consultare părerea ta despre strategia europa 2020 raport ˜nal voice final... · consultare...
TRANSCRIPT
ConsultarePărerea ta despre Strategia Europa 2020
Raport �naliunie 2010
Rue Belliard/Belliardstraat, 101_1040 Bruxelles/Brussel _ BELGIQUE/BELGIËTel. +32 2/282 22 11 _ Fax +32 2/282 23 25
http://www.cor.europa.eu
UNIUNEA EUROPEANĂ
Comitetul Regiunilor
UNIUNEA EUROPEANĂ
Comitetul Regiunilor
3
Cuprins
PREFAȚĂ ...................................................................................................................................... 5
PRINCIPALELE CONCLUZII, EVALUĂRI șI IMPLICAȚII POLITICE .......................... 6
CAPITOLUL 1 APEL LA ADAPTAREA OBIECTIVELOR STRATEGIEI EUROPA
2020 LA DIMENSIUNEA TERITORIALĂ ............................................................................. 10
1.1 ABORDAREA ECHILIBRATĂ A STRATEGIEI EUROPA 2020 PRIN PILONUL ECONOMIC, SOCIAL șI
DE MEDIU .................................................................................................................................................... 10
1.2 COMPLETAREA PRINCIPALELOR OBIECTIVE CU OBIECTIVE NAțIONALE șI REGIONALE COMUNE
TUTUROR PĂRțILOR INTERESATE RELEVANTE ............................................................................................ 10
1.3 OBSERVAțII șI SUGESTII PRIVIND OBIECTIVELE PRINCIPALE .................................................... 11
1.3.1 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de
muncă ........................................................................................................................................... 11
1.3.2 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare și dezvoltare ..................................... 11
1.3.3 „20/20/20” obiective în domeniul climei/energiei .......................................................... 12
1.3.4 Obiective în domeniul educației ...................................................................................... 12
1.3.5 Reducerea cu 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie 12
1.4 SUGESTII PRIVIND NOI OBIECTIVE ............................................................................................ 13
CAPITOLUL 2 DEFINIREA ACțIUNILOR POLITICE PRIN COMPLETAREA
INDICATORULUI PIB CU NOI INDICATORI PRIVIND DEZVOLTAREA DURABILĂ
șI CALITATEA VIEțII .............................................................................................................. 14
2.1 ÎN AFARĂ DE PIB, SUNT NECESARI NOI INDICATORI PENTRU DEFINIREA șI MONITORIZAREA
STRATEGIEI EUROPA 2020 ......................................................................................................................... 14
2.2 PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE INDICATORILOR NECESARI ............................................. 14
2.3 CUM SE POT IDENTIFICA NOI INDICATORI ................................................................................. 15
2.4 SUGESTII PRIVIND POSIBILI INDICATORI PENTRU STRATEGIA EUROPA 2020 ........................... 15
CAPITOLUL 3 CUM POT JUCA UN ROL ACTIV ORAșELE șI REGIUNILE ÎN
CADRUL STRATEGIEI EUROPA 2020? ............................................................................... 18
3.1 PARTENERIATUL ÎNTRE DIFERITE NIVELURI DE GUVERNARE ESTE FUNDAMENTAL PENTRU
STRATEGIA EUROPA 2020 .......................................................................................................................... 18
3.2 CONTRIBUțIA AUTORITĂțILOR LOCALE șI REGIONALE LA STRATEGIA EUROPA 2020 ................ 19
3.3 PUNEREA ÎN APLICARE A INIțIATIVELOR EMBLEMATICE ÎN PARTENERIAT ............................... 19
3.3.1 O uniune a inovării .......................................................................................................... 20
3.3.2 Tineretul în mișcare ......................................................................................................... 20
3.3.3 Agenda digitală pentru Europa ....................................................................................... 20
3.3.4 O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor .................................. 21
3.3.5 O politică industrială adaptată la era globalizării .......................................................... 21
3.3.6 O agendă pentru competențe noi și locuri de muncă ...................................................... 21
3.3.7 Platforma europeană împotriva sărăciei ......................................................................... 21
3.4 O PRIVIRE SCEPTICĂ ASUPRA INIțIATIVELOR EMBLEMATICE .................................................... 22
3.5 IDENTIFICAREA UNOR NOI SOLUțII PENTRU GUVERNANțA LOCALĂ șI REGIONALĂ A STRATEGIEI
SAU ÎMBUNĂTĂțIREA CELOR EXISTENTE .................................................................................................... 22
3.5.1 Varietatea sistemelor de guvernanță existente ................................................................ 22
3.5.2 Instituirea unor noi sisteme de guvernanță… ................................................................ 23
3.5.3 … și îmbunătățirea căilor existente de participare a regiunilor și orașelor ................. 24
4
CAPITOLUL 4 CONSOLIDAREA COMPLEMENTARĂ șI RECIPROCĂ A
STRATEGIEI EUROPA 2020 șI A POLITICII DE COEZIUNE ......................................... 26
4.1 RELAțIA DE CONSOLIDARE RECIPROCĂ DINTRE STRATEGIA EUROPA 2020 șI POLITICA DE
COEZIUNE ................................................................................................................................................... 26
4.1.1 Obiectivele de coeziune au nevoie de Strategia Europa 2020 ......................................... 26
4.1.2 Obiectivele Strategiei Europa 2020 au nevoie de coeziune ............................................ 26
4.1.3 Apel la coeziune în perioade de criză .............................................................................. 26
4.2 IDENTIFICAREA LEGĂTURII DINTRE STRATEGIA EUROPA 2020 șI POLITICA DE COEZIUNE ..... 27
4.3 STABILIREA BUGETULUI UE țINÂND SEAMA DE POLITICA DE COEZIUNE șI DE STRATEGIA
EUROPA 2020 .............................................................................................................................................. 27
4.4 ASIGURAREA NIVELULUI CORESPUNZĂTOR DE FINANțARE… ................................................... 28
4.5 … șI CHELTUIELI MAI PRECISE, SIMPLE șI ORIENTATE SPRE REZULTATE ................................. 29
4.6 CHELTUIELILE EFECTUATE ÎN CADRUL ACORDURILOR DE PARTENERIAT ................................ 30
CAPITOLUL 5 COMUNICAREA ORIENTATĂ șI ATRACTIVĂ DESPRE STRATEGIA
EUROPA 2020 ............................................................................................................................. 32
5.1 COMUNICARE MAI AMPLĂ șI MAI BUNĂ DESPRE STRATEGIA EUROPA 2020 .............................. 32
5.2 ADAPTAREA MESAJELOR LA PUBLICUL-țINTĂ ............................................................................ 32
5.3 STRATEGIE VIZIBILĂ PENTRU PUBLICUL LARG șI PENTRU GRUPURI SPECIFICE DE PĂRțI
INTERESATE ................................................................................................................................................ 33
5.4 EFORTURI COMUNE LA TOATE NIVELURILE PENTRU A FACE CUNOSCUTĂ STRATEGIA EUROPA
2020 ..................................................................................................................................................... 33
5.5. INSTRUMENTE DE COMUNICARE CARE POT FI UTILIZATE ÎN STRATEGIA EUROPA 2020 ......... 34
LISTA PARTICIPANȚILOR LA ANCHETĂ ........................................................................ 35
5
PREFAȚĂ
În urma Comunicării Comisiei „Europa 2020: o strategie pentru creștere inteligentă, ecologică și
favorabilă incluziunii”, publicată la 3 martie 2010, Consiliul European a aprobat strategia în cadrul
reuniunilor sale din martie și iunie 20101. Au fost stabilite principalele obiective ale noii strategii, precum
și noile orientări integrate. Cele șapte inițiative emblematice ale strategiei urmează a fi prezentate de
Comisia Europeană până la sfârșitul anului 2010, timp în care se va institui o procedură anuală de
monitorizare și raportare, care va însoți și va coordona punerea în aplicare a noii strategii.
În martie 2009, Comitetul Regiunilor a lansat deja o consultare a regiunilor și orașelor europene privind o
nouă strategie pentru creștere durabilă2. Pe baza rezultatelor, în decembrie 2009 CoR a adoptat un aviz din
proprie inițiativă3,care a fost parțial luat în considerare la elaborarea propunerii Comisiei.
Cu toate acestea, în Strategia Europa 2020, unele chestiuni importante pentru autoritățile locale și
regionale au rămas fără răspuns, în special aspectele privind necesitatea de a stabili obiective diferențiate
la nivel teritorial, necesitatea ca indicatorii pentru elaborarea politicilor să meargă dincolo de PIB, rolul
concret al autorităților locale și regionale în conceperea și punerea în aplicare a noii strategii, relația dintre
Strategia Europa 2020, politica de coeziune și bugetul UE, precum și necesitatea de a le face cunoscută
noua strategie tuturor cetățenilor UE.
De aceea, CoR a decis să analizeze în profunzime aceste aspecte, dând tuturor autorităților locale și
regionale posibilitatea de a-și exprima opiniile în cadrul consultării de monitorizare „Părerea ta despre
Strategia Europa 2020”, care a fost lansată în martie 2010 prin intermediul unui chestionar publicat pe
site-ul web al Platformei de monitorizare a Strategiei Europa 2020 în toate limbile UE.
Acest raport rezumă cele 97 de contribuții primite până la 28 aprilie 2010 din 21 din cele 27 de state
membre4. Orașele și regiunile au contribuit în proporții aproximativ egale. 24 de contribuții au fost
prezentate de membrii Platformei de monitorizare a Strategiei Europa 2020, o rețea de aproximativ 120 de
orașe și regiuni care a monitorizat, începând din 2006, punerea în aplicare în teritoriu a Strategiei de la
Lisabona. 10 contribuții au fost prezentate de membrii Pactului primarilor, o coaliție de aproximativ 1 700
de orașe din UE, promovată de Comisia Europeană pentru a sprijini adoptarea de politici legate de
eficiența energetică. Au mai contribuit asociații naționale și europene ale autorităților locale și regionale și
grupări transfrontaliere ale regiunilor.
Toate contribuțiile, în versiune originală și în limba engleză, precum și chestionarul, se găsesc pe site-ul
web al Platformei de monitorizare a Strategiei Europa 2020 (www.cor.europa.eu/europe2020).
Concluziile principale arată care au fost domeniile în care s-a ajuns la un larg consens în rândul
participanților, în timp ce o mare parte a opiniilor și propunerilor repondenților este prezentată în raportul
principal.
Conținutul raportului nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al Comitetului Regiunilor.
1Documentele oficiale privind Strategia Europa 2020 se găsesc la adresa: http://ec.europa.eu/eu2020/index_en.htm.
2Raportul complet și contribuțiile participanților se găsesc la adresa: http://portal.cor.europa.eu/europe2020/Pages/Library.aspx.
3Viitorul Strategiei de la Lisabona după 2010 (CdR 25/2009).
4Nu au fost primite contribuții din Bulgaria, Cipru, Irlanda, Letonia, Malta și Slovenia. Lista celor care au contribuit la raport se găsește
la sfârșitul prezentului document.
6
PRINCIPALELE CONCLUZII, EVALUĂRI șI IMPLICAȚII POLITICE
REGIUNILE șI ORAșELE UE: STRATEGIA EUROPA 2020 ESTE IMPORTANTĂ
La consultarea organizată de Comitetul Regiunilor au participat 97 de regiuni și orașe europene din 21 de
state membre ale UE.
Acestea au trimis documente de înaltă calitate, care ilustrează angajamentul lor față de Strategia Europa
2020 pentru creștere economică inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii. Au transmis o serie de
observații și propuneri, precum și exemple concrete privind contribuția lor la punerea în aplicare a
strategiei.
Repondenții au apreciat abordarea reechilibrată a proiectului de strategie Europa 2020, așa cum se reflectă
în prioritățile sale și în angajamentul ambițios față de obiectivele de la nivelul UE. Ei au considerat, de
asemenea, că inițiativele emblematice sunt instrumente concrete, care vor aduce Strategia Europa 2020
mai aproape de cetățenii UE.
Cu toate acestea, proiectul de document al Comisiei nu reușește să abordeze într-o manieră adecvată
necesitatea ca noua strategie să țină seama de specificul și diferențele dintre teritorii, să stabilească noi
indicatori în afară de PIB, care să servească drept instrumente pentru formularea măsurilor politice,
să depășească fragmentarea actuală a programelor politice și a căilor de finanțare corespunzătoare, să facă
din simplificarea administrativă o prioritate, să încurajeze punerea în aplicare a principiului parteneriatului
între autoritățile naționale, regionale și locale, să abordeze cu curaj provocarea în materie de comunicare
de a aduce noua strategie mai aproape de viața cetățenilor obișnuiți.
Din această cauză, foaia de parcurs foarte strânsă pentru adoptarea noii strategii, așa cum a fost propusă la
momentul consultării, îi îngrijorează pe majoritatea repondenților cu privire la faptul că contribuția lor la
adoptarea și succesul Strategiei Europa 2020 ar putea fi limitată5.
În consecință, aceștia prezintă o gamă largă de propuneri concrete pentru a îmbunătăți proiectul actual al
Strategiei Europa 2020 și pentru a asigura succesul punerii în aplicare a acesteia.
ELABORAREA șI PUNEREA ÎN APLICARE A NOII STRATEGII: PROVOCĂRI șI OPORTUNITĂțI
1. Strategia Europa 2020 nu ține seama de diferențele socioeconomice existente și de distribuția inegală
a oportunităților între regiuni și orașe și în interiorul acestora. Aceste diferențe, care s-au accentuat în
ultimul deceniu, nu reflectă numai diferența „tradițională” dintre regiunile dezvoltate și cele rămase în
urmă. Acestea pot fi observate și în cadrul unora dintre zonele cele mai dezvoltate, de exemplu în
cartierele defavorizate ale câtorva orașe din UE. Stabilind obiective doar la nivelul UE și la nivel
național printr-o procedură de sus în jos, guvernanța Europa 2020 propusă nu permite adaptarea
obiectivelor, a indicatorilor și a țintelor, astfel încât să se țină seama de aceste diferențe de la nivel
local și regional.
5În iunie 2010, s-a solicitat ca până în toamna anului 2010, statele membre să-și prezinte programele naționale de reformă pe care le vor
aplica pentru a contribui la obiectivele Strategiei Europa 2020.
7
Prin adaptarea obiectivelor, a indicatorilor și a țintelor la condițiile diferite existente pe
plan local și regional, noua strategie ar deveni mai realistă și mai eficientă: avantajele locale
vor contribui la creșterea durabilă, în același timp îmbunătățind viața cetățenilor UE, consolidând
astfel coeziunea.
2. Strategia Europa 2020 nu promovează difuzarea indicatorilor de dezvoltare durabilă care
să completeze indicatorul PIB.
Adoptarea acestor indicatori, în contextul unei puneri în aplicare flexibile a noii strategii,
asumată împreună de nivelurile de guvernare relevante și de alte părți interesate, reprezintă
un aspect necesar al stabilirii unor obiective la nivel local și regional și contribuie la
definirea celor mai bune modalități de punere în aplicare a strategiei la nivel local. S-au
prezentat câteva exemple de posibili indicatori.
3. Instrumentele politice ale Strategiei Europa 2020 și căile de finanțare corespunzătoare continuă să fie
fragmentate, așa cum s-a întâmplat și în cazul Strategiei de la Lisabona, ceea ce ar putea să le facă
ineficiente. Mai mult, Strategia Europa 2020 nu a făcut din simplificarea administrativă o prioritate.
Instrumentele politice ar trebui coordonate, iar utilizarea lor simplificată, astfel încât să se
pună accentul în mod coerent și eficient pe un număr limitat de obiective. Astfel s-ar asigura
integrarea necesară a diferitelor politici UE, inclusiv a politicii de coeziune și a altor politici
sectoriale relevante.
4. În cele din urmă, îndeplinirea efectivă a obiectivelor Strategiei Europa 2020 va depinde nu numai de
ceea ce vor face toate guvernele implicate, ci și, în mod esențial, de faptul dacă acestea vor acționa
coordonat și sincronizat. Cât privește punerea în aplicare a câtorva aspecte ale celor șapte inițiative
emblematice propuse, autoritățile locale și regionale vor fi în prima linie. Cu toate acestea, rolul lor nu
este recunoscut nici în procesul de stabilire a obiectivelor, nici în cadrul inițiativelor emblematice, ca
să nu mai amintim elaborarea programelor naționale de reformă. Într-adevăr, în unele state membre,
cel puțin câteva aspecte ale noii strategii intră în sfera de competență a autorităților locale și regionale,
în timp ce în propunerea Comisiei se recurge la o abordare pripită și de sus în jos.
Pentru ca strategia să aibă rezultatele promise, este nevoie de la început de o coordonare
permanentă între toate nivelurile de guvernare relevante.
În special, în 2010 autoritățile locale și regionale, guvernele naționale și nivelul UE trebuie să
lucreze în parteneriat, în primul rând pentru a stabili obiective, inclusiv la nivel regional, și, în al
doilea rând, pentru a formula și a lansa inițiative emblematice și programe naționale de reformă.
În acest proces trebuie să se țină seama cu atenție de principiile subsidiarității și
proporționalității.
5. Deși declară, în mod corect, că instrumentele politicii de coeziune contribuie la realizarea obiectivelor
Strategiei Europa 2020, proiectul nu clarifică modul în care Strategia Europa 2020 poate contribui la
consolidarea coeziunii în UE. De fapt, ca o consecință a lipsei de flexibilitate, strategia ar putea rata
șansa de a valorifica potențialul de resurse umane de la nivel local, precum și alte valori în vederea
promovării unei creșteri economice inteligente, ecologice și favorabile incluziunii.
Repondenții subliniază în unanimitate că Strategia Europa 2020 și politica de coeziune
trebuie să fie privite ca instrumente politice care se consolidează reciproc, pentru a stimula
8
creșterea economică durabilă, sporind, în același timp, coeziunea socială, economică și teritorială.
Datorită preocupărilor din ce în ce mai mari manifestate în legătură cu coeziunea teritorială, chiar
și în regiunile cele mai bogate ale UE, politica de coeziune ar trebui să continue să vizeze toate
regiunile, realizându-și în același timp obiectivele de redistribuire.
Finanțarea Strategiei Europa 2020 și a politicii de coeziune nu trebuie redusă, ci,
dimpotrivă, dacă este posibil, suplimentată. Însă și mai importantă este raționalizarea
cheltuielilor, simplificarea și eficientizarea acestora cu ajutorul procedurilor de
monitorizare și evaluare îmbunătățite. Ar merita analizate, de asemenea, posibilitățile de
recompensare a regiunilor și orașelor care cheltuiesc în mod eficient, sprijinindu-le pe cele care
doresc să își îmbunătățească performanțele și sancționându-le pe cele mai puțin performante.
Autoritățile administrative ale orașelor ar trebui considerate actori esențiali pentru
succesul Strategiei Europa 2020, întrucât ele pot fi forțele motrice ale creșterii economice, însă se
confruntă cu probleme de coeziune importante sub aspect economic și social. Zonele rurale
trebuie sprijinite în eforturile lor de intensificare a creșterii economice pe baze noi și solide.
Includerea în Strategia Europa 2020 a unor eforturi suplimentare de îmbunătățire a
infrastructurii de bază, acolo unde este necesar, ar intensifica creșterea economică în UE și ar
contribui la coeziune.
Mulți repondenți au subliniat, de asemenea, faptul că și asociațiile de regiuni cu
responsabilități în elaborarea politicilor, inclusiv cele transfrontaliere (cum ar fi GECT și
macroregiunile), ar trebui considerate parteneri în acest proces.
6. Din cauza caracterului abstract al informațiilor legate de Uniunea Europeană, comunicarea acestora
către cetățeni a fost întotdeauna o sarcină grea; nici prezentarea Strategiei Europa 2020 în forma ei
actuală nu va fi mai simplă.
Indiferent cât de dificilă poate fi comunicarea informațiilor despre Strategia Europa 2020,
eforturile de comunicare trebuie să se concentreze pe contribuția reală a strategiei la
dezvoltarea durabilă, în context local sau regional, pentru întreaga populație și toate
grupurile sectoriale, și să fie transmise prin intermediul unor mijloace moderne și cu
implicarea activă a autorităților locale și regionale.
EVALUARE șI IMPLICAțII POLITICE
Interesul ridicat pentru Strategia Europa 2020 manifestat de repondenți nu este surprinzător, având în
vedere faptul că:
noua strategie este prezentată într-un moment în care statele membre și regiunile și orașele
acestora sunt afectate – în mod inegal – de cea mai puternică recesiune din ultimele decenii, care
duce la creșterea diferențelor socioeconomice existente și afectează negativ perspectivele de
creștere economică ale UE în ansamblul său;
preocupările actuale cu privire la stabilitatea monetară în zona euro amplifică necesitatea de a
articula o disciplină financiară mai strictă cu perspective de creștere pe termen lung îmbunătățite
pentru UE, obiectivul fiind acela de a face ca politicile bugetare ale statelor membre să fie
durabile, evitându-se, în același timp, o recesiune prelungită.
Această perspectivă economică îngrijorătoare face cu atât mai importantă înlocuirea Strategiei de la
Lisabona cu o strategie nouă, mai eficace, în vederea creșterii competitivității europene și, în consecință, a
asigurării condițiilor pentru creștere economică.
9
Contribuțiile primite arată că autoritățile locale și regionale din UE sunt conștiente de miză. Acestea s-au
angajat în direcția obiectivelor relevante și sunt pregătite să își îndeplinească responsabilitățile pentru a
garanta că acestea sunt puse în aplicare cu succes (a se vedea, de exemplu, inițiativa „Pactul primarilor”).
Cu toate acestea, autoritățile care au participat la consultare își exprimă îndoiala că Strategia Europa 2020,
în forma sa actuală, va avea rezultatele promise.
Pentru a valorifica la maximum această oportunitate foarte necesară, pentru a depăși criza economică și
pentru a impulsiona dezvoltarea durabilă pe termen lung, reducând, în același timp, diferențele și
îmbunătățind nivelul de trai al cetățenilor UE, Strategia Europa 2020 ar trebui să ofere tuturor nivelurilor
de guvernare, inclusiv autorităților locale și regionale, șansa de a contribui în calitate de parteneri
permanenți la conceperea și punerea în aplicare a acesteia.
În acest sens, în 2010 ar trebui să se aibă în vedere stabilirea obiectivelor, precum și elaborarea
inițiativelor emblematice și a programelor naționale de reformă.
De aceea, CoR a lansat propunerea pentru un „Pact teritorial al autorităților regionale și locale cu
privire la Strategia Europa 2020”, prin care să se asigure asumarea la diferite niveluri a viitoarei
strategii, printr-un parteneriat eficace cu autoritățile europene, naționale, regionale și locale. Acest pact ar
trebui să fie însoțit de pacte teritoriale naționale, în cadrul cărora statele membre să conlucreze cu
regiunile și orașele, utilizând în mod activ instrumentele instituționale existente.
Comitetul Regiunilor, prin Platforma de monitorizare a Strategiei Europa 2020, va continua să
urmărească progresele înregistrate în teritoriu în raport cu noua strategie UE 2020 și va prezenta periodic
rapoarte Consiliului, Comisiei Europene și Parlamentului European.
10
CAPITOLUL 1
APEL LA ADAPTAREA OBIECTIVELOR STRATEGIEI EUROPA 2020 LA
DIMENSIUNEA TERITORIALĂ
1.1 Abordarea echilibrată a Strategiei Europa 2020 prin pilonul economic, social și de mediu
O majoritate covârșitoare a repondenților apreciază abordarea reechilibrată a proiectului de strategie
Europa 2020, așa cum se reflectă în prioritățile sale - creștere inteligentă, ecologică și favorabilă
incluziunii - și în angajamentul ambițios față de obiectivele principale de la nivelul UE6. În special,
repondenții cred că obiectivul de a încuraja creșterea (durabilă) este esențial și că acesta implică
creșterea competitivității țărilor și regiunilor;
confirmă faptul că preocupările legate de mediu, în special de schimbările climatice, ar trebui
privite ca o prioritate primordială;
toți situează conceptul de „creștere favorabilă incluziunii” în contextul mai larg al nevoii de mai
mare coeziune socială și teritorială. În timp ce coeziunea socială înseamnă crearea de mai multe
posibilități de locuri de muncă, coeziunea teritorială abordează diferențele socioeconomice
existente nu numai între state și regiuni, ci și în interiorul regiunilor, și, în special, în interiorul
regiunilor celor mai dezvoltate din UE.
1.2 Completarea principalelor obiective cu obiective naționale și regionale comune tuturor părților
interesate relevante
Cei mai mulți repondenți sunt de acord că obiectivele ar trebui să aibă o funcție de formulare a politicilor,
adică ar trebui să fie utilizate ca instrumente prin care să fie implicate toate părțile interesate relevante în
planificarea politicilor pe mai multe niveluri, implicând diferite niveluri teritoriale (UE, național, regional,
local).
În acest scop, majoritatea repondenților consideră că obiectivele și indicatorii ar trebui să fie:
limitați ca număr, așa cum este cazul în propunerea actuală de strategie Europa 2020;
relaționați în mod clar cu obiectivele pe termen lung ale strategiei și pe înțelesul cetățenilor;
măsurabili, respectând definițiile standardizate, fiind astfel comparabili;
strâns legați și coerenți, pentru a evita posibile conflicte între obiective politice diferite;
realiști și ambițioși în același timp;
adaptați în mod flexibil caracteristicilor socioeconomice ale fiecărei regiuni.
Acesta din urmă reprezintă principalul rezultat al anchetei: conform majorității repondenților, situații
inițiale și puncte de plecare diferite necesită obiective și țeluri politice diferite și o politică diferită.
De fapt, pentru a garanta că fiecare stat membru contribuie la obiectivele Strategiei Europa 2020 în
conformitate cu situația sa națională și punctul său de plecare, Comisia a solicitat statelor membre să
transpună aceste obiective în obiective naționale înainte de Consiliul European din iunie.
6Obiectivele principale ale Strategiei Europa 2020 sunt prezentate la punctul următor.
11
Făcând observații pe marginea acestei abordări, practic toți repondenții au afirmat că obiectivele la nivelul
UE nu ar trebui privite ca obiective prestabilite pentru toate comunitățile regionale și locale din UE. Ei
consideră că ar trebui stabilite obiective și ținte specifice nu numai la nivel național, ci și la nivel regional,
acordând atenție și zonelor urbane și rurale.
În regiunile mai puțin dezvoltate, procesul de stabilire a obiectivelor ar trebui să contribuie la concentrarea
tuturor eforturilor pe nevoia de a reduce diferențele dintre acestea și regiunile mai dezvoltate. Astfel,
Strategia Europa 2020 și politica de coeziune s-ar îndrepta în aceeași direcție, în măsura în care politicii de
coeziune i se alocă mijloacele financiare necesare să susțină investițiile publice în zonele de convergență.
(A se vedea răspunsurile participanților privind relația dintre Strategia Europa 2020 și politica de coeziune
a UE la capitolul 4).
Pentru ca obiectivele să fie credibile și să sprijine mobilizarea teritorială, procesul de stabilire a
obiectivelor ar trebui să implice toate părțile interesate. Unii participanți au avertizat cu privire la faptul că
stabilirea obiectivelor ar trebui să respecte principiile subsidiarității și proporționalității.
În general, stabilirea obiectivelor este considerată o sarcină complexă, totuși esențială pentru ca noua
strategie să aibă succes. Din acest motiv, o majoritate covârșitoare a repondenților consideră că foaia de
parcurs a Strategiei Europa 2020 ar trebui să permită consultarea și coordonarea echitabile și eficiente
între părțile interesate, în special între diferitele niveluri de guvernare.
1.3 Observații și sugestii privind obiectivele principale
Mulți participanți au făcut câteva observații critice referitoare la fiecare din cele cinci obiective principale
și au propus obiective suplimentare care ar putea fi luate în considerare în țara lor.
1.3.1 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de
muncă
Mulți au subliniat importanța unei rate ridicate a ocupării forței de muncă, însă au pus la îndoială
fezabilitatea obiectivului UE în raport cu condițiile din regiunile lor. Unii au afirmat că acest obiectiv ar
trebui să ia în considerare și calitatea (și nu doar numărul) locurilor de muncă; astfel, ar trebui să aibă în
vedere mai degrabă ocuparea forței de muncă pe termen lung decât locurile de muncă precare, a căror
reducere, conform unora, ar putea fi un obiectiv în sine. Mulți au sugerat să se acorde atenție deosebită
incluziunii tinerilor pe piața forței de muncă. Unii au sugerat stabilirea unui obiectiv privind sporirea
mobilității forței de muncă.
1.3.2 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare și dezvoltare
În ceea ce privește cel de-al doilea obiectiv (investirea a 3% din PIB-ul UE în cercetare și dezvoltare),
părerea repondenților a fost împărțită, în mod curios, cu privire la cât de realist (țelul nu poate fi atins) sau
ambițios (țelul ar trebui să fie mult mai înalt) este acesta. Această divergență reflectă diferențele dintre
punctele de plecare ale regiunilor.
Mulți au criticat acest obiectiv ca nefiind destul de concret (sau orientat spre rezultat) pentru a duce la
rezultate tangibile; în plus, nu contribuie la încurajarea transferurilor de cunoștințe către întreprinderi. În
ceea ce privește stabilirea obiectivelor în domeniul cercetării și dezvoltării, ar trebui să existe o legătură
12
mai puternică între nevoile economiei reale și obiectivele învățământului superior și ale formării în
domeniul cercetării.
1.3.3 „20/20/20” obiective în domeniul climei/energiei
Cel de-al treilea set de obiective ale Strategiei Europa 2020 se referă la obiectivele „20/20/20” privind
schimbările climatice și energia. În general, repondenții salută aceste obiective, chiar dacă unii afirmă că
ar putea fi mai ambițioase. Alții reamintesc faptul că, pentru a îndeplini aceste obiective, sunt necesare
condiții corespunzătoare (financiare, juridice, tehnologice). Unii au menționat necesitatea de a stabili noi
obiective, prin care să se măsoare nivelul de punere în aplicare a reglementărilor actuale în domeniul
mediului, de a pune accentul mai mult pe conservarea biodiversității, protejarea și utilizarea rațională a
resurselor de apă.
1.3.4 Obiective în domeniul educației
Mulți au subliniat chestiunea legată de competențe, educația fiind o competență națională (sau, în unele
cazuri, regională) și au reamintit principiul subsidiarității. ªi mai important, obiectivul ar trebuie să fie
definit mai clar și, pentru a fi acceptabil, ar trebui să acopere și calitatea educației. Unii au afirmat chiar că
este greșit să se pună accentul pe numărul de ani petrecuți în școală, ceea ce nu reprezintă întotdeauna o
garanție a calității educației. Unii consideră că lipsește legătura dintre calitatea educației și locurile de
muncă oferite. Acest obiectiv principal nu acoperă nevoia de învățare de-a lungul vieții.
Obiectivele ar trebui să aibă în vedere mai mult competențele educaționale (exprimate prin calitatea citirii,
scrierii și socotirii, precum și a competențelor informatice) și să fie clasificate în funcție de sex. Ar trebui
să existe un obiectiv de măsurare a progresului înregistrat de sistemele de educație către excelență și
capacitatea de a încuraja spiritul antreprenorial (de exemplu, stabilirea unei legături eficiente între
universități, formare profesională și întreprinderi).
1.3.5 Reducerea cu 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie
Obiectivul de a reduce sărăcia ar trebui măsurat pentru diferite grupuri, în funcție de sex, vârstă, origine
etnică. Ar trebui definit mai precis conceptul de „risc de sărăcie”, date fiind diferențele dintre sistemele de
securitate socială și cele dintre percepțiile privind calitatea vieții. Criza recentă sporește nevoia de a
aborda problema sărăciei, însă, pe de altă parte, din cauza restricțiilor bugetare actuale, ar putea fi dificil
să se facă mai multe investiții în domeniul social.
Unii repondenți au reamintit faptul că obiectivele sociale ar trebui să aibă în vedere distribuirea echitabilă
în general, și nu numai rata sărăciei (de exemplu, obiectivele privind coeziunea socială). ªi accesul la
îngrijire medicală trebuie să fie urmărit printr-un obiectiv. Unii se întreabă în ce fel s-ar putea susține prin
obiective corespunzătoare inovația socială, adică soluții noi pentru politicile sociale care includ actorii din
teritoriu și sunt sprijinite prin finanțare publică și privată, ceea ce poate fi relevant pentru a îmbina politici
sociale mai eficace cu restricțiile bugetare (publice). Unii au subliniat necesitatea de a stabili obiective
suplimentare privind îmbătrânirea activă a populației, egalitatea de șanse între femei și bărbați, speranța
medie de viață și accesul la piața forței de muncă pentru persoanele cu probleme sociale.
13
1.4 Sugestii privind noi obiective
Mulți au sugerat să se adauge obiective privind economia, infrastructura și creșterea durabilă, de exemplu
rata de înființare de noi societăți, accesul la infrastructura de transport, turismul durabil, creșterea
producției alimentare locale, condiții egale pentru dezvoltarea durabilă în zonele rurale.
De asemenea, s-a propus să se adauge un al șaselea obiectiv principal pentru „reducerea diferențelor între
regiuni”, o idee pe care o împărtășesc mai mulți repondenți privind stabilirea unei legături puternice între
politica de coeziune și Strategia Europa 2020 (pentru mai multe sugestii, a se vedea capitolul 4). Cu toate
acestea, nu au fost date exemple practice prin care să se sugereze că abordarea Strategiei Europa 2020 în
vederea îndeplinirii acestui țel ar putea fi diferită de abordarea actuală a politicii de coeziune, care
dirijează cheltuielile din cadrul fondurilor structurale către regiunile mai puțin dezvoltate.
Unii au sugerat ca obiectivele să aibă o dimensiune transfrontalieră, luând în considerare nevoile și
obiectivele regiunilor transfrontaliere.
14
CAPITOLUL 2
DEFINIREA ACțIUNILOR POLITICE PRIN COMPLETAREA INDICATORULUI PIB
CU NOI INDICATORI PRIVIND DEZVOLTAREA DURABILĂ șI CALITATEA VIEțII
2.1 În afară de PIB, sunt necesari noi indicatori pentru definirea și monitorizarea Strategiei
Europa 2020
Deciziile privind obiectivele Strategiei Europa 2020 la nivel european, național și posibil regional/local
necesită un set de indicatori corespunzători, disponibili și comparabili, pentru:
a le defini prin implicarea tuturor părților interesate relevante,
a monitoriza punerea lor în aplicare și
a evalua rezultatele.
Întrebați ce fel de indicatori ar trebui utilizați pentru a monitoriza progresul către obiectivele stabilite la
nivel european, majoritatea participanților la anchetă au mers în direcția a două răspunsuri principale:
nu se poate renunța la PIB, deoarece este un indicator comparabil la nivel global, însă ar
trebui suplimentat prin alți indicatori privind calitatea vieții, aspectele sociale și de
durabilitate;
indicatorii ar trebui folosiți nu numai în scopul monitorizării, ci și ca instrumente de formulare
a politicilor.
Majoritatea repondenților au răspuns pornind de la această abordare de bază, oferind explicații detaliate cu
privire la caracteristicile indicatorilor necesari, precum și o serie de exemple și propuneri.
2.2 Principalele caracteristici ale indicatorilor necesari
Convingerea generală este că indicatorii din cadrul Strategiei Europa 2010 ar trebui să se bazeze pe
anumite caracteristici comune.
În primul rând, ar trebui să fie pertinenți și compatibili cu obiectivele principale privind
creșterea, durabilitatea și coeziunea. Aceasta este considerată o necesitate dacă se vrea ca strategia
să se bazeze pe cei trei piloni ai săi, economic, social și de mediu, și să fie comunicată și explicată
tuturor cetățenilor UE.
În al doilea rând, pentru a fi folosiți ca instrumente de formulare și monitorizare a politicilor pe
parcursul întregului ciclu de viață al strategiei,
pe de o parte, aceștia ar trebui să fie definiți în mod clar, fiind astfel comparabili atât în
toate regiunile din UE, cât și de-a lungul timpului. În domeniul educației, de exemplu, a
trebuit să se aibă în vedere diferențele între țări atunci când s-au stabilit obiectivele UE;
pe de altă parte, ar trebui să fie destul de flexibili, încât să se adapteze la diferitele situații
socioeconomice existente în regiuni și teritorii.
În al treilea rând, ca o consecință a punerii accentului pe coeziunea teritorială (a se vedea și
capitolele 1 și 4), indicatorii ar trebui nu doar să fie identificați în mod clar și să fie ușor de înțeles,
ci și clasificați la nivel subregional.
15
În special, ar trebui să fie disponibili la nivel regional, iar unii și la nivel subregional (NUTS 3).
Repondenții știu că disponibilitatea datelor cu o clasificare teritorială creează probleme financiare din
cauza necesității de a utiliza eșantioane foarte ample. Cu toate acestea, repondenții insistă să se
soluționeze problemele, pentru a nu priva Strategia Europa 2020 de un instrument de aplicare și
monitorizare atât de necesar.
2.3 Cum se pot identifica noi indicatori
Indicatorii din cadrul Strategiei Europa 2020 și valorile lor țintă nu pot fi stabiliți printr-o abordare de sus
în jos. Dimpotrivă, dacă acești indicatori trebuie să îndeplinească o funcție de formulare de politici, adică
să conceapă, să pună în aplicare și să monitorizeze noua strategie și s-o comunice cetățenilor și
întreprinderilor din UE, ei ar trebui să fie împărtășiți de toate părțile interesate relevante printr-un proces
de consultare și coordonare.
Autoritățile locale și regionale care au participat la anchetă sunt pregătite să-și asume responsabilitățile,
contribuind la succesul noii strategii. Cu toate acestea, ele consideră că nu vor putea contribui dacă nu sunt
implicate în proces, inclusiv în stabilirea noilor indicatori și a țelurilor respective.
2.4 Sugestii privind posibili indicatori pentru Strategia Europa 2020
Răspunzând la întrebarea privind tipul de indicatori care ar trebui utilizat în cadrul Strategiei Europa 2020,
mulți participanți la anchetă au sugerat stabilirea unor indicatori care ar putea fi utilizați în aplicarea
strategiei la nivel național și regional. În unele cazuri, repondenții au întrebat dacă proiectele de obiective
ale UE sunt adecvate condițiilor specifice din țările lor.
Lista de mai jos conține răspunsurile primite. Pentru fiecare obiectiv s-au propus câțiva indicatori care ar
putea fi utilizați fie la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020, fie a altor priorități naționale și
regionale.
Unele regiuni chiar utilizează câțiva dintre acești indicatori.
Propunerile repondenților privind indicatorii pentru Strategia Europa 2020Câțiva indicatori de pe listă sunt foarte cunoscuți, la fel și sursa lor, în timp ce alții sunt sugerați cu titlu de încercare și ar necesita
o evaluare metodologică și pregătire pentru a deveni operaționali.
Obiectivul 1 – Ocuparea forței de muncă
Rata de ocupare de lungă durată
Numărul locurilor de muncă de lungă durată nou create
Rata de ocupare în rândul femeilor/tinerilor/lucrătorilor calificați
Rata de ocupare în sectoarele de înaltă tehnologie
Rata de ocupare a imigranților legali/impactul asupra PIB-ului
Rata șomajului de lungă durată
Numărul tinerilor care nu sunt încadrați profesional sau nu urmează un program de educație sau formare
Obiectivul 2 – Cercetare și dezvoltare, inovare
PIB-ul alocat cercetării și dezvoltării și inovării
Cheltuielile private din sectorul cercetării și dezvoltării/investițiile IMM-urilor în cercetare și dezvoltare (% din profit)
Accesul publicului larg și al actorilor economici la noile tehnologii/extinderea utilizării acestora în lanțul de producție
Inovațiile orientate către produs/proces (procentaj din totalul produselor industriale vândute și numărul de întreprinderi
inovatoare)
Numărul de brevete acordate (înregistrate la Organizația Europeană de Brevete) pe un milion de persoane
Acces la internet de mare viteză/procentul gospodăriilor și întreprinderilor cu acces la internet în bandă largă
Obiectivul 3 – Protecția mediului
Amprenta ecologică
Calitatea aerului și a apei/poluarea
Generarea de deșeuri
Recuperarea materialelor/cantitatea de materiale reciclate anual
Materiale toxice
Energia:
o Procentul de energie regenerabilă utilizată (din totalul de consum de energie primară)
o Investițiile întreprinderilor în energie regenerabilă
o Procentul de bunuri produse prin utilizarea energiei regenerabile
o Totalul de energie consumată/economisită
Totalul emisiilor de gaze cu efect de seră
Suprafața de spații verzi pe locuitor
Costurile de mediu ale dezvoltării economice
Indicele durabilității ecologice
Potențialul resurselor naturale
Indicatori sintetici care iau în considerare principalele elemente ale dezvoltării durabile și sustenabile și ale protecției
mediului, cum ar fi:
o setul de bază de indicatori ai SEE,
o setul de indicatori ai UE privind dezvoltarea durabilă,
o indicele condițiilor de trai individuale,
o indicatorul privind progresul real,
o indicele (regional) privind bunăstarea economică durabilă și
o indicele societății durabile.
Obiectivul 4 – Educația
Nivelurile de educație/formare și rezultatele:
o Tinerii care obțin o diplomă
o Rata studenților într-o anumită grupă de vârstă
o Rata persoanelor care au absolvit învățământul obligatoriu într-o anumită grupă de vârstă
17
o Rata elevilor absolvenți de liceu cu o calificarea recunoscută
o Calificări profesionale
Învățământul superior:
o Numărul persoanelor care dețin titlul de doctor (la 100 000 de persoane)
o Procentul absolvenților cu diplome în discipline științifice
o Competențele lingvistice
Raportul cost-eficacitate al sistemului de educație
Progrese în reducerea analfabetismului funcțional
Rata abandonului școlar
Obiectivul 5 – Sfera socială
Indiele dezvoltării umane
Calitatea vieții și bunăstarea:
o standardul locuințelor și accesul la locuințe
o nivelul de protecție a sănătății și accesul la serviciile de îngrijire medicală
o standarde de viață (cum ar fi nivelul salariilor și puterea de cumpărare)
o speranța de viață (și rata mortalității)
o calitatea vieții percepută
o securitate și rata criminalității
Incluziunea socială:
o indicele coeziunii și incluziunii sociale
o indicele integrării sociale (accesul la educație, mobilitate și servicii publice)
o diferențe de îngrijire medicală între diferite grupuri socioeconomice
o relațiile sociale
o distribuirea venitului
o dividendul digital
Sărăcia
o venitul pe persoană
o indicele de sărăcie regională
o rata populației sub pragul sărăciei pe baza statisticilor naționale
o numărul de persoane expuse riscului sărăciei
o indicele de lipsuri multiple (date-cheie economice și sociale)
o recurs la sistemul de asistență socială (numărul beneficiarilor de asistență socială și ajutoare sociale)
Statistica demografică (structura de vârstă)
Indicele egalității de șanse între femei și bărbați
Indicatori pentru activități necomerciale
Alți indicatori propuși
Indici de măsurare a performanței economice și a progresului social din Raportul Stieglitz
Nivelul investițiilor
Productivitatea (PIB/GRP)
Înființarea de societăți
Volumul bunurilor transportate (ca parte din PIB)
Investiții și mobilizarea finanțelor private (efectul de pârghie al cheltuielilor publice)
Prezența infrastructurilor
Numărul autorităților locale care participă la programe și constituie grupul-țintă al acestora
Indicatori care permit o comparație cu țări precum SUA, Japonia etc.
Indicator privind izolarea (evaluarea măsurii în care izolarea reprezintă un dezavantaj)
Date de la programul ESPON (proiectul SPAN´3 Spatial Scenarios la nivelul Nuts 3)
Indici OCDE elaborați conform criteriilor de democrație participativă.
CAPITOLUL 3
CUM POT JUCA UN ROL ACTIV ORAșELE șI REGIUNILE ÎN CADRUL
STRATEGIEI EUROPA 2020?
3.1 Parteneriatul între diferite niveluri de guvernare este fundamental pentru Strategia
Europa 2020
O majoritate covârșitoare a repondenților afirmă că Strategia Europa 2020 trebuie să transpună în acțiuni
concrete necesitatea de a lucra în parteneriat cu autoritățile locale și regionale și că acest aspect constituie
o slăbiciune importantă a proiectului de strategie. Aceștia consideră că trimiterile la autoritățile locale și
regionale din textul strategiei ar trebui să fie mai explicite.
Mulți repondenți au subliniat faptul că, în cazul în care autoritățile locale și regionale nu sunt implicate în
mod corespunzător – începând cu stabilirea obiectivelor la nivel național –, există riscul ca noua strategie:
să piardă din vedere contextul local specific,
să nu fie coordonată cu alte politici relevante la nivel național, regional și local.
Pentru a asigura că strategia ia în considerare diferențele regionale și locale și că poate fi adaptată la aceste
condiții diferite, autoritățile locale și regionale ar trebui să joace un rol mai activ în toate etapele de
elaborare, punere în aplicare și evaluare a noii strategii, într-o modalitate prin care, așa cum au subliniat
unii repondenți, să se respecte principiul subsidiarității, în special în domeniul educației și social.
Aceasta înseamnă, în special, că trebuie acționat cu grijă, pentru a partaja indicatorii și obiectivele, precum
și formularea inițiativelor emblematice între diferitele niveluri de guvernare. Este nevoie de timp pentru a
stabili obiective credibile și pentru a le încorpora în programele politicii teritoriale.
Unii repondenți au subliniat și faptul că foaia de parcurs pentru adoptarea Strategiei Europa 2020 nu alocă
destul timp pentru ca partenerii la nivel subnațional să fie implicați într-un mod constructiv7.
În unele țări, în care există modele structurate de cooperare între nivelurile central și subnațional,
repondenții au fost sceptici în ceea ce privește posibilitatea de a le utiliza pentru a concepe strategia în
parteneriat, considerând că foaia de parcurs impune termene foarte strânse.
Conform unor repondenți, una dintre lecțiile învățate în urma Strategiei de la Lisabona este că atunci când
orașele și regiunile nu sunt considerate partenere, acestea nu vor avea sentimentul că pot fi beneficiare ale
strategiei și, prin urmare, nu vor considera că „strategia le aparține”.
Pe scurt, „lipsa parteneriatului” duce inevitabil la „lipsa responsabilizării”, ceea ce are ca rezultat atât
lipsa coordonării între diferitele niveluri de guvernare, cât și o valoare adăugată redusă pentru cetățeni.
7Problema „generată de agenda extrem de strânsă pentru adoptarea strategiei și a orientărilor integrate” a fost recunoscută și de
Conferința președinților de comisie ai Parlamentului European la 5 mai 2010. Totuși, Consiliul European din 17 iunie 2010 nu aaprobat încă obiectivele naționale, acestea urmând a fi stabilite în toamna anului 2010.
19
3.2 Contribuția autorităților locale și regionale la Strategia Europa 2020
Mulți sunt de acord cu faptul că Strategia Europa 2020 reprezintă o imagine de ansamblu strategică, ce
trebuie pusă în aplicare prin acțiuni concrete la nivel regional, în temeiul unei abordări de jos în sus,
bazate pe localizare, așa cum se recomandă în Raportul Barca.
De aceea, majoritatea repondenților se consideră actori activi în cadrul Strategiei Europa 2020, subliniind,
pe lângă implicarea lor în activitățile de concepere și practice privind obiectivele și indicatorii (după cum
se prezintă mai sus), și multe alte căi posibile de a contribui la Strategia Europa 2020.
Repondenții atrag atenția asupra rolului lor în gestionarea fondurilor structurale ale UE și
cofinanțarea politicilor din cadrul Strategiei Europa 2020, având posibilitatea de a susține
obiectivele strategiei prin politica de coeziune.
Atunci când este necesar, își pot revizui programele regionale pentru a acorda mai multă atenție
Strategiei Europa 2020.
Aceștia atrag atenția asupra rolului lor în diseminarea informațiilor și în favorizarea unei mai
bune înțelegeri a orientărilor și propunerilor UE.
Ei pot gestiona proiecte-cheie în cadrul inițiativelor emblematice, care pot fi aplicate în
cooperare cu alte unități teritoriale sau alte părți interesate.
Repondenții din regiunile/orașele de frontieră menționează rolul lor în proiectele
transfrontaliere și transnaționale prin care se îndeplinesc obiective ale Strategiei Europa 2020.
Autoritățile locale și regionale își coordonează deseori acțiunile cu alți actori neguvernamentali
implicați în realizarea acțiunilor legate de Strategia Europa 2020 (de exemplu, universități,
întreprinzători, camere de comerț, organizații sociale). Aceștia pot acționa ca organisme
intermediare, prin implicarea nivelurilor inferioare de guvernare și prin asigurarea unor reacții mai
eficiente și mai eficace.
Unii repondenți au subliniat posibilitatea de a gestiona achizițiile publice într-un mod prin care
să contribuie la strategie.
3.3 Punerea în aplicare a inițiativelor emblematice în parteneriat
Regiunile și orașele doresc să fie implicate și să contribuie la inițiativele emblematice sub egida Strategiei
Europa 2020, însă cu o intensitate diferită, în funcție de fiecare inițiativă emblematică. Acest lucru este
semnificativ în special în cazurile în care regiunile au putere legislativă în mai multe domenii.
Este important ca inițiativele emblematice să coincidă cu prioritățile și eforturile la nivel local și regional
(de exemplu, proiectele destinate îmbunătățirii condițiilor de trai), punând în evidență lanțul logic al
legăturilor dintre nivelul UE și cel local și regional, necesar pentru reușita Strategiei Europa 2020.
Unii repondenți au subliniat necesitatea de a ține seama de toate cele șapte inițiative emblematice în etapa
actuală de programare a politicilor regionale – în special a celor cofinanțate prin fondurile structurale –,
iar programele în curs de desfășurare să fie modificate dacă este necesar. Ulterior, în următoarea etapă de
programare, se poate spori atenția acordată inițiativelor.
Autoritățile locale și regionale ar trebui să fie consultate și/sau implicate în inițiativele
emblematice ori de câte ori acest lucru este util (conceperea și punerea acestora în aplicare, în
20
cooperare cu UE și guvernele naționale)8. Astfel, rolul specific și valoarea lor adăugată pot fi
înțelese în cadrul coordonării între diferitele niveluri de guvernare.
Alți actori regionali relevanți, cum ar fi alianțele transfrontaliere, macroregiunile și GECT, ar trebui
implicați ca parteneri în inițiativele emblematice.
Foarte mulți repondenți și-au prezentat contribuția lor actuală la măsurile avute în vedere în cadrul celor
șapte inițiative emblematice. Următoarea listă de exemple nu este exhaustivă.
3.3.1 O uniune a inovării
În ceea ce privește inițiativele legate de inovare, mulți repondenți au decis să-și dezvolte propriile planuri
de inovare și cercetare. Au scos în evidență rolul jucat de ei în cooperarea cu sectorul privat și instituțiile
din domeniul cunoașterii. Adesea, programul regional de dezvoltare include o strategie de inovare bazată
pe trei piloni: spirit antreprenorial, IMM-uri inovatoare și clustere orientate spre cercetare.
Astfel este posibilă testarea a noi tehnologii în domenii precum transportul public, tehnologia informației
și mediul. O astfel de cooperare este extrem de relevantă și trebuie înlesnită.
3.3.2 Tineretul în mișcare
Autoritățile locale promovează măsuri concrete pentru schimburi de tineri, în special prin noi programe de
înfrățire cu parteneri europeni și prin acordarea de burse de studiu tinerilor. Inițiativa „Capitala europeană
a tineretului” permite unui oraș selecționat să prezinte aspecte din viața sa culturală, socială, politică și
economică orientate spre tineret în contextul integrării europene.
3.3.3 Agenda digitală pentru Europa
Autoritățile locale și regionale joacă deja un rol important în acest domeniu, fiind astfel pregătite să se
implice și mai mult în procesul de punere în aplicare. Acestea sprijină cu precădere dezvoltarea
conexiunilor în bandă largă în zonele rurale și dezavantajate, în care rețelele de bandă largă foarte
performante nu progresează cu adevărat din cauza lipsei susținerii din partea administrației publice.
Banda largă permite acestor regiuni să profite de tehnologiile informației, de exemplu înființarea de
societăți inovatoare în sectorul tehnologiei informației. Alte inițiative sunt deja în desfășurare, fiind
destinate sporirii eficienței administrației publice prin aplicațiile de e-guvernare.
Pentru a putea sprijini mai bine eforturile la nivel local în aceste regiuni, ar trebui îmbunătățit la nivel
european cadrul pentru aplicabilitatea semnăturii electronice și susținută aplicarea acesteia cu sprijinul
autorităților locale și regionale, întrucât acestea sunt actorii principali în relația cu cetățenii și cu
întreprinderile. Alte aplicații la dezvoltarea cărora pot contribui autoritățile locale și regionale în acest
domeniu sunt, de exemplu, e-sănătatea și învățământul online.
8În Rezoluția sa privind o implicare mai puternică a autorităților locale și regionale în Strategia Europa 2020, Comitetul Regiunilor
«propune susținerea fermă a propunerii lansate în Parlamentul European, de instituire a unui „Pact teritorial al autorităților regionale șilocale cu privire la Strategia Europa 2020”, care să aibă ca obiectiv asigurarea asumării la diferite niveluri a viitoarei strategii, printr-unparteneriat eficace între autoritățile europene, naționale, regionale și locale».
21
3.3.4 O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor
În acest domeniu, autoritățile locale și regionale sunt implicate deja în stabilirea unei legături între
ecoinovare, spirit antreprenorial și politica industrială și consumatori. Unii repondenți au pus în evidență
statutul lor de membri ai „Pactului primarilor”. Autoritățile locale și regionale pot identifica locul adecvat
pentru instalațiile de energie regenerabilă la scară redusă și pot sprijini orașele, gospodăriile și
întreprinderile locale să ia decizii privind cele mai adecvate tehnologii bazate pe energie regenerabilă și
eficiente din punct de vedere energetic, din punctul de vedere al amplasării și al tipului de gospodării
existent.
În încercarea de a încuraja dezvoltarea unei „culturi a eficienței energetice”, multe autorități locale și
regionale au adoptat „o agendă verde”, care cuprinde măsuri precum modernizarea și îmbunătățirea
rețelelor de apă și de decontaminare, a serviciilor și stațiilor de reciclare și de gestionare a deșeurilor, a
proiectelor de mobilitate durabilă, a biodiversității, a agriculturii și a inițiativelor de prezervare a
resurselor. Unele autorități subnaționale utilizează achizițiile publice ca o modalitate de adaptare a
producției și a obiceiurilor de consum în domeniul politicii de mediu.
3.3.5 O politică industrială adaptată la era globalizării
Regiunile au investit în activități vaste ale incubatoarelor de afaceri, în multe cazuri prin cofinanțare cu
mijloace provenite din ajutoarele regionale ale UE. Adesea, autoritățile locale și regionale au întreținut
relații bune cu partenerii privați. Inițiativele locale și regionale sunt destinate îmbunătățirii condițiilor
pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri și promovează o structură industrială puternică, robustă și
competitivă pe plan internațional. În unele cazuri, există departamente speciale care răspund de urmărirea
activităților antreprenoriale și de atragerea investițiilor sau de reducerea birocrației, atunci când este
posibil. După cum au subliniat unii repondenți, rolul autorităților locale și regionale în modernizarea
industriei autovehiculelor (de exemplu, vehiculele electrice) este esențial.
3.3.6 O agendă pentru competențe noi și locuri de muncă
Repondenții au pus în evidență rolul lor în proiectele privind ocuparea forței de muncă finanțate prin
fondurile UE (de exemplu, Fondul Social European). Alții au menționat inițiativele de creare de locuri de
muncă și de dezvoltare a unor competențe, cum ar fi: încurajarea investițiilor în turism, inițiativele de
sensibilizare din cadrul sistemului de educație, menite să încurajeze abordarea antreprenorială în procesul
de predare la toate nivelurile de educație, măsurile de combatere a șomajului în rândul tinerilor, integrarea
eforturilor, punând accentul, în primul rând, pe cartierele vulnerabile din orașele mari.
3.3.7 Platforma europeană împotriva sărăciei
În ceea ce privește competențele la nivel național, unii repondenți solicită ca statele membre să-și asume
rolul de lider în elaborarea inițiativelor prin abordarea nevoilor grupurilor specifice de cetățeni expuși
riscului de sărăcie. Acțiunile acestora se concentrează asupra dezvoltării unui sistem local de servicii
sociale de calitate, care să fie accesibil tuturor, utilizând „prevenirea” drept măsură fundamentală
împotriva sărăciei. Actorii din domeniul social și sectorul terțiar, precum și cetățenii și toate nivelurile de
guvernare ar trebui să creeze un model de guvernanță destinat maximizării inițiativelor în sprijinul
incluziunii sociale și al prevenirii excluziunii. În alte cazuri, autoritățile locale promovează politicile lor
sociale locale (și prin aplicare unor soluții inovatoare).
22
3.4 O privire sceptică asupra inițiativelor emblematice
Totuși, unii repondenți rămân sceptici cu privire la inițiativele emblematice propuse în documentul privind
Strategia Europa 2020. Acest lucru nu este cauzat doar de faptul că aceste inițiative încă nu au fost
stabilite în mod clar. Unii repondenți își manifestă preocuparea față de faptul că inițiativele emblematice
își pot atinge scopul doar în unele țări/regiuni, în timp ce alte teritorii vor deveni din ce în ce mai
marginalizate. Un repondent a fost de părere că inițiativele emblematice reflectă mai degrabă o abordare
sectorială decât una integrată.
3.5 Identificarea unor noi soluții pentru guvernanța locală și regională a strategiei sau
îmbunătățirea celor existente
3.5.1 Varietatea sistemelor de guvernanță existente
Mecanismele de implicare a autorităților locale și regionale diferă de la țară la țară și mulți repondenți au
vorbit despre (și deseori au criticat) sistemul lor național.
Statele membre bazate pe un sistem federal aplică principiul subsidiarității, implicând în mod activ
nivelurile subnaționale. Pentru acestea, provocarea constă în utilizarea la maxim a structurilor existente și
a proceselor în derulare, în scopul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020.
Unii repondenți au subliniat rolul acordurilor de parteneriat (în cea mai mare parte anuale) între nivelul
regional și național, pentru a pune în aplicare strategii pe termen lung.
Unele guverne centrale au înființat comitete de contact sau grupuri de lucru, în cadrul cărora autoritățile
locale și regionale să poată să-și facă auzită vocea. Aceste foruri au fost create pentru a dezbate fie aspecte
naționale ale Strategiei Europa 2020 (precum și ale Strategiei de la Lisabona), fie aspecte mai generale
privind dezvoltarea locală și regională (cu un grup operativ consacrat strategiei).
Din păcate, după cum au observat unii repondenți, contactele dintre administrațiile naționale și cele locale
și regionale sunt deseori sectoriale (prin ministere individuale), fiind astfel private de o viziune orizontală
necesară pentru ca Strategia Europa 2020 să fie o strategie integrată. Uneori, ședințele sunt considerate a fi
prea birocratice și nu oferă suficiente oportunități pentru a se exprima punctele de vedere de pe teren.
S-au creat grupuri de lucru și la nivel local și regional (fără implicarea constantă și structurată a nivelului
central). În multe cazuri, guvernele locale și regionale participă la consultările publice organizate de
guvernele lor.
Totuși, unii repondenți și-au exprimat nemulțumirea că, în ciuda faptului că sunt consultați de nivelul
central, părerea lor nu este întotdeauna luată în considerare. Uneori, chiar și în unele state federale,
guvernele regionale nu acordă suficientă atenție nevoilor speciale ale anumitor orașe, în ciuda existenței
unor asociații active ale orașelor și provinciilor.
Răspunzând la întrebarea dacă în țara lor există vreun mecanism instituțional care ar putea contribui la
implicarea efectivă a regiunilor și orașelor în pregătirea strategiei, mulți repondenți au furnizat informații
specifice și și-au exprimat părerea privind situația actuală. Următoarele citate sunt preluate din
răspunsurile lor cu titlu de exemplu. În timp ce aceste citate sunt un indiciu pentru starea de fapt, este
evident că ele nu sunt suficiente pentru a descrie situația completă într-o anumită țară.
23
„Regiunile daneze răspund, printre altele, de conceperea strategiilor de afaceri regionale (prin forumurile
de creștere regionale) și de consultanța oferită guvernului privind utilizarea fondurilor structurale ale UE.
Forumurile de creștere regionale încheie un acord de parteneriat anual cu guvernul pentru a pune în
aplicare strategia de globalizare. Ar putea fi încheiate acorduri de parteneriat similare cu autoritățile
regionale și locale, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020.”
„În Republica Federală Germania, Bundesratul (camera superioară a parlamentului) este un organism
federal constituțional. Districtele individuale pot influența Bundesratul prin asociațiile de landuri. Sarcina
constituțională a acestor asociații este de a prezenta parlamentelor landurilor și guvernelor landurilor
propuneri privind pregătirea și punerea în aplicare a legilor, reglementărilor și decretelor, atunci când
acestea afectează interesele districtelor respective. Adunarea autorităților districtuale germane este
implicată în elaborarea legislației care afectează interesele locale de Bundestag (camera inferioară a
parlamentului) și de ministerele federale. De asemenea, participă la activitatea a numeroase organisme și
instituții federale și la nivelul landurilor cu rol în procesul de luare a deciziilor sau cu rol consultativ.”
„Italia dispune de un mecanism de coordonare a regiunilor între ele, precum și a regiunilor cu guvernul
central: Conferința regiunilor și a provinciilor autonome și, respectiv, Conferința statului și regiunilor,
instituție înființată în 1981 cu scopul de a asigura coordonarea tehnică și politică. Această instituție
garantează îmbunătățirea dialogului, coordonarea mai eficientă și cooperarea consolidată cu guvernul
central, permițând regiunilor să informeze guvernul cu privire la aspectele importante, părerile, inițiativele
și documentele lor. În cadrul Conferinței regiunilor există un grup operativ consacrat strategiilor de
creștere durabilă și ocuparea forței de muncă, având obiectivul de a identifica o poziție interregională
comună și cele mai bune practici la nivel regional, punând în evidență punctele slabe și punctele forte ale
regiunilor și participând la pregătirea PNR-urilor anuale și a rapoartelor de activitate.”
„În Slovacia, la începutul anului 2004, a fost creat Grupul de lucru interdepartamental Strategia de la
Lisabona/Strategia Europa 2020. Printre membri se numără, alături de coordonatorii naționali din partea
guvernului slovac și a Ministerului de Finanțe, reprezentanți ai Ministerului Muncii, Afacerilor Sociale și
Familiei, Ministerului Educației, Ministerului Economiei, Ministerului Transporturilor, Poștei și
Telecomunicațiilor, Ministerului Construcțiilor și Dezvoltării Regionale, Ministerului Mediului Natural,
precum și ai altor ministere și ai Oficiului pentru Achiziții Publice. Consiliul național slovac, partenerii
sociali și cercurile academice sunt și ele reprezentate în grupul de lucru. Printre membrii grupului de lucru
se află și regiunile individuale și Asociația municipiilor și orașelor slovace, care reprezintă guvernele
locale și regionale.”
„În prezent, în Regatul Unit se efectuează evaluări economice locale. Acestea vor măsura sănătatea
economică a regiunilor și vor identifica zonele care necesită îmbunătățiri. De asemenea, ar putea asigura
infrastructura strategică necesară pentru dezvoltarea și măsurarea strategiilor și atingerea rezultatelor. În
Regatul Unit există acorduri locale și acorduri multiteritoriale care identifică prioritățile locale în acord cu
guvernul central, situând comitatele și autoritățile unitare în centrul serviciilor publice din regiuni. Acestea
privesc situația din punctul de vedere al cetățenilor și, în general, ar trebui să poată influența strategia.”
3.5.2 Instituirea unor noi sisteme de guvernanță…
Dat fiind că subsidiaritatea continuă să fie principiul călăuzitor pentru punerea în aplicare a Strategiei
Europa 2020, unii repondenți au sugerat noi mecanisme (consolidate) pentru guvernanța strategiei, bazate
pe principiul parteneriatului. De exemplu, după cum au susținut mai mulți participanți, pentru a asigura
24
angajamentul și responsabilitatea, ar trebui încheiate acorduri contractuale politice privind stabilirea
obiectivelor, formularea inițiativelor emblematice și elaborarea programelor naționale de reformă, care
să includă toate nivelurile guvernamentale.9
Unii repondenți au sugerat să se aplice mecanisme furnizate
de programele operaționale regionale.
În statele în care nu există o implicare sistematică a autorităților locale și regionale, unii repondenți
sugerează să se creeze grupuri de lucru la nivel național, pentru a implica reprezentanții autorităților locale
și regionale în stabilirea obiectivelor naționale și dezbaterea privind măsurile politice necesare. Unele
regiuni și orașe recunosc relevanța statutului lor de membru în rețele și asociații, prin care vor continua
schimbul de opinii și vor învăța unul de la altul.
3.5.3 … și îmbunătățirea căilor existente de participare a regiunilor și orașelor
Pentru unii repondenți nu este clar în ce măsură nivelurile regionale și locale se pot implica în definirea
obiectivelor naționale și elaborarea programelor naționale de reformă. De fapt, mulți repondenți
au subliniat faptul că ar trebui implicați mai mult în elaborarea programelor naționale de reformă.
După părerea unora, Comisia Europeană ar trebui să solicite guvernelor naționale să dedice un capitol al
programelor lor naționale de reformă revizuirii guvernanței pe mai multe niveluri și rolului autorităților
regionale și locale. Guvernanța pe mai multe niveluri este o condiție a succesului, chiar dacă nu este
întotdeauna clar cum ar putea fi pusă în practică în contextul Strategiei Europa 2020.
Pentru unii, este încă posibil un schimb îmbunătățit de cele mai bune practici și însușirea politicilor
privind acest aspect.
Mulți repondenți subliniază că autoritățile regionale și locale ar fi pregătite să preia noi responsabilități
legate de punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020; în acest caz ar trebui avută în vedere o finanțare
adecvată din partea UE și la nivel național, iar obstacolele administrative ar trebui eliminate. Unii
consideră că autoritățile locale care contribuie la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 ar trebui să
dispună de mai multe posibilități de finanțare.
Unii au subliniat că implicarea activă a autorităților regionale și locale în alocarea fondurilor (de exemplu,
prin programele operaționale regionale) este cea mai bună cale de a asigura abordarea guvernanței pe mai
multe niveluri (referitor la finanțare, a se vedea capitolul 4).
Cum majoritatea statelor, regiunilor și orașelor au strategii în desfășurare (de exemplu, strategii de
dezvoltare regională, planuri regionale de utilizare a terenurilor), unii repondenți au subliniat necesitatea
de a integra noua strategie europeană în cadrul național, regional și local, în loc să fie adoptată ca un nou
plan strategic distinct.
Comitetul Regiunilor ar trebui implicat mai mult în definirea și monitorizarea Strategiei Europa 2020 și a
politicilor sale relevante (de exemplu, prin platformele de monitorizare). După cum au observat unii
repondenți, în strategie se menționează „legătura strânsă” cu Comitetul Regiunilor, însă, în mod regretabil,
nu se precizează cum ar putea fi implicat mai mult CoR în conceperea, punerea în aplicare și
monitorizarea noii strategii. Unii repondenți au subliniat în mod explicit rolul și contribuția lor la
9În urma actualei consultări, CoR a lansat propunerea pentru un „Pact teritorial al autorităților regionale și locale cu privire la
Strategia Europa 2020”, prin care să se asigure asumarea la diferite niveluri a viitoarei strategii, printr-un parteneriat eficace cuautoritățile europene, naționale, regionale și locale. Acest pact ar trebui să fie însoțit de pacte teritoriale naționale, în cadrul cărorastatele membre să conlucreze cu regiunile și orașele, utilizând în mod activ instrumentele instituționale existente.
25
Platforma de monitorizare a Strategiei Europa 2020 a CoR (fosta Platformă de monitorizare a Strategiei de
la Lisabona).
De asemenea, ar trebui consultate asociațiile și rețelele locale și regionale (atât la nivelul UE, cât și la
nivel național).
Nu în ultimul rând, câțiva repondenți au atras atenția că în cazul în care strategia nu este adaptată
contextului național și regional, se va încălca principiul subsidiarității și proporționalității în cursul punerii
în aplicare a Strategiei Europa 2020.
26
CAPITOLUL 4
CONSOLIDAREA COMPLEMENTARĂ șI RECIPROCĂ A STRATEGIEI EUROPA
2020 șI A POLITICII DE COEZIUNE
4.1 Relația de consolidare reciprocă dintre Strategia Europa 2020 și politica de coeziune
Majoritatea covârșitoare a afirmat că relația dintre Strategia Europa 2020 și politica de coeziune nu este
un joc cu miză nulă. Dimpotrivă, aceasta este și trebuie privită ca un instrument de consolidare. De fapt,
majoritatea repondenților consideră că:
4.1.1 Obiectivele de coeziune au nevoie de Strategia Europa 2020
Pe de o parte, obiectivele de coeziune au nevoie de Strategia Europa 2020. De fapt, politica de coeziune n-
ar trebui să piardă din vedere misiunea sa de solidaritate, consacrată în Tratatul UE, de a contribui la
reducerea disparităților existente între regiunile europene. Dată fiind interdependența dintre teritoriile UE,
îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii
ar oferi regiunilor mai puțin dezvoltate posibilitatea de a crea bunăstare și de a îmbunătăți calitatea vieții
cetățenilor, sprijinind astfel coeziunea.
4.1.2 Obiectivele Strategiei Europa 2020 au nevoie de coeziune
Pe de altă parte, obiectivele Strategiei Europa 2020 au nevoie de coeziune. De fapt, politica de coeziune
nu trebuie văzută doar ca un mecanism de redistribuire a bogăției, ci și ca o politică de dezvoltare a
capacității regionale de a crea bunăstare. Persistența diferențelor ar însemna ca resurse prețioase – cum ar
fi forța de muncă și alte atuuri teritoriale – să rămână neutilizate, slăbind astfel obiectivele Strategiei
Europa 2020 de creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii.
Într-un cerc potențial virtuos, îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin strategii de creștere
adaptate în mod flexibil la diferite situații ar avea ca rezultat un nivel ridicat de coeziune.
4.1.3 Apel la coeziune în perioade de criză
Repondenții au reamintit că nu trebuie uitat niciunul dintre aspectele sociale, economice și teritoriale ale
coeziunii, într-o perioadă în care criza schimbă harta socioeconomică a Europei. Într-adevăr, criza
economică a schimbat fundamental situația din majoritatea regiunilor, iar „regiunile mai puțin dezvoltate”
nu mai sunt neapărat aceleași ca în trecut. Provocările importante cărora trebuie să le facă față UE
afectează regiunile în mod diferit, iar acest impact diferențiat ar trebui luat în considerare în viitoarea
politică de coeziune. Într-adevăr:
mulți au pus accentul pe faptul că ar trebui să se acorde prioritate regiunilor mai puțin
dezvoltate, întrucât aici lipsește încă infrastructura de bază;
alții au subliniat că și regiunilor bogate și, în special, orașelor mari trebuie să li se acorde
atenție deosebită, întrucât acestea se confruntă adesea cu probleme sociale considerabile;
situația trebuie remediată dacă se dorește ca acestea să rămână motoare ale creșterii;
de asemenea, mulți au observat că incluziunea nu se referă doar la persoanele marginalizate,
ci și la reducerea șomajului, la asigurarea unei educații mai bune tuturor cetățenilor, precum și
la un acces de o mai bună calitate la o gamă largă de servicii de interes general.
27
4.2 Identificarea legăturii dintre Strategia Europa 2020 și politica de coeziune
În acest context, s-au tras câteva concluzii relevante privind principalele caracteristici ale politicii de
coeziune și relația sa operațională cu Strategia Europa 2020.
În primul rând, marea majoritate a repondenților afirmă că politica de coeziune – percepută ca
o politică de solidaritate, structurală și de dezvoltare – nu ar trebui să aibă în vedere numai
regiunile cele mai dezavantajate, ci întregul teritoriu al UE, inclusiv regiunile mai dezvoltate, în
care disparitățile sociale pot fi chiar mai mari.
Dat fiind că fiecare regiune are nevoi și priorități diferite, politica de coeziune nu ar trebui să încerce să
aplice pretutindeni obiective nerealiste ale UE. În schimb, ar trebui să contribuie la îndeplinirea acelor
obiective specifice (naționale și regionale) care vor fi adoptate în fiecare context teritorial.
În al doilea rând, pentru a îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020, toate regiunile trebuie
să contribuie prin mobilizarea propriilor resurse specifice.
În acest scop, obiectivele politicii de coeziune de convergență, competitivitate regională și ocupare a forței
de muncă și de cooperare teritorială europeană, precum și acțiunile destinate punerii lor în aplicare, sunt în
acord cu prioritățile Strategiei Europa 2020. Într-adevăr, repondenții au susținut cu fermitate punctul de
vedere că politica de coeziune consolidează Strategia Europa 2020, permițându-i să exploateze la maxim
dimensiunea teritorială.
În al treilea rând, din punct de vedere operațional, Strategia Europa 2020 și politica de coeziune
ar trebui atent coordonate și integrate.
O Strategie Europa 2020 flexibilă va contribui la procesul de adaptare la diferențele dintre teritorii,
alocând fiecărui teritoriu obiective și ținte realiste, menite să îmbunătățească calitatea vieții cetățenilor și
nu doar să țină seama de creșterea PIB-ului dintr-o perspectivă pur cantitativă. Mecanismele de
guvernanță ale politicii de coeziune ar putea fi aplicate în cadrul Strategiei Europa 2020, fie direct, fie ca
sursă de inspirație pentru mecanisme specifice Strategiei Europa 2020. În oricare dintre cazuri,
instrumentele respective ar trebui coordonate mai bine pentru a profita de sinergii. Astfel s-ar contribui la
ambele seturi de obiective. Unii au sugerat utilizarea analizei comparative pentru a difuza cele mai bune
practici.
În cele din urmă, unii repondenți au subliniat că ambele politici ar trebui să respecte principiul
subsidiarității, ceea ce implică transferul de competențe și de fonduri.
4.3 Stabilirea bugetului UE ținând seama de politica de coeziune și de Strategia Europa 2020
Mulți repondenți împărtășesc părerea că bugetul UE ar trebui:
să fie aliniat la obiectivele Strategiei Europa 2020 și
să profite de posibilitatea oferită privind consolidarea reciprocă dintre Strategia Europa 2020
și obiectivele de coeziune, în vederea reducerii diferențelor de prosperitate între regiuni.
28
Pe termen lung, bugetul pe perioada de după 2013 trebuie să sprijine în special prioritățile Strategiei
Europa 2020. Mulți consideră că:
Strategia Europa 2020 are nevoie de politica de coeziune drept promotor esențial (dar nu
unicul) de finanțare, pentru a îndeplini obiectivele până în 2020. FEDER, FSE și programele de
dezvoltare rurală trebuie să investească în prioritățile comune incluse în Strategia Europa 2020.
Politica de coeziune ar trebui să acorde prioritate obiectivelor Strategiei Europa 2020, în
vederea mobilizării resurselor locale existente pentru obiectivele de creștere.
După cum au observat unii repondenți, succesul Strategiei de la Lisabona a fost evident în sectoarele care
au fost finanțate prin instrumente garantate prin politica de coeziune.
Politica de coeziune ar putea include țeluri legate de cele cinci obiective principale ale Strategiei Europa
2020; apoi ar trebui întreprinse acțiuni pentru a verifica dacă se înregistrează aceeași rată de progres în
toată Europa. Ar trebui definit raportul dintre mijloacele financiare alocate Strategiei Europa 2020 și cele
alocate unor obiective teritoriale specifice, însă acesta ar trebui să difere în funcție de punctul de plecare
din fiecare regiune.
Unii repondenți au subliniat necesitatea de a finanța adecvat domeniul cercetării și dezvoltării, iar
promovarea acestor domenii ar trebui considerată un aspect al politicii de coeziune. Privind acest aspect,
punctele de vedere sunt diferite: în timp ce unii ar dori ca cercetarea și dezvoltarea să fie gestionate la
nivel european, alții ar prefera nivelul regional. În orice caz, ar trebui să existe sinergii mai puternice între
diferitele instrumente comunitare, în vederea sprijinirii cercetării și inovării. În acest context, unii solicită
ca politica de coeziune să fie orientată către încurajarea inovării și a excelenței în Europa.
În ceea ce privește politica agricolă, unii repondenți consideră că ar trebui să fie mai mult orientată către
obiective de dezvoltare (de exemplu, acordând prioritate proiectelor de dezvoltare rurală). Obiectivul
acesteia ar trebui să fie raționalizarea și concentrarea resurselor, astfel încât Fondul european agricol
pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie transformat într-un fond pentru dezvoltare rurală și investiții în
domeniul mediului.
Unii propun un buget specific pentru Strategia Europa 2020, care să însoțească obiective flexibile prin
gestionare financiară mai flexibilă. Câteva autorități locale și regionale se întreabă dacă vor exista fonduri
suplimentare care să contribuie la obținerea de rezultate sau la monitorizarea strategiei. Unii au o opinie
diferită, conform căreia UE nu are nevoie de Strategia Europa 2020 drept politică de creștere, iar politica
de coeziune ar trebui să reprezinte singura politică de creștere a UE, pentru toate regiunile.
4.4 Asigurarea nivelului corespunzător de finanțare…
În ceea ce privește valoarea lor totală, resursele financiare nu ar trebui reduse, ci, în măsura posibilităților,
ar trebui sporite. Adoptarea Strategiei Europa 2020 nu trebuie folosită, sub nicio formă, ca pretext pentru
reducerea ajutorului acordat politicii de coeziune. Reducerea fondurilor prevăzute pentru politica de
coeziune a UE ar însemna renunțarea la efectul de pârghie (o mobilizare importantă a altor resurse publice
și private); deci, finanțarea Strategiei Europa 2020 nu ar trebui să implice reducerea fondurilor de
coeziune. Acest lucru este mult mai evident dacă se ia în considerare contribuția politicii de coeziune la
realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și eficiența percepută a mecanismului de cheltuieli.
29
Bugetul destinat coeziunii ar trebui să includă politicile menite să sprijine cercetarea și dezvoltarea,
infrastructurile de inovare și dezvoltarea rurală. De asemenea, ar trebui consolidate Programul pentru
competitivitate și inovație (CIP) și inițiativa „Regiunile cunoașterii” din cadrul celui de-al șaptelea
program-cadru. Principala provocare constă în combinarea potențialului de creștere al regiunilor prospere
(care, de obicei, beneficiază în cea mai mare măsură de programe cum ar fi CIP) cu dezvoltarea regiunilor
mai puțin prospere.
În contextul restricțiilor impuse finanțelor publice în perioada de criză, unii repondenți solicită să se
examineze dacă punerea în aplicare a obiectivelor stabilite pentru orașe, regiuni va presupune sau nu
costuri suplimentare. De exemplu, creșterea cererii pentru o politică în domeniul educației (generală și
profesională) mai puternică determină costuri suplimentare pentru organele responsabile de unitățile de
învățământ (în cea mai mare parte, autoritățile locale și regionale). Același lucru este valabil și în cazul
cercetării și inovării. Chiar și posibilitatea de desfășurare a unor proiecte cu finanțare prin fondurile
structurale reprezintă aproape întotdeauna o provocare pentru autoritățile locale, care trebuie să participe
prin cofinanțare corespunzătoare. Aceasta ar trebui să fie suplimentată prin programe naționale de
dezvoltare/implicare financiară la nivel național și/sau o rată de finanțare mai flexibilă.
4.5 … și cheltuieli mai precise, simple și orientate spre rezultate
Majoritatea repondenților afirmă că raționalizarea cheltuielilor este chiar mai importantă decât cantitatea,
pentru a spori astfel eficacitatea acestora prin reducerea prezentei fragmentări a surselor de finanțare și
punând accentul pe un număr limitat de obiective. Având în vedere că efectele crizei financiare sunt încă
relevante în prezent, creșterea finanțării se poate dovedi a fi dificilă. Astfel, este cu atât mai important să
se creeze sinergii între toate fondurile și să se orienteze toate acțiunile în aceeași direcție. S-au subliniat
deseori următoarele aspecte.
Sunt esențiale o bună planificare și o bună monitorizare.
Ar trebui identificată coerența dintre programele de dezvoltare, iar resursele ar trebui
concentrate asupra priorităților.
Este esențială coordonarea strânsă a strategiei cu alte instrumente, cum ar fi Pactul de
stabilitate și de creștere, Agenda socială, Strategia de dezvoltare durabilă, politica de coeziune
etc., astfel încât diferitele sfere ale activității UE să se consolideze reciproc, să fie coordonate și
complementare în urmărirea aceluiași țel.
După părerea unui repondent, multitudinea de programe de asistență financiară nu ar trebui să fie generată
de diviziunile interinstituționale ale Comisiei Europene; numărul lor și legăturile dintre acestea ar trebui
reconsiderate. Câțiva repondenți preferă un cadru strategic unic, în care se armonizează și se coordonează
diferite politici și programe de finanțare ale UE. Unii repondenți consideră că ar trebui să existe o mai
bună coordonare între teritoriile de frontieră, pentru a obține efectele de pârghie și a evita irosirea
resurselor prin duplicarea eforturilor.
Trebuie să existe un mecanism eficient de monitorizare și de evaluare pentru a urmări în mod
corespunzător deciziile privind cheltuielile. Țelul ar trebui să fie ca instituțiile UE, guvernele naționale și
regiunile responsabile să conlucreze și să asigure astfel buna utilizare a fondurilor. Comisia Europeană ar
putea fi mai prezentă în gestionarea fondurilor structurale la nivel național. Unii consideră că nu este
suficientă transparența privind repartizarea fondurilor pe capitole, fiind neclar dacă distribuția corespunde
de fapt nevoilor.
30
Unii repondenți consideră că s-ar îmbunătăți calitatea cheltuielilor, devenind mai eficiente,
dacă sistemul financiar ar recurge la monitorizare și evaluare, recompensarea proiectelor bune și
sancționarea comportamentului neadecvat.
Mulți sugerează ca accesul la programele UE și fondurile structurale să fie legat de rezultatele reale. În
acest scop, unii pledează pentru consolidarea aspectelor de condiționalitate și legarea rambursărilor de
obiective specifice. Rezultatele obținute în urma utilizării fondurilor investite ar trebui să devină criterii
pentru viitoarele proiecte. Unii repondenți cred că politica de coeziune ar trebui să încurajeze concurența
pozitivă între regiuni, cu scopul de a pregăti mai bine proiectele (de exemplu, în viitorul apropiat,
resursele ar trebui destinate celor mai bune proiecte/programe). Este necesar să se identifice stimulente
mai puternice pentru a determina guvernele să acționeze în sensul atingerii priorităților strategiei. Ar
trebui să se acorde prioritate tuturor proiectelor care reprezintă o valoare adăugată pentru UE și proiectelor
care au în vedere în mod direct obiectivele principale și naționale. Fonduri suplimentare ar putea fi puse la
dispoziția acelor regiuni care depun eforturi să îndeplinească aceste obiective.
Este esențial să se reducă birocrația și să se îmbunătățească transparența punerii în aplicare a
strategiei (a programelor și inițiativelor) în ceea ce privește guvernanța și criteriile de evaluare a
progresului realizat.
O majoritate covârșitoare a repondenților afirmă că este esențială simplificarea administrativă.
Aceștia consideră că Strategia Europa 2020 este o oportunitate în acest sens și solicită
simplificarea în cadrul procesului actual de planificare. În prezent gestionarea de programe este
dificilă și complexă. Fondurile UE ar trebui simplificate în ceea ce privește reglementarea și
administrarea (dar nu reduse).
Multe autorități locale și regionale ar aprecia dacă li s-ar oferi asistență tehnică pentru a-și
spori capacitatea de planificare. Ar trebui îmbunătățit fluxul de informații, deoarece unele părți
interesate întâmpină dificultăți în colectarea tuturor informațiilor relevante.
Învățarea prin analize comparative reprezintă un potențial considerabil. Ar trebui să existe mai
multe programe destinate schimbului de politici direct legate de obiectivele Strategiei Europa
2020, permițând astfel învățarea din experiențele altor regiuni și schimbul de bune practici în
întreaga UE.
Este esențial să se recurgă în mod sistematic la evaluarea impactului teritorial al tuturor
politicilor, în special al politicilor urbane. Astfel, dimensiunea teritorială a coeziunii s-ar păstra în
centrul atenției în planificarea pe termen mai lung, iar aceasta ar fi orientată către prioritățile
Strategiei Europa 2020. În plus, s-ar asigura că ajutorul financiar orientat spre soluții concrete ar
încuraja coeziunea teritorială.
4.6 Cheltuielile efectuate în cadrul acordurilor de parteneriat
Concentrarea fondurilor pe un număr limitat de obiective trebuie însoțită de o flexibilitate
sporită, pentru a adapta punerea în aplicare propriu-zisă a strategiei la diferențele teritoriale, astfel
încât fiecare teritoriu să poată participa. Acest lucru ar trebui să se reflecte și în cadrul legislativ și
de reglementare pentru cheltuielile descentralizate la nivel național.
În acest scop, fiecare nivel guvernamental relevant trebuie să dispună de resurse adecvate
sarcinilor pe care trebuie să le îndeplinească și toate nivelurile ar trebui să acționeze în cadrul
„finanțării pe mai multe niveluri”, pe baza acordurilor de parteneriat, punând accentul pe
obiectivele Strategiei Europa 2020.
31
În practică, după cum au sugerat unii, aceasta ar trebui considerată o ocazie de a integra diferite
instrumente de finanțare ale UE. Programele UE (de exemplu CIP, PC7) ar trebui aliniate la programele de
dezvoltare la nivel național, regional și local. Este esențial ca utilizarea tuturor instrumentelor financiare
(cum ar fi JESSICA și JEREMIE) aplicate în cadrul perioadei de programare actuale să fie susținută de
întreaga legislație națională relevantă pentru nivelurile local și regional.
Pentru unii repondenți, acordurile financiare ar putea avea forma unor acorduri contractuale10
. Un
repondent a sugerat o abordare de tip „pachet de finanțare unic”; adică o regiune beneficiază de un bloc de
fonduri UE pe baza unui set de priorități stabilite într-un contract între o regiune, un stat membru și UE. În
procesul de dezvoltare a viitorului politicii de coeziune și în stabilirea viitoarelor programe operaționale
pentru regiuni este necesar un dialog structurat între nivelurile european, național și regional.
Unii repondenți au subliniat faptul că orașele sunt actorii principali: adesea, acestea se confruntă cu
probleme economice și sociale grave, care, dacă nu sunt soluționate, le pot împiedica să devină motoare
ale creșterii. Creșterea economică în orașele Europei este esențială pentru dezvoltarea întregii regiuni.
Dacă se dorește ca orașele să fie în continuare motoare ale competitivității, este important să li se permită
să contribuie la eliminarea diferențelor în zonele urbane și, în același timp, să profite de potențialul de
creștere disponibil. În acest scop, noua perioadă de programare a fondurilor structurale ar trebui să
sporească integrarea politicilor urbane ca dimensiune transversală.
Macroregiunile, grupările europene de cooperare teritorială (GECT) și alte forme de parteneriat
transfrontalier de elaborare a politicilor între autoritățile locale și regionale, puternic implicate în
politicile de creștere și de creare de locuri de muncă, beneficiază, de asemenea, de sprijinul
necesar. Unii pledează pentru ca aceste structuri să aibă mai multe competențe de gestionare a
programelor și fondurilor, în vederea punerii în aplicare a inițiativelor emblematice. O decizie
privind alocarea resurselor financiare ar trebui să fie însoțită de o dezbatere la nivel european cu
privire la includerea GECT și a altor grupări în procesele instituționale de punere în aplicare a
strategiei.
Unii consideră că finanțarea ar putea fi bazată pe proiecte locale în cadrul Strategiei Europa 2020 prin
sprijinirea și impulsionarea sistemelor locale și a microproiectelor (agenții locale de dezvoltare, sisteme
locale de integrare, formarea șomerilor, sprijin acordat asociațiilor care promovează coeziunea socială
etc.).
10După cum s-a menționat deja (a se vedea principalele rezultate și nota de subsol 8), Comitetul Regiunilor a propus ca Strategia Europa
2020 să fie pusă în aplicare prin intermediul unui pact teritorial între toate nivelurile de guvernare, la nivelul UE și cel național.
32
CAPITOLUL 5
COMUNICAREA ORIENTATĂ șI ATRACTIVĂ DESPRE STRATEGIA EUROPA 2020
5.1 Comunicare mai amplă și mai bună despre Strategia Europa 2020
În 2009, participanții la consultarea CoR privind viitorul Strategiei de la Lisabona au sugerat că aceasta nu
a fost percepută ca fiind relevantă pentru viața cetățenilor de rând și că orice nouă strategie are nevoie de
„o comunicare mai apropiată de cetățeni”.
În cadrul actualei consultări a CoR, o mare majoritate a repondenților consideră că noua strategie ar trebui
și ar putea fi comunicată mai bine decât Strategia de la Lisabona.
Acest lucru ar fi posibil dacă prin comunicare se arată că noua strategie este mai eficientă, mai
realistă și mai bine orientată spre nevoile unor grupuri-țintă diferite.
Comunicarea ar trebui să recurgă la instrumente inovatoare, să adopte un limbaj accesibil
cetățenilor și să implice în mod activ autoritățile locale și regionale.
Unele părți interesate au subliniat că prezentarea Strategiei Europa 2020 va fi o misiune provocatoare, dar
nu imposibilă. Aceasta se datorează faptului că punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 va însemna
reforme structurale dureroase, adesea dificile de prezentat publicului larg.
Unii percep actualul document al Strategiei Europa 2020 ca un instrument necorespunzător pentru a aduce
Strategia Europa 2020 mai aproape de public și a sensibiliza opinia publică cu privire la UE. Conform
acestora, este vorba despre un document pur tehnic, care se bazează în foarte mare parte pe cifre, în timp
ce Strategia Europa 2020 trebuie prezentată într-un mod mai sensibil, transpunându-l în proiecte concrete
și făcând vizibile rezultatele scontate.
5.2 Adaptarea mesajelor la publicul-țintă
Pe de o parte, ar trebui purtate discuții cu experți și publicul larg (de exemplu, cu ocazia conferințelor
consacrate prezentării noii strategii) pentru a explica care vor fi efectele specifice ale obiectivelor stabilite
asupra cetățenilor, societății în ansamblu și, în sfârșit, asupra poziției țării lor în Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, după cum au sugerat unele părți interesate, o campanie media amplă s-ar putea adresa
direct publicului larg, prezentând beneficiile sociale și economice actuale și viitoare ale punerii în aplicare
a strategiei.
Părerea larg împărtășită este că strategia de comunicare privind Europa 2020 ar trebui să pună accentul pe
demonstrarea valorii adăugate a noii strategii pentru acțiunile la nivel local sau regional. Unii repondenți
insistă asupra faptului că această comunicare ar trebui să pună în vedere mai ales rezultatele urmărite de
Strategia Europa 2020, evitând prea multe detalii, în timp ce alții consideră că ar trebui să pună accentul
pe proiecte concrete. În primul caz, mesajul ar trebui să includă informații privind cele cinci obiective
principale stabilite la nivel european și contribuția țării lor prin obiective naționale și regionale.
Mulți consideră că este o idee bună să se comunice informații privind proiectele care au contribuit (adesea
cu ajutorul fondurilor UE) la atingerea rezultatelor sau care ar putea contribui în viitor. În acest scop, s-ar
33
putea îmbunătăți site-urile web existente care conțin baze de date cu studii de caz sau, dacă este necesar,
ar trebui să se creeze unele noi, care să fie mai accesibile pentru cei din afară.
Mulți repondenți consideră că strategia ar trebui comunicată atât în termeni globali, cât și regionali.
Pe de o parte, Strategia Europa 2020 ar trebui prezentată ca un motor al Europei, prin care se construiește
viitorul Europei ca actor global. Pe de altă parte, ar trebui prezentată ca o forță motrice a schimbărilor
socioeconomice pozitive în cadrul comunităților locale, chiar și al celor mici.
Mulți insistă să se evite generalizările (de exemplu, transmiterea unui mesaj prefabricat pregătit la
Bruxelles). Din acest motiv, unii au subliniat ca în comunicare să se pună accentul pe țările, regiunile și
orașele individuale, punând în evidență miza și rolul lor în cadrul noii strategii. Mesajele ar trebui să facă
legătura între strategiile naționale individuale și strategia UE și să insiste asupra pașilor concreți de punere
în aplicare.
Pentru a reduce distanțarea față de cetățeni, ar trebui să se precizeze că noua strategie va fi pusă în aplicare
într-un mod care ține seama de diferențele economice, sociale, teritoriale și culturale. De fapt, experiența
acumulată în comunicarea rezultatelor politicii de coeziune ar putea fi utilă pentru Strategia Europa 2020.
De asemenea, dacă se stabilește în mod corect legătura dintre cele două politici, un mesaj public privind
politica de coeziune – care arată rezultatele cele mai vizibile la fața locului – poate contribui la aprecierea
de către cetățeni a eforturilor UE de a garanta o creștere favorabilă incluziunii, inteligentă și durabilă.
5.3 Strategie vizibilă pentru publicul larg și pentru grupuri specifice de părți interesate
Mulți consideră că este necesară o comunicare orientată spre grupuri-țintă, nu numai către publicul larg.
Unii repondenți au afirmat că reprezentanții autorităților locale și regionale ar trebui să fie atât destinatarii
comunicării despre Strategia Europa 2020, cât și agenții activi ai acesteia (a se vedea mai jos). Același
lucru s-a subliniat și referitor la jurnaliști și profesori.
Mulți repondenți au sugerat ca grupurile care pot contribui în modul cel mai semnificativ la realizarea
obiectivelor Strategiei Europa 2020 (de exemplu, întreprinzătorii, universitățile, camerele de comerț,
potențialii coordonatori de proiecte) să fie bine informate cu privire la valoarea și implicațiile strategiei.
Marea majoritate a repondenților consideră că tineretul ca grup ar trebui abordat prin eforturi speciale de
comunicare, subliniind îmbunătățirea oportunităților în ceea ce privește schimburile culturale și
educaționale. Printre potențialele grupuri-țintă se numără: studenții, cadrele universitare și cei implicați în
industriile culturale pentru rolul lor în procesul de sensibilizare, persoanele în vârstă, lucrătorii și
întreprinderile, având în vedere că afacerile au o influență fundamentală asupra aspectelor economice, dar
și sociale și ecologice.
Mulți subliniază faptul că comunicarea ar trebui răspândită echitabil în întreaga Europă, fără a-i uita pe cei
care trăiesc în zone izolate, grupurile marginalizate, în regiunile în care obiectivele strategiei sunt departe
de a fi atinse sau în care sprijinul pentru UE este cel mai redus.
5.4 Eforturi comune la toate nivelurile pentru a face cunoscută Strategia Europa 2020
Este necesar să se întreprindă acțiuni la nivel european, iar guvernele naționale trebuie să se implice, dar
în același timp, mulți cred că autoritățile locale și regionale ar putea juca un rol foarte important în
34
comunicare. Acest lucru se datorează apropierii de cetățeni și de părțile interesate la nivel local și regional,
precum și rolului lor crucial în punerea în aplicare a noii strategii. Sensibilizarea sporită a părților
interesate s-ar transpune în responsabilizare crescută și o mai bună punere în aplicare.
Acest efort ar trebui să-i implice pe politicieni, precum și pe funcționarii publici. Dacă este necesar,
guvernele naționale din statele membre ale UE ar trebui să contribuie la o mai bună înțelegere și
comunicare a Strategiei Europa 2020 de către autoritățile locale și regionale. Pactul primarilor ar putea
participa, de asemenea, la sensibilizarea membrilor săi, având în vedere că obiectivele privind schimbările
climatice ale Strategiei Europa 2020 (obiectivele 20/20/20) se suprapun cu obiectivele pactului.
Unii repondenți susțin că cetățenii eurosceptici nu vor asculta argumentele care vin direct de la Bruxelles;
în acest caz ar trebui utilizate căile de comunicare locale sau regionale intermediare. În acest scop, orașele
ar putea juca un rol în traducerea obiectivelor în comunicări pe înțelesul cetățenilor. Acestea ar putea
comunica direct cu publicul.
Multe alte părți interesate locale și regionale sunt propuse ca actori direcți pentru eforturile de comunicare,
în special presa locală și regională, precum și universitățile, ONG-urile, partenerii sociali, profesorii,
camerele de comerț, liderii locali (de exemplu întreprinzători, politicieni), centrele regionale de informare
despre UE (de exemplu centrele Europe Direct).
5.5. Instrumente de comunicare care pot fi utilizate în Strategia Europa 2020
Unii repondenți sugerează ca UE să ofere un „pachet de informații” care ar acoperi, în principiu, toate
regiunile și orașele UE și pe care autoritățile l-ar adapta situației la nivel local și regional. Un parteneriat
sau o rețea, inclusiv Comitetul Regiunilor împreună cu orașele și regiunile, ar putea contribui la definirea
informațiilor cu caracter general și a celor adaptate la situația la nivel local privind Strategia Europa 2020.
Comunicarea ar putea recurge la tehnologia tradițională (TV, radio, presa scrisă), precum și la tehnologia
modernă și la instrumentele de socializare în rețea, asigurând astfel adesea comunicarea directă cu
utilizatorii (internet, telefoane mobile, YouTube, bloguri). S-ar putea utiliza și materiale tipărite, cum ar fi
broșurile, fluturașii, panourile de afișaj. Dezbaterile în cadrul liceelor și/sau al universităților ar putea
constitui platforme de discuție cu tinerii privind aspectele teritoriale ale strategiei. În acest context, se
menționează aplicațiile informatice și materialele educaționale pe DVD ca materiale promoționale
adecvate.
Toate proiectele finanțate din fonduri ale UE și legate de obiectivele strategiei ar trebui să poarte logo-ul
„Europa 2020” care să fie foarte vizibil, atractiv, uniform și ușor de recunoscut. Acesta ar crea o marcă și
o conotație pozitive pentru acțiunile legate de Strategia Europa 2020. Unele regiuni și orașe, în special
cele implicate deja în astfel de campanii, se referă la inițiativele „Anul european” (de combatere a sărăciei
2010, al voluntariatului 2011) ca prilejuri care asigură contactul direct cu cetățenii; un astfel de potențial
ar putea fi utilizat pentru a arăta legăturile dintre Strategia Europa 2020 și aceste teme anuale.
Toate mijloacele de informare ar trebui să fie ușor de citit, iar multilingvismul în comunicare este esențial.
Este necesar să se simplifice limbajul de comunicare, chiar dacă acest lucru ar însemna transmiterea unui
mesaj mai puțin detaliat, și să nu se folosească jargoane. În practică, prioritățile, obiectivele, inițiativele și
măsurile concrete ar trebuie „traduse” într-un limbaj mai clar pentru toți cetățenii.
Un alt aspect foarte important al comunicării este apropierea de cetățeni printr-o participare mai activă a
instituțiilor UE și a reprezentanților acestora la evenimentele organizate în teritoriu.
35
LISTA PARTICIPANȚILOR LA ANCHETĂ
Instituția Țara
Achim DE
Administrația locală Tartu EE
Adunarea autorităților districtuale germane DE
Agenția de dezvoltare regională Transdanubia Meridională HU
Anglia de Nord-Vest UK
Anvers BE
Arco Latino și Partenalia
Asociația autorităților locale din Lituania LT
Asociația autorităților locale și a regiunilor din Suedia SE
Asociația autorităților locale și regionale finlandeze FI
Asociația europeană a circuitului cultural Via Francigena IT
Asociația europeană a reprezentanților aleși din regiunile montane
Asociația orașelor și municipiilor flamande BE
Asociația provinciilor olandeze IPO NL
Asociația regiunilor europene de graniță (AEBR)
Austria Inferioară AT
Autoritatea locală Alsóörs HU
Autoritatea locală Lesenceistvánd HU
Budapesta HU
Cabinetul președintelui voievodatului Swietokrzyskie (Sfânta Cruce) PL
Casa europeană a autorităților locale franceze FR
Comunitatea Autonomă a Regiunii Murcia ES
Comunitatea Autonomă Castilia-Leon, Valladolid ES
Comunitatea de lucru din Pirinei
Comunitatea urbană Dunkerque FR
Confederația autorităților locale intermediare europene
Consiliul de dezvoltare regională Östsam (Suedia de Est) SE
Consiliul districtului Alytus LT
Consiliul districtului Blackburn și Darwen UK
Consiliul general al localității Seine-Saint-Denis FR
36
Consiliul local Aberdeenshire UK
Consiliul local Ferreira do Alentejo PT
Consiliul local Pilisjászfalu HU
Consiliul local Preston UK
Consiliul local San Sadurniño (Galiția) ES
Consiliul Municipal Bacău RO
Consiliul municipal Göteborg SE
Consiliul municipal Hampshire UK
Consiliul Municipal Lisabona PT
Consiliul Municipal Lodz PL
Consiliul provincial Barcelona ES
Consiliul regional al Finlandei de Sud-Vest FI
Convenția autorităților locale scoțiene UK
Delegația germană din cadrul Comitetului Regiunilor DE
Delegația poloneză din cadrul Comitetului Regiunilor PL
Departamentul de buget și contabilitate al administrației orașului Vilnius LT
Eixo Atlantico do Noroeste Peninsular ES
Esch-sur-Alzette LU
Eurocities
Euroregiunea Alpi-Mediterana
GECT Duero-Douro
Gent BE
Guvernul basc ES
Guvernul Cataloniei ES
Guvernul flamand BE
Guvernul Insulelor Baleare ES
Guvernul local din Danemarca DK
Guvernul regional Aragon ES
Kauhava FI
Malmö SE
Misiunea operațională transfrontalieră FR
Oficiul regiunii autonome Prešov SK
Platforma europeană a orașelor noi
Prefectura Rethymnon EL
37
Primăria Corigliano Calabro IT
Primăria Hațeg, județul Hunedoara RO
Primăria Motta San Giovanni IT
Primăria Mykonos EL
Primăria orașului Lamezia Terme IT
Primăria Paola IT
Primăria Saarbrücken DE
Primăria San Pietro a Maida IT
Provincia Cosenza IT
Provincia Roma IT
Regiunea autonomă Madera PT
Regiunea Bratislava SK
Regiunea Bruxelles-Capitală BE
Regiunea Campania IT
Regiunea Emilia-Romagna IT
Regiunea Extremadura ES
Regiunea Liberec CZ
Regiunea Lombardia IT
Regiunea Marche IT
Regiunea Pirineii de Sud FR
Regiunea Ron-Alpi FR
Regiunea Trenčín SK
Regiunea Umbria IT
Regiunea Valonă și Comunitatea vorbitorilor de limbă franceză din Belgia BE
Regiunea Västra Götaland SE
Regiunile daneze DK
Rețeaua regiunilor EU2020
Statul Tirol AT
Viena AT
Voievodatul Lodz PL
Voievodatul Pomerania PL
Voievodatul Varmia-Mazuria PL
West Midlands UK
38
Graficul 1: Distribuția repondenților pe categorii
26
6
20
36
5
4
0
10
20
30
40
50
60
Nivelul local Nivelul regional Asociația orașelor și regiunilor
Orașe
Regiuni
Alte guvernelocale
Asociațiaorașelor
Asociațiaregiunilor
Asociațiaorașelor șiregiunilor
Total: 52 Total: 41 Total: 4Total: 97