Constructivismul

Constructivismul s-a conturat n ultimii ani ca unul dintre cele mai noi, inovatoare i des invocate curente teoretice utilizate pentru a nelege relaiile internaionale i a progresa n cercetarea lor. Popularitatea lui a devenit att de mare n cercurile academice ale Relaiilor Internaionale, mai ales n spaiul academic, ncat adeseori conceptele sale, limbajul su i maniera de a concepe o agenda proprie de cercetare s-au banalizat, devenind o mod care se insinueaz chiar n discursul politic. Nu este primul fenomen de acest tip, independena complex propus de Keohane i Nye fiind n vog n anii 70.Constructivismul reprezint un curent ce a debutat n anii `80 prin contribuiile unor generaii noi de autori din multiple medii academice: americane, britanice, germane i scandinave, dei aspecte ale constructivismului pot fi reperate n scrierile unor autori din anii 1950, oferind un suport teoretic pentru explicarea, i mai ales nelegerea, unora dintre schimbrile actuale semnificative. Constructivismul reprezint o abordare contemporan asupra domeniului teoriei realiilor interanionale. Teoria a pornit de la un articol publicat de Alexander Wendt n revista International Organization n primvara 1992: Anarchy is What States Make of It ( anarhia este ceea ce neleg statele din ea).Paradigma pornete de la o critic la adresa teoriei dominante n relaiile internaionale (neorealism) i are ca tez fundamental ideea potrivit creia anarhia i instituia de auto-ajutor nu sunt cauzate de al treilea nivel (sistemul sau structura relaiilor internionale) ci de nivelel unu i doi (politicianul i statul) ntruct instituile (sinteze de identiti i interese) sunt o variabil dependent de practica i interaciunile ntre subiecii relaiilor internaionale (de obicei state), variabila independent. Astfel anarhia i auto-ajutorul nu sunt imuabile, ci depind de modul n care actorii se percep pe sine i pe ceilali, care la rndul lor depind de modul n care actorii interacioneaz. Anarhia i auto-ajutorul pot sa existe sau nu n funcie de aceti factori.Unul dintre reprezentanii importani, Nicholas Onuf, susine c iniial constructivismul nu a fost o teorie ci mai degrab o abordare a investigaiei sociale, o modalitate de studiere a relaiilor sociale. Revenind la construcitivism i la principalele sale repere trebuie precizat faptul c mai nainte de toate aceast paradigm consider cunoaterea ca un construct social. Dup cum susinea i Max Weber, procesul cunoaterii se traduce prin faptul c omul, informat fiind acord o semnificaie social naturii i creeaz schimburi sociale. Demn de a fi menionat este faptul c aciunea nu depinde de obiectele materiale cu care acesta intr n contact. De aici decurg o serie de consecine, spre exemplu cunoaterea are dou aspecte: reprezint pe de o parte modalitatea folosit de oameni pentru realizarea realitii sociale, iar pe de alt parte reprezint demersurile tiinifice ale mediului academic pentru interpretarea realitii sociale.Un reper important l reprezint constatarea c structura relaiilor umane respective relaiile dintre indivizi, grupuri i state, este rezultatul ideilor pe baza crora acetia comunic i nu al forelor materiale. Majoritatea contestarilor pun accentul pe relevana forelor materiale i a condiiilor externe n explicarea comportamentului actorilor dar nu exclude n totalitate ideile acestei paradigme. Spre deosebire de neorealism i neoliberalism, paradigma propune o nou abordare a sistemului internaional fcnd urmtoarele afirmaii eseniale: statele sunt principalele uniti de analiz, interesele i identitile de stat nu se datoreaz politicilor interne. Comparnd anarhia cu un vas gol, Wendt subliniaz faptul c ceea ce d un anumit sens anarhiei sunt oamenii i modul cum acetia interacioneaz, altfel aceasta reprezint n sine un nimic.n viyiunea acestuia exista 3 forme posibile de culturi ale anarhiei, pe care statele le pot adopta: modelul hobbesian, n care ostilitatea intre state este evident i rzboiul perceput ca modalitate normal de rezolvare a diferendelor, modelul lockean, , n care statele i respect suveranitatea , coopereaz n domeniile de interes comun dar n anumite circumstane pentru impunerea sau recunoaterea unor drepturi se poate apela la mijloace militare, modelul kantian, care promoveaz solidaritatea ntre state iar formele de manifestare sunt cooperarea i obiectivele commune pe linia securitii.Trecerea de la o form la alta ca urmare a acumulrilor nregistrate ntr-o perioad istoric, este posibil. Mai mult chiar, pentru a nelege proiectul constructivist i a celor dou faciuni, moderat i radical n susinerea principalelor idei, relevant este poziionarea acestora fa de sfritul perioadei Rzboiului Rece.Dup cum urmeaz, constructivismul moderat cu reprezentanii si grupai n jurul lui Friederich Kratchowil, pleac n analiza prbuirii comunismului n URSS i trile satelit din Europa Central i de Sud-Est de la nivelul politicii interne i externe. Mai exact, se consider c schimbrile profunde la nivelul politicii interne, coroborate cu atitudinea reformatoare a lui Gorbaciov sunt argumente mai concludente pentru sfaritul Razboiului Rece dect schimbrile de la nivelul forelor militare ale celor dou superputeri. Trebuie spus c trecerea la sistemul unipolar va conduce la nlocuirea politicii balanei de putere cu politica consensual, n care au prevalat modalitile panice de rezolvare a conflictelor internaionale.Cea de-a doua tabr a constructivitilor este considerat radical. Grupul de la Miami contest afirmaia lui Wendt c statul reprezint un dat, care nu mai prezint interes din punct de vedere al cercetrii. Practic acetia nu sunt de acord cu ideea c Gorbaciov i reformatorii din jurul su erau nite liberali deghizai , de inspiraie occidental . Att Gorbaciov ct i ceilali reformiti nu doreau schimbarea regimului sovietic , ci reformarea lui, astfel ieind n eviden coordonatele morale ce ar fi determinat o apropiere mai mare ntre populaiile naionale i partidele comuniste din rile socialiste. Putem ncheia prin a susine ca o explicaie plauzibil a eecului reformelor lui Gorbaciov, ruperea legturilor formale dintre partidul comunist, statul sovietic i poprul rus.n concluzie evideniem faptul c paradigma constructivist cunoate lipsa unei metodologii clare de cercetare. Supralicitnd importana cunoaterii sociale, proiectul constructivist neglijeaz faptul c n circumstanele actuale condiiile materiale create de piee i globalizarea au un impact major asupra opiunii oamenilor. Faptul c unii constructiviti ncearc s gseasc o cale intermediar ntre cele dou paradigme rivale, neorealismul i neoliberalismul, iar alii dimpotriv contest observaiile i concluziile lui Wendt , imprim abordrilor constructiviste un grad ridicat de relativitate i inconsisten ce afecteaz integritatea paradigmei. Criticile aduse se mai refer i la faptul c paradigma a evoluat mai mult n plan teoretic i mai puin n zona concret a relaiilor internaionale.

Suplimentar/ sunt mai multe detalii despre mediul international si viziunea constructivista, in caz ca se face un subiect numai pe asta. (deci partea asta nu intra in eseul propriu-zic)

Constructivismul incearca sa gaseasca un raspuns la contestarea post-moderna a a cunoasterii stiintifice pentru a putea efectua cercetari empirice si analizeaza interactiunea dintre structura si agentie in politica internationala. Se intereseaza de rolul ideilor ,al normelor si al institutiilor in luarea deciziilor din politica externa, sustine importanta identitatii si a culturii in politica internationala, nu neaga rolul intereselor in luarea deciziilor politice, dar incearca sa inteleaga cum sunt construite aceste interese, cu toate acestea insista asupra posibilitatii de a teoretiza si de a analiza empiric politica internationala ca pe o realitate. Conform lui Wendt, asumptiile de baza ale constructivismului sunt reprezentate de urmatoarele afirmatii: factorii materiali prezenti inrelatiile internationale nu semnifica nimic in absenta unor procese sociale complexe prin care sa li se atribuie un anumit sens, actorii actioneaza fata de obiectele sociale in baza semnificatiei percepute a acestora, intelesurile atribuite lumii soaciale rezulta din interactiunile agentilor. Pentru multi constructivisti, faptul ca sistemul international este o structura anarhica nu predetermina comportamentul agentilor individuali. Anarhia, dupa cum s-a exprimat Wendt, is what states make of it. Absenta unui guvern mondial nu inseamna ca factorii materiali vor modela intotdeauna comportamentele indivizilor, ci se considera ca intelesul ce trebuie dat anarhiei poata sa survina sub forma de actiune la nivel sistemic. In acest sens, Scoala engleza face distinctia intre sistemul international, format atunci cand doua sau mai multe state au un contact suficient si un impact suficient asupra deciziilorceluilalt astfel incat sa le determine sa se comporte ca parti ale unui intreg, si societatea informationala, ce ce infatiseaza ca fiind construita pe un simt al comunitatii care aduna statele intr-un spatiu comun, aigurandu-le directii de actiune, inclusiv drepturi si obligatii. Constructivismul concepe sitemul international ca fiind parte a realitatii sociale, rezultat argregat al interactiunii actorilor internationali si cauza a constituirii si autodefinirii reciproce dintre actori. Sistemul international isi constituie actorii prin determinarea proceselor prin care acestia isi definesc interesele. In aceste procese actorii internationali sunt ghidati de anumite reguli, referitoare la identitatea, rolul si conduita agentilor si structurilor.1