Constructivismul

Termenul, folosit pentru prima oară de artişti ruşi în anul 1921,este o umbrelă sub care se adăpostesc şi alţi constructivişti din Europa occidentală. În sens general, termenul descrie operele de artă abstracte, geometrice, construite (sau organizate) din componente distincte şi materiale contemporane, cum ar fi plasticul.

Particularităţi

- abstracţia geometrică, cinetica, tehnologia, utilitatea socială progresul social, ne-spiritualul .

A fost influențată de futurismul rusesc și suprematismul fondat de pictorul Kazimir Malevici.Alti reprezentanti: Tatlin-picturile in relief, Rodcenko desenele abstracte, El Lissitzky-proiecte de arhitectura, manifestul raionismului al lui Larianov.Suprematismul*tindea spre o totală abstracție geometrică, spre valori metafizice asociate cu materiile sau structurile. Kazimir Malevici teoretiza "conștiința cosmică"(P.D.Uspenski): "Pictura mea nu aparține numai Pământului, Pamântul a rămas în urmă ca o casă devorată de viermi." (Malevici)

.Constructivismul era privit ca o nouă estetică, ca un efort de a armoniza arta cu producția industrială, ca un efort de a-i uni pe intelectuali și pe muncitori, de a șterge granițele dintre muncă și artă.

„Avand o larga raspandire in deceniul al III-lea al secolului al XX-lea, a canonizat procedeele formal-estetice, a absolutizat rolul stiintei si tehnicii, pe care le-a considerat drept unicele mijloace eficiente de realizare a sarcinilor sociale si spirituale apropiindu-se, astfel, in mod subiectiv de tendintele tehnocratismului. In arhitectura, s-a manifestat

impotriva stilizarii si eclectismului, preferand sobrietatea si logica simpla a formelor. A preconizat utilizarea noilor materiale de constructie (beton armat, metal, sticla), aplicarea ferestrelor orizontale si acoperisurilor plane, sublinierea contrastului dintre peretii orbi si cei sticluiti s.a.m.d. In tarile occidentale, este cunoscut si sub denumirea de rationalism sau functionalism "In artele plastice s-a impus prin jocul abstract al liniilor, petele colorate si al figurile geometrizate s.a. Caracteristic pentru toti adeptii constructivismului este modul de a concepe orice opera de arta ca pe o constructie materiala, pur tehnica.

In literatura, tendintele se manifesta in cadrul artei de stanga (futurism, cubism) Desi a incercat sa se impuna drept un stil si un mod de a percepe epoca, constructivismul

s-a limitat la inovatii pur formale (selectia riguroasa, localizarea lexicului si a elementelor de compozitie, folosirea argourilor, prozaizarea si geometrizarea versului)."

„La noi a fost asimilat tendintelor avangardiste si promovat de reviste precum Contimporanul (Ion Vinea) sau Punct A care se subintitula ”Revista de Arta Constructivista Internationala”), fara a se putea vorbi de un curent literar propriu-zis. Pictopoeziile constructiviste sunt mai degraba subsumabile futurismului si suprarealismului. Intre 1924-1930, se infiinteaza la Moscova Centrul literar al constructivistilor

Grupat in jurul revistei „Contemporanul” condusa de I.Vinea

-milita pentru corespondentele dintre arta si spiritul contemporan al tehnologiei moderne, inventind forme noi, ce concureaza cu natura artistul trebuind sa fie creator de valori estetice. Au fost incurajate:pictura abstracta, armonia de senzatii cromatice, cubismul

- perceperea obiectelor, stilizarea sculpturii, sincretismul artelor; pictografia, colajul poetic, functionalismul arhitectural.Ea naste prin reprezentantii ei proiecte inovative si impresionante prin forma ,liniaritate si functionalitate.Viziunea arhitectilor era de a integra elemetele abstract– cubiste cu elementele kinetice, totul fiind raportat la cerintele sociale ale vremii.Pornesc doua directii ale stilului, una orientata mai mult social (propunandu-si ca arta sa fie industrializata) avandu-i ca promotori pe Alexander Rodchenko , Varvara Stepanova si Vladimir Tatlin , si cea concentrata in “Realist Manifesto” a lui Antoine Pevsner si Naum Gabo , axata pe studiul spatiului si al ritmului elementelor .

Membrii gruparii se asociaza in 1921 in ASNOVA , asociatia noilor arhitecti.Datorita regimului din acea perioada al carui scop era sa imbunatateasca peisajul urbanistic al marilor orase sovietice, arhitectii se vor intrece in proiecte dand nastere unor edificii impresionante.Multi specialisti considera perioada 1920-1930 una foarte efervescenta in domeniul arhitecturii si artei, in spatiul uniunii sovietice.Influentele stilului isi fac aparitia si in statele unite ale americii , fiind vizibile in zgarie norii din Chicago.In Romania un edificiu important pentru acest curent este Casa Presei Libere din Bucuresti.Curentul se extinde cu rapiditate si in europa de vest, primele proiecte fiind gasite in tarile de jos prin numele lui Leendert Cornelis van der Vlugt si Mart Stam.

Contimporanul, revistă condusă de Ion Vinea, este cea mai longevivă dintre publicaţiile româneşti de avangardă ale perioadei interbelice: aproape 10 ani de existenţă(cu întreruperi semnificative) şi peste 100 de numere( uneori duble sau

triple), faţă de cele 16 numere ale Punctului (1924-1925), 15 ale Integral-ului(1925-1928), cinci ale revistei Urmuz(ianuarie-iulie 1928) şi 50 ale revistei unu(1928-1932), fără a mai vorbi de numerele unice ale revistelor 75 HP şi Viaţa imediată(1933), de cele şase numere ale revistei adolescente Alge, cu suplimentele lor provocator-obscene, de eclectica Pinguinul(1937, 4 numere), de cele două numere din revista Liceu(1932) sau din militant-stângista Tânăra Generaţie(1935)

Primul număr al revistei apare în iunie 1922, iar ultimul în ianuarie 1932. Revista îşi propune să promoveze un „dadaism constructiv” (Marcel Iancu). Orice intenţie de artisticitate a textului era anulată, de vreme ce acesta se constituia potrivit legilor capricioase ale hazardului. Recomandarea lui Tzara fusese următoarea: „Luaţi un ziar, luaţi o foarfecă, alegeţi un articol, tăiaţi pe urmă fiecare cuvânt, puneţi totul într-un sac, agitaţi-l”. Literatura, trecutul şi viitorul ei sunt supuse unei violente contestări, care îşi găseşte expresia verbală în tehnica extragerii la voia întâmplării a cuvintelor, în tehnica colajului ce destructurează orice alcătuire textuală dotată cu semnificaţie.

Constructivismul a influenţat mai mult şi mai substanţial decât dadaismul poziţia teoretică şi scriitura poetică a celor de la Contimporanul. Dadaismul reprezenta o sfidare mult prea categorică a tradiţiei pentru o literatură tânără, ce abia intrase în rezonanţă cu spaţiul european. Conştiinţa exasperată a dadaistului că totul fusese spus, gândit şi trăit nu putea fi şi cea a scriitorului român. Contimporanul a pendulat permanent între modernism şi avangardism, înclinând către cel dintâi, evoluând spre un modernism eclectic.

Celelalte două reviste ale acestei prime vârste a avangardismului românesc – 75 HP (număr unic, 1 octombrie 1924) şi Punct (15 noiembrie 1924 – 1 martie 1925) – vădesc o atitudine mult mai radicală şi mai limpede angajată în raport cu exigenţele constructivismului. Acesta apare ca singura soluţie care se impune, chiar dacă nu lipseau accentele dadaiste şi chiar futuriste.

Atât pe plan european, cât şi pe plan românesc, constructivismul beneficia de o serie de elemente preluate de la dadaism (negarea ideii de literatură, a convenţiilor poetice de orice fel, a implicării subiectivităţii creatoare – doar hazardul era creator), dar şi de la futurism (dinamismul, energetismul debordant, adecvarea artei la stilul telegrafic, „de aparat Morse” al „secolului-sinteză”). Anularea oricărei pretenţii metafizice, caracterul antimimetic şi anticlasic reprezintă sugestii venite din zona influenţelor dadaismului şi ale futurismului. În această privinţă, sugestiile futuriste sunt constructive pentru avangardiştii noştri.

Exigenţele dadaiste şi futuriste se fac simţite şi în manifestele avangardiştilor români sau în ceea ce ţinea loc de manifeste: Aviograma lui Ilarie Voronca, dar şi poezia publicată la 75 HP sau la Punct.

Lirismul ca atare este izgonit din poezie cu un fel de brutalitate sportivă: locul lui este luat de descrierile seci, cu un lexic violent neologic (un eşantion „în notă critică” oferă I. Vinea în Vorbe goale), de succesiunile de cuvinte în care legăturile fireşti sunt aproape în întregime eliminate.