valorizează persoanele care respectă norma consumului de alcool.Astfel individul care

consumă alcool este apreciat de restul membrilor grupului şi stima lui de sine creşte, sau dacă

stima de sine este ridicată se menţine constantă.

Recunoaşterea socială este legată de stima de sine: a fi acceptat de grup

demonstrează acceptarea din partea semenilor.În acelaşi timp, grupul permite împărţirea

succeselor.În acest sens, nu ne surprinde că adolescenţa este vârsta de aur a găştilor.

Există o legătură între nevoia de apartenenţă şi anxietate la tinerii

consumatori de alcool.

Dacă ne referim la legătura dintre nevoia de apartenenţă şi anxietate putem

spune că avem o corelaţie semnificativă statistic între aceste două variabile.Corelaţia este

negativă, deci un nivel ridicat al nevoii de apartenenţă se asociază cu un nivel scăzut al

anxietăţii la tinerii consumatori de alcool.

Anxietatea este o stare de nelinişte în care predomină perceperea unei

situaţii care, deşi în genral nedeterminată, s-ar putea dovedi dezagreabilă sau chiar

periculoasă.Noi trăim anxietatea ca pe o nelinişte cu privire la posibilitatea de a face faţă unor

ameninţări.Anxietatea se caracterizează prin hipervigilenţă care ne face mai conştienţi de

valenţa negativă a stimulilor ambientali.Este cunoscut faptul că în situaţii negative de viaţă

rememorăm evenimentele cu consecinţe neplăcute care ne-au traversat existenţa.De aceea este

mai probabil ca atunci când ne aflăm într-o situaţie incertă în care există posibilitatea de a se

întâmpla ceva neplăcut să înregistrăm un nivel crescut al anxietăţii.Adolescenţa este perioada

dezvoltării caracterizată de incertitudine în grade ridicate, de aici şi anxietatea mai ridicată.

Apartenenţa la grup este importantă pentru un tânăr.Familia trece pe planul

doi, majoritatea activităţilor se desfăşoară în grupul de covârstnici.Grupul oferă siguranţă, îl

protejează pe adolescent şi îi oferă recunoaşterea de care are nevoie.

Nici o persoană singură nu se simte completă, în faţa greutăţilor oamenii se

sprijină între ei.Adolescenţa, o perioadă în care se petrec atâtea schimbări este însoţită de

anxietate.Adolescentul trebuie să facă faţă la situaţii şi responsabilităţi mai mari,

asemănătoare adulţilor şi nu ştie dacă are resursele necesare.În astfel de situaţii este

reconfortant să ştii că poţi apela la prieteni care trec prin aceleaşi schimbări ca şi tine şi care te

înţeleg şi nu te judecă.

În grup nu există ameninţări, chiar dacă ele ar exista membrii au convingerea

că le pot face faţă.În aceste condiţii, indivizii izolaţi au o anxietate mai ridicată şi caută în

consecinţă compania altor persoane.

Consumul de alcool poate fi o modalitate de control a anxietăţii, o încercare

de a uita chiar şi pentru câteva ore de responsabilităţi.Dar ce uită sau nu ştiu tinerii care

apelează la astfel de substitute este că după ce efectele alcoolului dispar anxietatea este şi mai

ridicată decât înainte.Multe persoane recurg la consumul de alcool pentru amelioararea

anxietăţii.Unele studii au indicat pe de-o parte faptul ca alcoolul poate fi utilizat în scop de

“auto-medicaţie” pentru ameliorarea simptomelor de agorafobie sau a fobiei sociale iar pe de

altă parte faptul că este posibil ca o tulburare indusă de alcool să preceadă apariţia tulburării

de panică sau a tulburării de anxietate generalizată. Remisiunea completă a simtomatologiei

anxioase la mai multe săptămâni după obţinerea abstinenţei complete certifică relaţia cauzală

asociată consumului de alcool.

5.A cincea ipoteză

Există diferenţe între tinerii consumtori de alcool şi tinerii consumatori

de droguri pe dimensiunile analizate.

Dimensiunile alese pentru verificarea acestei ipoteze sunt: nevoia de

autonomie, nevoia de autojustificare, nevoia de dominare raţională, dependenţa pasivă,

sociabilitatea, stima de sine şi anxietatea.

Am ales această modalitate de analiză a consumatorilor de droguri pentru că

ei reprezintă 5% din totalul lotului testat.Fiind un număr atât de mic de consumatori de

droguri (doar 6) nu s-au putut efectua teste de comparaţie cu subiecţii care nu consumă

droguri.Pentru a nu ignora existenţa grupului de consumatori de droguri analiza acestora va

lua forma unui „profil” al consumatorului de droguri susţinut de date calitative obţinute din

chestionarul CORT 2004. Se vor realiza tot prin intermediul acestui chestionar şi al celorlalte

instrumente aplicate comparaţii între consumatorii de alcool şi consumatorii de droguri.

Procentajul de consumatori de droguri de 5% este similar cu cel obţinut în

alte cercetări desfăşurate în România (vezi Percepţiile şi atitudinile consumatorilor, părinţilor

şi profesorilor Studii de caz: România şi Republica Moldova – Anca Stoica-Constantin şi

Ticu Constantin).Din totalul lotului de 120 de subiecţi 6 persoane au declarat că au consumat

droguri.Ceea ce este totuşi îngrijorător este numărul mare de persoane cărora li s-a oferit

droguri: 33 (27,5% din totalul lotului).Dintre drogurile consumate aceste sunt : marihuana,

ecstasy, LSD şi steroizii anabolizanţi.

Ce droguri ai consumat? Urban

Marihuana25%

LSD25%

Ecstasy0%

Steroizi50%

Marihuana LSD Ecstasy Steroizi

Figura 4. Droguri consumate de tinerii din mediul urban

Ce droguri ai consumat? Rural

Marihuana80%

LSD0%

Ecstasy20%

Steroizi0%

Marihuana LSD Ecstasy Steroizi

Figura 5. Droguri consumate de tinerii din mediul rural

Subiecţii consumatori de droguri sunt doi din mediul urban şi patru din mediul

rural.Dintre aceştia patru persoane sunt şi consumatoare de alcool şi două sunt

neconsumatoare de alcool.Consumul este experimental la cinci persoane din cele şase şi doar

la o persoană este ocazional.În cazul consumului ocazional drogul consumat sunt steroizii

anabolizanţi care nu sunt clasic încadraţi între droguri şi nu sunt percepuţi ca foarte

nocivi.Fără excepţie toate persoanele care au consumat droguri au declarat că au renunţat la

consumul de droguri.

Vârsta consumului de droguri este de 17 ani sau mai mult la consumatorii din

mediul rural şi 15-16 ani la cei din mediul urban.

La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată? Urban

17 ani sau mai mult

0%

15- 16 ani100%

17 ani sau mai mult 15- 16 ani

Figura 6.Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul urban

Diferenţa de vâstă existentă în cazul consumatorilor de droguri din mediul

urban se explică prin accesibilitatea mai mare a drogurilor în locurile frecventate de tinerii din

oraşe care sunt, de altfel şi locurile unde sunt prezenţi cei mai mulţi furnizori.Oraşele mari, cu

peste 200.000 de locuitori şi cu un procent mare de tineri sunt nodurile reţelei de distribuţie a

stupefiantelor.

La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată? Rural

17 ani sau mai mult

75%

15- 16 ani25%

17 ani sau mai mult 15- 16 ani

Figura 7.Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul rural

În mediul rural vârsta consumului este mai ridicată, dar numărul subiecţilor

care au consumat droguri este dublu faţă de numărul celor din mediul urban.În plus, subiecţii

din mediul rural care au declarat că li s-au oferit droguri este procentual mai mare în mediul

rural.

În schimb adolescenţii consumă alcool în medie în jurul vârstei de 13-14 ani

în mediul urban şi 15-16 ani în mediul rural..

Se ridică din nou problema accesibilităţii consumului de alcool.Tinerii din

mediul urban au mai mare acces la băuturile alcoolice.Aici intervine şi controlul familiei care

este mai puţin intens decât al familiei din mediul rural.Tinerii din mediul urban au o mai mare

libertate în alegerea comportamentelor pe care le adoptă, consumul de alcool la vârsta de 13

ani putând fi ascuns de familie, dar cunoscut de grupul de covârstnici care este, în general,

locul iniţial în care se desfăşoară comportamentul de consum.În mediul rural controlul este

mai ridicat, de asemenea accesul la băuturi alcoolice în afara familiei este redus.

Ce vârstă ai avut când ai consumat prima dată băuturi alcoolice mai mult decât câteva

înghiţituri? Mediu urban

3%23%

44%

7%

10%

13%

17 ani sau mai mult 15-16 ani

13-14 ani 11-12 ani

9-10 ani 8 ani sau mai puţin

Figura 8.Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban

Ce vârstă ai avut când ai consumat prima dată băuturi alcoolice mai mult de câteva

înghiţituri? Mediu rural

30%

53%

7% 0% 7% 3%

17 ani sau mai mult 15-16 ani

13-14 ani 11-12 ani

9-10 ani 8 ani sau mai puţin

Figura 9. Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban

În ceea ce priveşte motivele consumului de droguri acestea sunt împărţite între :

consumul de droguri contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul, curiozitate, exemple din

familie şi dorinţa de a se simţi bine după un eveniment neplăcut.Curiozitatea, în cazul

consumului de droguri este principala nevoie ce trebuie satisfăcută.

Din ce motive consumi droguri? Urban

50%0%0%

50%

Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul

După ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut

Aşa am văzut în familie

Curiozitate

Figura 10. Motivaţia consumului de droguri la tinerii din mediul urban

Din ce motive consumi droguri? Rural

0%

34%

33%

33%

Contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul

După ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut

Aşa am văzut în familie

Curiozitate

Figura 11. Motivaţia consumului de droguri la tinerii din mediul rural

Locul unde se consumă droguri este discoteca sau barul atât în cazul tinerilor din

mediul urban cât şi a celor din mediul rural.Drogurile sunt procurate în general de la persoane

cunoscute, prieteni dar şi de la necunoscuţi şi consumate în acelaşi grup.

Există o diferenţă între consumatorii de droguri şi consumatorii de alcool în ceea

ce priveşte mediile scorurilor obţinute la nevoia de autonomie.Consumatorii de droguri au o

nevoia de autonomie mai ridicată.Nevoia de autonomie, de independenţă este nevoia de a avea

voinţă proprie şi de a acţiona pe baza acestei voinţe.Subiecţii cu valori mari fac ceea ce vor şi

ceea ce le place, sunt nonconformişti, sunt încăpăţânaţi şi ţin la nevoile lor, chiar şi cu riscul

unor dezavantaje.Dobândirea independenţei constituie un rezultat firesc al autocunoaşterii la

care se supune adolescentul.Pentru că descoperă resursele bogate de care dispune,

adolescentul doreşte să le fructifice şi aspiră la independenţă.Această independenţă se

manifestă la nivel valoric prin negarea tuturor valorilor părinţilor, a regulilor care i-au fost

inoculate.Comportamentul adolescentului este excentric, parcă în ciuda tuturor regulilor pe

care le-a respectat până acum.Consumul de droguri poate fi apogeul acestei căutări interioare

a valorilor proprii.Dovadă a faptului că acest consum este doar o etapă pe calea maturizării

este şi răspunsul la întrebarea adrestată subiecţilor „Aţi renunţa la consumul de

droguri?”.Toţi subiecţii au răspuns afirmativ.În cazul consumului de alcool se menţin

aceleaşi coordonate ale nevoii de autonomie, doar că prezenţa consumului de alcool nu este la

fel de blamată ca în cazul drogurilor.Sunt cazuri în care consumul de alcool este încurajat în

familie.Nu este de neglijat aici atitudinea tatălui care îi spune fiului său „ce fel de bărbat eşti

tu dacă nu rezişti la câteva pahare de alcool”.

Nevoia de autojustificare apare în urma decepţiilor, eşecurilor,

frustrărilor.Subiecţii cu valori mari îşi apără valorile faţă de un pericol real sau imaginar şi a

încrederii în sine în faţa altora care îi contestă.Consumatorii de droguri au o nevoie de

ajutojustificare mai scăzută decât a consumatorilor de alcool.Pentru că autojustificarea se face

în faţa celorlalţi şi ca reacţie la criticile, celorlalţi consumatorii de droguri sunt mai puţin

expuşi.Consumul de droguri, în cazul lotului analizat, nu este motiv de laudă, ba chiar din

contră este ascuns de ceilalţi.Dacă anturajul nu ştie nu are ce să critice şi nici nu e nevoie de

justificări.Pe de altă parte consumul de alcool este mult mai vizibil şi mai comentat în grupul

de prieteni care poate fi eterogen din punct de vedere al atitudinii faţă de consum (pentru

consum sau împotriva lui).Nu trebuie ignorat aici şi rolul programelor anti-drog care sunt mai

numeroase decât cele pentru consumul de alcool.

Nevoia de dominare raţională este nevoia de a ieşi în evidenţă.Subiecţii cu

valori mari manifestă competitivitate şi urmăresc obţinerea succesului cu orice preţ şi prin

orice mijloace.Dacă dorinţa adolescentului sau a tânărului este să dovedească că este cel mai

bun, indiferent de domeniu va alege metode care pot fi discutabile din punct de vedere al

sănătăţii.Consumul de droguri poate fi încadrat în acest tip de metode.Dacă pentru a ieşi în

evidenţă alegi un comportament care îţi dăunează sănătăţii pe termen scurt dar şi pe termen

lung ţi-ai atins scopul, poţi să spui că i-ai depăşit pe ceilalţi şi să te simţi bine cu tine

însuţi.Consumul de alcool este relativ comun în grupurile de tineri şi nu este considerat o

modalitate suficient de „inovatoare” de a ieşi în evidenţă.

Dependenţa pasivă este caracteristică persoanelor care preferă dependenţa

faţă de alţii de dragul siguranţei mai ales în decizii importante, evitând responsabilitatea şi

ascunzându-se în spatele altora.Subiecţii cu valori mai mici au o personalitate care vrea să iasă

în evidenţă, având nevoie de independenţă.Subiecţii care consumă droguri au dependenţa

pasivă mai scăzută faţă de consumatorii de alcool.Dacă consumul de alcool este văzut ca o

modalitate de evadare din faţa problemelor, ca o fugă de responsabilităţile caracteristice

vâstei, consumul de droguri este o declaraţie de independenţă (vezi nevoia de autonomie).

Sociabilitatea este caracteristică persoanelor care se simt bine în anturaj,

activează bine în grup şi sunt toleranţi cu semenii lor.Subiecţii cu valori mari se acomodează

uşor în orice grup, sunt prietenoşi, activi în echipă.În adolescenţă, timpul petrecut alături de

familie se diminuează.Majoritatea timpului adolescentul îl petrece în cadrul şcolii sau în

grupurile de prieteni.A fi membru într-un grup valorizat social este un deziderat major al

tuturor tinerilor.Cum membrii grupurilor trebuie să aibă anumite „calităţi” ce poate fi mai

important decât integrarea rapidă şi atitudinea prietenoasă faţă de restul membrilor.Implicarea

în activităţi comune, preocuparea pentru concret, pentru aici şi acum sunt foarte valorizate.

Consumatorii de droguri sunt mai sociabili decât consumatorii de alcool.Dacă pentru a rămâne

într-un grup valorizat social tânărul trebuie să consume droguri, acesta o va face pentru a

demonstra că este un „membru al echipei”.Ce poate să demonstreze integrarea mai rapidă într-

un grup dacă nu adoptarea promptă a consumului de droguri de către tânăr?Consumul de

alcool este prezent în majoritatea grupurilor de adolescenţi, se observă totuşi că, în general,

consumatorii fac parte din acelaşi grup cu alţi consumatori, iar neconsumatorii alcătuiesc un

grup distinct.Pe de altă parte sociabilitatea poate să fie un deziderat al adolescentului, nu

neapărat şi o caracteristică a personalităţii sale.

Stima de sine reprezintă încrederea în propria minte, în propriul

discernământ, înseamnă încrederea în capacitatea noastră de a lua decizii corecte şi

într-un timp oportun, capacitatea de a controla schimbările.La o persoană cu o constantă

stimă de sine ridicată a se regrupa, a trece de la un grup la altul serveşte mai mult la a se

diferenţia de ceilalţi.În cazul acestor persoane modul lor de acţiune constă în a-şi asuma

riscuri, a căuta să-şi dezvolte competenţele, a-şi depăşi limitele, a creşte.Nivelul global al

stimei de sine influenţează alegerile pe care individul le face în viaţă

Consumul de droguri poate să fie un comportament riscant ales de o

persoană doar din dorinţa de a experimenta tot ce se poate experimenta în diferitele perioade

ale vieţii.

O persoană cu stimă de sine ridicată are încredere în propriile capacităţi şi

este convinsă că poate renunţa la consumul de droguri.Dacă încearcă din curiozitate să

consume droguri îşi va explica motivat această decizie prin nevoia de a cunoaşte, prin

curiozitate.

Această motivaţie a consumului nu va altera stima de sine a tânărului care

nu consideră un eşec personal consumul de droguri.Aceeaşi explicaţie se poate aplica şi

consumului de alcool, diferenţele între nivelurile stimei de sine pot să apară dacă se ia în

considerare frecvenţa consumului, pentru că în cadrul lotului analizat nu apare nici o persoană

care să fi consumat în ultimele 30 de zile orice fel de drog, în schimb tinerii consumatori de

alcool au ingerat diverse cantităţi în ultimele 30 de zile.

De câte ori ai consumat în ultimele 30 de zile cel puţin o poţie de alcool? Urban

17%

25%

14%

24%

17%3%

1 - 2 zile 3 - 5 zile 6 - 9 zile 10 - 19 zile 20 - 29 zile Zilnic

Figura 12.Frecvenţa consumului de alcool la tinerii din mediul urban

În mediul urban consumul de alcool este relativ egal împărţit între toate

variantele de răspuns propuse.Se observă totuşi un procent mai mare de subiecţi care au

răspuns că au consumat cel puţin o porţie de alcool în 3-5 zile din ultimele 30 şi în 10-19 zile

din ultimele 30 de zile.Frecvenţa mare a consumului ridică unele semne de întrebare şi ar

trebui analizată mai amănunţit.

Jumătate din tinerii din mediul rural au consumat alcool în 1-2 zile din

ultimele 30 de zile.Frecvenţa ridicată a consumului este mai puţin prezentă în cazul acestor

subiecţi.

De câte ori ai consumat în ultimele 30 de zile cel puţin o porţie de alcool? Rural

50%17%

10%

10%13% 0%

1 - 2 zile 3 - 5 zile 6 - 9 zile 10 - 19 zile 20 - 29 zile Zilnic

Figura 13.Frecvenţa consumului de alcool la tinerii din mediul rural

Anxietatea este o teamă fără obiect, o nelinişte însoţită de tensiune intrapsihică,

agitaţie, iritabilitate şi simptome somatice.Anxietatea ca stare comportă o serie de

caracteristici dintre care amintim: emoţionalitate negativă, anticipări pesimiste ale

evenimentelor, incapacitate de concentrare.Anxietatea se poate instala brusc sau progresiv şi

este rezultatul alegerilor şi a consecinţelor alegerilor pe care trebuie să le facă un

adolescent.Viitorul adolescentului depinde de posibilităţile sale de a-şi domina această

anxietate, de a exista cu ea.Se consideră că starea de criză a adolecentului este determinată de

relaţia acestuia cu covârstnicii, cu adulţii.Nivelul anxietăţii consumatorilor de droguri este mai

ridicat decât al consumatorilor de alcool.Adolescentul care a consumat droguri fie şi numai o

dată trebuie să-şi asume, să-şi integreze această alegere şi să-i suporte consecinţele.Dacă

consecinţe legale nu există adolescentul se întreabă ce se va întâmpla dacă se va descoperi că

a consumat droguri.Această incertitudine generează anxietate.Nivelul anxietăţii nu este foarte

ridicat, dar anxietatea este prezentă pentru că unii subiecţi au declarat ca motiv al consumului

de droguri curiozitatea, subliniind că au încercat doar o dată ca să vadă cum este şi de atunci

niciodată.Este clară încercarea de a controla neliniştea determinată de alegerile făcute prin

acest fel de justificări.Anxietatea este prezentă şi la consumatorii de alcool dar în mai mică

măsură, consecinţele consumului de alcool atât la nivel somatic cât şi la nivel social nefiind

considerate atât de grave.

Capitolul VII

Concluzii

Din cele enunţate până acum se desprinde o concluzie importantă: tinerii

apelează la consumul alcool din dorinţa de a-şi afirma independenţa, de a face parte dintr-un

grup.În adolescenţă când tânărul se îndepărtează de familie, grupul de prieteni şi valorile

acestuia devin repere în formarea personalităţii sale.Dacă membrii grupului consumă alcool, şi

tânărul o va face, pentru că aşa va rămâne în continuare printre similari.Grupul de prieteni îl

va ghida în căutarea propriei identităţi, îi va da prilejuri de afirmare, de valorificare, îi va

oferi posibilitatea să-şi îmbogăţească cunoştinţele despre modalităţile de comunicare şi de

relaţionare cu ceilalţi.Din dorinţa de a demonstra că este important adolescentul va apela la

comportamente de risc dintre care şi consumul de substanţe (alcool şi droguri).

Consumul de alcool şi droguri îi oferă iluzia controlului asupra propriei vieţi, îi

oferă posibilitatea să se angajeze în comportamente riscate prin care să-şi demonstreze că e

valoros, prin care să-şi întărească stima de sine.

Bineînţeles că popularitatea nu este sinonimă cu consumul de alcool şi droguri,

sunt persoane foarte sociabile care nu vor apela niciodată la acest tip de comportament de

risc.Contează deci şi grupul din care face parte adolescentul, normele la care aderă

acesta.Există grupuri care refuză categoric să aibă printre membri consumatori de alcool.Este

deci de luat în considerare importanţa pentru tânăr a integrării într-un grup sau altul.

Nu este de ignorat nici consumul solitar când persoana nu are nevoie de

aprobarea sau de imboldul celorlalţi pentru a consuma droguri.Aici intervine familia şi modele

din socializarea timpurie a tânărului.

De analizat sunt şi consecinţele comportamentului de consum: agresivitatea în

toate formele ei :de la cea verbală, la bătăi, până la sinucideri şi omucideri.

Această lucrare a pornit de la premisa că structura motivaţională a personalităţii

consumatorilor de droguri este în legătură cu stima de sine, anxietatea şi locusul controlului.

Am dorit să descoperim care sunt motivele pentru care adolescenţii şi tinerii consumă alcool

şi droguri de risc.

Am considerat că există diferenţe între consumatorii de alcool şi neconsumatori

pe dimensiunile enunţate mai sus.

Prima ipoteză (există diferenţe între tinerii consumatori de alcool şi

neconsumatori la nivelul dependenţei pasive) a fost confirmată.Am demonstrat prin

aceasta că, consumatorii de alcool au o dependeneţă pasivă mai scăzută decât neconsumatorii.

A doua ipoteză (există diferenţe între consumatorii de alcool din mediul

urban consumatorii din mediul rural la nivelul nevoii de apartenenţă) a fost susţinută de

datele analizate.Cu alte cuvinte consumatorii de alcool din mediul rural au o nevoie de

apartenenţă mai ridicată decât consumatorii de alcool din mediul urban.

A treia ipoteză (există diferenţe între consumatorii de alcool şi

neconsumatori în ceea ce priveşte stima de sine) a fost infirmată.Nu am descoperit

diferenţe între consumatorii de alcool şi neconsumatori pe dimensiunea stimă de sine.Cred că

nu am descoperit diferenţe pe această dimesiune datorită faptului că tinerii nu consumă alcool

pentru a trece peste situaţii conflictuale decât în mică măsură.Ei recurg la acest tip de

comportament de risc din dorinţa de a fi alături de ceilalţi, de a respecta norma consumului de

alcool a grupului.

A patra ipoteză s-a confirmat demonstrând existenţa unei legături între

nevoia de apartenenţă şi anxietate şi între sociabilitate şi stima de sine la consumatorii

de alcool.Altfel spus, un nivel crescut al nevoii de apartenenţă este asociat cu un nivel scăzut

al anxietăţii, iar un nivel ridicat al sociabilităţii se asociază cu un nivel ridicat al stimei de

sine.

Trebuie avute în vedere şi limitele acestei cercetări.Tinerii pot să consume alcool

şi din alte motive decât cele studiate.Influenţa familiei şi a mass-mediei nu este de neglijat,

dar pe de altă parte un studiu care să includă toate motivele consumului este aproape imposibil

de realizat.Sunt importante şi motivele pentru care un tânăr alege să nu consume alcool sau

droguri de risc.Cercetarea putea fi influenţată de genul subiecţilor, vârsta, dispoziţia de

moment, disponibilitatea de a coopera cu realizatorul studiului.

Este important ca astfel de investigaţii să se repete pentru a dobândi informaţii cât

mai exacte despre numărul subiecţilor care consumă alcool şi droguri şi despre frecvenţa

consumului pentru că efectele consumului excesiv de substanţe se vor resimţi mai devreme

sau mai târziu.În plus, acest fenomen (al consumului) este în continuă extindere şi doar

informaţiile clare pot să conducă la realizarea unor programe de prevenţie eficiente.

Consecinţele consumului de substanţe sunt grave, uneori chiar letale.Numărul de

accidente în care sunt implicaţi tinerii sub influenţa băuturilor alcoolice sau a drogurilor este

în continuă creştere, autoagresiunile şi heteroagresiunile sunt din ce în ce mai dese.Adăugăm

aici numărul tot mai mare al furnizorilor de droguri arestaţi, toţi recrutaţi dintre tineri.

În concluzie, e necesar accentul pus pe programe de prevenţie de la vârste cât mai

mici, înainte de experimentarea primului consum de alcool sau de droguri.

Bibliografie

1.Abraham P.l, Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte

juridice şi psihosociale, Timişoara : Editura Mirton

2.Albu G. (2002). În căutarea educaţiei autentice, Iaşi : Editura Polirom

3.Banciu D., Rădulescu S., Voicu M. (1987). Adolescenţii şi

familia .Socializare morală şi integrare socială, Bucureşti : Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică

4.Băban A. (2003). Consiliere educaţională.Ghid metodologic pentru orele de

dirigenţie şi consiliere, Cluj-Napoca : Psychological network

5.Beliş, V. (1981). Riscurile consumului de alcool , Bucureşti : Editura

Medicală

6.Branden N. (1996). Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Bucureşti : Editura

Colosseum apud Albu G. (2002). În căutarea educaţiei autentice, Iaşi : Editura Polirom

7.Boţiu V., Vintilă M. (1998). Adolescenţa sau căderea în lume, Timişoara :

Editura Sedona

8.Campbell, R. (2001).Copii noştri şi drogurile, Bucureşti :Editura Curtea

Veche

9.Constantinescu D., Manea M., Ene F. (2001). Incursiuni în problematica

alcoolismului, Bucureşti : Editura Tehnică

10.Cosmovici A. (1996). Psihologie generală, Iaşi :Editura Polirom

11.Drăgan J. (2000).Dicţionar de droguri, Bucureşti : Editura Naţional apud

Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte juridice şi

psihosociale, Timişoara : Editura Mirton

12.Degi L. Csaba (2004). Evoluţia consumului de droguri între 1995 şi 2002 în

România, Calitatea vieţii, XV, nr. 1–2, 2004.

13.Edwards G. (2006) . Drogurile – o tentaţie ucigaşă, Piteşti : Editura

Paralela 45

14.Ferreol G. (coord.) (2000). Adolescenţii şi toxicomania, Iaşi : Editura

Polirom

15.Hamilton CJ & Collins JJ.The role of alcohol in wife beating and child

abuse:A rereview of literature,in Collins JJ ed.Drinking and crime:Persective on the

relationship between alcohol consumption and criminal behavior, New York: Guilford

Press,1981 apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004). Drogurile: aspecte

juridice şi psihosociale, Timişoara : Editura Mirton

16.Andrea M Hussong, Richard E Hicks. Affect and peer context

interactively impact adolescent substance use.Journal of Abnormal Child Psychology.

New York: Aug 2003.Vol.31, Iss. 4; pg. 413

17.Hussong Andreea M. The settings of adolescent alcohol and drug use ,

Journal of Youth and Adolescence. New York: Feb 2000.Vol.29, Iss. 1; pg. 107, 13 pgs

18.Karatzias A., Power K.G., Swanson V. Predicting use and maintenance

of use of substances in Scottish adolescents , Journal of Youth and Adolescence. New

York: Aug 2001.Vol.30, Iss. 4; pg. 465, 20 pgs

19.Lelord Fr., André Ch. (1999). Cum să te iubeşti pe tine pentru a te

înţelege cât mai bine cu ceilalţi, Bucureşti : Editura Teora

20.Macsinga I. (2000). Psihologia diferenţială a personalităţii, Timişoara :

Editura Universităţii de Vest

21.Miuţ P. (2001).Psihologie generală.Volumul II , Timişoara : Editura

Eurostampa

22.Munteanu A. (2003). Psihologia copilului şi a adolescentului, Timişoara

: Editura Augusta

23.Nuţ S. (2003). Anxietate şi performanţă la tineri (abordare

psihoindividuală, experimentală şi educaţională), Timişoara : Editura Eurostampa

24.Pop O. (2002). Drogurile, un flagel al lumii contemporane, Timişoara :

Editura Mirton

25.Porot A. , Porot M. (1999) . Toxicomaniile , Bucureşti : Editura

Ştiinţifică

26.Răşcanu R. (2000) . Introducere în psihologie aplicată , Bucureşti :

Editura Ars Docendi

27.Richard D. , Senon J.-L. (2005) . Dicţionar de droguri, toxicomanii şi

dependenţe, Bucureşti : Editura Ştiinţelor Medicale

28.Sava F. (2004). Analiaza datelor în cercetarea psihologică.Metode

statistice complementare, Cluj-Napoca : Editura ASCR

29.Smart, R.G., Mann R. E., Alcohol and epidemiology of liver cirrhosis,

Alcohol Health and Research World, 1992 apud Vraşti, Radu (2001). Alcoolismul.

Detecţie, diagnostic şi evaluare. Timişoara : Editura Timpolis.

30.Stravos C. (1988). Droguri concomitente: alcool, tutun , cafea – factori

de risc , Bucureşti : Editura Medicală

31.Stroescu V. (1999). Bazele farmacologice ale practicii medicale,

Bucureşti : Editura Medicală apud Abraham P., Roncov A. L., Cărăuşu C. (2004).

Drogurile: aspecte juridice şi psihosociale. Timişoara : Editura Mirton

32.Steinberg L. (1993). Adolescence , Temple University, McGraw-Hill

Inc.

33.Şchiopu U., Verza E. (1997), Psihologia vârstelor – ciclurile vieţi .

Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică

34.Vintilă M. (2004).Igienă şi sănătate mentală , Timişoara

35.Vraşti R. (2001) . Alcoolismul . Detecţie , diagnostic şi evaluare ,

Timişoara: Editura Timpolis

36.Wilson RJ .Drinking and driving,In research of solutions to an

international problem, Alcool Health&Research World,1993,17:212-213 apud Vraşti R.

(2001) . Alcoolismul . Detecţie , diagnostic şi evaluare , Timişoara: Editura Timpolis

37.Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale.Ediţia a

patra.Text revizuit (DSM – IV - TR™ ) , Bucureşti : Asociaţia Psihiatrilor liberi din

România

38. O.M.S. public nr. 32 – Incapacité liées a consommation d’alcool apud

Stravos C. (1988). Droguri concomitente: alcool, tutun , cafea – factori de risc , Bucureşti

: Editura Medicală

Anexe

Anexa 1

CORT 2004

Instrucţiuni: Citiţi cu atenţie fiecare întrebare şi marcaţi răspunsul potrivit prin

încercuirea cifrei sau cifrelor corespunzătoare (sunt mai multe răspunsuri posibile). Dacă nu

găsiţi un răspuns care să se potrivească exact , marcaţi-l pe cel mai apropiat de acesta.

1. Ce vârstă ai avut când ai consumat pentru prima dată băuturi alcoolice mai mult decât câteva înghiţituri? 0) Nu am consumat alcool niciodată 4) 11-12 ani 1) 17 ani sau mai mult 5) 9-10 ani 2) 15-16 ani 6) 8 sau mai puţin 3) 13-14 ani

2. Din ce motive consumi băuturi alcoolice? a) Nu consum alcool b) Consumul de alcool contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul c) Când consum alcool comunic mai uşor cu alte persoane d) Când mă găsesc între persoane care consumă alcool, nu vreau să creez opinie separată e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele) f) Pentru că îmi place gustul băuturilor alcoolice g) Pentru că face parte integrantă din ocaziile festive şi oficiale h) Pentru că aşa am văzut în familie i) Pentru a depăşi situaţii conflictuale în familie, la şcoală/universitate, cu prietenii j) Pentru că sunt o persoană timidă k) Din alte motive (vă rugăm să le specificaţi).............................................................

3.Ce băuturi alcoolice consumi de obicei? 0) Nu consum alcool 2) Vin 1) Bere 4) Băuturi tari

4.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut cel puţin o porţie de alcool (o porţie înseamnă: 25 ml de tărie=un păhărel de tărie, 100ml de vin=1 pahar de vin, 250 ml de bere=1/2 sticlă de bere)? 0) Niciodată 4) 10-19 zile 1) 1-2 zile 5) 20-29 zile 2) 3-5 zile 6) Zilnic 3) 6-9 zile

5.În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut 5 sau mai multe porţii de alcool una după alta în decurs de câteva ore? 0) Niciodată 4) 6-9 zile 1) 1 zi 5) 10-19 zile 2) 2 zile 6) 20 sau mai multe zile 3) 3-5 zile

6.Până în prezent de câte ori te-ai îmbătat? 0) Niciodată 4) 10-19 ori 1) 1-2 ori 5) 20-39 ori 2) 3-5 ori 6) 40 sau de mai multe ori 3) 6-9 ori

7. Unde consumi alcool? a) Nu consum alcool e) Pe stradă, în parc b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm specificaţi)..................................... d) În incinta şcolii/universităţii

8. Cu cine consumi alcool?

a) Nu consum alcool d) Cu colegii b) Cu familia e) Singur c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

9. De obicei, cum îţi procuri alcool? a) Nu consum alcool d) Îl primesc b) Îl cumpăr singur e) Îl fur c) Mi-l cumpără altcineva f) Alte modalităţi (vă rugăm specificaţi)..................................

10. Când ai cumpărat alcool, ţi s-a cerut să dovedeşti ce vârstă ai? 0) Nu am cumpărat alcool niciodată 1) Da 2) Nu

11. Ai încercat vreodată să renunţi la consumul de alcool? 0) Nu consum alcool 1) Da 2) Nu

12. Cunoşti alte persoane care nu pot renunţa la consumul de alcool? a) Nu cunosc dependenţi de alcool c) Prieteni b) Membrii ai familiei d) Colegi

13. Când ţi s-a o ferit un drog spre consum l-ai consumat? 0) Nu mi s-a oferit un drog spre consum 1) Nu 2) Da

14. La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată? 0) Nu am consumat droguri niciodată 3) 13-14 ani 1) 17 ani sau mai mult 4) 11-12 ani 2) 15-16 ani 5) 10 sau mai puţin

15. Din ce motive consumi droguri? a) Nu consum droguri b) Consumul de droguri contribuie la buna dispoziţie şi înlătură stresul c) Când consum droguri comunic mai uşor cu alte persoane d) Când mă găsesc între persoane care consumă droguri, nu vreau să creez opinie separată e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele) f) Pentru a mă simţi mai bine după ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut g) Pentru că îmi place efectul drogurilor h) Pentru că aşa am văzut în familie i) Pentru a depăşi situaţii conflictuale în familie, la şcoală, cu prietenii j) Pentru că sunt o persoană timidă k) Din alte motive (vă rugăm să le specificaţi).............................................................

16. Ce fel de droguri ai consumat până în prezent? a) Nu consum droguri j) Aurolac b) Marihuana (haşiş, canabis, iarbă) k) Solvenţi organici (lipici, vopsele, sprayuri) c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral, rudotel f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)

g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante şi sedative h) Metadonă p) Steroizi anabolizanţi i) Ciuperci halucinogene

17. Ce fel de droguri ai consumat în ultimele 30 de zile? a) Nu am consumat droguri în ultimele 30 de zile j) Aurolac b) Marihuana (haşiş, canabis, iarbă) k) Solvenţi organici (lipici, vopsele, sprayuri) c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral, rudotel f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele) g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante şi sedative h) Metadonă p) Steroizi anabolizanţi i) Ciuperci halucinogene

18. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai consumat cel puţin o dată droguri? 0) Niciodată 4) 10-19 zile 1) 1-2 zile 5) 20-29 zile 2) 3-5 zile 6) Zilnic 3) 6-9 zile

19. Cât de frecvent ai consumat droguri până în prezent? 0) Niciodată 4) La 2-3 zile 1) Experimental (1-2 ori) 5) 1 dată/zi 2) Ocazional (1-3 ori/lună) 6) De mai multe ori/zi 3) 1 dată/săptămână

20. Ce cale foloseşti pentru administrarea drogurilor? 0) nu consum droguri 4) Inhalat 1) Fumat 5) Ingerat (inghiţit) 2) Prizat 6) Injectat

21. Unde consumi droguri? a) Nu consum drogurui e) Pe stradă, în parc b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm specificaţi)..................................... d) În incinta şcolii/universităţii

22. Cu cine consumi droguri? a) Nu consum droguri d) Cu colegii b) Cu familia e) Singur c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

23. Cum ai obţinut drogul consumat? a) Nu consum droguri g) L-am cumpărat de la un prieten b) De la frate sau soră h) L-am cumpărat de la cineva cunoscut c) De la un prieten i) L-am cumpărat de la o persoană necunoscută d) De la cineva cunoscut j) Alte situaţii (vă rugăm specificaţi) ............................. e) De la o persoană necunoscută f) A fost împărţit într-un grup de prieteni

24. În care din următoarele locuri ştii că poţi cumpăra un drog? a) Nu cunosc nici un astfel de loc e) La discotecă, într-un bar b) Pe stradă, în parc f) În casa furnizorului (dealer-ului) c) La şcoală/universitate g) Din farmacie d) În imediata apropiere a şcolii/universităţii h) Altele (vă rugăm specificaţi)....................................

25. Ai încercat vreodată să renunţi la consumul de droguri? 0) Nu consum droguri 1) Da 2) Nu

26. Cunoşti alte persoane care nu pot renunţa la consumul de droguri?

a) Nu cunosc dependenţi de droguri c) Prieteni b) Membrii ai familiei d) Colegi

Anexa 2

Scala Rosenberg

Instrucţiuni: Mai jos sunt date 10 afirmaţii.Citiţi fiecare afirmaţie în parte şi

încercuiţi acea literă din tabel corespunzătoare gradului de acord sau dezacord care vă

caracterizează.

Nr.crt. Itemii Absolut de acord

De acord Nu sunt de acord

Categoric nu

1. Cred că sunt un om de valoare sau cel puţin la fel de bun(ă) ca alţii.

A B C D

2. Cred că am câteva calităţi remarcabile.

A B C D

3. În general înclin să cred că sunt un (o) ratat (ă), un (o) nerealizat(ă).

A B C D

4. Sunt capabil(ă) să fac lucruri la fel de bine ca ceilalţi oameni.

A B C D

5. Nu cred că am prea multe lucruri cu care să mă pot mândri.

A B C D

6. Am o atitudine pozitivă faţă de propria persoană.

A B C D

7. În ansamblu sunt mulţumit(ă) de mine.

A B C D

8. Aş vrea să am mai mult respect faţă de propria persoană.

A B C D

9. Din când în când am senzaţia că sunt inutil(ă).

A B C D

10. Uneori cred că nu sunt bun(ă) de nimic.

A B C D

Anexa 3

S.T.A.I. – Forma X-1

Instrucţiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufleteşti.Citiţi fiecare

descriere în parte şi încercuiţi acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum

vă simţiţi acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele.Nu pierdeţi prea mult

timp cu vreo descriere şi daţi acel răspuns care pare să înfăţişeze cel mai bine felul cum vă

simţiţi în prezent.

Nr

crt.Itemii Deloc Puţin Destul

Foarte

mult

1. Mă simt calm(ă). 1 2 3 4

2. Mă simt liniştit(ă). 1 2 3 4

3. Sunt încordat(ă). 1 2 3 4

4. Îmi pare rău de ceva. 1 2 3 4

5. Mă simt în apele mele. 1 2 3 4

6. Sunt trist(ă). 1 2 3 4

7. Mă îngrijorează nişte neplăceri posibile. 1 2 3 4

8. Mă simt odihnit(ă). 1 2 3 4

9. Mă simt neliniştit(ă). 1 2 3 4

10. Mă simt bine. 1 2 3 4

11. Am încredere în puterile mele. 1 2 3 4

12. Mă simt nervos (nervoasă). 1 2 3 4

13. Sunt speriat(ă). 1 2 3 4

14. Mă simt iritat(ă). 1 2 3 4

15. Sunt relaxat(ă). 1 2 3 4

16. Mă simt mulţumit(ă). 1 2 3 4

17. Sunt îngrijorat(ă). 1 2 3 4

18. Mă simt agitat şi „scos din fire”. 1 2 3 4

19. Mă simt vesel(ă). 1 2 3 4

20. Sunt bine dispus(ă). 1 2 3 4

Anexa 4

Scala Locus of control

Instrucţiuni : Vă rugăm să citiţi cu atenţie următoarele propoziţii.Încercuiţi varianta pe care o consideraţi adevarată.

1. a.Copii au necazuri pentru că părinţii lor îi pedepsesc prea des. b.Necazurile celor mai mulţi copii,în ziua de azi,provin din faptul că părinţii îi lasă prea liberi.

2. a.Multe din evenimentele nefericite din viaţă se datorează în parte ghinionului. b.Eşecurile oamenilor rezulă din greşelile pe care chiar ei le fac.

3. a.Unul dintre motivele majore pentru care există războaie este insuficienta implicare în politică a cetăţenilor. b.Vor exista întotdeauna războaie,indiferent cât am încerca să le prevenim.

4. a.În cursul vieţii orice individ poate câştiga stima şi respectul pe care le merită. b.Din păcate,valoarea unui om este adesea nerecunoscută,oricât de mult s-ar strădui el.

5. a.Ideea că profesorii sunt nedrepţi cu studenţii este un nonsens. b.Majoritatea studenţilor nu realizează în ce măsură notele lor sunt întâmplătoare.

6. a.Fără o „porţie sănătoasă” de noroc nu poţi fi un lider eficient. b.Oamenii capabili care nu reuşesc să se impună n-au ştiut să profite de ocaziile care li s-au oferit.

7. a.Unora,pur şi simplu nu le placi,oricât te-ai strădui. b.Oamenii care nu pot să se facă plăcuţi de ceilalţi nu ştiu să se poarte.

8. a.Ereditatea are rolul principal în determinarea personalităţii. b.Experienţa vieţii determină ceea ce este un individ.

9. a.Nu o dată mi-am dat seama că ceea ce trebuia să se întâmple s-a şi întâmplat. b.Lăsate la voia întâmplării problemele nu mi s-au rezolvat niciodată la fel de sigur,ca atunci când mă hotăram să acţionez eu însumi pentru a le rezolva.

10. a.În cazul unui student foarte bine pregătit poate fi rar vorba de o „examinare nedreaptă”. b.De multe ori întrebările de examen tind să fie atât de departe de cursul predat încât studiul este într-adevăr fără folos.

11. a.Obţinerea unui succes este o chestiune de muncă serioasă,norocul având prea puţin de-a face cu asta. b.Obţinerea unui loc de muncă depinde de a fi la locul potrivit şi la momentul potrivit.

12. a.Omul de rând poate influenţa deciziile guvernamentale. b.Lumea este condusă de câţiva oameni puternici,iar omul de rând are prea puţină importanţă.

13. a.Când îmi fac planuri sunt aproape întotdeauna sigur că voi putea să le îndeplinesc. b.Nu este întotdeauna înţelept să îţi faci planuri pe termen lung ,pentru că oricum multe întâmplări ţin de şansă sau neşansă.

14. a.Există unii oameni care pur şi simplu nu sunt buni. b.În orice om există ceva bun.

15. a.În cazul meu, a obţine ce vreau are puţin de-a face cu norocul ,sau chiar deloc. b.De multe ori putem foate bine să decidem ce este de făcut dâmd cu banul.

16. a.A deveni şef depinde de cât de norocos este cineva pentru a se găsi la locul potrivit înaintea celorlalţi. b.Reuşita oamenilor în a face ceea ce trebuie depinde de abilitatea lor,norocul având puţină importanţă sau deloc.

17. a.Atâta timp cât problemele mondiale îngrijorătoare,cei mai mulţi dintre noi suntem victime ale unor forţe pe care nici nu le înţelegem,nici nu le controlăm.

b.Luând parte în mod activ la problemele sociale şi politice,oamenii pot controla evenimentele mondiale.

18. a.Majoritatea oamenilor nu realizează în ce măsură viaţa lor este controlată de evenimente întâmplătoare. b.Nu există „noroc”.

19. a.Omul ar trebui să admită întotdeauna posibilitatea de a greşi. b.De obicei este de preferat să acoperi greşelile.

20. a.Este dificil de ştiut dacă o persoană te place sau nu. b.Câţi prieteni ai,depinde de cât de plăcut eşti.

21. a.În cursul vieţii întâmplările negative sunt echilibrate de cele pozitive. b.Cele mai multe eşecuri se datorează fie lipsei de abilităţi,fie ignoranţei,fie lenei sau tuturor la un loc.

22. a.Cu puţin efort putem învinge corupţia politică. b.Este dificil pentru cetăţeanul de rând să controleze activitatea de culise a oamenilor politici.

23. a.Uneori nu pot înţelege cum ajung profesorii să dea notele pe care le dau. b.Există o relaţie directă între nivelul pregătirii şi notele pe care le obţin elevii/studenţii.

24. a.Un lider bun aşteaptă ca oamenii să decidă pentru ei înşişi. b.Un lider bun trasează fiecăruia ce are de făcut.

25. a.Adesea simt că am prea puţină influenţă asupra lucrurilor care ni se întâmplă. b.Îmi este imposibil să cred că şansa sau norocul joacă un rol important în viaţa mea.

26. a.Oamenii sunt singuri pentru că nu încearcă să fie prietenoşi. b.Nu trebuie să te străduieşti prea mult pentru a fi pe placul oamenilor;dacă te plac atunci te plac şi gata.

27. a.Se pune prea mult preţ pe sport în liceu. b.Sportul de echipă este un excelent mod de a construi caracterul tinerilor.

28. a.Ce se petrece cu viaţa mea depinde de mine! b.Simt că nu controlez suficient sensul în care evoluează viaţa mea.

29. a.Cel mai adesea nu înţeleg de ce politicienii se comportă aşa cum se comportă. b.În cursul vieţii lor oamenii sunt responsabili de proasta guvernare atât la nivel naţional cât şi la nivel local.

Anexa 5

S.M.P. Răspundeţi cu DA sau NU la următoarele întrebări:

Întrebarea DA NU

1. Aţi vrea să realizaţi ceva într-adevăr important?2. Vă puteţi uşor lipsi de prieteni un timp mai îndelungat?

3. Vă “ sare ţandăra” repede când nu obţineţi ceea ce vreţi?4. Doriţi întotdeauna să aflaţi exact ce gândesc alţii despre dumneavoastră?5. Aveţi (simţiţi) remuşcări de conştiinţă şi atunci când nu cunoaşteţi exact motive-

le?6. După părerea prietenilor aţi fi apţi pentru o muncă (funcţie) de conducere?7. Vă place să vă îmbrăcaţi astfel, ca să vă deosebiţi de alţii?8. Ascultaţi cu plăcere sfaturile unor oameni mai în vârstă şi cu mai multă experi-

enţă?9. Aţi alege drept vocaţie preocuparea cu copiii?10. Vă agasează oamenii dezordonaţi şi imprecişi?11. Dacă sunteţi bolnav sau aţi suferit un accident vă face plăcere să fiţi cocoloşit,

dezmierdat?12. Obişnuiţi să visaţi uneori, despre fapte mari pe care le veţi realiza odată?13. Sunteţi indispus şi trist dacă trebuie să vă despărţiţi de cel mai bun prieten?14. Vă place să necăjiţi (enervaţi) oamenii şi să-i “duceţi de nas”?15. Suportaţi critica mai greu decât alţii?16. Sunteţi în stare să fiţi nedrept şi să săvârşiţi fapte incorecte fără a avea un

sentiment deosebit de culpabilitate?17. Puteţi fi convins uşor, să vă schimbaţi părerea ulterior unei decizii deja luate?18. Realizaţi drept nereuşită acea şedinţă în care atenţia nu s-a polarizat asupra

dumneavoastră?19. În relaţiile sociale, în relaţiile de prietenie în general rămâneţi independent?20. Sunteţi dispus ca majoritatea timpului şi confortului dumneavoastră să-l

sacrificaţi pentru tineri sau pentru cei neajutoraţi sau mai slabi?21. Sunteţi ceva mai neglijent, în a ţine o perfectă curăţenie şi ordine în jurul

dumneavoastră?22. Evitaţi să vă plângeţi când păţiţi ceva neplăcut?23. Aţi dori (doriţi) să faceţi ceva, ceea ce alţii consideră că necesită un efort

deosebit?24. Este foarte important pentru dumneavoastră să rămâneţi în legătură (de exemplu

telefonică) cu rudele, prietenii când aceştia lipsesc o perioadă de timp?25. Vă supăraţi uşor pe alţi oameni?26. În gândirea dumneavoastră, vă reamintiţi frecvent situaţiile neplăcute suferite

Cândva?27. Vă preocupă schimbarea permanentă pentru a deveni un om mai deosebit?28. Influenţaţi, mai des, pe alţii sau invers?29. Vă simţiţi stingher dacă sunteţi remarcat?30. Sunteţi des tentat să faceţi ceva ce contravine cu obiceiul, cu uzanţa?31. Vă deranjează mult batjocora, ultrajul celor lipsiţi de apărare?32. Vă plac acele situaţii în care se pretinde un comportament după reguli foarte

stricte?33. Preferaţi să evitaţi prietenii mult prea săritori sau devotaţi?34. Este important pentru dumneavoastră să vă reuşească tot ceea ce demaraţi,

întreprindeţi?35. Durează timp îndelungat până ce simţiţi atracţie, ataşament faţă de o nouă cunoş-

tinţă?36. Se întâmplă să vă “ ieşiţi din pepeni” de supărare?37. Dacă vă critică întotdeauna încercaţi să paraţi totul?38. Se întâmplă ca ulterior să vă pară rău de faptele dumneavoastră?39. În grupul de prieteni, de regulă, dumneavoastră daţi tonul?40. Vă tulbură dacă vi se fac observaţii pentru vestimentaţia sau aspectul exterior

dumneavoastră?41. Lesne deveniţi încăpăţânat, îndărătnic, dacă alţii vor să vă dirijeze?42. Aţi fi total satisfăcut dacă v-aţi preocupa exclusiv de acţiuni de binefacere?43. Vi s-ar părea plicitisitor, dacă toate muncile dumneavoastră în prealabil le-aţi

proiecta şi organiza?

44. De alintare şi îngrijire aveţi nevoie mai puţin decât alţii?45. Este important pentru dumneavoastră să vă realizaţi munca mai bine decât alţii?46. Ar fi bine să fiţi departe, un timp, de rude, de prieteni?47. Vă distrează dacă reuşişi să vă faceţi de râs adversarul?48. Evitaţi des anumite lucruri, întrucât vă este frică să suferiţi un eşec cu ele?49. Sentimentul de culpă îl aveţi mai des decât alţii?50. V-aţi descurca bine într-un serviciu unde aţi avea influenţă, putere, dreptul de a

conduce pe alţii?51. Ar fi o alegere nepotrivită pentru dumneavoastră o meserie unde frecvent ar

trebui să apăreţi în faţa unui public, să vorbiţi în public?52. Este importantă pentru dumneavoastră independenţa, să vă puteţi urma întotdea-

una drumul propriu?53. Sunteţi gata întotdeauna să împrumutaţi, să dăruiţi lucrurile proprii celor care au

nevoie de ele?54. De obicei, reusiţi greu să vă împărţiţi timpul?55. Aveţi mare nevoie din partea altora de semnele de ataşament, gingăşie, afecţiu-

ne, blândeţe?56. Vă fixaţi ştacheta sus întotdeauna pentru a realiza performanţe cât mai bune?57. Dacă ar fi posibil, aţi ţine prietenii şi cunoştinţele mereu în preajmă?58. Este greu să vă enerveze cineva sau ceva?59. Dacă nu vă reuşeşte ceva, căutaţi întotdeauna să vă justificaţi, explicaţi?60. Este incomod să vă daţi părerea despre alţii întrucât nu aveţi certitudinea că

puteţi fi obiectivi?61. Vă cade greu să vă apăraţi drepturile în faţa celor de care depindeţi?62. Vă place să trăiţi şi să vă mişcaţi astfel, să treceţi neobservat?63. Preferaţi să trăiţi în stilul dumneavoastră, fără să vă pese de părerea altora?64. Creşteţi şi îngrijiţi cu plăcere, pisica, câinele sau alte animale?65. Sunt foarte antipatice pentru dumneavoastră persoanele care uneori nu respectă

curăţenia şi normele de igienă?66. În locuri străine, vi se instalează repede sentimentul de părăsire, aservire?67. Sunteţi dispus la un efort deosebit de mare, pentru a propăşi în viaţă?68. După părerea dumneavoastră, fidelitatea şi statornicia faţă de prieteni este cea

mai importantă calitate umană?69. Obişnuiţi să protestaţi cu voce tare, când cineva se bagă în rând în faţa dumnea-

voastră?70. Reuşiţi să vă păstraţi încrederea în sine şi între oameni având “aere de superiori-

tate” şi foarte siguri pe sine?71. Aveţi reţineri faţă de anumite lucruri, pentru că nu sunteţi sigur că veţi proceda

corect şi imparţial?72. Aţi fost privat vreodată de drepturile dumneavoastră pentru că nu v-aţi putut

Apăra interesele?73. De dragul prietenilor obişnuiţi să faceţi pe mucalitul, pe clovnul?74. Este importantă pentru dumneavoastră libertatea, să puteţi merge unde vreţi şi

când vreţi?75. Îi evitaţi pe cei ce, probabil, vă vor cere ajutorul sau sprijinul în viitor?76. Vă displace precizia, preocuparea care necesită meticulozitate şi exactitate?77. În străinatate, întotdeauna vă cuprinde uşor dorul de casă?78. Este adevărat că, competiţia este cea mai importantă forţă de propulsie a

progresului uman?79. Este indiferent pentru dumneavoastră dacă reusiţi sau nu să aveţi prieteni

noi?80. Înfruntaţi cu plăcere păreri contrare cu ale dumneavoastră?81. Evitaţi cu grijă întotdeauna acele situaţii în care aţi putea eventual să fiţi

ridicol?82. Aţi avut vreodată o decepţie în sine, pentru că nu aţi ştiut să fiţi absolut

drept şi cinstit?

83. Vă cade greu, că în discuţii să vă expuneţi partea proprie?84. Dacă povestiţi o întâmplare obişnuiţi să o “coloraţi” cu puţină actorie?85. Vă este greu, ca într-o poziţie de subordonare să prestaţi maximal?86. Sunteţi incapabil să manifestaţi întelegere, compasiune faţă de oamenii care

au ajuns în conflict cu societatea (alcoolici, huligani etc.)?87. Este plictisitor dacă munca zilnică, odihna, ora meselor sunt ordonate riguros?88. Vă impovărează dacă faţă de dumneavoastră se manifestă mereu grijă şi

devotament?89. Încrederea în sinea dumneavoastră are nevoie de dovada că aţi rezolvat cu

succes sarcini dificile?90. Pretindeţi întotdeauna totală loialitate şi ataşament de la prietenii şi cunoş-

tinţele dumneavoastră?91. Evitaţi manifestările exteriorizate ale sentimentelor când sunteţi surescitat

sau supărat?92. Sunteţi în stare să vorbiţi degajat despre o temă în care nu sunteţi specialist?93. În general, judecaţi mai sever ce este corect şi ce nu este corect decât alţii?94. Cu ocazia unor cunoştinţe noi, în general, dumneavoastră conduceţi discu-

ţiile?95. Se afirmă des despre dumneavoastră că sunteţi un om spiritual şi distrac-

tiv?96. Acceptaţi cu plăcere sarcini cu răspundere şi restricţii?97. Vă străduiţi ca în orice ocazie să oferiţi mici atenţii cunoştinţelor dumnea-

voastră?98. Puteţi lucra liniştit chiar în condiţii de deranj şi dezordine?99. Simţiţi des că oamenii nu se interesează suficient de dumneavoastră?100. Credeţi că majoritatea oamenilor nu sunt suficient de ambiţioşi?101. Cu plăcere, aţi aparţine unui grup care recunoaşte drept principale va-

lori, relaţia amiabilă, călduroasă, prietenească între membrii grupului şimanifestarea acestor relaţii?

102. Simţiţi dorul de răzbunare dacă cineva vă jigneşte?103. Vă fâstâciţi dacă împrejurarea vă obligă să vă apăraţi drepturile?104. Puteţi minţi, de nevoie, fără procese de conştiinţă?105. Vă consideraţi, de regulă, prea puţin important ca să vă exprimaţi părerea?106. Ar fi penibil dacă v-ar remarca radioul sau televiziunea?107. Consideraţi că punctele de vedere proprii, în general, se aliniază cu ale

celorlalţi?108. Aveţi o grijă deosebită să nu lezaţi niciodatţ sentimentele unora mai slabi ca Dv.?109. Este important să fiţi întotdeauna îmbracat fără cusur?110. Este mai uşor să recepţionaţi veştile proaste în prezenţa unui prieten bun?111. Dacă v-aţi apucat de ceva faceţi tot posibilul să realizaţi maximul posibil?112. Faceţi cu plăcere şi sacrificii băneşti pentru prieteni, rude?113. Când cineva vă enervează simţiţi de-a dreptul ura pentru aceasta?114. Întotdeauna aveţi grijă ca nimeni să nu vă poată reproşa comportarea?115. Vă este foarte penibil când vă vine pofta să faceţi ceva ce contravine bunelor

maniere?116. Este important pentru dumneavoastră să vă apăraţi punctele de vedere

prin discuţii?117. Vă face plăcere să fiţi în centrul atenţiei în grupul de prieteni?118. Aveţi relaţii bune cu superiorii dumneavoastră?119. Este deranjantă, penibilă, situaţia fortuită în care trebuie să ajutaţi pe alţii, să

aveţi grija altora?120. Este important ca lucrurile dumneavoastră să stea frumos ordonate?121. Când sunteţi bolnav, detestaţi să vă compătimească?122. Preferaţi acele munci unde aveţi ocazia să fiţi în competiţie cu alţii?123. Dacă aveţi o adevărată bucurie sau necaz, simţiţi nevoia să împărtăşiţi sentimen-

tele cu cineva?

124. Dacă cineva vă atacă verbal, preferaţi replica imediată?125. Sunteţi în stare să suportaţi ridiculizarea, umilinţa fără ca demnitatea dumnea-

voastră să sufere ireparabil?126. Sunteţi în general mai conştiincios, mai responsabil decât alţii?127. Cedaţi des iniţiativa altora?128. Preferaţi să vă îmbrîcaţi astfel încât să nu produceţi senzaţie?129. Preferaţi să spuneţi fără ocolişuri ceea ce gândiţi?130. V-aţi descurca rău într-o meserie în care ar trebui să îngrijiţi bolnavi sau bătrâni?131. Ar fi bine să trăiţi astfel ca totul să decurgă de la sine, planificat, fără schimbări

neprevăzute?132. Dacă aţi suferit un eşec, aveţi mare nevoie de sprijin, încurajare?133. Aţi fi cu plăcere o personalitate remarcabilă, de exemplu în sport, arta sau ştiinţa?134. Încercaţi întotdeauna să realizaţi contacte personale şi apropiate cu toţi oamenii?135. Uneori vă supăraţi excesiv, încât aţi prefera să spargeţi ceva?136. Sunteţi în stare să vă păstraţi calmul, să rămâneţi molcom când vă critică sau vă

învinovăţesc?137. De dragul dreptăţii, puteţi renunţa la principiile şi interesele dumneavoastră?138. Ca şi conducător (sau dacă aţi fi conducător) vă este sau v-ar fi greu să tineţi

ordine şi disciplină?139. Vă cade greu să spuneţi lucruri care ar surprinde, ar consterna oamenii?140. Este mai greu să lucrezi singur, decât cu alţii împreuna?141. Totdeauna sunteţi gata să sacrificaţi timp şi energie pentru cei care apelează la

ajutorul dumneavoastră?142. Cu placere aţi lucra (sau lucraţi) într-un program liber?143. Dacă aveţi necazuri, simţiţi drept inutilă compătimirea, întelegerea altora?144. Vă place să rezolvaţi asemenea sarcini, care altora deja au creat dificultăţi?145. Vă bucură dacă puteţi rezolva anumite lucruri pentru cunoscuţi?146. Dacă vă jignesc, puteţi cu greu să vă stăpâniţi indignarea, supărarea?147. Deciziile dumneavoastră sunt des influenţate de gândul că alţii le vor critica?148. Meditaţi mult asupra situaţiei că unele fapte au fost corecte sau incorecte?149. Vă contravine situaţia în care trebuie să dirijaţi munca altora?150. Vă place să vorbiţi astfel încât pentru asta alţii să vă considere plin de idei şi cu

umor?151. Este adevărat că cel care merge numai de capul lui, fără să ţină seama de părerile

altora, mai devreme sau mai târziu o păţeşte?152. Preferaţi să-i evitaţi pe oamenii nejutoraţi şi cu necazuri?153. Vă place să păziţi bunurile şi actele dumneavoastră după un anumit sistem?154. Detestaţi să vorbiţi despre greutăţile şi eşecurile dumneavoastră, prietenilor,

rudelor? 155. Vă fixaţi de preferinţă, ţeluri greu de atins, numai ca să dovediţi capacitatea

dumneavoastră?156. Preferaţi să petreceţi concediul de vară singur sau eventual în doi cu partenera(ul)

în loc de societatea prietenilor?157. Uneori spuneţi şi lucruri neserioase, pentru că este nostim să sperii, să păcăleşti

şi să necăjeşti oamenii?158. Sentimentul demnităţii dumneavoastră depinde mult de măsura în care sunteţi

apreciaţi de alţii?159. Uneori aţi prefera să fiţi mai puţin conştiincios?160. În general, evitaţi să ajungeţi în postul de conducere?161. Vă cade greu saă vorbiţi despre sine sincer, în faţa altora?162. Uneori simţiţi dorinţa de a lăsa totul baltă şi să începeţi o viaţă nouă, ca un om

liber, independent?163. Vă bucuraţi când puteţi ajuta un om necăjit?164. În cazul plecării într-o excursie, preferaţi să acceptaţi spontaneitatea situaţiilor

decât să vă bazaţi pe un plan de drum amănunţit?165.. Vă cade bine când un coleg mai în vârstă vă îngrijeşte şi vă ajută?

Anexa 6

Din ce motive consumi alcool? Urban

30%

15%9%11%

20%

13% 2%

Contribuie la buna dispoziţie şiînlătură stresul

Comunic mai uşor cu altepersoane

Nu vreau să creez opinieseparată

Recompensă după o realizare

Îmi place gustul băuturiloralcoolice

Face parte din ocaziile festiveşi of iciale

Depăşirea unor situaţiiconflictuale

Din ce motive consumi alcool? Rural

27%

9%11%15%

7%

24%

7%

Contribuie la buna dispoziţie şiînlătură stresul

Comunic mai uşor cu altepersoane

Nu vreau să creez opinieseparată

Recompensă după o realizare

Îmi place gustul băuturiloralcoolice

Face parte din ocaziile festiveşi of iciale

Depăşirea unor situaţiiconflictuale

Anexa 7

Ai încercat să renunţi la consumul de alcool? Urban

Da7%

Nu93%

Da

Nu

Ai încercat să renunţi la consumul de alcool? Rural

Da44%

Nu56%

Da

Nu

Anexa 8

Când ţi s-au oferit droguri le-ai consumat? Urban

Da14%

Nu86%

Da

Nu

Când ţi s-au oferit droguri le-ai consumat? Rural

Da21%

Nu79%

Da

Nu