construcţia europeană. o scurtă prezentare

Construcţia Europeană

128

BIBLIOGRAFIE

1.Armata europeană sau forţă în cadrul NATO? http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_8620/Armata-europeana-sau-forte-in-cadrul-NATO.html2.Bache I., S. Gheorge. Politica în Uniunea Europeană. Ch., 2009.3.Bragari N. Integrarea Euroopeană. Ch., 2008.4.Centrul de resurse online www.oxford-textbooks.co.uk/orc/bache_george2e/S.Dragoş D.C. Uniunea Europeană. Instituţii. Mecanisme. Bucuireşti. 2007.6.Efremov V. Uniunea Europeană - Republica Moldova. Ch., 2009. 7.Enciu N., Enciu V. Construcţia Europeană (1945 - 2007). Curs universitar. Ch., 2008.8.Gaillard Jean - Michel, Roweley A. Istoria Continentului European. De la 1850 pînă la sfîrşitul secolului al XX - lea. Ch. ,2001. 9. Grant Charles. Cum ar putea să funcţioneze armata UE? http://www. adevarul.ro/international/foreign policy/UE-Cum-functioneze-armata-puteaO 103789639.html10.Leşcu A. Construcţia Europeană. Ch. Institutul militar al forţelor armate,2007.11.Manualul Consiliului Europei. Bucureşti, 1999.12.Moldova şi UE în contextul Politicii Europene de vecinătate. Ch.,2008.13.Moraru A. Integrarea europeană: retrospectivă istorică. Ch., 2007. H.Moşneaga V., Gorincioi R., Ţveatcov N. (coordonatori). Cooperare regională şi integrare europeană în sud - estul Europei. Ch., 2006.15.Мурадян И. Европейские вооруженные силы и задачи региона. Иратес de facto”, Армения, 26 января 2010.16.Pinder J. Uniunea Europeană. Foarte scurtă întroducere. Bucureşti, 2008.17.Planul de Acţiuni UE - RM. www.mfa.md 18.Sa urson Jean - Luc. Curs de instituţii Europene. Iaşi, 2010.19ro.wikipedia.org/wiki/ConsiliulJîuropei 20.ro.wikipedia.org/.../Uniunea_Europeană21.Tratatele şi legislaţia UE. europa.eu/documentation/.../index_ro.htm 21. ro.wikipedia.org/.. ./Organizaţia_Naţiunilor_Unite 22.www.osce.org/23.www.viitorul.org/files/.../Politica_European_de_Vecin_tate.ppt24.www.interlic.md/.../documentar-totul-despre-parteneriatul-estic-in-intrebari-shi-raspunsuri-10078.html25.NATO - EU: a strategic parteneship. http://www.nato.int/cps/ru/natolive/ topics 49217.htm26.NATO. Manual. Bruxelles, 1999.

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA MILITARĂ A FORŢELOR ARMATE“ALEXANDRU cel BUN”

CATEDRA ŞTIINŢE UMANISTICE ŞI LIMBI STRĂINE

Valeriu EFREMOV

CONSTRUCŢIA EUROPEANĂÎNDRUMAR METODICO - DIDACTIC

CHIŞINĂU2011

Valeriu Efremov

127

CZU 32.001E 22

Recomandată pentru tipar: Catedra Ştiinţe Umanistice şi Limbi Străine. Academia Milirată a Forţelor Armate “Alexandru cel Bun”, proces - verbal Nr. 64 din 22 decembrie 2010

Recenzenţi: Anton Moraru, dr. habilitat în istorie, profesor universitar Anatol Leşcu, dr. în istorie, lct - colonelRedactor: Raisa EfremovProcesare computerizată: Valeriu EfremovCoperta: Roxana Romanciuc

Descriera CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Efremov, ValeriuConstrucţia Europeană. O scurtă prezentare. Îndrumar educativ - metodic / Valeriu Efremov; Acad. Militară a Forţelor Armate “Alexandru cel Bun”, Catedra Ştiinţe Umanistice şi Limbi Străine. - Ch.:Pontos, 2011 (Tipogr. “Reclama”S.A.). - 132 p. - (Seria “Construcţia Europeană”).ISBN 978 - 9975-51-078-3

CZU 32.001E 22

Lucrarea urmăreşte un scop educativ - metodic pentru studenţi.Este pre-zentată pe scurt evoluţia construcţiei Europene, de la primele idei pînă la constituirea actualei Uniuni Europene.Studenţii vor lua cunoştinţă cu arhitectorii Uniunii Europene, conţinutul Tratatelor ce au stat la baza in-stituţionalizării UE. O atenţie deosebită se acordă politicilor, principiilor fondatoare a UE Se prezintă rolul şi funcţiile instituţiilor comunitare a UE.Pe larg se prezintă Politica de Securitate Comună şi Apărare. Stu-denţii se vor familiariza cu procesul de integrare a Republicii Moldova în UE, rolul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în rezolvarea diferendelor.Lucrarea va prezenta deasemenea interes şi pentru un cerc mai larg de cititori care sunt interesaţi de construcţia UE.

Tipar executat la Tipografia “Reclama” S.A., str. Alexandru cel Bun,111.MD-2004, Chişinău

Comanda nr.345

© Valeriu Efremov, 2011© Academia Militară “Alexandru cel Bun”, 2011

BUGETARĂ

CONTROL DEMOCRATIC

LEGISLATIVĂ

PARLAMENTUL EUROPEAN3 PUTERI IMPORTANTE


126

Valeriu Efremov

3

CUM ESTE GUVERNATĂ UNIUNEA EUROPEANĂ ?

CONSILIUL EUROPEAN

TRIBUNALUL DE PRIMA INSTANŢĂ

2004

COMISIA EUROPEANĂ

27 COMISARI

CURTEADE CONTURICONSILIUL

DE MINIŞTRI

PARLAMENTULEUROPEAN

736

CONSILIUL REGIUNILOR

CONSILIUL ECONOMIC

ŞI SOCIAL

TRIBUNALUL FUNCŢIEI PUBLICE

2008

CURTEADE

JUSTIŢIE

“Va veni o zi în care voi, francezi, ruşi, italieni, germani, voi toate naţiunile conti-nentului, fără să vă pierdeţi calităţile dis-tincte şi glorioasa voastră individualitate, veţi fonda împreună o unitate superioară şi veţi construi fraternitatea europeană.”

1849Victor HUGO

“Aştept şi doresc crearea Statelor Unite ale Europei unde va fi posibilă orice că-lătorie fără obstacole. Sper să văd econo-mia Europei studiată într-un tot unitar. Sper să văd un Consiliu care să regrupe-ze, poate, 10 naţiuni, printre care fostele Mari Puteri…”


4

Valeriu Efremov

125

CUPRINSULIdei privind o Europă unificată în context istoric............8Planul Marshal.................................................................9Arhitectorii Uniunii Europene: Jean Monet,Robert Schuman.............................................................10Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului.........11Instituţiile CECO...........................................................12Comunitatea Economică Europeană (CEE). CEEA......13Instituţiile CEE..............................................................14Piaţa Comună a UE.......................................................15Tratatul de la Bruxelles (1965)......................................16Actul Unic European (1986)..........................................16Tratatul de la Maastricht (TUE, 1991)...........................17Tratatul de la Amsterdam (1997)...................................18Tratatul de la Nisa (2001)..............................................18Ideea adoptării Constituţiei Europene............................20Tratatul de la Lisabona (2007).......................................21Schimbările instituţionale a UE aduse de Tratatul de laLisabona.........................................................................22Democratizarea procesului decizional în contextulTratatului de la Lisabona................................................24Diplomaţia Uniunii Europene........................................25Rolul Parlamenteelor naţionale ale UE în contextulTrataului de la Lisabona.................................................26Iniţiativa cetăţănească în contextul Tratatului de laLisabona.........................................................................27Uniunea Europeană - persoană juridică unică...............28Obiectivul principal al politicii UE în domeniulcooperării pentru dezvoltare în contextul Tratatului deLisabona........................................................................29

INSTITUŢIILE COMUNITĂŢIIECONOMICE EUROPENE

COMISIA9 COMISARIPROPUNERI

CONTROLUL ÎNDEPLINIRII TRATATELOR

CURTEADE JUSTIŢIE

7(UNUL NUMIT DE CM)

CONSILIUL DE MINIŞTRI

VOT MAJORITAR CALIFI-CATIV

12 DIN 17

ADUNAREA PARLAMENTARĂ

142ROL CONSULTATIV


124

Valeriu Efremov

5

COMITETULCONSULTATIV

ADUNAREA COMUNĂ

CURTEADE

JUSTIŢIE

CONSILIULDE

MINIŞTRI

ÎNALTAAUTORITATE

9

INSTITUŢIILE COMUNITĂŢII CĂRBUNELUI ŞI

OŢELULUI

Administrarea Uniunii Europene. Caracteristicagenerală. Structura instituţiilor UE................................29Consiliul European. Rolul şi funcţiile...........................31Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri)......36Parlamentul European. Rolul şi funcţiile.......................39Comisia Europeană. Rolul şi funcţiile...........................41Curtea de Justiţie a UE. Tribunalul de primainstanţă (1988). Tribunalul funcţiei publice (2004).......42Banca Centrală Europeană (BCE).................................43Banca Europeană de Investiţii.......................................44Fondul European de investiţii........................................45Curtea Europeană de Conturi.........................................46Instituţiile consultative ale UEComitetul Economicşi Social European (CESE)............................................47Comitetul Regiunilor (CoR)..........................................48Organizaţiile specializate ale Uniunii Europene(mediatorul european - Ombudsman-ul).Ombudsman-ul în Republica Moldova.........................49Controlul european pentru protecţia datelor)................50Agenţiile comunitare ale UE.........................................51Etape istorice importante ale UE....................................52Politica Europeană de Vecinătate (PEV)........................52Punerea bazelor relaţiilor UE - Republica Moldova......53Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE - RM..............55Planul Individual de Acţiuni Uniunea Europeană -Republica Moldova........................................................56Direcţiile principale ale Planului Individual de AcţiuniUE - Republica Moldova...............................................57Realizările Republicii Moldova privind PlanulIndividual de Acţiuni UE - Republica Moldova............59Strategia de Comunicare privind aprofundarea relaţiilor UE - Republica Moldova................................61


6

Valeriu Efremov

123

Programul de mobilittate a Uniunii Europene...............63Parteneriatul Estic al Uniunii Europene. Republica Moldova în contextul Parteneriatului Estic...................65 Aportul “Alianţei pentru Integrarea Europeană”(2009 - 2011) privind procesul de integrarea aRepublicii Moldova în Uniunea Europeană..................67înaltul Reprezentant pentru Politică Externă şi deSecuritate Comună........................................................68Caracteristica lumii dup cel de al Doilea Război Mondial din punctul de vedere politic, economic,militar............................................................................69Ideea unei armate europene:Comunitatea Europeanăa Apărării/Comunitatea Politică Europeană (1952)......70Pactul de la Bruxelles (1948) - baza creării UniuniiEuropene Occidentale (UEO-WEU).............................71Uniunea Europeană Occidentală (1954). Scopul.Activitatea. Relansarea UEO (1984).............................71Ce este EuropaOccidentală?..........................................72Politica Comună Europeană. Cadrul instituţionala PCE.............................................................................73Politica Europeană de Securitate şi Apărare.Ce reprezintă PESA ?....................................................75Agenţia Europeană de Apărare......................................78Grupurile de luptă ale Uniunii Europene.......................79Forţa de Jandarmerie Europeană....................................81Institutul pentru Studii de Securitate..............................81Rolul forţelor armate a Uniunii Europene.....................82PESC / PESA în Tratatul de la Maastricht.....................82PESC / PESA după Tratatul de la Amsterdam...............83

III. SISTEMUL DE EVALUARE

Denumirea temelor

Nr de ore

T i p u r i l e p r i n c i p a l e

de lecţiiForma

evaluă-riipre-

lege-ri

semi-nare

SEMESTRUL I

Tema nr.1.Construcţia Uniunii Europene4 2 2 Evaluare

orală

Tema nr.2.Principiile construcţiei Uniunii Europene.

4 2 2 Evaluare orală

Tema nr.3.AdministrareaUniunii Europene. 4 2 2 Evaluare orală

Tema nr.4.Instituţiile necomunitare ale Uniu-nii Europene.


Tema nr.5.Mecanismele OSCE de soluţionare a conflictelor (diferendelor).


Tema nr.6.Politica de securitatea comună şi apărare. a Uniunii Europene


Tema nr.7.Forţele Armate ale Uniunii Euro-pene.


Tema nr.8.Colaborarea UE cu Republica Moldova.


Tema nr.9.Modeernizarea UE în contextul Tratatului de la Lisabona (2007)


Tema nr.10.Uniunea Europeana ş- NATO4 2 2 Evaluare

oralăTest

EXAMENTOTAL PE SEMESTRU 40 20 20

TOTAL PE DISCIPLINĂ 40 20 20


122

Valeriu Efremov

7

Istoria şi evoluţia formări FA UE. Structura FA UE. Agenţia Europeană de Apărare. Priorităţile Agenţiei şi rolul ei în structurile comunitare. Forţa de Reacţie Rapidă Europeană. Componenţa şi numărul trupelor din cadrul Forţei Reacţiei rapide. Grupuruile de luptă ale UE, Forţa de Jandarmerie europeană. Participarea FA UE în aplanarea conflictelor internaţionale.

Tema nr. 8 Colaborarea Uniunii Europene cu Republica Moldova.

Colaborarea Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. Elaborarea planului de Acţiuni RM – UE. Structurile de Stat responsabile pentru promovarea Planului de Acţiuni RM – UE în viaţă. Acţiunile Guvernului RM în vederea integrării europene.

Domeniile de colaborare între UE şi Republica Moldova. Succesele şi problemele ce stau în faţa Republicii Moldova în calea integrării europene.

Tema nr. 9. Modernizarea UE în contextul Tratatului de la Lisabona (2007)

Schimbări instituţionale. Democratizarea procesului decizional. Rolul parlamentelor naţionale. Iniţiativa cetăţănească. UE - personalitate juridică unică. Înaltul Reprezentant pentru politică de securitate comună

Tema nr. 10 Uniunea Europeană - NATO.

Colaborarea intre UE şi NATO. Principiile de colaborare. Creşterea rolului pilonului european în structurile NATO. Necesitatea elaborării unei politice unice europene. Summitul de la Copenhaga. Acordul de colaborare dintre UE şi NATO la Consiliul NATO de la Washington (1999) Principiile de colaborare. Acţiuni comune în rezolvarea problemelor internaţionale.

Declaraţia UE-NATO privind Politica Externă şi de Securitate Comună. Întărirea relaţiilor euro-atlantice. Moldova în planurile euro-atlantice.

PESC / PESA în contextul Tratatului de laLisabona.......................................................................83Declaraţia de la Petersberg (Germania, 1992).Misiunile “de tip Petersberg”.......................................84Conceptul Uniunii Europene de “Grupuri tactice”.Forţa de Reacţie Rapidă a Uniunii Europene...............85“Eurocorpus-ul”. Scopul creării...................................86Misiunile UE de gestionare a crizelor..........................87Uniunea Europeană - NATO........................................91Principiile fundamentale de instituire şi funcţionarea Uniunii Eoropene......................................................92Simbolurile Uniunii Europene.....................................94OSCE...........................................................................95Structurile şi instituţiile OSCE...................................102Mecanismele OSCE de rezolvare a diferendelor........107Problema Transnistriei în vizorul OSCE....................110Summit-ul de la Astana (2010). Rezultatele.Perspectivele OSCE....................................................111Misiunea OSCE în Republica Moldova.....................114Misiunile OSCE..........................................................115Programa analitică a disciplinei“Construcţia Europeană”............................................117Instituţiile CECO (chemă)..........................................124Instituţiile CEE (schemă)............................................125Cum este guvernată Uniuea Europeană ?(schemă).....126Parlamentul European (schemă).................................127

Bibliografie.................................................................128


8

Valeriu Efremov

121

Idei privind o Europă unificată în context istoric Originea cuvântului „Europa” - de la cuvintele greceşti în-

tins (eur-) şi ochi (op-, opt-), iar de aici Europē. Însă se consi-deră că numele continentului european derivă din cel al eroinei, zeiţei Europa. Unificarea Europei a început în Italia, la Roma.anume Imperiul Roman a fost cel care, pentru prima dată, a im-pus Europei o unitate politică (Pax romana). Abia la 1300 se atestă pătrunderea primelor idei federaliste în lumea europeană promovată de marele poet italian Dante Aligheri (1265-1321) şi procurorul regal la Coutances, Pierre Dubois (1260-1321). Emeric Cruce, savant francez, publică în 1623, proiectul său de federaţie mondială. Planul lui Saint - Simon (1814): construirea Europei trebuie să se facă pe baza unei alianţe între Franţa şi Anglia, Mazzini creează în 1831 mişcarea „Tînăra Italie”, pro-punînd o Singură Asociaţie a Tuturor Familiilor Lumii Vechi. Victor Hugo propune Uniunea Europei, bazată pe votul univer-sal (realizat în 1979). Contele Von Kudenhove-Kalergi (1894-1972) propune un prim proiect de confederalizare a Europei. În 1923, el va crea şi uniunea pan-europeană - prima organiza-ţie neguvernamentală “europeistă” de pe continent. Proiectele respective nu a fost realizate, dată fiind ascensiunea ideologiilortotalitare comuniste, fasciste şi naziste care vor proceda la o îm-părţire a sferelor de influenţă în Europa. Mussolini începe să-şi pregătească şi un imperiu pe măsură - un imperiu mussolinian demn de imperiul roman de altădată al lui Octavian Augustus. În concepţia lui Hitler, Europa se întinde de la Atlantic la Ural: „trebuie să-i trasăm frontiera acolo unde vrem noi”. După al doilea război mondial şi până la sfîrşitul Războiului rece, Euro-pa a fost împărţită în două mari blocuri politice şi economice: naţiunile comuniste din Europa de Est şi ţările capitaliste din Europa de Vest (vezi:p.69). În jurul anului 1991, blocul estic s-a dezintegrat.Unificarea reală a Europei a început numai după al Doilea Război mondial.

Interacţiunea OSCE cu alte organizaţii internaţionale. Domeniile de cooperare între OSCE şi ONU, NATO, CSI şi alte organizaţii internaţionale. Colaborarea OSCE cu ele în lupta împotriva terorismululi. Aplanarea conflictului în Balcani şi în Europa de Est. Universilitatea OSCE şi multelaritatea problemelor abordate – dezarmarea, regularea conflictelor şi rezolvarea problemelor umanitare şi economice.

Tema nr. 5 OSCE şi conflictele regionale.

Geneza conflictelor în spaţiul post sovetic. Înăbuşirea conflictelor apărute în ţările totalitariste. Democraţia ca metoda cea mai eficientă în rezolvarea problemelor şi conflictelorapărute. Conflictele în spaţiul post comunist – Balcani, fosta URSS. Rezolvarea problemelor minorităţilor naţionale în România, Bulgaria, Finlanda. Soluţionarea problemelor prin tratative politice în Irlanda de Nord şi Ţara Bascilor. Conflictele în spaţiul post sovietic: Moldova, Abhazia, Osetia de Sud, Carabahul de Munte, Crimeea, Cecenia, Uzbekistan, Kirghizstan, Tajikistan.

OSCE şi soluţionarea conflictelor în spaţiul exsovietic. Misiunile OSCE în zonele de conflicte. Metodele OSCE derezolvarea conflictelor. Necesitatea reformării OSCE.

Tema nr. 6 Securitatea Uniunii Europene şi politica de apărare.

Geneza politicii europene de apărare. Tratatul de la Maastricht (1992) şi formarea PESC (politica externă şi de securitate comună). Obiectivele politice comune de securitate. Politica comună de apărare. Elementele Europene de securitate şi apărare. Agenţia Europeană de Apărare. Organizmele politice şi militare responsabile pentru politica de securitate şi apărare.

Probleme specifice Europene de Securitate ale UE.Sarcinile politicii Europene de Securitate comună. Uniunea Vest Europeană şi sarcinile ei. Uniunea Vest Europeană – partea componentă a politicii comunitare europene.

Tema nr. 7 Forţele Armate ale Uniunii Europene.


120

Valeriu Efremov

9

Extinderea Uniunii Europene şi problemele apărute în urma ei. Formarea centrelor noi de putere în cadrul UE. Atitudinea populaţiei ţărilor vechi ai UE faţă de extinderea UE. Problema Constituţiei Europene.

Tema nr. 3 Administrarea Uniunii Europene.

Parlamentul UE. Atribuţiile şi responsabilitatea Parlamentului European. Structura Parlamentului European, comisiile şi fracţiunile politice. Ombudsman.

Consiliul UE., Componenţa şi rolul CE. în cadrul organelor administrative UE. Activitatea Consililului European, sistemul de rotaţie în conducerea CE.

Comisia Europeană, componenţa şi structura Comisiei Europene, comisarul Comisiei Europene. Consililul Uniunii Europene şi rolul lui în Instituţiile UE. Diferenţa între Consiliul European şi Consiliul Uniunii Europene.

Curtea de Justiţie şi perogativele sale în domeniul respectării Legislaţiei Europene şi naţionale. Componenţa Curţii de Justiţie.

Curtea de Conturi. Comitetul Economic şi Social al UE. Banca Centrală Europeană şi politica fiscală şi monetară.

Moneda unică europeană „EURO”. Banca Europeană de Investiţii.

Tema nr. 4 Instituţiile Uniunii Europene.

OSCE ca organizaţie internaţională pentru securitate. Istoria creerii OSCE. Prăbuşirea comunismului în Europa de Est şi schimbarea rolului OSCE. Structurile şi instituşiile OSCE. Conferinţele şefilor de state sau guverne. Consiliul Ministerial.Consiliul Superior, Consililul Permanent. Forumul de Cooperare în domeniul securităţii. Secretariatul general al OSCE. Înaltul Comisariat pentru Minorităţi Naţionale. Reprezentantul OSCE pentru libertatea presei. Birou pentru instituţii democratice şi drepturile omului. Misiuni ale OSCE. Curtea de Concidieri şi Arbitraj. Adunarea Parlamentarilor a OSCE.

Planul Marshall (The Marshall Plan)Cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP),

a fost primul plan de reconstrucţie conceput de Statele Uni-te ale Americii şi destinat aliaţilor europeni din al Doilea Război Mondial şi a preveni extinderea comunismului. Pe 5 iunie 1947 într-un discurs rostit în Aula Universităţii Har-vard, secretarul de stat George Marshall anunţă lansarea unui vast program de asistenţă economică destinat refacerii economiilor europene.

La 19 iunie 1947 miniștrii de externe francez, (Georges Bidault), şi britanic, (Ernest Bevin), semnează un comunicat prin care invită 22 de state europene să trimită reprezentanţi la Paris pentru a schiţa un plan de reconstrucţie europeană. Etichetând Planul Marshall drept „imperialism economic american”, Moscova a interzis ţărilor satelite să participe la Conferinţa de la Paris. Sovieticii considerau că acceptarea planului ar ficondus la desprinderea de URSS a ţărilor din sfera sa de influenţă şi lapierderea avantajelor politice şi strategice dobîndite de Kremlin în Eu-ropa Centrală şi de Est la sfîrşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Planul Marshall reprezintă extensia în domeniul economic a Doctrinei Truman.

Statele Unite au oferit 20 miliarde de dolari, dar doar cu condiţia că naţiunile europene să realizeze împreună un plan raţional de folosire a fondurilor. Pentru prima dată, acestea au trebuit să acţioneze împreună ca o unitate economică unită; a trebuit să coopereze unele cu altele. Mars-hall a oferit ajutorul şi Uniunii Sovietice şi aliaţilor acesteia din Europa de Est, dar Stalin a denunţat programul ca fiind o cursă si a refuzat săparticipe. Probabil, respingerea Planului de către Stalin a făcut posibilă adoptarea măsurii de către Congres. Planul Marshall a adus beneficiişi economiei americane. Banii au fost folosiţi pentru a cumpăra bunuri din Statele U”nite, care au fost transportate pe Oceanul Atlantic pe nave comerciale americane. Pană în 1953, Statele Unite au pompat suma de 13 miliarde de dolari, şi Europa s-a aflat din nou pe picioarele sale. Maimult, Planul a inclus şi Germania de Vest care a fost astfel inclusă în co-munitatea europeană.

În afara de ajutorul pentru a pune Europa din nou pe picioare, Planul Marshall a dus la realizarea Planului Schuman, care a determinat crea-rea Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului şi Pieţei Comune.


10

Valeriu Efremov

119

Arhitectorii Uniunii Europene: Jean Monet, Robert Schuman. Jean Monnet a fost deputat, secretar general al Ligii Naţiu-nilor. Apoi a lucrat în Londra. Cînd a picat Guvernul Franţei în iunie 1940, Monnet i-a influenţat pe de Gaulle şi Churchill să ac-cepte un plan pentru o uniune a Franţei cu Marea Britanie pentru a da posibilitatea ce-lor două ţări să ţină piept nazismului.

În august 1940, Jean Monnet a fost trimis în Statele Unite de că-tre guvernul britanic. Acolo a devenit consilier al preşedintelui Roo-sevelt. La 5 august 1943, Monnet propune ca ţările europene trebuie să se constituie într-o federaţie.

După cel de-al Doilea Război Mondi-al, Franţa se afla într-o gravă nevoie de re-construcţie.Pentru reconstrucţie, Franţa era complet dependentă de cărbunele din zone-le principale de mine rămase din Germania. În 1945, Monnet a propus un plan care îi poartă numele, de a prelua controlul asupra acestor zone din Germania.Jean Monnet a propus un „plan global de modernizare si ezvoltare economică” guvernului francez.

În 1949 Monnet şi asociaţii săi au conceput ideea de Co-munitate Europeană. Ideea lui Jean Monnet este acceptată de Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei.Proiectul a fost făcut public la 9 mai sub numele de Declaraţia sau Planul Schuman. Propunerea concretă viza plasarea producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub responsabilitatea unei autorităţi supreme comune, independente, în cadrul unei organizaţii des-chise participării şi altor state europene. În urma acestei decla-raţii, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg au răspuns favorabil, şi astfel s-a format Comunitatea Europeană a

Robert Schuman

• locul şi rolul Republicii Moldova, Armatei Naţionale în cadrul construcţiei paneuropene,

• paradigmele teoretice actuale de supravieţuire ale omului în lumea informaţională,

• căile şi mijloacele de soluţionare ale problemelor internaţionale ale contemporaneităţii.

SĂ FACĂ • analize ale regimurilor politice, ale partidelor politice şi

programelor lor existente în Europa,• să recunoască pluralismul politic ca una din trăsăturile

principale ale democraţiei în cadrul Uniunii Europene,• să realizeze sinteze şi să argumenteze puncte de vedere

personale.II. CONŢINUTUL DE BAZĂ

Tema nr.1 Construcţia Uniunii Europene.

Istoria formării Uniunii Europene. Premizele istorice formării UE, ideea unificării Europei şi Imperiile existente în subcontinentul European. Dominaţia concepţiei unirii Europei prin forţă şi în jurul unui nucleu politico-militar. Al doilea război mondial şi conscinţile sale pentru dezvoltarea ideilor paneuropene. Cooperarea economică ale statelor europene occidentale. Etapele formării Comunităţii Europene. Etapele de aderare la Uniunea Europeană ale ţărilor europene. Tratatul de la Maastricht. Statele membre ale Uniunii Europene.

Tema nr.2 Principiile construcţiei Uniunii Europene.

Principiile fundamentale ale construcţiei UE. Delegarea benevolă unor prerogative statale organelor interguvernamentale europene. Integrarea europeană prin cooperarea economică. Fazele principale ale integrării: I. Integrarea economică, II. Integrarea politică. Principiile fundamentale construcţiei UE: I. uniunea economică, II. politica comună externă şi de securitate, III. unificarea politicii interne, proceselor de democratizare.


118

Valeriu Efremov

11

mult sai mai puţin previzibil. Toate aceste teme vin în sprijinul explicării lumii complexe de azi.

Alt moment pe care îl atenţionăm ţine de faptul că în instruirea gnoseologică lectura individuală a literaturii este legată, ca orice act de cunoştinţe, de comunicare. În genere, acest curs nu poate fi conceput în afara procesului de comunicare, în lipsa dorinţei şi putinţei de a-i înţelege pe alţii. Aceasta pentru că cursul de Construcţia Europeană nu exprimă o simplă părere sau opinie personală, sau o voinţă arbitrară întemeiată pe “aşa vreau”. El defineşte o stare de lucru concret, întemeiat în baza tratatelor internaţionale, opusă atitudinilor subiective bazate pe voinţă şi percepere individuală.

În consecinţă, fiecare student militar trebuie:

SĂ FIE:

• convins în poziţia proprie, • pregătit întru formarea unui tablou conceptual al lumii

contemporane bine argumentat,• să cunoască doctrinele politice paneuropene, structura

şi organizarea Uniunii Europene, funcţionarea instituţiilor comunitare, legislaţia şi problemele extinderii UE.

• Să se orienteze coerent în conflictele şi provocărilecontemporane ţinând cont de interesele strategice naţionale în vederea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

SĂ ŞTIE:

• legităţile dezvoltării politice ale lumii contemporane şi subcontinentului Europeana în particular,

• instituţiile comunitare ale Uniunii Europene, relaţiile interne şi internaţionale, perspectiva politică asupra relaţiilor internaţionale.

• să sintetizeze principalele elemente ale unor etape în construcţia Europe unice pe parcursul istoriei,

Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.). În 1952, Monnet a devenit primul preşedinte al Înaltei Autorităţi. În 1955, Jean Monnet a fondat Comitetul de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei cu scopul de a relansa construcţia europeană ca urmare a eşecului CEA.

Comunitatea Economică a Cărbuneluli şi Oţelului – temelia actualei Uniuni Europene. Scopul creării.

În timpul unei reuniuni a Comitetului Naţional de Elibera-re, la 5 august 1943, Jean Monnet propune ca ţările europene trebuie să se constituie într-o federaţie. După cel de-al Doilea Război Mondial, Franţa se afla într-o gravă nevoie de recon-strucţie. Pentru reconstrucţie, Franţa era complet dependentă de cărbunele din zonele principale de mine rămase din Germania. În 1945, Monnet a propus un plan care îi poartă numele, de a prelua controlul asupra acestor zone din Germania şi de a re-direcţiona producţia de cărbune departe de industria germană şi către industria franceză, astfel slăbind economia germană şi propulsând economia franceză deasupra nivelului dinainte de război. Jean Monnet a propus un „plan global de modernizare si dezvoltare economică” guvernului francez. În 1949, Monnet a realizat că divergenţa dintre Franţa şi Germania pentru con-trolul regiunii de cărbune atingea cote alarmante, presimţind o posibilă reîntoarcere la ostilităţi, aşa cum s-a întâmplat după primul Război Mondial. Monnet şi asociaţii săi au conceput ideea de Comunitate Europeană. Ideea lui Jean Monnet este acceptată fără rezerve de Robert Schuman şi, în timp ce acesta din urmă prezenta planul în dimineaţa zilei de 9 mai colegilor săi de guvern, un emisar secret îl înmâna personal cancelarului german Konrad Adenauer. Proiectul a fost făcut public sub nu-mele de Declaraţia sau Planul Schuman. Propunerea concretă viza plasarea producţiei franco-germane de cărbune si oţel sub responsabilitatea unei autorităţi supreme comune, independen-


12

Valeriu Efremov

117

te, în cadrul unei organizaţii deschise participării si altor state europene. În urma acestei declaraţii, Germania de Vest, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg au răspuns favorabil, şi astfel prin Tratatul de la Paris din 1952 s-a format Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.). În 1952, Monnet a devenit primul preşedinte al Înaltei Autorităţi.

Instituţiile Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului – baza instituţiilor de administrare

a Uniunii Europene Prin Tratatul de la Paris din 1951 a fost realizată ideea lui

Jean Monnet preluată de Ministrul de externe a Franaţei Robert Schuman – Comunitatea Economică a Cărbunmellui şi Oţelu-lui de către 6 state europene, care a devenit funcţională numai în 1953 după ce au fost înlăturate barierile vammale şi creată o piaţă comună. Pentru a administra CECO au fost create urmă-toarele instituţii(vezi schema,p.124):

Înalta autoritate era alcătută din 9 persoane aleşi în fiecarestat. În frunte (preşedinte) cu Jean Monnet.

Înalta Autoritate – organ principal decizional şi de ges-tiune, independentă de guvernele statelor – membre. Deciziile erau obligatorii pentru toate statele memebre şi se aplicau direct pe teritoriile lor.

Pe lîngă Înalta Autoritate a fost creat un Comitet Consul-tativ. Alte instituţii asigurau stabilitatea activiăţii Înaştei Auto-rităţi:

Consiliul de Ministri reprezenta guvernele statelor mem-bre care îşi dădea acordul Înaltei Autoritităţi la luarea deciziilor importante. Vot unanim în chestiuni fundamentale şi majoritar în rest.

Adunarea Comună era alcătuită din 78 reprezentanţi ai parlamentelor naţionale cu funcţie de control democratic.

Curtea de Justiţie veghea respectarea normelor Tratatului

PROGRAMA ANALITICĂ

pentru instruirea studenţilor Academiei Militare

al Forţelor Armate

la disciplinile Catedrei ştiinţe umanistice şi limbi moderne

disciplina obligatorieCONSTRUCŢIA EUROPEANĂ

I. OBIECTIVUL

Studenţilor de la Academia Militară li se propune un curs de Construcţie Europeană care ar contribui substanţial la îmbunătăţirea cunoştinţilor viitorilor ofiţeri în domeniul construcţiei Uniunii Europene, instituţiilor şi prerogativelor ei în Europa şi lume, rolul şi locul Republicii Moldova în structura Europeană. Un astfel de curs înglobează în sine mai multe preocupări cum ar fi diferite teorii politice privindmodelel de construcţie europeană, instituţii Europene, rolul şi menirea lor în cadrul Uniunii Europene, relaţii între Uniunea Europeană şi statele necomunitare, regimuri, crize politice şi ameninţăriile contemporane şi acţiuni politice ale Uniunii Europene în vederea soluţionării lor, procese politice zonale şi internaţionale, schimbarea politică a lumii, relevanţa spaţiului şi timpului politic.

Totodată, cursul dat are menirea şi capacitatea de a explica raţional acţiunile, de a descrie convingător şi coerent ce sunt sau cum ar trebui să fie, cum să acţioneze şi să se exprime spre exemplu libertatea, democraţia, regiunile comunitare, naţiunile, statul, integrarea europeană, parteneriatul, interdependenţa, problemele securităţii europene, în genere valorile şi ţelurile politice ale Uniunii Europene, prezentului şi viitorului ei mai


116

Valeriu Efremov

13

narea situaţiilor tensionate şi de criză, precum şi crearea într-un mod durabil a unei zone de bună vecinătate şi de cooperare în Europa. Acordurile vizează cu precădere probleme privind fron-tierele şi drepturile minorităţilor. în sfârşit, o listă cu măsurile luate sau prevăzute de Uniunea Europeană completează aceste acorduri pentru a sprijini iniţiativele statelor interesate, iar după consultarea cu acestea, pentru a contribui la îndeplinirea obiec-tivelor Pactului. Principalul instrument al acestui sprijin îl re-prezintă programul PHARE, gestionat de Comisia Europeană.OSCE este folosită şi drept cadru pentru controlul armelor con-venţionale şi pentru măsurile de creştere a încrederii. Documen-tul de la Viena, din 1994, obligă statele membre să dea dovadă de transparenţă şi de previzibilitate în cadrul activităţilor lor militare. Este necesar să subliniem Codul de conduită privind aspectele politico--militare ale securităţii (1994), care reafirmăangajamentul statelor participante să reacţioneze în mod soli-dar în cazul încălcării, de către una dintre părţi, a standardelor OSCE şi să aplice, pe cât posibil, răspunsuri concertate pentru a face faţă noilor provocări legate de securitate cu care s-ar putea confrunta zona OSCE. De asemenea, el defineşte principiile cereglementează rolul forţelor armate în cadrul societăţilor

de la Paris. Primii ani de activitate a CECO a demonstrat că re-laţiile dintre state pot fi cu adevărat subordonate unor instituţiicomune.

Această idee va duce mai tîrziu la semnarea Tratatului de la Roma (25 martie 1957) şi crearea Comunităţii Economice Europene (CEE) şi Comunităţii Economice a Energiei Atomi-ce (CEEA).- “Euroatom”. Şi vor fi create instituţiile respectiveadministrative.

Tratatul de la Roma (1957). CreareaComunităţii Eco-nomice Europeane. Comunitatea Economică a Energiei

Atomice (Euroatom) Tratatele de la Roma se referă la două tratate .Prin primul a fost instituită Comunitatea Economică Eu-

ropeană (CEE) şi a fost semnat de Franţa, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia şi Luxemburg la 25 martie 1957. Iniţial, numele complet al tratatului era Tratat de instituire a Comuni-tăţii Economice Europene.Tratatul de la Maastricht l-a amendat eliminând, printre alte lucruri, cuvântul “Economic” atât din numele comunităţii cît şi al Tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comu-nităţii Europene sau Tratatul CE.

Al doilea tratat a instituit Comunitatea Europeană a Ener-giei Atomice (CEEA, Euratom) : cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. Atît Tratatul de la Roma, cît şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatul iniţial a fost modificat decătre toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE (Primul pilon) a rămas o secţiune de sine stătătoare în cadrul acestuia. Deşi intrarea în vigoare în 1993 a Tratatului de insti-tuire a Uniunii Europene a fost un nou pas in direcţia integrării


14

Valeriu Efremov

115

europene, luarea majorităţii deciziilor în cadrul Uniunii se face încă după baza legală a Tratatului CE, care rămâne principală sursă a legislaţiei comunitare. La Messina, 1955, ministrii de externe au convenit asupra concentrarii atentiei spre integrarea economia si conştientizarea faptului că scaderea tarifelor vama-le intre cei 6 le va stimula relatiile comerciale si dezvoltarea economica.

Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea econo-miei comune, crearea unei pieţe comune, instituirea celor “4 libertati”, exculederea oricarei discriminari nationale.

Pentru a functiona însa, avea nevoie de un fundament ju-ridic, erau necesare armonizări legislative, astfel, rolul Curţii Europene de Justitite se arata extrem de important.

Momente importante teoretice ale acestui Tratat: odata cu piaţa comună naşte societatea civila europeana.

Statul nu mai este subiectul suveran pe propriul teritoriu întrucat piaţa comună trebuie să functioneze pe dimensiunea su-pranaţională, doar aşa poate fi eficientă. Astfel iese în evidenţă primatul dreptului comunitar asupra dreptului naţional.

Instituţiile Comunităţii Economice Europene (CEE) Tratatele de la Roma se referă la două tratate : prin primul

a fost instituită Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi a fost semnat de Franţa, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia şi Luxemburg la 25 martie 1957. Al doilea tratat a instituit Co-munitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, Euratom).

Au fost create următoarele instituţii privind administra-rea Comunităţii Economice Europene (vezi schema, p.125):

Comisia - alcătuită din 9 comisari. Funcţiile: propuneri, controlul îndeplinirii Tratatului.

Consiliul de Miniştri – alcătuit din 17 memebri. Instituţie decizională cu vot majoritar calificativ – 12 voturi din 17.

Adunarea parlamentară – alcătuită din 142 membri. Vot

Programul ce va dura până la sfârşitul anului 2012 va pune în aplicare cele mai bune practici din regiunea OSCE în domeniile precum gestionarea şi securitatea stocurilor, distrugerea bom-belor şi a rachetelor aeriene şi nimicirea rachetelor sol-aer în-vechite. Programul a fost elaborat de către OSCE drept răspuns la solicitarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova.

Misiunile OSCE

OSCE are misiuni în mai multe state : Bosnia şi Herţegovi-na, Croaţia, Georgia, Serbia şi Muntenegru, Kosovo, Moldova. Ea dispune de un Grup consultativ de observare în Belarus şi de un Oficiu de legătură în Asia Centrală şi centre la Alma-Ata,Ashqabad, Bishkek şi Dushanbe. Are o misiune de control la Skopje (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei), însărcinată să evite dezlănţuirea vreunui conflict.

OSCE a recunoscut şi respectă tratatele semnate în cadrul Pactului de stabilitate a cărui iniţiativă îi aparţine Uniunii Euro-pene. OSCE i s-a încredinţat monitorizarea şi respectarea acor-durilor anexate la „Pactul de Stabilitate pentru Europa”, semnat la Paris pe 20 martie 1995 de cei 52 de membri ai OSCE. Este vorba de rezultatul unei acţiuni comune a Uniunii Europene în temeiul PESC. Pactul de Stabilitate include trei părţi. Într-o de-claraţie politică structurată în 15 puncte, cele 52 de state semna-tare se angajează să muncească pentru „O Europă în care popoa-rele să îşi exprime voinţa în mod democratic, în care drepturile omului, inclusiv cele ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, să fie respectate, în care statele egale şi suverane săcoopereze dincolo de frontiere şi, să dezvolte între ele relaţii de bună vecinătate”. O sută de acorduri - semnate înainte sau în cursul Conferinţei care a dus la semnarea Pactului de Stabilitate - sunt anexate la Pact; aceste tratate vizează prevenirea şi elimi-


114

Valeriu Efremov

15

Misiunea OSCE în Republica Moldova

Îşi desfăşoară activitatea în următoarele domenii: 1..Coprezidarea Subbrupului tematic de lucru privind le-

gislaţia şi implementarea legii (Asistenţă tehnică la revizuirea cadrului legal anti-trafic.).

2.Proiectul de Revizuire a Legislaţiei (Asistenţă tehnică la elaborarea prevederilor anti-trafic în Codul Penal şi Codul deProcedură Penală.).

3.Proiectul de Revizuire a Legislaţiei (Asistenţă tehnică la perfecţionarea proiectului de lege privind prevenirea şi comba-terea traficului de fiinţe umane.) ,

4.Proiectul de Consolidare a Capacităţilor: Instruire anti-trafic pentru judecători şi procurori” (Unsprezece seminare cudurata de 2 zile pentru judecători şi procurori).

5.Gestionarea conflictului transnistrean. 6.Lecţii publice şi alte activităţi.7. Monitorizarea alegerilor, libertatea presei etc .La 28 octombrie 2010 – Şeful Misiunii OSCE în Moldova,

Ambasadorul Philip Remler, şi Ministrul moldovean al Apără-rii, Vitalie Marinuţa, au semnat astăzi un memorandum de în-ţelegere între Misiune şi Ministerul Apărării al Republicii Mol-dova de a implementa programul complex în domeniul armelor de calibru mic şi armament uşor şi al armamentului convenţio-nal în Republica Moldova. „Acest program va ajuta Republica Moldova să devină un loc mai sigur pentru cetăţenii săi”, a menţionat Ambasadorul Remler. „Datorită gestionării mai bune a depozitelor cu arme şi muniţii, dar şi a securităţii acestora, civilii care locuiesc în apropierea siturilor de stocare vor fi maisiguri. Programul va contribui la non-proliferare, stabilitate re-gională şi la măsurile de consolidare a încrederii şi a securităţii.”

– consultativ. Curtea de Justiţie – 7 membri. Un membru recomandat de

Consiliul de Miniştri. Scopul: de a da o interpretare juridică. Piaţa Comună a UE

La origini numită Comunitatea Economică Europeană (EEC), înfiintată prin Tratatul de la Roma în 1958 şi numită Co-munitate Europeană( CE), din 1972 şi apoi Uniune Europeană, UE, din 1993. Piaţa Comună este de asemenea numită Piaţa In-ternă înca de la Actul Unic European din 1987.

Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei pieţe comune, instituirea celor “patru li-bertati”, exculederea oricărei discriminări naţionale. pentru a functţona însă, avea nevoie de un fundament juridic, erau ne-cesare armonizări legislative. Astfel iese în evidenţă primatul dreptului comunitar asupra dreptului naţional. Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei pieţe comune şi prin apro-pierea treptată a politicilor economice ale statelor-membre, să promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice, o extindere durabilă şi echilibrată, o stabilitate în ascensiune, o creştere accelerată a nivelului de trai şi relaţii mai strânse între statele pe care le reuneşte.

Piaţa comună presupunea: a)eliminarea, între statele-membre, a taxelor vamale şi a

restricţiilor cantitative la importul şi exportul mărfurilor, pre-cum şi a oricăror altor măsuri cu efect echivalent;

(b) stabilirea unui tarif vamal unic şi a unei politici comer-ciale comune în raport cu statele terţe;

(c) eliminarea, între statele-membre, a obstacolelor care stau în calea liberei circulaţii a mărfurilor, persoanelor, servicii-lor şi capitalurilor;

d) adoptarea unei politici comune în domeniul agriculturii; (e) adoptarea unei politici comune în domeniul transportu-


16

Valeriu Efremov

113

rilor; (f) instituirea unui regim care să împiedice denaturarea

concurenţei pe piaţa comună; asocierea ţărilor şi teritoriilor de peste mări în vederea intensificării schimburilor comerciale şia continuării în comun a efortului de dezvoltare economică şi socială.

Tratatul de la Bruxelles (1965) – Tratatul de fuziune a executivelor

Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune, semnat la 8 aprilie 1965, a intrat în vigoare la 1 iulie 1967. Cunoscut şi sub numele de „Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică a Comunităţilor Europene”.

Tratatul de la Bruxelles a avut drept obiectiv înfiinţareaunor structuri unice pentru cele trei Comunităţi Europene Co-munitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), Comu-nitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Economi-că a Energiei Atomica (CEEA - Euroatom):

Consiliul de miniştri (organ de decizie) şi Comisia Euro-peană (organ executiv).

Actul Unic European (1986) Actul Unic european a revizuit Tratatul de la Roma şi a

introdus Piaţa Unică Europeană şi Cooperarea Politică Eu-ropeană.

După 1975 cînd a fost reprezentat raportul Tindemans, a răzbucnit o avalanşă de proiecte de reformă a CE, dar textele care au sprijinit raporturile privitoare la problemele instituţii-lor au fost întocmite în 1984-1985. Consiliul European de la Milano a convocat la 9 septembrie 1985 conferinţa interguver-namentală care a durat 6 luni şi a adoptat în unanimitate la 17 februarie 1986 textul Actulului Unic European, care a intrat în vigoare la 1 iulie 1987. Acesta reprezintă prima mare mo-dificare a tratatelor originale, prin care s-a extins competenţa

Ceea ce s-a materializat în Declaraţia de la Astana, denu-mită “ În întâmpinarea securităţii colective” , care a fost accep-tată de către statele participante la OSCE. Declaraţia cuprinde 13 puncte. “Pentru prima oară după 11 ani a fost adoptată De-claraţia Summitului OSCE. În timpul summitului, preşedintele Kazahstanului a enunţat o nouă idee principială - unificarea se-curităţii europene şi asiatice şi crearea unui sistem de securitate comun pe întregul spaţiu euroasiatic.

Încheierea firească a preşedinţiei Kazahstanului, mini-strului de externe,Kanat Saudabayev a constat în transmiterea funcţiilor sale Lituaniei, noul preşedinte în funcţie al OSCE, Ministrul Afacerilor Externe al Lituaniei Audronius Ažubalis . Delegaţia Federaţiei Ruse consideră că trebuie perfecţiontă ac-tivitatea OSCE.

Audronius Ažubalis Kanat Saudabayev


112

Valeriu Efremov

17

aprticipat, motivînd neparticiparea sa prin faptul că nu s-a pus în discuţie rezolvarea problemei Transnistriei.

Summit-ul OSCE de la Astana (decembrie 2010). Rezul-tatele. Perspectivele OSCE

În perioada 1-2 decembrie 2010 în oraşul Astana s-a des-făşurat summitul OSCE, la care au venit şefi de state şi guvernea 56 de state. Preşedintele interimar al Republicii Moldova, M. Ghimpu a refuzat să participe la Sammit. La summit, în capi-tala Kazahstanului au sosit 28 şefi de state, 10 şefi de guverne,reprezentanţi a peste 30 de organizaţii internaţionale şi regio-nale. În total, la lucrările summitului au participat 72 delegaţii. Din partea RM au participat Dl Osipov şi A. Popov. Principalele subiecte de discuţii ale summitului din Astana au fost controlul înarmării, aspecte privind asigurarea securităţii şi stabilităţii în lume, inclusiv situaţia din Afganistan, ajutorul internaţional sta-tului Kârgâstan, rezolvarea conflictelor îngheţate. În special,ultima temă discutată, şi anume căile de rezolvare a conflictelorîngheţate din Georgia, Transnistria şi Karabahul de Munte, au provocat tensiuni în procesul de discuţii. Preşedintele Kazahsta-nului şi-a exprimat încrederea că summitul de la Astana va intra în istorie, ca un eveniment important nu numai pentru organi-zaţie, dar şi pentru imensul spaţiu geopolitic “de la Ocean la Ocean” - pentru întregul continent. Principala concluzie a aces-tui summit constă în faptul că acum nimeni nu mai are dubii că Republica Kazahstan este capabilă să discute şi să ia parte la procesul decizional internaţional, să obţină acordul şi consensul majorităţii statelor. În general, ummitul, în ciuda anumitor repli-ci dure, a fost un succes. Şefii delegaţiilor venite în Kazahstanau apreciat şi au mulţumitsummitul, în ciuda anumitor replici dure a fost un succes. Şefii delegaţiilor venite în Kazahstan auapreciat şi au mulţumit Kazahstanului pentru organizarea aces-tei reuniuni.

instituţiilor comunitare. Prin el s-a extins votul cu majoritate calificată , s-a recu-

noscut oficial Comunitatea Europeană, etc. Tratatul de la Maastricht (TUE, 1991).Tratatul Uniu-

nii Europene. Trei piloni a Uniunii Europene (CEE, PESC, Cooperarea în domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne)

Tratatul privind Uniunea Europeană (numit şi Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februa-rie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentînd pînă atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înfiinţareaComunităţii Europene.

Acest Tratat a pus bazele Uniunii Europene. După ne-gocierile din decembrie 1991 de la Maastricht, Tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apă-rute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepţie de neconstituţionalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare deabia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strînse a popoarelor Europei”. Pe lîngă o serie de modificări aduse Tratatului CE şi a TratatuluiEURATOM acest document este şi Actul constitutiv al Uniu-nii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituţii definitive a UE, care ulterior trebuia să înlocueascătoate tratatele europene. Uniunea Europeană astfel constitui-tă nu înlocuieşte însă vechile Comunităţi Europene, ci le re-uneşte sub un numitor comun, acela al unei noi “politici şi forme de colaborare”.

Împreună cu celelalte elemente Comunităţile Europene al-cătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:

• Comunităţile Europene• Colaborarea în politica externă şi de securitate (PESC),


18

Valeriu Efremov

111

• Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP).

De la 1 noiembrie 1993 - Uniunea Europeană.Se instituie Uniunea Economică şi monetară - 1 ianuarie

1993. Întroduce cetăţănia europeană. Summit-ul şefilor de stat şi de guverne capătă denumirea

de Consiliul European. Tratatul de la Amsterdam

A fost semnat la 2 octombrie 1997, a intrat în vigoare la 1 mai 1999 şi a avut drept consecinţă consolidarea celor trei “piloni” ai UE .

Tratatul cuprinde trei părţi:- modificări ale Tratatului instituind UE.: un nivel de viată

ridicat, o dezvoltare echilibrată şi durabilă, consolidarea apără-rii comune, introducerea obiectivului menţinerii şi dezvoltării uniunii ca spaţiu de securitate, libertate şi justiţie

- simplificarea Tratatelor în scopul suprimării dispoziţiilorcaduce

- dispoziţii generale şi finale. Cele 4 obiective principale:- eliminarea treptată a ultimelor obstacole în calea liberei

circulaţii, întărirea securităţii şi a justiţiei- afirmarea drepturilor cetăţenilor europeni prin sublinierea

rolului acestora - politică externă coerentă- creşterea eficenţei structurii instituţionale UE în vederea

primirii de noi membri.Tratatul de la Nisa (2001). “Declaraţia asupra viitorului

Uniunii Europene”. O nouă viziune privind procesul deci-zional. “Eurojust”.

Tratatul de la Nisa este un Tratat care modifică Tratatul

de chestiuni legate de securitate, inclusiv controlul armamen-tului, diplomaţia preventivă, măsurile de creştere a încrederii şi securităţii (MCIS)m, drepturile omului, monitorizarea alege-rilor, securitatea economică şi protecţia mediului. Toate statele participante la activităţile OSCE au acelaşi statut şi iau decizizii bazate pe consens. La Summit-ul OSCE din 1999 de lşa Instan-bul a fost luată decizia ca pînă la sfîrşitul anului 2002 Rusia să-şi retragă forţele armate din Transnistria. Rusia la început a ac-ceptat acest lucru. Însă mai tîrziu a pus condiţia că va face acest lucru numai în cazul cînd va fi rezolvat definitiv stattul Trans-nistriei. Problema Transnistrie a fost ridicată nenumărate ori în cadrul OSCE, însă fără nici un rezultat. Primul summit al Or-ganizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa în mai mult de zece ani, din Astana, Kazakhstan, s-a încheiat fără rezultate notabile în ceea ce priveşte diferendul transnistrean. Chiar dacă liderii prezenţi în Astana au recunoscut că OSCE nu a reuşit în ultimii ani să-şi îndeplinească misiunea de a preveni şi rezolva conflictele din Europa şi fostele republici sovietice, ei nu au re-uşit nici de data aceasta să ajungă la un acord asupra unui nou plan de acţiune care să consolideze rolul de securitate al gru-pului, relatează Realitatea. Astfel, reluarea negocierilor privind rezolvarea conflictului transnistrean a eşuat, mai mulţi diploma-ţi declarând că noul plan de acţiune al OSCE a fost amânat din cauza chestiunilor controversate precise - inclusiv Transnistria, tensiunile Rusia-Georgia şi disputa pe tema Nagorno-Karabah.Asta după ce, cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi-a expri-mat ieri speranţa că summit-ul OSCE va cuprinde în planul de acţiune reluarea negocierilor în format 5 plus 2 asupra Transni-striei. Republica Moldova a fost reprezentată la summit-ul de la Astana, care a durat două zile, de vicepremierul Victor Osipov şi viceministrul de externe, Andrei Popov. Ultimul summit OSCE a avut loc la Istanbul în 1999.La acest sammit M. Ghimpu nu a


110

Valeriu Efremov

19

de interacţiune între NATO şi OSCE începe în 1997, chind locul NASS a fost luai de către Consiliul pentru Parteneriat Euro-Atlantic (EAPC), incluzind Parteneriatul pentru Pace (PpP) şi Comitetul de cooperare politico-nulitară (Grupul ad hocj pentru cooperare a menţinerii păcii din cadrul EAPC.

In Declaraţia de la Madrid, din anul1997 NATO şi-a exprimat de asemenea sprijinul susţinut faţă de activitatea OSCE în elaborarea unui model comun de securitate pentru Eu-ropa secolului XXI şi pentru ideia dezvoltării unei Carte Euro-pene de securitate. Domeniile de cooperare a OSCE cu NATO In Bosnia-FIerţegovina, Forţa de Impiimentare a NATO (IFOR) şi succesoarea acestea SFOR, au cooperat strins cu OSCE pri-vind implementarea Acordului de pace de ia Dayton. IFOR a sprijinit OSCE în pregătirea alegerilor din septembrie 1996 şi şi-a oferit suportul logistic şi de securitate pe timpul i, SFOR a sprijinit de asemenea OSCE în planificarea şi coordonarea ale-gerilor municipale . Atît IFOR, chit si SFOR au sprijinii OSCE într-un mod practic în contextul implimentani Art.2 si 4 (aran-jamentele sub-regionale de control al armamentului) al acordul de Ia Davton SFOR şi IFOR au asistat OSCE prin informarea despre depozitele de armament. SFOR a oferit sprijin logistic pentru implimentarea controlului armamentului.

Problema Transnistriei în vizorul OSCEOrganizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa

(OSCE) este o organizaţie paneuropeană, ale cărei 55 de state membre acoperă o regiune geografică ce se întinde de la Van-couver la Vladivostok. OSCE a fost creată ca un acord regional menţionat la Capitolul VII al Cartei Naţiunilor Unite, pentru a fifolosită ca instrument de primă acţiune în regiune, pentru aler-tă rapidă, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi recon-strucţia după un conflict în Europa. OSCE presupune o abordareglobală şi cooperativă a securităţii. Ea abordează o gamă largă

privind Uniunea Europeană, tratatele de instituire a Comunită-ţilor Europene precum şi anumite acte conexe, intrat în vigoare după încheierea procesului de ratificare: 1 februarie 2003.

Cele mai importante modificări: • Deciziile se iau prin întrunirea majorităţii calificate (se

renunţă la unanimitate). • Se introduce majoritatea dublă, care cere, pe lîngă majo-

ritatea calificată, majoritatea statelor membre (pe principiul căfiecare stat ar avea un vot). Această formulă trebuia să intre învigoare la 1 ianuarie 2005, însă data a fost modificată prin Tra-tatul de aderare 2003 pentru 1 noiembrie 2004.

Compoziţia şi funcţionarea organelor europene a fost mo-dificată foarte puţin din anii 1950, deşi numărul de state membrea crescut de la 6 la început pînă la 15 şi Uniunea Europeană are mai multe atribuţii decât la începuturile integrării europene.

O extindere a Uniunii Europene cu pînă la 12 state fără adaptarea instituţiilor acesteia ar fi trimis Uniunea în colaps.Într-o uniune de 27, cu regulile de pînă atunci, Comisia Euro-peană ar fi avut 33 de membri, numărul membrilor Parlamen-tului European ar fi depăşit cifra de 800, iar procesul de luare adeciziilor ar fi fost astfel puternic încetinit.

Semnat în februarie 2001 şi intrat în vigoare la 1 februarie 2003

Scopul exprimat a fost pregătirea UE în vederea extinde-rii

Ttrei axe principale: 1. componenţa şi modul de funcţionare a instituţiilor euro-

pene.2. procedura de decizie în cadrul Consiliului de Miniştri 3. consolidarea cooperării între instituţii .Tratatul de la Nisa stabileşte condiţiile pentru admiterea de

noi membri în perspectiva în care Uniunea va avea 27 de


20

Valeriu Efremov

109

membri.732 de mandate în parlamentul european pînă în 2007 şi

786 după 2007.345 de mandate în Consiliul UE.Acest Tratat încorporeză Carta Drepturilor Fundamen-

tale, care cuprinde ansamblul drepturilor civile, politice, eco-nomice şi sociale ale cetăţenilor europeni şi e grupat în şase capitole: demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, cetăţenie şi justiţie.

În cadrul pilonul al III-lea se creează „Eurojust” – ul. Ideea adoptării Constituţiei Europene

Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa pen-tru Uniunea Europeană (TCE) a fost semnat de către reprezen-tanţi ai Statelor Membre pe 29 Octombrie 2004, şi a fost supus procesului de ratificare de către Statele membre pînă cînd, în2005, votanţii francezi (29 mai) şi olandezi (1 iunie) l-au res-pins în cursul referendumurilor. Eşecul înregistrat de constituţie în a cîştiga sprijinul popular în aceste două ţări a făcut ca şi alte ţări să amîne sau să oprească procedura de ratificare. Dacă ar fifost ratificat, Tratatul ar fi intrat în vigoare pe 1 noiembrie 2006.Astăzi, mai mult ca niciodată, într-o lume în evoluţie constan-tă, Europa trebuie să facă faţă unor noi provocări: globalizarea economiei, evoluţia demografică, schimbările climatice, ne-voia de surse durabile de energie şi noile ameninţări la adresa securităţii. Iată provocările secolului al XXI-lea. Iar acestea nu ţin cont de frontiere. Statele membre nu mai sunt în măsură să facă faţă singure tuturor acestor probleme. Pentru a găsi soluţii şi a răspunde preocupărilor cetăţenilor, era necesar de un efort colectiv la nivel european. Europa trebuia să se modernizeze, să dispună de instrumente eficiente şi coerente, adaptate nu nu-mai la funcţionarea unei Uniuni recent extinse de la 15 la 27 de state membre, ci şi la transformările rapide prin care trecea

este autorizat să ceară lămuriri statului în cauză şi să le obţină în termen de 48 de ore. Această etapă este multilaterală, căci în-trebarea şi răspunsul trebuie comunicate OSCE în ansamblu. În cazul în care, la finalul unei astfel de proceduri situaţia nu esteîncă soluţionată, unul dintre statele respective poate solicita o reuniune de urgenţă, prezentând problema şi motivele pentru care nu poate fi aplicat un alt mecanism al OSCE. Convoca-rea nu necesită consensul tuturor statelor, ci doar din partea a 13 dintre ele (reclamantul + 12 state). Reuniunea trebuie să se desfăşoare într-un termen cuprins între 48 de ore şi trei zile. La finalul dezbaterilor, statele ar putea „conveni” cu privire larecomandări sau concluzii pentru a ajunge la o soluţie sau ar pu-tea decide convocarea unei reuniuni extraordinare a Consiliului Ministerial.

„Mecanismul din Valletta” (Procedura de Valletta) are ca scop facilitarea soluţionării litigiilor prin intermediul unei me-dieri din partea unor experţi, al căror aviz nu are decât un carac-ter consultativ.

Relaţiile OSCE – NATO.NATO este organizaţia care sprigină procesul CSCE/OSCE

în modul cel mai activ din 1990. Iar în 1991, la reuniunea de la Roma, s- a definit rolul ce revenea celor doua structuri in dez-voltarea dialogului si cooperării in Europa. În 1992, la Oslo , Miniştrii Afacerilor Externe a Alianţei si-au declarat disponibi-litatea de a sprijini activităţile de menţinere a păcii, întreprinse sub responsabilitatea OSCE, inclusiv prin punerea la dispoziţie a resurselor şi expertizei Alianţei. In decembrie 1991, dialogul si cooperarea NATO cu ţările partenere din Centrul şi Estul Europei, şi din fosta uniune Sovetică, s-au desfăşurat în cadrul Consiliului de Cooperare Nord-Atianiică (NASS), care a pus baza a)promovării relaţiilor de bună vecinătate ; b) dezarmarea ; c) cooperare pentru menţinerea păcii .O nouă etapă calitativă


108

Valeriu Efremov

21

Mecanismul de la Moscova a fost activat de cinci ori până acum:

1. În 1992, de către cele 12 state membre ale Comunităţii Europene şi Statele Unite privind raportul asupra atrocităţilor şi atacurilor la adresa civililor neînarmaţi din Croaţia şi Bosnia-Herţegovina;

2. În 1992, de către Estonia cu scopul de a studia legislaţia estoniană şi de a compara implementarea acesteia cu normele drepturilor omului universal acceptate;

3. De către Moldova, pentru a investiga legislaţia curentă şi implementarea drepturilor minorităţilor şi a relaţiilor inter-etnice pe teritoriul Moldovei;

În iunie 1993, de către Comitetul Oficialilor SuperioriCSCE (Committee of

4. Senior Officials) în ceea ce priveşte investigaţiile privindraporturile de încălcare a drepturilor omului în Serbia-Muntene-gru (această misiune nu a fost capabilă să-şi ducă la îndeplinire obiectivele din cauza lipsei de cooperare a Fostei Republici Iu-goslave);

5. În decembrie 2002-Martie 2003) de către 10 state partici-pante OSCE (Germania, Statele Unite, Austria, Canada, Marea Britanie, Grecia, Irlanda, Italia, Norvegia, Suedia) în legătură cu Turkmenistanul, pentru a examina temerile lor privind inves-tigarea atacului asupra preşedintelui Niyazov, la 25 noiembrie 2002 şi pentru a urmări toate aspectele privind desfăşurarea investigaţiei.

„Mecanismul de la Berlin” este „un mecanism de consul-tare şi cooperare cu privire la situaţiile de urgenţă”. Se aplică în eventualitatea unei situaţii grave, rezultate în urma încălcă-rii unuia dintre principiile Actului Final sau a unei situaţii gra-ve care ameninţă pacea, securitatea ori stabilitatea. Orice stat membru al OSCE, îngrijorat de apariţia unei astfel de situaţii,

lumea de astăzi. Prin urmare, regulile care stau la baza coo-perării dintre ţări trebuieau revizuite. Acesta şi este obiectivul tratatului semnat la Lisabona, la 13 decembrie 2007. Liderii eu-ropeni au convenit asupra unor noi reguli ţinînd cont de schim-bările politice, economice şi sociale şi dorind, în acelaşi timp, să răspundă aspiraţiilor şi speranţelor europenilor. Tratatul de la Lisabona stabileşte care sunt competenţele UE şi mijloacele pe care aceasta le poate utiliza şi modifică structura instituţiilor şimodul de funcţionare a acestora.

În consecinţă, caracterul democratic şi valorile fundamen-tale ale Uniunii sunt consolidate.

Tratatul de la Lisabona (13 decembrie 2007). Necisita-tea adoptării. Caracteristica generală

La Lisabona, la 13 decembrie 2007. liderii europeni au con-venit asupra unor noi reguli ţinînd cont de schimbările politice, economice şi sociale şi dorind, în acelaşi timp, să răspundă as-piraţiilor şi speranţelor europenilor. Tratatul de la Lisabona sta-bileşte care sunt competenţele UE şi mijloacele pe care aceas-ta le poate utiliza şi modifică structura instituţiilor şi modul defuncţionare a acestora. În consecinţă, caracterul democratic şi valorile fundamentale ale Uniunii sunt consolidate. Tratatul este rezultatul negocierilor între statele membre, reunite în cadrul unei conferinţe interguvernamentale, la lucrările căreia au par-ticipat Comisia Europeană şi Parlamentul European. Toate cele 27 de state membre l-au ratificat urmînd proceduri variate, înfuncţie de constituţia naţională. Tratatul de la Lisabona, cunos-cut în faza de proiect sub numele de “Tratatul de Reformă”, este un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituţional eu-ropean. Numele oficial, complet, este “Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi aTratatului de instituire a Comunităţii Europene”. Textul tra-tatului s-a finalizat în urma unui summit neoficial la Lisabona


22

Valeriu Efremov

107

la 19 octombrie 2007, iar la 13 decembrie 2007 tratatul a fost semnat de către reprezentanţii celor 27 de state membre ale UE. Potrivit articolului 6, intrarea în vigoare a Tratatului era iniţial programată pentru 1 ianuarie 2009, în cazul în care toate instru-mentele de ratificare vor fi fost depuse anterior acestei date sau,în caz contrar, în prima zi a lunii următoare celei în care a fost depus ultimul instrument de ratificare. Cum Republica Cehă aratificat tratatul abia la 3 noiembrie 2009, ultima dintre cele 27de ţări membre care a îndeplinit această procedură, el a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Există trei motive fundamentale pentru care era nevoie de acest Tratat:

- o mai mare eficienţă în procesul de luare a deciziilor;- mai multă democraţie prin conferirea unui rol mai impor-

tant Parlamentului European şi parlamentelor naţionale; - o mai mare coerenţă pe plan extern. Toate acestea îi vor permite Uniunii să promoveze mai bine

interesele cetăţenilor săi. Tratatul de la Lisabona modifică Tra-tatul privind Uniunea Europeană şi Tratatele CE (fără a le în-locui) şi pune la dispoziţia Uniunii cadrul legal şi instrumentele juridice necesare pentru a face faţă provocărilor viitoare şi pen-tru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor.

Schimbările instituţionale ale Uniunii Europene aduse de Tratatul de la Lisabona (2007)

1.O Europă mai democratică şi mai transparentă, în care Parlamentul European şi parlamentele naţionale se bucură de un rol consolidat, în care cetăţenii au mai multe şanse de a fi ascul-taţi şi care defineşte mai clar ce este de făcut la nivel europeanşi naţional şi de către cine.

2.Un rol consolidat pentru Parlamentul European: ales di-rect de către cetăţenii Uniunii Europene, acesta are noi atribuţii majore privind legislaţia, bugetul Uniunii Europene şi acordu-

siunilor şi acordare de asistenţă în implementarea mandatelor acestora. Este, totodată, punctul central al secretariatului pentru coordonarea şi dezvoltarea rolului OSCE în ceea ce priveşte di-mensiunea politică şi militară. În particular, Centrul este respon-sabil pentru sprijinirea Preşedintelui-în-exerciţiu şi al Secreta-rului General al Organizaţiei în implementarea sarcinilor OSCE în domeniile avertismentului timpuriu, al prevenirii conflictelor,al managementului crizei şi al reabilitării post-conflict. O etapăimportantă în dezvoltarea CCP a venit după criza din Kosovo şi a experienţelor acumulate din stabilirea rapidă a celui mai mare câmp de activitate a OSCE până în prezent, şi anume, Misiunea de Verificare în Kosovo, în 1998-1999.

Mecanismele OSCE de rezolvare a diferendelor.OSCE a stabilit o serie de instrumente pentru a suprave-

ghea implementarea angajamentelor pe care ţările participante şi le-au asumat în domeniul drepturilor omului şi al democraţiei (‘dimensiunea umană’ a OSCE). Unul din aceste mecanisme, aşa-numitul Mecanism al Dimesiunii Umane, poate fi invocatpe bază ad-hoc de către orice stat sau grup de state participan-te. Acesta este format din două instrumente: Mecanismul de la Viena (stabilit prin Documentul Final de la Viena din 1989) şi Mecanismul de la Moscova (stabilit cu ocazia ultimei întîlni-ri a Conferinţei asupra Dimensiunii Umane de la Moscova din 1991), cel de-al doilea constituind, parţial, o dezvoltare a Meca-nismului de la Viena. Mecanismul de la Moscova permite tri-miterea rapidă a unor misiuni de recunoaştere chiar şi împotriva voinţei statului în cauză.

„Mecanismul de la Viena” obligă statele participante să răspundă la orice întrebare privind situaţia drepturilor omului pe teritoriul lor. „Mecanismul de la Moscova” oferă posibilita-tea de a trimite experţi pe lângă un stat participant care încalcă standardele OSCE în materie de drepturile omului.


106

Valeriu Efremov

23

cul unui potenţial conflict, şi nu atunci când pericolul este dejaavansat, iar conflictul poate fi iminent. Înaltul Comisar poate săfacă paşi fără necesitatea întrunirii consensului. Implicarea În-altului Comisar nu are nevoie de aprobarea CSO sau a statului vizat. Această independenţă este crucială pentru stabilirea mo-mentului implicării Înaltului Comisar, moment ce pare să fie înaccord, de cele mai multe ori, cu principiul „cu cât mai devreme cu atît mai bine”.

Cu toate acestea, este foarte important faptul că mandatul presupune un amestec rezonabil de independenţă şi consideraţie din partea organismelor politice ale OSCE. În ciuda activităţii sale independente, Înaltul Comisar nu poate funcţiona în mod adecvat fără sprijinul politic al ţărilor participante. Atunci când Înaltul Comisar prezintă rapoartele şi recomandările sale state-lor şi CSO, devine limpede dacă există suficient sprijin pentruavertismentul timpuriu şi activităţi preventive şi dacă statele do-resc să contribuie efectiv.

Biroul pentru Alegeri Libere (Office of Free Elections)a fost transformat în Biroul pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile Omului (Office for Democratic Institutions andHuman Rights) ODIHR de către Consiliul Ministerial ţinut la Praga în luna ianuarie 1992. Stabilit în Varşovia, ODIHR este instituţia OSCE responsabilă pentru bunul mers al drepturilor omului, al democraţiei şi al statului de drept. Această instituţie conferă cadrul propice pentru întîlniri şi seminarii care dezbat problema implementării angajamentelor dimensiunii umane. Totodată, coordonează monitorizarea alegerilor şi oferă experti-ză şi training în probleme constituţionale şi legale.

Centrul pentru Prevenirea Conflictelor (Center for Con-flict Prevention – CCP) a fost creat la 21 noiembrie 1990 cuocazia Summitului Şefilor de Stat şi de Guvern al CSCE. Aces-ta joacă un rol-cheie pe teren în coordonarea activităţilor mi-

rile internaţionale. Prin faptul că se recurge mai des la procedu-ra de codecizie în cadrul elaborării politicilor europene, Parla-mentul European se află pe o poziţie de egalitate cu Consiliul de Miniştri(care reprezintă statele membre) în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene.

3.O mai mare implicare a parlamentelor naţionale. 4. Orice stat membru poate să-şi retragă statul de membru

al UE.5.O voce mai puternică pentru cetăţeni: datorită iniţiativei

cetăţenilor, un milion de cetăţeni din diferite state membre pot cere Comisiei să prezinte noi propuneri politice.

6.Un proces decizional eficient: votul cu majoritate califi-cată din Consiliul de Miniştri este extins la noi domenii politice, astfel încît procesul decizional să se desfăşoare mai rapid şi mai eficient.

7.Tratatul de la Lisabona creează funcţia de preşedinte al Consiliului European (ales pentru un mandat de doi ani şi ju-mătate), introduce o legătură directă între alegerea preşedintelui Comisiei şi rezultatele alegerilor europene, prevede noi dispo-ziţii referitoare la viitoarea structură a Parlamentului European şi include reguli clare privind cooperarea consolidată şi dispo-ziţiile financiare. Spre deosebire de tratatele existente, Tratatulde la Lisabona prevede că fiecare stat membru va avea propri-ul comisar. Parlamentul European poate avea cel mult 751 de membri, iar fiecare stat membru poate avea maxim 96 şi minim 6 reprezentanţi.

8.Solidaritate între statele membre. 9.Mai multă siguranţă pentru toţi. 10.Europa ca actor pe scena internaţională – instrumentele

de politică externă de care dispune Europa sunt regrupate atît în ceea ce priveşte elaborarea, cît şi adoptarea noilor politici. Tra-tatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relaţiile


24

Valeriu Efremov

105

cu partenerii săi din întreaga lume. 11. Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de Secu-

ritate, vice-preşedinte a Comisiei. 12.Noul Serviciu european pentru acţiune externă va oferi

Înaltului Reprezentant sprijinul necesar. Ajutor umanitar. Democratizarea procesului decizional în contextul Tra-

tatului de la Lisabona (2007) Votul cu majoritate calificată din Consiliu este extins la noi

domenii politice, astfel încât procesul decizional să se desfăşoa-re mai rapid şi mai eficient. Începând din 2014, calcularea ma-jorităţii calificate se va baza pe sistemul dublei majorităţi, a sta-telor membre şi a populaţiei, reflectînd astfel dubla legitimitatea Uniunii. Dubla majoritate se obţine atunci cînd o decizie este luată prin votul a 55% din statele membre, reprezentînd cel puţin 65% din populaţia Uniunii. Tratatul de la Lisabona creşte numărul domeniilor politice în care Parlamentul European, ales prin vot direct, trebuie să aprobe legislaţia UE alături de Consi-liul alcătuit din miniştri naţionali (procedura de „co-decizie”).În Consiliul de Miniştri, sistemul standard de vot va fi „votulcu majoritate calificată”. Acesta se va baza pe principiul dubleimajorităţi. Pentru a fi adoptate în Consiliul de Miniştri, deciziiletrebuie să fie susţinute de 55% din statele membre (în prezent,15 din 27 de ţări ale UE), reprezentînd cel puţin 65% din popu-laţia UE. Pentru a elimina posibilitatea ca un număr foarte mic de state membre, dintre cele mai populate, să poată bloca adop-tarea unei decizii, o minoritate de blocaj trebuie să fie alcătuitădin cel puţin patru state membre. În caz contrar, se va considera că majoritatea calificată este atinsă chiar dacă nu este îndepli-nit criteriul populaţiei. Tratatul de la Lisabona extinde aria de aplicare a votului cu majoritate calificată la noi domenii politi-ce. Este în interesul Uniunii Europene să se simplifice procesuldecizional, inclusiv în domenii precum lupta împotriva schim-

lui Congresului american de a permite Adunării Parlamentare a Consiliului Europei să îndeplinească rolul de Adunare a OSCE. Adunarea Parlamentară dezbate chestiuni privind activităţile OSCE şi adoptă rezoluţii şi recomandări cu privire la ele. Joacă un rol important în monitorizarea alegerilor. Deciziile sale sunt luate cu majoritate simplă şi, în mod excepţional, cu majoritate calificată. Secretariatul Adunării este la Copenhaga.

Curtea de Conciliere şi ArbitrajOrganizaţia a creat o Curte de Conciliere şi Arbitraj la Ge-

neva. Statele participante, care sunt semnatarele Convenţiei privind Concilierea şi Arbitrajul, pot sesiza un diferend Curţii, pentru ca acesta să fie soluţionat de Tribunalul Arbitrai sau deComisia de Conciliere. Preşedintele acesteia este Robert Badin-ter.

Comitetul Oficialilor Superiori (The Committee of Se-nior Officials)

Dată fiind abordarea cuprinzătoare a OSCE privind securi-tatea, multe dintre instrumentele organizaţiei pot fi considerateca având caracteristici preventive. Printre aceste instrumente, un rol important îl are Comitetul Oficialilor Superiori (Committee of Senior Officials – CSO).

Înaltul Comisar pentru Minorităţile Naţionale (The High Commissioner for National Minorities) este, de asemenea, un instrument de prevenire a conflictelor. Această poziţie a fost creată în iulie 1992, cu ocazia Summitului de la Helsinki, pen-tru a interveni, cât mai devreme posibil, în cazurile tensiunilor interetnice din regiunea OSCE, care ar putea degenera în con-flicte. Fostul ministru de externe al Olandei, Max van der Stoel, a fost numit primul Înalt Comisar în decembrie 1992. Mandatul Înaltului Comisar conţine câteva proceduri specifice de impli-care a CSO. Una din aceste proceduri este aceea de a declara în mod official o aşa-zisă alertă timpurie atunci când există ris-


104

Valeriu Efremov

25

Secretarul General al OSCESecretarul General al OSCE este Mark

Perrin de Brichambuat (Franţa). Având se-diul la Viena, el acţionează ca reprezentant al Preşedintelui în exerciţiu şi îl asistă în toate activităţile care au ca scop îndeplinirea obi-ectivelor OSCE. De asemenea, Secretarul

General gestionează structurile şi operaţiunile OSCE. Se-cretariatul General cuprinde mai multe structuri. Secretariatul, care oferă sprijin operaţional Organizaţiei, are sediul la Viena. În afară de Biroul Secretarului General şi de unităţile sale pentru chestiuni poliţieneşti, lupta împotriva terorismului şi lupta îm-potriva traficului de persoane, mai include Centrul de Prevenirea Conflictelor, Biroul Coordonatorului pentru Activităţi Econo-mice şi de Mediu al OSCE, Departamentul de Resurse Umane şi Departamentul pentru Administraţie şi Finanţe. El este asistat de Biroul din Praga, care este însărcinat în principal cu docu-mentaţia şi informaţia. Oficiul de legătură în Asia Centrală, lo-calizat în Taşkent, oferă o importantă legătură între Organizaţie şi cele cinci state care participă la OSCE, din Asia.

Bugetul OSCE pentru 2004 este de 179,8 milioane de euro. Secretariatul şi instituţiile OSCE numără un personal de apro-ximativ 420 de persoane. Aproximativ 1.000 de agenţi interna-ţionali sunt puşi la dispoziţia OSCE de către statele participante şi aproximativ 2.600 de persoane sunt recrutate pe plan local pentru a activa în cadrul celor 18 misiuni şi activităţi de teren ale OSCE.

Adunarea Parlamentară a OSCEAdunarea Parlamentară a OSCE, alcătuită din 317 parla-

mentari din toate statele participante la OSCE, îşi desfăşoară sesiunea anuală în iulie şi organizează diferite alte reuniuni şi seminarii de-a lungul anului. A fost înfiinţată în urma refuzu-

bărilor climatice, securitatea energetică şi ajutorul umanitar de urgenţă în zonele sensibile de pe glob. Cîteva dintre celelalte modificări se referă la aspecte precum iniţiativele cetăţenilor,protecţia diplomatică şi consulară şi diferite aspecte procedura-le. Votul în unanimitate rămâne necesar în domenii precum fiscalitatea, politica externă, apărarea şi securitatea socială.

Noul serviciu european în cadrul PESC (Tratatul de la Lisabona ). Diplomaţia Uniunii Europene

Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub nu-mele de “Tratatul de Reformă”, este un tratat destinat să înlocu-iască tratatul constituţional european. Numele oficial, complet,este “Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privindUniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene”. Textul tratatului s-a finalizat în urma unui summitneoficial la Lisabona la 19 octombrie 2007, iar la 13 decembrie2007 tratatul a fost semnat de către reprezentanţii celor 27 de state membre ale UE. El a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. UE devine un actor pe scena internaţională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tra-tatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. De asemenea, utilizează for-ţa dobîndită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specificeale statelor membre în domeniul afacerilor externe. Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este şi unul din vicepreşedinţii Co-misiei, va creşte impactul, coerenţa şi vizibilitatea acţiunii ex-terne a UE. Funcţia de Înalt Reprezentant nu creează noi puteri, ci simplifică acţiunea externă a UE, eliminînd suprapunerile şiconfuziile. Înaltul Reprezentant ia măsuri în domeniul politicii


26

Valeriu Efremov

103

externe, pe baza deciziilor adoptate în unanimitate de cele 27 de state membre ale UE, iar rolul său este de a completa, nu de a înlocui politica externă sau eforturile diplomatice ale statelor membre.

A fost creat şi Noul Serviciu european pentru acţiune exter-nă va oferi Înaltului Reprezentant sprijinul necesar.

UE va avea circa 7000 de diplomaţi, peste 130 vor activa peste hotarele UE începînd cu 01 decembrie 2010.

Rolul Parlamenteelor naţionale ale UE în contextul Tra-taului de la Lisabona

Tratatul de la Lisabona prevede o mai mare implicare a par-lamentelor naţionale: parlamentele naţionale pot participa într-o măsură mai mare la activităţile Uniunii Europene, în special da-torită unui nou mecanism care le permite să se asigure că aceasta intervine numai atunci când se pot obţine rezultate mai bune la nivel comunitar. În special, parlamentele naţionale pot acţiona în calitate de „gardieni” ai principiului de subsidiaritate. (Acest principiu este destinat să garanteze faptul că deciziile sunt luate cît mai aproape de cetăţeni şi că se verifică constant dacă ac-ţiunea întreprinsă la nivel comunitar este justificată, avînd învedere posibilităţile disponibile la nivel naţional, regional sau local). Parlamentele naţionale au puterea de a influenţa deciziileîn faza iniţială a elaborării unei propuneri, înainte ca aceasta să fie analizată în detaliu de Parlamentul European şi de Consiliulde Miniştri Alături de rolul consolidat al Parlamentului Euro-pean, implicarea parlamentelor naţionale conduce la consolida-rea caracterului democratic şi la creşterea legitimităţii acţiunilor Uniunii. Pentru prima dată, parlamentele naţionale sunt recu-noscute ca făcând parte integrală din structura democratică a Uniunii Europene. Sunt introduse prevederi speciale destinate să ajute parlamentele naţionale să se implice mai îndeaproape în activitatea Uniunii.

doi ani. Ultima a avut loc la 17-19 noiembrie 1999 la Istanbul. După 11 ani, la 01-02 decembrie la Astana, Kazahstan a avut loc următorul Sammit, care practic a confirmat din nou principiilegenerale de activitate a OSCE.

În afară de aceste organe, Consiliul Superior, de care răs-pund directori politici sau înalţi ofiţeri din partea statelor parti-cipante, este convocat pentru deliberări politice periodice. De asemenea, el se reuneşte o dată pe an la Praga, în calitate de Forum Economic.

Preşedintele în exerciţiu al OSCEPreşedintele în exerciţiu al OSCE, care este ministrul Afa-

cerilor Externe al statului ce deţine preşedinţia, are responsa-bilitatea generală a întregii activităţii. Preşedinţia se modificăanual. Preşedintele este asistat în activitatea sa de preşedintele precedent şi de succesor, care alcătuiesc împreună troica. De asemenea, el poate face parte din grupuri de conducere ad hoc şi poate numi reprezentanţi personali care să soluţioneze crize specifice sau situaţii conflictuale.

De asemenea, preşedintele în exerciţiu are posibilitatea de a desemna reprezentanţi personali sau speciali pentru a soluţiona chestiuni ori situaţii specifice.

Preşedintele în exerciţiu, o funcţie care se permută între statele membre, este responsabil din partea Comitetul Oficiali-lor Superiori CSO pentru coordonare şi consultare privind pro-blemele curente ale OSCE. În cadrul organizaţiei, CSO are ca responsabilitate principală alerta timpurie. În cadrul şedinţelor sale, CSO este, din punct de vedere politic, organismul de pre-venire a conflictelor cel mai important al OSCE. În conformita-te cu Deciziile de la Helsinki, există mai multe modalităţi prin care statele pot să sesizeze la CSO situaţiile ce pot degenera în crize, inclusiv în conflicte armate.


102

Valeriu Efremov

27

• Lipsa resurselor împiedică OSCE să implementeze obi-ective cu ţintă înde părtată.

Problemele cu care se confruntă OSCE:

• Potenţialele ameninţări la adresa suveranităţii.• Ameninţări ale păcii din motive de tensiune etnică şi se-

paratism violent în cadrul statelor. • Migraţie destabilizatoare şi dezastre ecologice. • Proliferarea armelor, terorismul şi traficul de droguri.

Structurile şi Instituţiile OSCE

Consiliul Permanent

Consiliul Permanent reprezintă organul specific al OSCEpentru consultare polirică şi adoptarea deciziilor în plan politic. Membrii săi, reprezentanţi permanenţi din partea statelor care participă la OSCE, se întrunesc o dată pe săptămînă la centrul Congreselor de la Palatul Hofburg, din Viena, pentru a discuta şi a lua decizii în toate domeniile relevante ale OSCE. Palatul Hofburg găzduieşte şi reuniunile Forumului de Cooperare în domeniul Securităţii (care discută cu privire la controlul arme-lor, creşterea încrederii şi securităţii) şi ale Grupului Consulta-tiv Comun, ce supervizează aplicarea Tratatului FACE.

Miniştrii Afacerilor Externe ai celor 56 de state participante la OSCE se reunesc în fiecare an în cadrul Comitetului Ministe-rial, cu excepţia anilor în care are loc o reuniune la nivel înalt a şefilor de state şi de guverne. Aceste reuniuni permit examinareaactivităţilor OSCE, adoptarea de decizii şi oferirea de consiliere şi orientări pentru OSCE. O Reuniune la nivel înalt a OSCE a şefilor de state sau de guverne trebuie să se desfăşoare la fiecare

Tratatul a intrat în vigoare la data de 1 decembrie 2009. Pentru a intra în vigoare, Tratatul de la Lisabona a trebuit să fieratificat de către cele 27 de state membre. Fiecare stat membru aavut libertatea de a decide, în conformitate cu regulile sale con-stituţionale, dacă această ratificare se va face prin referendumsau prin vot parlamentar. Spre deosebire de tratatele existente, Tratatul de la Lisabona prevede că fiecare stat membru va aveapropriul comisar. Parlamentul European poate avea cel mult 751 de membri, iar fiecare stat membru poate avea maxim 96 şiminim 6 reprezentanţi.

Tratatul de la Lisabona creează un nou post permanent, cel de Preşedinte al Consiliului European, numit de Consiliul European pentru o perioadă de doi ani şi jumătate. Acest aspect conferă mai multă continuitate şi stabilitate activităţii Consiliu-lui European.

Tratatul de la Lisabona creează, de asemenea, postul de În-alt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este în acelaşi timp şi unul dintre vicepreşedin-ţii Comisiei şi prezidează lucrările Consiliului Relaţii Externe. Aceasta va aduce mai multă coerenţă în acţiunea externă şi va contura profilul UE pe scena internaţională, creând o identitatea Uniunii.

Iniţiativa cetăţănească în contextul Tratatului de la Li-sabona (2007)

Tratatul de la Lisabona introduce Iniţiativa cetăţenilor eu-ropeni. Noua dispoziţie privind democraţia participativă pre-vede că un milion de cetăţeni provenind dintr-un număr semni-ficativ de state membre pot lua iniţiativa de a invita Comisia săprezinte orice propunere adecvată referitoare la aspecte care, în opinia cetăţenilor, necesită un act legislativ elaborat la nivelul Uniunii în scopul aplicării Tratatului de la Lisabona. Detaliile cu privire la această procedură vor fi stabilite prin legislaţie.


28

Valeriu Efremov

101

Uniunea Europeană - persoană juridică unică. O nouă etapă a modernizării Uniunii Europene în contextul Trata-

tului de la Lisabona (2007) Prin Tratatul de la Lisabona se creează un nou cadru institu-

ţional mai stabil şi mai eficient.Tratatul de la Lisabona creeazăfuncţia de preşedinte al Consiliului European (ales pentru un mandat de doi ani şi jumătate), introduce o legătură directă între alegerea preşedintelui Comisiei şi rezultatele alegerilor europe-ne, prevede noi dispoziţii referitoare la viitoarea structură a Par-lamentului European şi include reguli clare privind cooperarea consolidată şi dispoziţiile financiare. Spre deosebire de tratateleexistente, Tratatul de la Lisabona prevede că fiecare stat membruva avea propriul comisar. Parlamentul European poate avea cel mult 751 de membri, iar fiecare stat membru poate avea maxim96 şi minim 6 reprezentanţi. Instrumentele de politică externă de care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisa-bona oferă Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. De asemenea, utilizează forţa dobîndită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe plan mon-dial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice ale statelormembre în domeniul afacerilor externe. Prin Tratatul de la Li-sabona Uniunea Europeană are o personalitate juridică unică, ceea ce îi întăreşte puterea de negociere, determinând-o să fiemai eficientă pe plan mondial şi un partener mai vizibil pen-tru ţările terţe şi organizaţiile internaţionale. Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de se-curitate, care este şi unul din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte impactul, coerenţa şi vizibilitatea acţiunii externe a UE. Funcţia de Înalt Reprezentant nu creează noi puteri, ci simplifică acţiu-nea externă a UE, eliminând suprapunerile şi confuziile. Înaltul

• Reprezentantul pentru Libertatea Presei (The Represen-tative on the Freedom of the Media);

• Forumul pentru Cooperarea în domeniul Securităţii (The Forum for Security Co-operation);

• Coordonatorul pentru Probleme Economice şi de Mediu (The Coordinator for Economic and Environmental Affairs).

Punctele tari ale OSCE:

• OSCE este cel mai cuprinzător forum euro-atlantic de consultare şi acţiune comună.

• Diversitatea sa geografică se întinde de la Vancouverla Vladivostok şi include toate republicile asiatice care odată făceau parte din Uniunea Sovietică.

• Toate statele OSCE au drepturi de participare egale, fie-care voce este la fel de importantă ca şi cealaltă.

• Existenţa unei structuri juridice flexibile permite OSCEsă răspundă rapid şi în mod flexibil la conflictele care izbucnescşi la evenimentele politice majore.

Punctele slabe ale OSCE:

• Nevoia de a avea consensul pentru cele mai multe acţiuni ale sale.

• Puterile OSCE sunt foarte limitate. OSCE se bazează pe principiul participării voluntare a statelor membre şi nu are puteri de constrîngere asupra membrilor săi. Nu poate să impu-nă sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor împotriva voinţei statului.

• Lipsa echilibrului: Organizaţia pune prea mult accentul pe dimensiunea umană şi prea puţin pe factorii economic, poli-tic şi militar.


100

Valeriu Efremov

29

măsurile de creştere a încrederii şi securităţii (MCIS)m, drep-turile omului, monitorizarea alegerilor, securitatea economică şi protecţia mediului. Toate statele participante la activităţile OSCE au acelaşi statut şi iau decizizii bazate pe consens.

Implicarea OSCE în regiunile şi conflictile etnice postso-vietice reiese din rolul său, privind formaera arhitecturii secu-rităţii europene după sfîrşitul Războiului rece, deoarece OSCE este instituţia de bază, menită să reacţioneze asupra apariţiei iz-voarelor de conflict şi ameninţărilor de securitate.

Reacţia sa asupra unui conflict, OSCE se bazeaza, în primulrînd, pe convinerea în aceia, că urmarea principiilor umane sunt cele mai bune metode de preîntimpinare a conflictelor.

În acele cazuri, cînd este necesară aplicarea unor măsuri mai largi sau mai concrete, OSCE-ul dispune de un set întreg de metode, pe care le poate aplica in dependenţă de situaţia creată în regiune.

OSCE defineşte securitatea în sens larg, nu doar prin absen-ţa conflictului armat – pacea negativă – ci şi ca o situaţie care asigură protecţia drepturilor omului, a structurilor democrati-ce puternice, a statului de drept, a dezvoltării socio-economice şi a folosirii sustenabile a resurselor. Pentru a promova aceste deziderate, OSCE a introdus următoarele trei dimensiuni ale activităţii sale:

• dimensiunea politico-militară; • dimensiunea economică şi de mediu;• dimensiunea umană;şi a înfiinţat următoarele instituţii pentru a le implementa:• Oficiul pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile

Omului (The Office for Democratic Institutions and HumanRights – ODIHR);

• Înaltul Comisariat pentru Minorităţile Naţionale (The High Commissioner for National Minorities – HCNM);

Reprezentant ia măsuri în domeniul politicii externe, pe baza deciziilor adoptate în unanimitate de cele 27 de state membre ale UE, iar rolul său este de a completa, nu de a înlocui politica externă sau eforturile diplomatice ale statelor membre.

Obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare în contextulTratatului de la

Lisabona Tratatul de la Lisabona introduce, pentru prima dată, o bază

juridică pentru ajutorul umanitar. Această prevedere sublinia-ză specificitatea politicii şi aplicarea principiilor dreptului inter-naţional, în special principiile imparţialităţii şi nediscriminării. Tratatul de la Lisabona menţionează clar că reducerea şi eradi-carea sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare. Acesta trebuie avut în vedere când UE pune în aplicare politici care pot afecta ţările în curs de dezvoltare. Acest lucru implică faptul că politica de coo-perare pentru dezvoltare este o politică de sine stătătoare şi nu se situează în prelungirea politicii externe şi de securitate comu-nă. În cazul unui ajutor financiar urgent, Consiliul va hotărî cumajoritate calificată, la propunerea Comisiei. Aceasta înseamnăcă, în viitor, ajutorul financiar va putea fi furnizat mai rapid.În Tratatul de la Lisabona, ajutorul pentru cooperare şi ajuto-rul umanitar sunt considerate „competenţe comune paralele” - ceea ce înseamnă că Uniunea desfăşoară o politică autonomă, care nu împiedică statele membre să-şi exercite competenţele şi nici nu transformă politica proprie într-una „complementară” politicilor statelor membre.

Administrarea Uniunii europene. Caracteristicagenerală. Structura instituţiilor UE.

Sub prevederile articolului 7 al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene, revizuit ulterior prin tratatele integrării europene, principalele instituţii comunitare sunt:


30

Valeriu Efremov

99

Consiliul European - summit-ul şefilor de stat şi de guver-ne.

Parlamentul European, care reprezintă cetăţenii Uniunii Europene, şi care este ales prin vot direct de către aceştia

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri), care re-prezintă fiecare stat membru

Comisia Europeană, care reprezintă interesele generale ale UE

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, care se îngri-jeşte de respectarea legilor europene

În 1988 a fost creat Tribunalul de prima instanţă.În 2004 a fost creat Tribunalul funcţiilor publice. Curtea Europeană de Conturi, care verifică finanţarea acti-

vităţilor UE.Comitetul Economic şi Social. Comitetul Regiunilor. Am-

bele cu vot consultativ.De la 01 decembrie 2009 UE are un preşedinte şi un Înalt

Reprezentant pentru Politica Europeană de Securitate Comună, mai numit şi Ministrul de externe cu serviciile sale şi din 01 decembrie 2010 UE are şi diplomaţie cu peste 130 de diplomaţi în diferite ţări şi instituţii internaţionale.

Banca Centarlă Europeană. Banca Europeană de investiţii. Fondul European de inves-

tiţii. Are instituţii specializate şi 16 agenţii comunitare.

reglementare a conflictelor regionale şi întarirea securităţii şistabilităţii.

4) evidenţierea factorilor, care înfluenţeaza (sau stopează)eficacitatea operativă a OSCE la reglementarea conflictului.

Reuniunea la nivel înalt de la Budapesta din 1994, ce recunoştea că CSCE era doar o simplă conferinţă, i-a schim-bat numele în OSCE (Organizaţia de Securitate şi Cooperare în Europa). Ea a dat organizaţiei un nou impuls politic, reflectândevoluţia sa instituţională după încheierea Războiului Rece.

Reuniunea la nivel înalt de la Lisabona din 1996 a accen-tuat rolul central al OSCE în consolidarea securităţii şi stabilită-ţii în toate aspectele acestora. De asemenea, a încurajat elabora-rea unei carte privind securitatea europeană, care a fost adoptată în cadrul Reuniunii la nivel înalt de la Istanbul, din noiembrie 1999. Carta a contribuit considerabil la îmbunătăţirea capaci-tăţilor operaţionale ale OSCE şi la consolidarea cooperării cu partenerii săi. Tot la Istanbul, 30 de state pârticipante la OSCE au semnat o versiune adaptată a Tratatului FACE. A fost pusă şi problema retragerii forţelor ruse din Transnistria. Însă mai tîrziu Federaţia Rusă a pus condiţii, că va face acest lucru numai după ce va fi determinat statutul Transnistriei.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) este o organizaţie paneuropeană, ale cărei 56 de state membre acoperă o regiune geografică ce se întinde de la Van-couver la Vladivostok. OSCE a fost creată ca un acord regional menţionat la Capitolul VII al Cartei Naţiunilor Unite, pentru a fi folosită ca instrument de primă acţiune în regiune, pentrualertă rapidă, prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor şi re-construcţia după un conflict în Europa.

OSCE presupune o abordare globală şi cooperativă a secu-rităţii. Ea abordează o gamă largă de chestiuni legate de secu-ritate, inclusiv controlul armamentului, diplomaţia preventivă,


98

Valeriu Efremov

31

piile de autodeterminare, cu pastrarea dreptului statului la in-tegritatea teritoriala.

Autodeterminarea include un sir de forme, incepind cu culturale si autonomia politica, pina la determinarea de sine sta-tatoare si declararea independentei unui stat.

Determinarea de sine stătătoare şi declararea independenţei unui stat e considerată de OSCE cea mai radicală variantă şi respectiv, practic, este respinsa de OSCE.

În viziunea OSCE, separarea teritoriala, cu formarea unui nou stat, este o incălcare a dreptului internaţional, unde se ma-nifestă stima faţă de integritatea teritorială a statului.

Însă, încălcarea integrităţii teritoriale a statului se acceptă, cînd separarea are loc în baza acordului comun ţi dupa posibi-lităţi, fară aplicarea forţei, însa istoria ne dovedeşte şi cazuri, cînd în practica internaţinală au fost recunoscute state suverane în urma aplicării forţei, cum ar fi separarea Croaţiei, Bosniei şiHerţegoviniei, Serbiei şi Muntenegrului, Sloveniei şi statele postsovietice din fosta Uniune Sovietică, dezmembrarea Ceho-slovaciei în Republica Ceha şi Slovacia.

Daca am compara rolul OSCE-ului în conflictele din Ucrai-na, Republica Moldova, Georgia, Tadjikistan şi Karabahul de Munte, am putea să apreciem ordinea şi nivelul eficacităţii im-plicarii OSCE-ului din cîteva puncte de vedere:

1) deoarece OSCE s-a implicat activ în toate aceste ca-zuri, aceasta organizaţie a acumulat un bogat material pentru o analiza amplă a conflictelor regionale şi etice.

2) posibilitatea studierii mijloacelor, pe care le utilizează OSCE-ul, în condiţii specifice în diverse regiuni.

3) studierea rolului OSCE în aceste conflicte ne dă po-sibilitatea să înţelegem esenţa factorului de bază – care sunt posibilităţile organizaţiei internaţionale, menită să influenţezeinstituţiile locale, avînd drept scop modificarea metodelor de

Consiliul European. Rolul şi funcţiile. Consiliul European este forul suprem politic

al UE, a devenit instituţie a UE deabia în anul 1987, odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic European. Consiliul European este alcătuit din şefii de stat şi de guvern ai ţărilor membre (Sam-mit -ul UE), preşedintele Consiliului European

Herman Van Rompuy şi Preşedintele Comisiei Europene. În-altul Reprezentant pentru PESC - Ministrul de externe al UE participă la lucrările CE. Bazele Consiliului European au fost puse în 1961, cînd au avut loc reuniunile informale la nivel în-alt a liderilor Comunităţii Europene. Primul Summit a avut loc în 1969, după o serie de summituri neregulate. Summit-ul de la Haga din 1969 pune bazele Cooperării Politice Europene. La Summit-ul de la Paris în decembrie 1974,în urma unei propune-ri de atunci a preşedintelui francez Valéry Giscard d’Estaing, s-a convenit că este nevoie de o politcă interguvernamentală mai pronunţată. Consiliul European s-a inagaurat la Dublin, în 1975, în timpul primei preşedinţiei a Irlandei în Consiliului Uniunii Europene. În 1987 a fost inclus pentru prima dată în Actul Unic European. Un statut formal i-a fost conferit prin Tratatul de la Maastricht, semnat in 1992.

Începand din 1 decembrie 2009, odată cu intrarea în vigoa-re a Tratatului de la Lisabona, Consiliul European a devenit una din cele şapte instituţii ale Uniunii Europene. Pe 19 noiembrie 2009 a fost ales şi primul său preşedinte, belgianul Herman Van Rompuy, care începand din 01 ianuarie 2010 conduce în mod oficial lucrările Consiliului European. Consiliul stabileşte liniile şi obiectivele politice fundamentale, nu are dreptul să ia decizii cu efect juridic. Rezultatele consultărilor sunt consemnate în “Con-cluziile preşedinţiei”, care, apoi, sunt puse în practică de celelalte instituţii europene. Raportează, în scris, Parlamentului European re-zultatele şedinţelor avute.


32

Valeriu Efremov

97

Consiliul European defineste ori-entările politice generale şi priorităţile Uniunii Europene, avînd deci compe-tenţe directoare.

În cazuri excepţionale soluţionează problemele care nu au putut fi clarificatela nivel ministerial. În cea mai mare parte însa Consiliul se ocupă cu probleme privi-toare la cadrul şi perspectivele generale de evoluţie ale Uniunii Europene.

Valéry Giscard d’Estaing O altă importantă sferă de activitate o constituie po-

litica externă şi de securitate comună, coordonată de şefiide stat şi de guvern la întîlnirile la nivel înalt.

Consiliul European se reuneşte o dată la şase luni, la convocarea preşedintelui, dar în situaţii excepţionale poate fi convocat mai des. Deciziile sunt luate în generalprin consens, dar există şi situaţii prevăzute în Tratat în care este nevoie de majoritate calificată sau de unanimi-tate. Presedintele Consiliului European este ales prin ma-joritate calificată şi are un mandat de doi ani şi jumatate,cu posibilitatea de a fi reinnoit o singură dată. PreşedinţiaConsiliului European nu se va exercita prin rotaţie de ţă-rile membre, ci de un preşedinte ales pe o perioadă de 2,5 ani. Preşedintele Consiliului European va fi ales de Con-siliul European cu majoritatea calificată, putând fi realesnumai o singură dată.

Sediul Consilului European se află la Bruxelles.

mensiunile economice şiecologice.Cel de-al treilea „coş” sau dimensiunea uma

nitară: se referă la aspectele umanitare (colaborarea în dome-niile drepturilor omului, informaţie, cultură şi învăţămînt).

Pînă în 1990, CSCE organiza reuniuni şi conferinţe în ve-derea standardelor şi angajamentelor şi a examinării periodice a aplicării lor. Reuniunea la nivel înalt de la Paris din 1990 a angajat CSCE pe o cale nouă. Prin Carta de la Paris pentru o nouă Europă, CSCE a fost invitată să contribuie la gestionarea schimbărilor istorice în Europa şi să ăspundă noilor provocări apărute după Războiul Rece.

Pentru a facilita îndeplinirea acelor sarcini, au fost create mai multe instituţii, reuniunile au devenit mai regulate, iar ac-tivitatea Conferinţei mai structuratî. In noiembrie 1990 a fost negociat un important acord privind controlul armelor Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale în Europa (FACE), în ca-drul procesului CSCE. Grupul consultativ comun (responsabil cu promovarea aplicării Tratatului FACE) se reuneşte periodic la Hofburg, Viena. În cadrul OSCE au fost semnate şi alte tra-tate importante, precum este Tratatul „ Cer Deschis”, din 1992, care instituie unsistem de zboruri de observare nearmate deasu-pra teritoriilor ţărilor terţe semnatare.

Alte progrese au fost generate de o serie de reuniuni perio-dice între 1990 şi 1994 care stabilesc noi mecanisme, servicii şi principii pentru a face faţă noilor provocări cu care se confruntă Europa.

Începind cu 1992, OSCE a jucat un rol activ indreptat spre rezolvarea conflictelor regionale si entice in statele independen-te nou formate, care au aparut in urma dezmembrarii URSS.

Principiile şi normele internaţionale de baza, care impun implicarea OSCE in conflictele regionale postsovietice propunhotăriâîri de rezolvare a conflictelor, la baza cărora stau princi-


96

Valeriu Efremov

33

cipiilor si normelor militar-politice, economice si de aparare a drepturilor si controlul indeplinirii obligatiunilor de catre statele membre, OSCE preintimpina, reglementeaza si hotaraste con-flictele potentiale si aparute din zona statelor- membre.

Actul Final de la Helsinki al CSCE, semnat în 1975, sta-bileşte 10 principii de bază care guvernează comportamentul statelor faţă de propriii cetăţeni şi faţă de; însele, aşa numitul „decalog de la Helsinki”.

Decalogul de la Helsinki include următoarele 10 principii: • egalitatea suveranităţii, respectarea drepturilor suveranităţii statelor;• neutilizarea forţei şi ameninţării cu forţa în relaţiile dintrestate; • inviolabilitatea hotarelor; • integritatea teritorială; • reglamentarea paşnică a litigiilor dintre state; • neamestecul în treburile interne;• respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, inclusiv libertatea conştiinţei, religiei şi convingerilor;• egalitatea în drepturi şi dreptul popoarelor de a-şi hotărî soarta;• colaborarea între state;• îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiunilor dreptului internaţional.Cele zece principii ale „decalogului de la Helsinki” sunt in-

cluse în trei „coşuri”sau dimensiuni ale activităţii OSCE:Primul „coş”sau dimensiune: politico-militară: îl consti-

tuie problemele securităţii politice şi controlul armamentelor, preîntâmpinarea şi soluţionarea conflictelor.

„Coşul” al doilea sau dimensiunea economică: include di-

Consilui European

CRONOLGIACONSILUI EUROPEAN

Anul Semestrul Preşedenţia Consiliului

Miniştrii responsabili

1958 ianuarie - iunie Belgia Victor Larockiulie - decembrie Germania Siegfried Balke

1959 ianuarie - iunie Franţa Maurice Couve de Murville

iulie - decembrie Italia Giuseppe Pella1960 ianuarie - iunie Luxemburg Eugène Schaus

iulie - decembrie Olanda Joseph Luns1961 ianuarie - iunie Belgia Paul-Henri Spaak

iulie - decembrie Germania Gerhard Schröder1962 ianuarie - iunie Franţa Maurice Couve de

Murvilleiulie - decembrie Italia Emilio Colombo

1963 ianuarie - iunie Luxemburg Eugène Schausiulie - decembrie Olanda Joseph Luns

1964 ianuarie - iunie Belgia Hendrik Fayatiulie - decembrie Germania Gerhard Schröder


iulie - decembrie Italia Amintore Fanfani1966 ianuarie - iunie Luxemburg Pierre Werner

iulie - decembrie Olanda Barend Biesheuvel


34

Valeriu Efremov

95

1967 ianuarie - iunie Belgia Renaat Van Elslandeiulie - decembrie Germania Willy Brandt


iulie - decembrie Italia Giuseppe Medici1969 ianuarie - iunie Luxemburg Pierre Grégoire

iulie - decembrie Olanda Joseph Luns1970 ianuarie - iunie Belgia Pierre Harmel

iulie - decembrie Germania Walter Scheel1971 ianuarie - iunie Franţa Maurice Schumann

iulie - decembrie Italia Aldo Moro1972 ianuarie - iunie Luxemburg Gaston Thorn

iulie - decembrie Olanda Norbert Schmelzer1973 ianuarie - iunie Belgia Pierre Harmel

iulie - decembrie Danemarca Ivar Nørgaard1974 ianuarie - iunie Germania Walter Scheel

iulie - decembrie Franţa Jean Sauvagnargues1975 ianuarie - iunie Irlanda Garret FitzGerald

iulie - decembrie Italia Mariano Rumor1976 ianuarie - iunie Luxemburg Gaston Thorn

iulie - decembrie Olanda Max van der Stoel1977 ianuarie - iunie Regatul Unit Anthony Crosland,

apoi David Oweniulie - decembrie Belgia Henri Simonet

1978 ianuarie - iunie Danemarca Knud Børge Anderseniulie - decembrie Germania Hans-Dietrich

Genscher1979 ianuarie - iunie Franţa Jean François-Poncet

iulie - decembrie Irlanda Michael O’Kennedy1980 ianuarie - iunie Italia Attilio Ruffini

iulie - decembrie Luxemburg Colette Flesch

1981 ianuarie - iunie Olanda Chris van der Klaauwiulie - decembrie Regatul Unit Peter Carrington

1982 ianuarie - iunie Belgia Leo Tindemansiulie - decembrie Danemarca Uffe Ellemann-Jensen

1983 ianuarie - iunie Germania Hans-Dietrich Genscher

iulie - decembrie Grecia Grigoris Varfis1984 ianuarie - iunie Franţa Roland Dumas

iulie - decembrie Irlanda Peter Barry1985 ianuarie - iunie Italia Giulio Andreotti

iulie - decembrie Luxemburg Jacques Poos1986 ianuarie - iunie Olanda Hans van den Broek

iulie - decembrie Regatul Unit Geoffrey Howe

albastru reprezintă “cerul albastru al vestulului”, iar numărul şi felul în care sunt aşezate stelele arată o unitate perfectă şi completă la fel ca cea pe care semnele zodiacului o crează în univers.

Stelele nu se schimbă în funcţie de membrii organizaţiei pentru că sunt menite să- i reprezinte pe toţi locuitorii Europei, chiar şi pe cei din ţările care nu au aderat încă la blocul comunitar.

Numărul stelelor nu a reprezentat niciodată numărul mem-brilor, deşi Consiliul Europei avea în acea vreme 15 ţări mem-bre şi se dorea ca fiecare dintre ele să fie reprezentată de o stea.S-a renunţat la această şi s-a ales varianta cu 12 stele, una fără conotaţii politice şi care caracterizează o unitate completă dacă ne găndim la cele 12 ore ale ceasului, cele 12 luni ale anului, cele 12 semne zodiacale sau cei 12 apostoli. De la 1 noiem-brie 1993, steagul reprezintă şi simbolul Uniunii Europene fiindfolosit inclusiv pe plăcuţele de înmatriculare ale maşinilor din ţările membre şi pe monede.

Potrivit Tratatului de la Lisabona întrat în vigoare la 01 decembrie 2009, drapelul continue să reprezinte ideea de uniune a popoarelor europene, alături de imnul Oda Bucuriei, motto-ul “Unitate în diversita-te”, moneda Euro şi ziua Europei.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în EuropaOSCE a fost creată la începutul anilor ’70 sub denumirea

de Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), pentru a servi ca instanţă de dialog şi negociere între Est şi Vest.

OSCE este cea mai mare organizaţie regională din lume care se ocupă cu problemele securităţii. Întruneşte 56 de state cu o geografie de la vancuver pînş la Vladivostoc. In afara prin-


94

Valeriu Efremov

35

sa exclusivă, Comunitatea acţionează în conformitate cu prin-cipiul subsidiarităţii, numai în cazul în care obiectivele acţiunii propuse nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statelemembre şi, prin urmare, în virtutea dimensiunilor sau efectelor acţiunii propuse poate fi mai mult succes realizat la nivel comu-nitar. Pentru punerea în aplicare a principiului subsidiarităţii în legislaţia europeană, actele juridice trebuie să îndeplinească două condiţii. În primul rând, pentru ca să acţiuneze UE sunt necesare argumente. În al doilea rând, dimensiunile acţiunilor trebuie să fie coraportate sau proporţionale necisităţilor. În cazuljustificării conformităţii măsurilor propuse cu principiul subsi-diarităţii se aplică următoarele criterii : • apropierea puterii da cetăţeni. Deciziile politice trebuie să se adopte la un nivel cât mai aproape de populaţie. • suficienţa. Pot oare fie realizate înmod satisfăcător obiectivele la nivelurile cele mai inferioare (inclusiv de către cetăţenii înşişi). • avantajul. Va fi oare soluţiala un nivel mai înalt mai eficientă sau mai benefică.

Simbolurile Uniunii Europene. Caracteristica. Istoricul. Semnificaţia.

Drapelul Europei, format din 12 stele galbene aşezate în cerc pe un fond albastru. Acesta este simbolul uniunii popoarelor

europene încă din 1955. Mai întâi a fost folosit de Consiliul Europei, apoi preluat de Comunitatea Economică Europeană şi, în cele din urmă, de Uniunea Europeană, în 1993. Europenii au început să-şi caute un drapel încă din 1950 şi, după mai multe încercări respinse din diferite motive, s-a căzut de acord asu-pra unui model propus de Arsene Heinz, fost angajat al poştei Consiliului Europei. Dupa mici ajustari făcute de Paul Levy, Consiliul l-a aprobat la 25 octombrie 1955 şi apoi l-a adoptat, în 8 decembrie. Drapelul a fost arborat pentru prima oara în 13 decembrie 1955, la Paris, este încarcat de simboluri. Fundalul

1987 ianuarie - iunie Belgia Leo Tindemansiulie - decembrie Danemarca Uffe Ellemann-Jensen

1988 ianuarie - iunie Germania Hans-Dietrich Genscher

iulie - decembrie Grecia Theodoros Pangalos

1989 ianuarie - iunie Spania Francisco Fernández Ordóñez

iulie - decembrie Franţa Roland Dumas1990 ianuarie - iunie Irlanda Gerard Collins

iulie - decembrie Italia Gianni De Michelis

1991 ianuarie - iunie Luxemburg Jacques Poosiulie - decembrie Olanda Hans van den Broek

1992 ianuarie - iunie Portugalia João de Deus Pinheiroiulie - decembrie Regatul Unit Douglas Hurd

1993 ianuarie - iunie Danemarca Poul Nyrup Rasmusseniulie - decembrie Belgia Willy Claes

1994 ianuarie - iunie Grecia Karolos Papouliasiulie - decembrie Germania Klaus Kinkel

1995 ianuarie - iunie Franţa Alain Juppéiulie - decembrie Spania Javier Solana

1996 ianuarie - iunie Italia Lamberto Diniiulie - decembrie Irlanda Dick Spring

1997 ianuarie - iunie Olanda Hans van Mierloiulie - decembrie Luxemburg Jacques Poos

1998 ianuarie - iunie Regatul Unit Robin Cook

iulie - decembrie Austria Wolfgang Schüssel1999 ianuarie - iunie Germania Joschka Fischer

iulie - decembrie Finlanda Finlanda Tarja Halonen2000 ianuarie - iunie Portugalia Jaime Gama

iulie - decembrie Franţa Hubert Védrine

2001 ianuarie - iunie Suedia Anna Lindhiulie - decembrie Belgia Louis Michel


36

Valeriu Efremov

93

Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniştri). Consiliul este principalul organ de decizie al UE. La fel ca

Parlamentul European, Consiliul a fost înfiinţat prin Tratatelefundamentale în anii ′50. Consiliul Uniunii Europene, de-numit şi Consiliul de Miniştri, reprezintă, împreună cu Par-lamentul European, ramura legislativă a Uniunii Europene. Consiliul reprezinta statele membre, dar la reuniuni participă un ministru din fiecare guvern al statelor UE, in funcţie de tema re-uniunii. În total există nouă configuraţii (“formaţiuni”) diferiteale Consiliului. Fiecare ministru din Consiliu este împuternicit să - şi asume angajamente în numele guvernului pe care îl repre-zintă - semnătura ministrului este semnătura întregului guvern.Fiecare ministru din Consiliu răspunde în faţa parlamentului na-ţional şi a cetăţenilor pe care parlamentul ţării sale îi reprezintă. Consiliului ii revin şase responsabilitati esentiale :

- să adopte legi europene - în colaborare cu Parlamentul European, în multe domenii de politici publice ;

- să coordoneze politicile economice şi sociale generale ale statelor membre ;

- să încheie acorduri internaţionale între UE şi alte ţări sau organizaţii internaţionale ;

- să aprobe bugetul UE, în colaborare cu Parlamentul Eu-ropean ;

- să definească şi să pună în aplicare politica externă şi desecuritate comună a UE (PESC) pe baza orientărilor prevăzute de Consiliul European ;

- să coordoneze cooperarea între instanţele naţionale şi autorităţile poliţieneşti în materie penală Preşedinţia Consiliului este asigurată prin rotaţie, la fiecare şase luni.

Deciziile în cadrul Consiliului se adoptă pe bază de vot. Cu cît populaţia ţării este mai numeroasă, cu atît mai multe voturi are ţara respectivă, dar numerele sunt ponderate în favoarea ţă

competenţelor Uniunii, în domeniile ce nu ţin de competenţa sa exclusivă, dar prin intervenţia Uniunii obiectivele de amploare pot fi mai bine îndeplinite;

-principiul proporţionalităţii, utilizat în exercitarea com-petenţelor, potrivit căruia Uniunea acţionează prin conţinut şi forme care nu depăşesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor comunitare

Principiul decizional: - unanim; - majoritar; - majoritar califactiv; - majoritar dublu calificativ Esen-

ţa şi practica aplicării principiului subsidarităţii i în activitatea UE

În UE sunt aplicare principiile subsidarităţii şi proporţio-nalităţii.

Principiul subsidarităţii este un principiu instituţional şi ju-ridic al UE. În conformitate cu acest principiu problemele treu-buie să se rezolve la cel mai mic nivel, adică la nivelul statului concret, la care rezolvarea este posibilă şi eficientă, fără ca sdăintervină UE. Ideea subsidarităţii este sinonim cu noţiunea de decentralizare. Acest principiu a devenit parte a legislaţiei eu-ropene ca unul dintre mecanismele de a impedica centralizarea. În 1985, Carta Europeană a Autonomiei Locale a delegat că-tre administraţiile locale soluţionarea tuturor problemelor, cu excepţia celora pe care nu le pot rezolva. În 1986 Actul Unic European a distribuit împuternicirile în materie de mediu între UE şi ţările sale membre, în conformitate cu principiul subsi-diarităţii. În 1992, Tratatul de la Maastricht, a limitat toate îm-puternicirile UE în domeniile, în care acţiunile fiecărui stat înparte sunt insuficiente. Aceste reglementări au fost dezvoltate înalte amendamente ale Tratatuluui de instituire a UE. În confor-mitate cu acest Tratat în domeniile care nu intră în competenţa


92

Valeriu Efremov

37

acorda UE accesul nemijlocit la forţele colective, mijloacele şi resursele NATO, în ce priveşte efectuarea operaţiunilor, la care NATO nu va participa. La 16 decembrie 2002, UE şi NATO au adoptat o declaraţie comună, unde a fost deschisă calea spre o strînsă colaborare politico - militară. Şefii de state şi de gu-verne, la sedinţa statelor-membre NATO din aprilie 1999 de la Washington, au stabilit baza dezvoltării a componentei euro-pene în securitatea şi apărarea NATO. La Praga în 2002 a fost adoptată Declaraţia NATO - UE Summit-ului şefilor de stat şide guverne a statelor membre NATO privind Politica Externă şi de Securitate Comună. În discuţie se află propunerea FederaţieiRuse privind noul conept al securităţii europene.

Principiile fundamentale de instituire şi funcţionare a Uniunii Europene

Principiile fundamentale sunt un set de valori aprobate una-nim de statele membre ale UE şi incluse în Tratatul de con-stituire a Uniunii Europene. Aceste valori sunt: liberatea; de-mocraţia; respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor civile fundamentale; statul de drept; demnitatea fiinţei umane; egali-tatea; solidaritatea. apărarea drepturilor cetăţenilor UE în toa-tă lumea; unitatea economică, socială şi teritorială;diversitatea culturală etc.; crearea pieţei interne; angajarea totală în cîmpul muncii; progresul social; un nivel înalt de protejarea a mediului; constituirea unui mediu economic omogen care sa elimine efec-tele negative asupra consumatorilor si a întreprinderilor. lupta împotriva discriminării; echitatea socială; protejarea copiilor etc. În instituirea şi funcţionarea Uniuniise aplică trei principii fundamentale:

- principiul atribuirii, care stă la baza delimitării compe-tenţelor Uniunii. Competenţele neatribuite Uniunii aparţin sta-telor membre;

- principiul subsidiarităţii, care stă la baza exercitării

rilor cu o populaţie mai redusă. În to-tal 345 voturi. În domenii deosebit de sensibile, precum politica externă şi de securitate comună, impozitarea, politica de imigrare şi de acordare a dreptului de azil, deciziile Consiliului

Bruxelles trebuie adoptate cu unanimitate. Cu alte cuvinte, fiecare stat membru are putere de veto în aceste dome-nii. În majoritatea problemelor,

Consiliul adoptă decizii prin “vot cu majoritate calificată”. Parlamentul European este un participant activ în cadrul aces-tui proces legislativ. Legislaţia comunitară referitoare la o gamă amplă de chestiuni se adoptă în comun de către Parlament şi Consiliu, utilizând procedura numită „codecizie”. Numărul de voturi de care dispune fiecare stat membru este stabilit prin tra-tate. Majoritatea calificată se obţine atunci cînd se îndeplinescurmătoarele două condiţii:dacă majoritatea statelor membre este de acord (în unele cazuri o majoritate de două treimi); se înregistrează un minim de 232 de voturi în favoarea propunerii, dintr-un total de 345 de voturi (67,24%).

29 voturi: Franța, Germania, Italia și Marea Britanie.27 voturi: Spania și Polonia.14 voturi: România.13 voturi: Olanda.12 voturi: Belgia, Republica Cehă, Grecia, Ungaria și Por-

tugalia.În plus, un stat membru poate solicita

confirmarea faptului că voturile favorabile re-prezintă cel puţin 62% din populaţia totală a Uniunii. Dacă se constată că nu se îndeplineşte acest criteriu, decizia nu va fi adoptată.

Sediul : Bruxelles, Srasburg Strasburg


38

Valeriu Efremov

91

Conform deciziei Consiliului European, de la 1 ianuarie 2007, regula alegerii președintelui Consiliului European a fost modificată pentru ca toate statele noi membre ale UE să-şi poată asuma președinţia. Din 01 ianuarie 2010 preşedenţia Consiliului de Miniştri Uniunii Europene după următoarea schemă:

Triplet An Semestru Preşedenţie ConsiliuT1 2007 ianuarie - iunie Germania

iulie - decembrie Portugalia2008 ianuarie - iunie Slovenia

T2 iulie - decembrie Franţa 2009 ianuarie - iunie Chehia

iulie - decembrie SuediaT3 2010 ianuarie - iunie Spania

iulie - decembrie Belgia2011 ianuarie - iunie Ungaria

T4 iulie - decembrie Polonia2012 ianuarie - iunie Danemarca

iulie - decembrie CipruT5 2013 ianuarie - iunie Irlanda

iulie - decembrie Lituania2014 ianuarie - iunie Grecia

T6 iulie - decembrie Italia2015 ianuarie - iunie Letonia

iulie - decembrie LuxemburgT7 2016 ianuarie - iunie Olanda

iulie - decembrie Slovacia2017 ianuarie - iunie Malta

T8 iulie - decembrie Regatul Unit2018 ianuarie - iunie Estonia

iulie - decembrie BulgariaT9 2019 ianuarie - iunie Austria

iulie - decembrie România2020 ianuarie - iunie Finlanda

Uniunea Europeană - NATO Acordurile, privind colaborarea intre NATO şi Uniunea Eu-

ropeană Occidentală (UEO), incheiate in perioada anilor 1991-2000 au stat la baza dezvoltarii a parteneriatului strategic intre NATO si UE. Un impuls important de dezvoltare a acestui par-teneriat a avut loc in anul 1998, la intrunirea de la San-Malo a Summitului franco-britanic, unde a fost stabilit, ca UE „trebuie sa aiba potentialul sau militar pentru a desfasura actiuni desin-estatatoare autonome, capabile sa reactionaze la crizele interna-tionale”.Dupa transmiterea atributiilor UEO Uniunii Europene, in relatiile dintre NATO si UE a aparut un nou aspect, care sa-u manifestat la dezvoltarea in continuare a relatiilor dintre ambele structuri. La sedinta Consiliului UE de la Helsinki din decem-brie 1999, statelor-membre ale UE a fost pusă „sarcina priori-tara” in domeniul potentialului militar al UE, avind drept scop petrecerea operaţiunilor militare de reglementare a crizelor. În contecstul acestei sarcini, catre anul 2003, UE urma sa dispu-na de un contingent militar de 60000 efectiv, disponibil de a fidislocat şi asigurat pe termen de un an, avind drept scop efec-tuarea operatiunilor militare de reglementare a crizelor interna-ţionale şi de stabilire a păcii. In decizia Summitului NATO de la Praga din 21 noiembrie 2002, sefii de state si de guverne aistatelor-membre NATO au stbilit interesele strategice ale NATO si UE si din nou au confirmat interesul si acordul, in ce privesteintarirea colaborarii intre NATO si UE. La fel au fost eviden-tiate eforturile pozitive ale NATO si UE, in domeniul stabilirii pacii si stabilirea conditiilor, privind dezvoltarea democratiei in regiunea balcanica. Dupa evenimentele din 11 septembrie 2001, aceasta colaborare a fost si mai evidentiata in legatura cu ne-cesitatea efectiva de reglementare a crizelor si luarea masurilor militare adecvate de reactionare. La sedinţa din 13 decembrie 2002, reprezentanţii statelor-membre NATO au declarat, că pot


90

Valeriu Efremov

39

a unor reprezentanţi ai sistemului judecătoresc, poliţie şi peni-tenciar.

• EUPOL Kinshasa – in octombrie 2003, R.D. Congo a solicitat asistenţă UE pentru a infiinţa o unitate integrată de po-liţie. Rolul EUPOL in această misiune, ce a devenit pe deplin operaţională in 30 aprilie 2005, este de a monitoriza, instrui şi consilia această unitate.

• EUSEC DR Congo – incepută la 8 iunie 2005, misiunea de consiliere şi asistenţă pentru reformă in domeniul securităţii in R.D. Congo. Operaţia va avea o durată de 12 luni.

• EU Support to AMIS II (Darfur) – la solicitarea Uniunii Africane, UE a hotărat, in 18 iulie 2005, să se implice in acţiuni civil-militare de sprijinire a eforturilor politice, militare şi de poliţie ale misiunii africane de soluţionare a crizei din Darfur (Sudan).

• Aceh Monitoring Mission – AMM – Uniunea Europeană, alături de unele ţări din ASEAN şi Norvegia şi Elveţia, a lansat, la 15 septembrie 2005, misiunea de monitorizare in Aceh (In-donezia).

Parlamentul European. Rolul şi funcţiile În timp ce Consiliul Uniunii Europene reprezintă ţările din UE la nivel de stat. Parlamentul European este instituţia comunitară care re-prezintă popoarele ţărilor membre ale Uniunii

Strasburg Europene, cei 736 de deputaţi fiindaleşi prin vot direct de cetăţeni. Tratatele Uniunii Europene con-feră Parlamentului European competenţe legislative, bugetare, de iniţiativă şi de control al executivului.

Lucrările Parlamentului sunt conduse de Preşedinte, care are şi rolul de reprezentant al acestei instituţii. El este ales prin vot secret iar mandatul său este de doi ani şi jumatate şi poate fi reînnoit o singură dată. Preşedin-tele Parlamentului European este ales Jerzy Buzek.

În multe domenii de acţiune, deciziile privind noua legisla-ţie europeană sunt adoptate în comun de către Parlament şi Con-siliul de miniştri, aşa numita procedurp de «co - decizie». Par-lamentul şi Consiliul au, de asemenea, competenţe comune în ceea ce priveşte bugetul anual al Uniunii Europene. Parlamen-tul European are 20 de comisii specializate pe anumite politici. Acestea se reunesc în general in Bruxelles. Şedinţele plenare se desfasoară de obicei la Strasbourg, unde se află sediul principalal Parlamentului, dar unele sedinţe au loc la Bruxelles.

Începand cu anul 1979 este ales di-rect, o dată la 5 ani, prin alegeri gene-rale, libere şi secrete. În perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiţi de către parlamentele statelor


40

Valeriu Efremov

89

membre.Parlamentul European este unul din organele Comunită-

ţilor Europene. Începînd cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere şi secrete. În perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiţi de către parlamentele statelor membre. Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles şi Luxemburg. Structurile politi-ce existente în ţările membre se oglindesc în rândul fracţiunilor politice de la nivelul Parlamentului European. În acest parla-ment există şapte fracţiuni şi o serie de deputaţi independenţi. Deputaţii din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, în care aceştia sunt membri în ţările lor de origine. Parlamentului European numără acum 736 de deputaţi. Ţările în curs de aderare la Uniunea Europeană trimit un număr de observatori în Parlamentul European cu o anumi-tă perioadă de timp înaintea aderării propriu-zise. Numărul de observatori şi împărţirea lor politică este înscrisă în tratatele de aderare ale ţărilor respective.

Parlamentul dispune de trei puteri importante: • Puterea legislativă, prin care împreună cu Consiliul Uniu-

nii Europene adoptă legislaţia europeană (directive, ordonanţe, decizii). Această coparticipare la procesul legislativ asigură le-gitimitatea democratică a textelor de lege adoptate. După sem-narea Tratatului de la Nisa, în majoritatea domeniilor politice deciziile se iau pe principiul coparticipativ, la care parlamentul şi Consiliul au drepturi egale, urmând ca în cazul în care nu se ajunge la un consens decizia să fie luată în a treia şedinţă, încadrul unei comisii de mediere.

• Puterea bugetară. Parlamentul European împreună cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeană întocmeşte un proiect de buget. În faza de aprobare a bugetului Parlamentul şi Consiliul au posibilitatea de a efectua modificări.

in prezent, 11 astfel de operaţii in Balcanii de Vest, Caucazul de Sud, Orientul Mijlociu, Africa şi Asia de Sud-Est15:

• EUFOR Althea – operaţie militară a UE in Bosnia- Her-ţegovina, lansată la 2 decembrie 2004 odată cu transferul că-tre UE a autorităţii forţelor SFOR ale NATO. Misiunea vizează imbunătăţirea rezultatelor obţinute pe calea integrării, in cadrul Procesului de Stabilizare şi Asociere, prin asistenţă acordată autorităţilor ţării.

• EUPM – la 1 ianuarie 2003 a fost iniţiată, in Bosnia- Her-ţegovina, prima misiune de poliţie a UE, prin preluarea atribu-ţiilor forţelor internaţionale de poliţie ale ONU. Operaţia are ca obiectiv susţinerea şi dezvoltarea structurilor de poliţie ale ţării prin activităţi de monitorizare, asistenţă şi inspecţie in deplin acord cu practicile europene şi internaţionale.

• EUPAT – misiune de poliţie, lansată la 15 decembrie 2005, ce a urmat operaţiei PROXIMA din FRI a Macedoniei. Misiu-nea, prevăzută a avea o durată de şase luni, vizează asistenţă şi sprijin pentru dezvoltarea unei structuri de poliţie profesioniste, bazată pe standardele europene din domeniul poliţienesc.

• EUPOL COPPS – misiune de poliţie in teritoriile pales-tiniene, lansată la 1 ianuarie 2006, pe o perioadă iniţială de trei ani. Obiectivul operaţiei este sprijinirea autorităţilor şi Poliţiei Civile Palestiniene in vederea reformării sectorului de securita-te şi justiţie.

• EU Border Assistance Mission Rafah – misiune de moni-torizare a frontierei dintre Israel şi Palestina (punctul de trecere Rafah). Faza operaţională a misiunii a inceput la 30 noiembrie 2005 şi va avea o durată de un an.

• EUJUST LEX – misiune integrată de instaurare a statului de drept in Irak, lansată la 1 iulie 2005, la solicitarea guvernului de tranziţie. Operaţia, programată pe o perioadă de un an, are ca scop antrenarea integrată in domeniul conducerii şi drept penal


88

Valeriu Efremov

41

capacitate de acţiune autonomă, susţinută de forţe militare cre-dibile, mecanisme decizionale pentru folosirea lor şi pregătirea de a răspunde adecvat crizelor internaţionale fără a afecta ac-ţiunile NATO”. Această capacitate nu a putut fi pusă in practicămai devreme de anul 2003, cand UE a lansat patru operaţii sub auspiciile PESA – aşa-numitele misiuni “Petersberg” –, trei in Europa şi una in Africa:

• EUFOR CONCORDIA – prima operaţie militară lansată la 31 martie 2003 in FRI a Macedoniei, la cererea preşedintelui Boris Trajkovski, in scopul stabilizării şi implementării efective a Acordului de la Ohrid. Această operaţie a succedat misiunea de menţinere a păcii „Allied Harmony” a NATO. In această mi-siune, incheiată la 15 decembrie 2003, s-au folosit capabilităţi NATO.

• ARTEMIS – operaţie militară in R.D. Congo, lansată la 12 iunie 2003, in scopul stabilizării şi imbunătăţirii situaţiei umani-tare din Bunia. Misiunea s-a incheiat la 1 septembrie acelaşi an, fiind prima misiune sub comandă UE fără asistenţa NATO.

• EUPOL PROXIMA a UE in FRI a Macedoniei a inlocuit operaţia EUFOR CONCORDIA la 15 decembrie 2003. 21 Mi-siunea de poliţie a vizat monitorizarea, asistenţa şi antrenarea forţelor de poliţie macedonene pentru a lupta impotriva crimei organizate, precum şi promovarea standardelor poliţieneşti eu-ropene. Operaţia a fost finalizată la 14 decembrie 2005.

• EUJUST THEMIS – lansată la 16 iulie 2004 in Geor-gia, cu o durată de un an, a fost prima misiune de impunere a legii (rule of law mission) a UE. Operaţia a avut ca obiectiv sprijinirea autorităţilor pentru a face faţă proceselor de refor-mă, in special in sistemul judecătoresc. In ultimii ani, Uniunea Europeană s-a implicat in mult mai multe misiuni şi a devenit o parte importantă a eforturilor internaţionale de securizare şi re-construcţie a statelor şi regiunilor „turbulente”. UE desfăşoară,

La capitolul de venituri bugetare ultimul cuvînt îl are Consi-liul,

• Puterea de control democratic asupra Comisiei Europe-ne. Înainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul anali-zează în comisiile sale competenţa şi integritatea comisarilor desemnaţi (propuşi). Parlamentul poate aproba numirea mem-brilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de încredere. În afară de acestea, Parlamen-tul exercită un control politic prin Consiliul de Miniştri şi Con-siliul European, cu precădere în afara CE, acolo unde aceste instituţii au funcţii executive.

Comisia Europeană. Rolul şi funcţiileComisia europeana este organul executiv al Uniunii Euro-

pene, avînd rolul de a întocmi proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunităţilor Europene, independent de statele membre, avînd deci un caracter cu adevarat supranational. Co-misarii actioneaza exclusiv la dispoziţia Uniunii şi nu a ţărilor de origine. Comisarii sunt membri cu drepturi egale ai comisiei, reprezentînd de-ciziile luate pe principiul colegial. Durata unui mandat este de 5 ani, începutul şi sfîrşitul aces-tuia fiind corelate cu perioada José Manuel Durão Barrosolegislativă a Parlamentului European. Comisia Europeana este compusă la ora actuală din 27 de comisari, din care unul are funcţia de preşedinte al Comisiei Europene. Consiliul European îl nominalizează pentru fiecare noua comisie pe preşedinteleacesteia, după care se solicită acordul Parlamentului European. Preşedinte este Comisarul european José Manuel Durão Bar-roso.

Comisia Europeana îndeplineşte atribuţiile unui adevărat executiv, prefigurînd viitorul guvern european supranaţional.


42

Valeriu Efremov

87

Conform dispoziţiilor art. 155 Tratatul CE, în vederea asigurării funcţionarii şi dezvoltării pieţei comune.

Comisia îndeplineşte urmatoarele atribuţii: - veghează asupra aplicării dispoziţiilor Tratatului şi a dis-

poziţiilor adoptate de instituţii în virtutea tratatului (funcţia de supraveghetor);

- formulează recomandări sau avize asupra materiilor care fac obiectul tratatului (funcţia de iniţiativă şi control);

- are putere proprie de decizie proprie şi participă la formu-larea actelor Consiliului şi Parlamentului European (funcţie de decizie şi iniţiativă) ;

- exercită competenţele pe care Consiliul i le conferă (func-ţia de execuţie).

În afara atribuţiunilor menţionate mai sus, Comisia are competenţe şi în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor struc-turale comunitare.

Dreptul de iniţiativă legislativă la nivel comunitar revine în principal Comisiei Europene, în unele cazuri, cu titlu de ex-cepţie, revenind şi Consiliului Miniştrilor Uniunii Europene şi Parlamentului.

Curtea de Justiţie a UE. Tribunalul de prima instanţă (1988). Tribunalul funcţiei publice (2004).

De la crearea sa, în 1952, misiunea Curţii de Justiţie a Uni-unii Europene este de a garanta „respectarea legii în interpre-tarea şi aplicarea” tratatelor. În cadrul acestei misiuni, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene:

- controlează legalitatea actelor instituţiilor Uniunii Euro-pene;

- se asigură că statele membre îşi îndeplinesc obligaţiile rezultate din tratate şi

- interpretează dreptul Uniunii la solicitarea instanţelor naționale. Astfel, aceasta reprezintă autoritatea judiciară a Uni-

păcii şi a securităţii internaţionale, potrivit Cartei ONU, ar spori considerabil, adică pe măsura forţei sale economice şi demogra-fice. De la început trebuie menţionat că PESA nu implică creareaunei armate europene, ci ea evoluează de o manieră compatibilă şi coordonată cu Organizaţia Atlanticului de Nord. PESA poate însemna o specializare pe funcţii militare În acelaşi timp, PESA exclude orice formă de apărare teritorială. În 1987, cu ocazia „programului” de la Haga, ţările membre ale UEO recunoşteau că, de fapt, construcţia europeană va rămâne incompletă atâta timp cât ea nu priveşte securitatea şi apărarea. Consiliul Euro-pean de la Helsinki (decembrie 1999) a instaurat „obiectivul global”, adică puterea Uniunii de a desfăşura, într-un interval de 60 de zile şi în mai puţin de un an, până la 60.000 oameni. Astfel a fost creat “Eurocorpus”-ul . „Obiectivul global 2010” îşi pro-pune înainte de orice să adopte o serie de ameliorări cu scopul de a acoperi lacunele ivite în cadrul obiectivului de la Helsinki. Totodată, el introduce conceptul de „Grupări tactice”, inspirân-du-se dintr-o iniţiativă a Franţei, Germaniei şi Regatului Unit adoptată în aprilie 2003. Scopul acestei iniţiative este să pună la dispoziţia PESA o serie de forţe compuse fiecare din câte1.500 de oameni, putând fi desfăşurate într-un timp de 15 zileîn zone îndepărtate şi în special dificile. Aceste grupări în fine,în materie militară, o ultimă iniţiativă a fost adoptată în decem-brie 2004. Atunci, într-un consiliu informal, miniştrii Apărării din Franţa, Spania, Italia, Portugalia şi Ţările de Jos au propus crearea unei Forţe europene de jandarmerie de 3000 de bărbaţi şi femei, putând fi desfăşurată în străinătate în 30 de zile.

Misiunile Uniunii Europene de gestionare a crizelorÎncepand cu Summit-ul de la Saint Malo din decembrie

1998, UE şi-a manifestat disponibilitatea de a desfăşura auto-nom misiuni de gestionare a crizelor. In iulie 1999, la Cologne, Consiliul European decidea că “Uniunea trebuie să dispună de


86

Valeriu Efremov

43

păcii şi a securităţii internaţionale, potrivit Cartei ONU, ar spori considerabil, adică pe măsura forţei sale economice şi demogra-fice. De la început trebuie menţionat că PESA nu implică creareaunei armate europene, ci ea evoluează de o manieră compatibilă şi coordonată cu Organizaţia Atlanticului de Nord. PESA poate însemna o specializare pe funcţii militare În acelaşi timp, PESA exclude orice formă de apărare teritorială. Funcţie a NATO. În 1987, cu ocazia „programului” de la Haga, ţările membre ale UEO recunoşteau că, de fapt, construcţia europeană va rămâne incompletă atâta timp cât ea nu priveşte securitatea şi apărarea. Consiliul European de la Helsinki (decembrie 1999) a instaurat „Obiectivul global”, adică puterea Uniunii de a desfăşura, într-un interval de 60 de zile şi în mai puţin de un an, până la 60.000 oameni. „Obiectivul global 2010” îşi propune înainte de orice să adopte o serie de ameliorări cu scopul de a acoperi lacunele ivite în cadrul obiectivului de la Helsinki. Totodată, el introduce conceptul de „Grupări tactice”, inspirându-se dintr-o iniţiativă a Franţei, Germaniei şi Regatului Unit adoptată în aprilie 2003. Scopul acestei iniţiative este să pună la dispoziţia PESA o serie de forţe compuse fiecare din câte 1.500 de oameni, putând fidesfăşurate într-un timp de 15 zile în zone îndepărtate şi în spe-cial dificile. Aceste grupări în fine, în materie militară, o ultimăiniţiativă a fost adoptată în decembrie 2004. Atunci, într-un con-siliu informal, miniştrii Apărării din Franţa, Spania, Italia, Por-tugalia şi Ţările de Jos au propus crearea unei Forţe europene de jandarmerie de 3000 de bărbaţi şi femei, putând fi desfăşurată înstrăinătate în 30 de zile.

“Eurocorpus”- ul. Scopul creării. Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA) are

drept obiectiv să permită Uniunii dezvoltarea capacităţilor sale civile şi militare de gestionare a crizelor şi prevenire a conflic-telor la nivel internaţional. Astfel, contribuţia sa la menţinerea

unii Europene şi, în colaborare cu instanţele din statele membre, asigură aplicarea şi interpretarea uniformă a dreptului Uniunii.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, al cărei sediu este la Luxemburg, este compusă din trei instanţe:

Curtea de Justiţie, Tribunalul de primă instanţă (creat în 1988) şi Tribunalul Funcţiei Publice (creat în 2004).

De la crearea acestora, au fost pronunțate de către cele trei instanţe aproximativ 15 000 de hotărâri. Tribunalul de Primă In-stanţă este compus din cel puţin un judecător pentru fiecare statmembru (27 în 2007). Judecătorii sunt numiţi de comun acord de către guvernele statelor membre pentru un mandat de 6 ani care poate fi reînnoit. Judecătorii îl aleg dintre ei pe preşedinteleTribunalului pentru o perioadă de trei ani. Aceştia numesc un grefier pentru o perioadă de 6 ani. Tribunalul Funcţiei Publicea Uniunii Europene este compus din şapte judecători numiţi de Consiliu pentru o perioadă de şase ani care poate fi reînnoită,după ce se face apel la candidaturi şi după obţinerea avizului unui comitet format din şapte personalităţi alese dintre foşti membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului şi dintre jurişti a căror competenţă este notorie.

Banca Centrală Europeană (BCE) Este banca centrală a Uniunii Europene, cu funcția de ad-

ministrare a politicii monetare în cele 16 ţări care folosesc euro ca monedă (Uniunea Monetară Europeană). Își are sediul în Frankfurt am Main. Banca a fost înfiinţată la 1 iunie 1998.

Funcţii: • Distribuţia şi supravegherea stabilităţii monedei Euro• Definirea politicii europene a intereselor şi controlul re-

zervelor de bani • Cooperarea cu băncile naţionale Funcţiile BCE sunt

menţionate în Tratatul de la Maastricht. Pentru a putea să lu-creze eficient, BCE nu are voie să depindă de puterea politică,


44

Valeriu Efremov

85

o chestiune pe care criticii o aduc deseori în discuţie. BCE a fost creată după modelul Băncii Federale Germane Deutsche Bundesbank. BCE şi sistemul de bănci centrale europene în an-samblu, care include şi băncile centrale din toate statele Uniunii Europene, au primit sarcina de a menţine stabilitatea preţurilor şi de a asigura credibilitatea monedei unice. Euro, moneda uni-că europeană, a fost lansată în ianuarie 1999.

Organe: Consiliului Guvernatorilor BCE este alcătuit din membri ai consiliului director plus guvernatorii băncilor na-ţionale ce fac parte din zona euro. Este cel mai important organ de decizie al BCE. Consiliul Director BCE este ales la fiecare8 ani şi este format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi alţi patru membri. Astfel, statele mici nu sunt reprezentate în consi-liul director. La începerea lucărilor pe 1 ianuarie 1999 olandezul Wim Duisenberg a fost ales preşedinte. El a fost înlocuit la 1 noiembrie 2003 de francezul Jean-Claude Trichet. Consiliul di-rector decide ocupațiile BCE şi este ales la recomandarea con-siliului BCE.

Banca Europeană de Investiţii (engleză: European Invest-ment Bank, franceză: Banque Européenne d’Investissement) este instituţia financiară a Uniunii Europene (UE), înfiinţată în1958 prin Tratatul de la Roma, ce se implică alături de alte in-stituţii bancare, în finanţarea programelor de investiţii care suntconforme cu obiectivele economice stabilite de UE şi care ser-vesc intereselor europene comune. Are sediul în Luxemburg.

Banca Europeană de Investiţii (BEI) este un institut de finanţare al Uniunii Europene. Prin promovarea unei dezvol-tări echilibrate a întregului spaţiu comunitar BEI contribuie la coeziunea economică, socială şi teritorială a UE. BEI, ai cărui acţionari sunt cele 27 de state membre ale UE, este condusă de Consiliul Guvernatorilor, alcătuit din cei 27 de miniştri de finanţe. BEI are personalitate juridică şi autonomie financiară,

la momentul potrivit », a unei apãrãri europene comune. UEO îsi desfasoară activitatea în conformitate cu declaraţiile politice adoptate la Maastricht (10 decembrie 1991) şi la Petersberg (19 iunie 1992); documentele stabilesc rolul Organizaţiei şi condi-ţiile de admitere a noi membri, precum şi competenşele militare ale UEO şi situatiţile în care poate face apel la forţele armate convenţionale ale statelor membre. Astfel, „unitaţile militare ale statelor membre ale UEO, acţionînd sub autoritatea UEO, pot fi folosite pentru :

•misiuni umanitare şi de salvare;•operatiuni de menţinere a pacii ; • misiuni cu forţe de luptă; •pentru gestiunea crizelor;•inclusiv pentru impunerea pacii . Aceste tipuri de misiuni au fost denumite „Misiuni Pe-

tersberg”. UEO nu dispune de forţe militare proprii. În cazul în care

se cere intervenţia Organizaţiei, aceasta foloseşte infrastructura NATO, cu acordul Consiliului Atlanticului de Nord. Între cele doua organizaţii au fost convenite aranjamente speciale prin care Alianta Nord-Atlantică pune la dispoziţia UEO instrumentele sale militare (atunci când NATO nu intervine în mod direct). În anul 1993, la şedinţa statelor-membre ale UEO a fost înaintată propunerea de a unifica posibilităţile militare ale statelor-mem-bre şi a folosi „misiunile de tip Petersberg”, completate cu lupta împotriva terorismului.

Conceptul Uniunii Europene de „Grupări tactice”. For-ţa de Reacţie Rapidă a Uniunii Europene

Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA) are drept obiectiv să permită Uniunii dezvoltarea capacităţilor sale civile şi militare de gestionare a crizelor şi prevenire a conflic-telor la nivel internaţional. Astfel, contribuţia sa la menţinerea


84

Valeriu Efremov

45

din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte impactul, coerenţa şi vi-zibilitatea acţiunii externe a UE. Funcţia de Înalt Reprezen-tant nu creează noi puteri, ci simplifică acţiunea externă a UE,eliminând suprapunerile şi confuziile. Înaltul Reprezentant ia măsuri în domeniul politicii externe, pe baza deciziilor adoptate în unanimitate de cele 27 de state membre ale UE, iar rolul său este de a completa, nu de a înlocui politica externă sau efortu-rile diplomatice ale statelor membre. Noul Serviciu european pentru acţiune externă va oferi Înaltului Reprezentant sprijinul necesar. Acest serviciu şi-a început activitate de la 1 decembrie 2010. Ministerul de externe dispune şi de un corp diplomatic destul de mare - circa 7000 de diplomaţi, dintre care peste 136 vor reprezenta UE în diferite ţări. În discuţie se află şi conceptulnoii strategei a securităţii europene propus de Federaţia Rusă. În politica externă şi de securitate a UE nu este o dublare după Tratataul de la Lisabona. La probleme de mai puţină importanţă internaţională sunt prezenţi la întrunirile internaţionale locţiito-rii Înaltului Rprezentant pentru politică externă şi de securitate.

Declaraţia de la Petersberg (Germania 1992). „Misiu-nile de tip Petersberg”.

Declaraţia de la Petersberg (Germania), din 19.06.1992, constituie un element esenţial al voinţei de a dezvolta Uniu-nea Europei Occidentale (UEO), ca braţ înarmat al Uniunii Eu-ropene şi pilon european al NATO. Declaraţia Consiliului de Miniştri al UEO prevedea cã în viitor aceastã organizaţie va putea îndeplini, sub egida ONU sau în colaborare cu OSCE, misiuni umanitare dar şi de menţinere şi restabilire a pãcii (ceea ce astãzi numim « misiuni de tip Petersberg »). În acest scop, a fost creatã o celulã de planificare militarã pentru pregãtireaoperaţiunilor. Conţinutul esenţial al Declaraţiei de la Peterberg îl regãsim în Tratatul de la Maastricht, care stabileşte obiectivul creãrii unei politici europene comune în materie de apãrare şi, «

avînd rolul de a prelua finanţarea pe termen lung a unor proiec-te concrete, a căror viabilitate economică tehnică, ecologică şi financiară este garantată. Resursele necesare pentru acordareaîmprumuturilor provin în mare parte din obligaţiuni plasate pe pieţele de capital; BEI dispune însă şi de resurse proprii. În pe-rioada 1994-1999 activităţile BEI s-au axat în mare parte pe următoarele sectoare: transporturi, telecomunicaţii, energie, apă, învăţământ.

În urma apelului lansat de Consiliul European la Lisabo-na pentru sprijinirea mai puternică a IMM-urilor s-a înfiinţatGrupul bancar EIB, alcătuit din EIB şi Fondul European de Investiţii (FEI), cu scopul creşterii competitivităţii economiei europene. În cadrul iniţiativei “Inovaţia 2000” banca promo-vează spiritul antreprenorial şi inventiv şi dezvoltarea resurselor umane cu credite pe termen mediu acordate IMM-urilor, garan-ţii bancare şi disponibilizarea capitalului de risc. În afara UE banca susţine strategiile de aderare ale ţărilor candidate şi ale celor din vestul peninsulei balcanice. Banca aplică de asemenea aspectele de natură financiară prevăzute în tratatele încheiate încadrul politicii europene de colaborare cu ţările în curs de dez-voltare. În acest context, banca desfăşoară activităţi în spaţiul mediteranean şi în ţările din Africa, Caraibe şi Pacific (stateleACP).

Fondul European de Investiţii (FEI) a fost creat în 1994 pentru a susţine întreprinderile mici. Acţionarul său majoritar este Banca Europeană de Investiţii, alături de care formează ,,Grupul BEI’’ FEI oferă capital de risc pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), în special pentru societăţile recent înfiinţate şi pentru cele cu orientare tehnologică. De asemenea,furnizează garanţii instituţiilor financiare (de exemplu băncilor)pentru a acoperi împrumuturile acordate IMM-urilor. FEI nu este o instituţie creditoare: Fondul nu acordă credite sau sub-


46

Valeriu Efremov

83

venţii şi nici nu investeşte direct în vreo societate. În schimb, acţionează prin bănci şi alţi intermediari financiari, folosind fiepropriile fonduri, fie pe cele care îi sunt încredinţate de BEIsau de Uniunea Europeană. Fondul este activ în statele membre ale Uniunii Europene şi în Croaţia, Turcia şi în trei state AELS (Islanda, Liechtenstein şi Norvegia).

Curtea Europeană de ConturiInstituită în 1997, examinează legitimitatea şi regularitatea

intrărilor şi ieşirilor din Uniunea Europeană şi supraveghează gestiunea financiară sănătoasă a bugetului UE.

Curtea de conturi este compusă de un cetăţean pentru fie-care stat membru, numit de Consiliul Uniunii Europene cu un mandat de şase ani, care poate fi înnoit. Din 1 ianuarie, 2007Curtea este compusă din 27 de membri; din motive de eficienţă,Curtea poate institui secţiuni în interiorul ei, cu un număr redus de membri, pentru a adopta anumite categorii de relaţii şi păre-ri.

Membrii îşi desemnează preşedintele Curţii, care rămâne în post timp de trei ani.

Instituţiile consultative ale UE. Comitetul Economic şi Social European (CESE)

Înfiinţat în 1957 prin Tratatul de la Roma, Comitetul Eco-nomic şi Social European (CESE) este un organ consultativ care le furnizează reprezentanţilor grupurilor de interese din Europa, precum organizaţiile patronale şi sindicatele, şi altor organisme ale „societăţii civile organizate”, precum asociaţiile de consu-matori, o platformă formală pentru exprimarea punctelor lor de vedere asupra problemelor UE. Avizele Comitetului sunt trans-mise Consiliului de Miniştri, Comisiei şi Parlamentului Euro-pean. CESE este o punte între Uniune şi cetăţenii săi, promo-vând o societate mai activă, mai receptivă şi, prin urmare, mai democratică în Europa. Se impune consultarea Comitetului îna-

zintă UE pe probleme Politicii Europene de Securitate Comună. Interacţionează cu Parlamentul European. Este responsabil de desfăşurarea acţiunilor comune. Consiliul European stabileşte liniile directoare pentru PESC. Informarea reciprocă. consiliul European stabileşte cu Consiliul de Miniştri UE acţiuni comu-ne şi decizii comune. A fost creat Comitetul reprezentanţilor permanenţi care lucrează în comun cu Consiliul de Miniştri. Este creat şi un Comitet Politic care urmăreşte permanent dup situaţia internaţională.

PESC/PESA după Tratatul de la AmsterdamCadrul instituţional: Secretarul general sprigină Consiliul.

Organ de planificare strategică. Competenţa în cea ce priveşteliniile directoare deţinută de Consiliul European pentru Uniu-nea Occidentală Europeană. Deciziile în baza votului majori-tăţii. Instrumente: Apariţia noului instrument al “Strategiei Co-mune Europene”. Delimitarea mai precisă a instrumentelor deja existente. Politica de securitate/apărare:

1. Includerea “misiunilor de tip Petersberg”.2.Uniunea Europeană Occidentală devine parte integrantă

a UE.3. Pentru integrarea deplină a Uniunii Europene Occidenta-

le nu mai este nevoie de modificarea Tratatului. PESC / PESA în contextul Tratatului de la Lisabona

(2007) Tratataul de la Lisabona a întrodus noi modificări instu-

tuţionale. În conformitate cu acest Tratat UE devine persoană juridică unică. Din 01 decembrie 2009 este întrodusă funcţia de Preşedinte a UE. Este întrodusă funcţia de Înalt Reprezentant al UE pentru afaceri externe şi politica de securitate. Putem afir-ma că este creat un Minister al afacerilor externe al UE. Numi-rea unui Înalt Reprezentant al Uniunii (Tratatul de la Lisabona) pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este şi unul


82

Valeriu Efremov

47

Securitate Comună (PESC), inclusiv de Securitate şi de Apărare Comună (CSDP). Institutul acoperă relaţiile dintre UE şi SUA, Balcanii de Vest, Africa, Marea Mediterană, Orientul Mijlociu / Golfului, Rusia, Politica de Vecinătate de Est şi Asia, precum şi domeniile tematice ale luptei împotriva terorismului, dezarmare şi non-proliferare, prevenirea conflictelor şi gestionarea situaţii-lor de criză, de dezvoltare şi guvernare, precum şi extindere a UE. ISSUE a fost a fost inaugurat la data de 1 ianuarie 2002 în locul Institutului pentru Studii de Securitate a UEO (înfiinţat îniulie 1990). Rolul forţelor Armate a UE

Structura preventivă a FA ale UE: - 100 mii efectiv; - 400 de avioane militare; - 100 corabii maritime militare Scopul: - efectuarea operatiunilor de mentinere a pacii; - efectuarea misiunilor umanitare. Totodata, a fost recunoscută prerogativa ONU de a lua decizia de participare în operatiuni de menţinere a păcii şi respectiv, dreptul „primului refuz NATO”. Deşi for-ţele de reacţie rapidă au fost prima iniţiativa militară europea-nă comună, ele erau departe de formarea unei armate comune. Formarea Fortelor Armate ale UE are un rol deosebit de im-portant pentru intreaga Europa. La prima etapa de dezvoltare, rolul de baza, privind activitatea forţelor armate ale UE este: - acordarea ajutorului umanitar in urma cataclizmelor natura-le (incendii, alunecari de pamint, ploi torentiale, inundatiilor si altele); - acivitatea de mentinere a pacii,in cazul de izbucnire a conflictelor militare; - supravegere asupra teritoriului, - in scopde mentinere a pacii si preintimpinarea crizelor. Intr-un anumit sens, Fortele Armate ale UE, capata statut de alternativa fortelor militare ONU.

PESC/PESA în Tratatzul de la Maastricht Are un prezidiu care se schimbă de două ori pe an. Repre-

inte de adoptarea unor decizii de politică economică şi socială, regională şi de mediu. Comitetul îndeplineşte un rol esenţial în procesul decizional din cadrul Uniunii. CESE are 344 de mem-bri – numărul membrilor din fiecare stat membru nu reprezin-tă neapărat mărimea populaţiei din ţara respectivă. Membrii sunt numiţi de guvernele UE, dar beneficiază de independenţăpolitică totală. Ei sunt numiţi pentru un mandat de patru ani care poate fi reînnoit. Comitetul se reuneşte în adunare plenară,iar discuţiile comitetului sunt pregătite de şase subcomitete de-numite „secţiuni”, fiecare ocupându-se de domenii de politicăspecifice. Comitetul îşi alege preşedintele şi doi vicepreşedinţipentru un mandat de doi ani.

Comitetul Economic şi Social European îndeplineşte trei roluri principale:

- asigură consultanţă pentru Parlamentul European, Consi-liul Uniunii Europene şi Comisia Europeană, la solicitarea aces-tora sau la iniţiativa Comitetului;

- încurajează societatea civilă să se implice în mai mare măsură în procesul de elaborare a politicilor publice la nivelul UE;

- susţine rolul societăţii civile în statele nemembre UE şi contribuie la înfiinţarea structurilor consultative.

Membrii CESE îşi desfăşoară activitatea preponderent în ţările lor de origine şi formează trei grupuri care reprezintă an-gajatorii, angajaţii şi diferite alte interese economice şi sociale.

Grupul Angajatorilor are membri din sectorul industrial public şi privat, întreprinderi mici şi mijlocii, camere de comerţ, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, sectorul bancar şi al asigură-rilor, transport şi agricultură.

Grupul Salariaţilor reprezintă toate categoriile de anga-jaţi, de la muncitori necalificaţi la directori executivi. Membriigrupului provin din sindicatele naţionale.


48

Valeriu Efremov

81

Grupul Activităţi diverse reprezintă organizaţiile neguver-namentale (ONG), organizaţiile de agricultori, întreprinderile mici, atelierele şi profesiile meşteşugăreşti, cooperativele şi asociaţiile nonprofit, organizaţiile de consumatori şi de protec-ţia mediului, comunităţile ştiinţifice şi academice şi asociaţiilecare reprezintă familia şi persoanele cu dizabilităţi.

Comitetul Regiunilor (CoR)A fost înfiinţat în 1994 prin Tratatul de instituire a Uniunii

Europene. Este un organ consultativ alcătuit din reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale europene. Se impune consul-tarea CoR înainte de adoptarea unor decizii la nivelul UE în domenii precum politica regională, mediul, cultura, educaţia şi transportul – care sunt, fără excepţie, domenii de interes local şi regional. Comitetul are 344 de membri. Numărul de membri din fiecare stat membru UE reflectă cu aproximaţie mărimea po-pulaţiei ţării respective. Membrii Comitetului sunt membri aleşi sau factori de decizie în cadrul autorităţilor locale sau regionale din regiunea din care provin. Ei sunt nominalizaţi pentru Co-mitet de către guvernele naţionale şi sunt numiţi de Consiliul Uniunii Europene pentru patru ani. Mandatul lor poate fi reîn-noit. Preşedintele CoR este ales pentru un mandat de doi ani dintre membrii comitetului. Rolul Comitetului Regiunilor este de a prezenta punctele de vedere locale şi regionale cu privire la legislaţia UE. În acest sens, comitetul emite rapoarte sau „avi-ze” cu privire la propunerile Comisiei. Comisia şi Consiliul au obligaţia de a consulta CoR înainte de adoptarea unor decizii la nivel UE în probleme care sunt de interes pentru guvernul lo-cal şi regional. Comisia, Consiliul şi Parlamentul European au libertatea de a se consulta cu CoR şi în alte probleme. În ceea ce priveşte Comitetul, acesta poate adopta avize din proprie ini-ţiativă şi le poate prezenta Comisiei, Consiliului şi Parlamentu-lui. În fiecare an, Comitetul Regiunilor se întruneşte în cinci

Forţa de Jandarmerie Europeană Forţa de Jandarme-rie Europeană (EUROGENDFOR sau FEG)

A fost lansat printr-un acord, în 2006, între cinci membri ai Uniunii Europene: Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi Ţările de Jos. Scopul acestuia este crearea unei forţe de intervenţie euro-peană, care va militariza de poliţie (alias un jandarmeriei), func-ţiile şi se specializeze în gestionarea crizelor. Mai multe ţări li se va permite să se alăture în viitor. FEG se bazează în Vicenza, Italia, în nord-est, şi are un nucleu de 800-900 de membri gata de a disloca în termen de 30 de zile. Acest lucru include ele-mente din Jandarmeriei Franceze, carabinieri italiană, olandeză Royal Marechaussee, portugheză Naţional Gărzii Republicane, Jandarmeria Română şi Garda de civil spaniol. O suplimentare de întăriri 2300 vor fi disponibile în regim de aşteptare. La datade 23 ianuarie 2006, FEG a fost inaugurat oficial în timpul uneiceremonii militare în Chinotto Gen barăci din Vicenza. FEG a fost declarat pe deplin operaţional la 20 iulie 2006. Membru este Polonia şi Romînia.

Institutul pentru Studii de SecuritateInstitutul pentru Studii de Securitate a Uniunii Europene

(ISSUE) îşi are sediul la Paris. Este o agenţie constituită con-stituită în contextul realizării Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC). Obiectivele sale sunt de a elabora o cultură comună de securitate pentru UE, contribuie la dezvoltarea şi proiectul PESC, precum şi de a îmbogăţi dezbaterile strategice din Europa. ISSUE este o agenţie autonomă cu deplină liber-tate intelectuală. Fiind creerul agenţii, cercetează probleme de securitate relevante pentru UE şi oferă un forum de dezbatere. În calitatea sa de o agenţie UE, de asemenea, propune analize pentru Înaltul Reprezentant Catherine Ashton. ISSUE este un partener din reţeaua Colegiului European de Securitate şi Apă-rare. ISSUE cercetează subiecte legate de Politica Externă şi de


80

Valeriu Efremov

49

deplinită „în mod explicit, dar nu exclusiv” sub mandatul Con-siliului de Securitate al ONU. Este de aşteptat ca apoi, în sta-diul următor, operaţia să fie preluată de participanţii la misiunilede menţinere a păcii din ţările africane sau din alte ţări. Totuşi, această strategie de a furniza rapid o soluţie reparatorie şi de a delega apoi responsabilitatea pe term en lung a construirii păcii este dificil de pus în practică. Nu este clar de ce Grupurile Tac-tice de Luptă ar urma să fie pachetele de forte adecvate pentruastfel de misiuni. Forţele de intrare în teatru nu vor fi atât derapide, în special având în vedere slăbiciunile Uniunii Europe-ne în privinţa transportului strategic. Ieşirea din teatru ar putea fi întârziată mai multe luni şi este probabil ca Uniunea Afri-cană să nu reuşească să furnizeze, ulterior, îndeajuns de mulţi participanţi la misiunea de menţinere a păcii. Astăzi în Congo, misiunea ONU are aproximativ 16.000 de oameni, ceea ce o face să fie cea mai mare dintre operaţiile de menţinere a păciiale acestei organizaţii. în plus, consensul în Europa privind asu-marea unui rol mai mare al europenilor în Africa este limitat, aşa cum a demonstrat-o neechivoc indiferenţa acestora faţă de evenimentele din Darfur. In pofida acestui fapt, Grupuri Tacticede Luptă de 1.500 de militari, inclusiv elemente de sprijin şi de sprijinul serviciilor, reprezintă un pachet de forţe mai flexibil,capabil să execute operaţii de intensitate sporită. Dislocabile în maxim cinci zile, acestea vor fi complet încadrate cu personal,echipate şi instruite şi vor avea mijloace de transport strategic adecvate. Statele membre s-au angajat să furnizeze 13 astfel de Grupuri Tactice de Luptă până în 2007, dintre care nouă vor fimultinaţionale, incluzând şi un contingent non-UE norvegian. Această nouă ţintă de aproape 20.000 de oameni - o treime din obiectivul final - parc mai uşor de atins, dar eficienţa sa realădepinde de transformarea forţelor europene

sesiuni plenare în care defineşte politica generală a comitetuluişi adoptă avize. Există şase „comisii” care examinează diferite domenii de politică şi pregătesc avizele care urmează să fie dez-bătute în sesiunile plenare.

- Comisia pentru politici de coeziune teritorială (CO-TER),

- Comisia pentru politică socială și economică (ECOS), - Comisia pentru dezvoltare durabilă (DEVE), -Comisia pentru cultură și educaţie (EDUC),-Comisia pentru afeceri constituţionale şi guvernare euro-

peană (CONST), - Comisia pentru relaţii externe şi cooperare descentraliza-

tă (RELEX). Organizaţiile specializate ale Uniunii Europene (me-

diatorul european – Ombudsman-ul. Ombudsman-ul în Republica Moldova. Controlul european pentru protecţia

datelor) Uniunea Europeană include şi o serie de organisme speciali-

zate: Mediatorul european ( sau Ombudsmanul european). OM-BUDSMÁN (în ţările scandinave) personalitate independentă care are sarcina să examineze plângerile cetăţenilor împotriva administraţiei. Instituţia Ombudsmanului (mediatorului), s-a statuat după primul război mondial în multe state, avînd la bază modelul suedez, consfinţit constituţional în anul 1809. Statelerespective au introdus modelul suedez în ordinea lor juridică, dar profund modificat, cu forme şi variante diverse privind de-numirea, componenţa, competenţa, durata mandatului etc. Po-ziţia de Ombudsman European a fost înfiinţată prin Tratatulde instituire a Uniunii Europene (Maastricht) în 1992. Om-budsmanul acţionează ca intermediar între cetăţean şi autorităţi-le UE. El are dreptul de a primi şi investiga plângerile trimise de cetăţenii, companiile şi organizaţiile din UE şi de orice persoană


50

Valeriu Efremov

79

cu domiciliul sau sediul într-un stat membru UE. Ombudsmanul este ales de Parlamentul European pentru un mandat de cin-ci ani, care poate fi reînnoit; coincide cu mandatul legislatival Parlamentului. Nikiforos Diamandouros a preluat postul de Ombudsman European în aprilie 2003 şi a fost reales în ianua-rie 2005 pentru un mandat de cinci ani. Ombudsmanul inves-tighează „administrarea defectuoasă” la nivelul instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene. „Administrarea defectuoasă” înseamnă administrare incorectă sau incompletă – cu alte cuvin-te, o instituţie nu acţionează în conformitate cu legislaţia sau nu respectă principiile de bună administrare sau încalcă drepturile omului. Iată câteva exemple: nedreptate; discriminare; abuz de putere; necomunicarea sau refuzul de a comunica informaţii; în-târzieri nejustificate; proceduri incorecte. Ombudsmanul începeinvestigaţiile ca urmare a unei plângeri primite sau din proprie iniţiativă. El îşi desfăşoară activitatea independent şi imparţial. Ombudsmanul nu solicită şi nu primeşte instrucţiuni de la ni-ciun guvern sau organizaţie. Instituţia Ombudsmanului (media-torului), s-a statuat după primul război mondial în multe state, avînd la bază modelul suedez, consfinţit constituţional în anul1809. Statele respective au introdus modelul suedez în ordinea lor juridică, dar profund modificat, cu forme şi variante diverseprivind denumirea, componenţa, competenţa, durata manda-tului etc - Avocat parlamentar în Republica Moldova (Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova).

Controlor European pentru Protecţia Datelor (CEPD) Poziţia de CEPD a fost creată în 2001.

Responsabilităţile CEPD sunt să se asigure că instituţiile şi organismele UE respectă dreptul la intimitate al cetăţenilor atunci când prelucrează datele cu caracter personal. Atunci când prelucrează date cu caracter personal despre o persoană care poate fi identificată, instituţiile şi organismele UE au obligaţia

directorate: Consiliul de Conducere. Şeful EDA este Înaltul Re-prezentant al PESC şi va prezida întrunirile EDA.Şeful execu-tiv este în acelaşi timp şi şeful staff-ului permanent.Directoratul Dezvoltare Capabilităţi are ca sarcină stabilirea necesarului de capabilităţi pentru realizarea PESC, conduce procesul de ge-nerare a proiectelor prioritare, stabileşte criteriile calitative ale capabilităţilor şi dezvoltă procese de evaluare a capabilităţilor.Directoratul pentru Industrie şi Piaţă din domeniul apărării ana-lizează şi evaluează dezvoltarea bazei tehnologice şi industriale de apărare şi a pieţei europene de echipamente din domeniul de apărare.Directoratul Servicii Administrative Comune asigură consilierea juridică precum şi serviciile din administraţie (per-sonal, relaţii contractuale, infrastructură, securitate, registratu-ră).Staff-ul EDA este constituit din personal selectat pe baza testării competenţelor individuale şi este condus de către şeful executiv, fiind organizat în unităţi funcţionale, stabilite de şefulEDA şi aprobate de Consiliul de Conducere.Staff-ul permanent se constituie din:

- personalul obişnuit, recrutat direct de EDA, prin contrac-te pe termen definit, selectat din statele membre, prezente înEDA;

- oficialităţi ale Comunităţii, acreditate de EDA pe termenlimitat pentru îndeplinirea unor obiective şi proiecte specifice;

- experţi naţionali ai statelor membre rezente în EDA, acre-ditaţi pentru obiective şi proiecte specifice.

Grupurile de luptă ale UE.Uniunea Europeană a andorsat în noiembrie 2004 concep-

tul Grupurilor Tactice de Luptă. Această iniţiativă este rezulta-tul direct al experienţei dobândite în operaţia Artemis din Repu-blica Democrată Congo în 2003. Conceptul Grupurilor Tactice de Luptă se bazează pe o capabilitate „rapid-în, rapid-afară” de a restabili ordinea, în special în Africa, care ar urma să fie în-


78

Valeriu Efremov

51

strategică pentru Înaltul Reprezentant, rapoarte Uniunii Eu-ropeane, Comitetului Militar (EUMC).Este un organism in-terguvernamental al Consiliului format din şefi de stat major.Principala sa misiune este de a efectua “avertizarea timpurie, evaluarea situaţiilor şi planificarea strategică pentru misiuni detip Petersberg” şi să pună în aplicare misiuni CSDP , cum ar fiEUFOR Althea şi alte misiuni militare a Uniunii Europene în Ciad / RCA şi Congo DR. EUMS actual este format din 200 de persoane militare şi civile.

Agenţia Europeană de Apărare(EDA - European De-fence Agency)

Pentru a sprijini statele membre în efortul lor de îmbună-tăţire a capabilităţilor de apărare a Europei, în conformitate cu PESA, aşa cum este în prezent şi cum va evolua în viitor, prin decizia Consiliul Uniunii europene, la data de 12.07.2004, s-a înfiinţat Agenţia Europeană de Apărare (EDA - European De-fence Agency).Prin înfiinţarea acestei agenţii, se poate contribuila dezvoltarea capabilităţilor de apărare în domeniul manage-mentului crizelor; promovarea şi intensificarea cooperării euro-pene în domeniul armamentelor; întărirea bazei tehnologice şi industriale europene pentru apărare(DTIB - Defence Technolo-gical and Industrial Basis);;crearea unei pieţe europeane pentru echipamente de apărare competitive.şi la promovarea cercetării în domeniul apărării în colaborare cu activităţile de cercetare ale Comunităţii UE.Funcţiunile de bază ale EDA constau în dez-voltarea capabilităţilor de apărare în domeniul managementului crizei; promovarea şi întărirea cooperării europene în domeniul armamentelor; contribuţia la întărirea DTIB în vederea creării unei pieţe europene competitive pentru echipament de apărare şi în dezvoltarea cercetării si tehnologiilor europene în dome-niul apărării.

EDA are în structura sa un Consiliu de Conducere şi cinci

de a respecta dreptul la intimitate al persoanei în cauză. CEPD se asigură că acest lucru se întâmplă. „Prelucrarea” implică acti-vităţi cum sunt colectarea datelor, înregistrarea şi arhivarea lor, identificarea lor în vederea consultării, transmiterea şi furniza-rea lor către alte persoane, precum şi blocarea, ştergerea sau distrugerea lor. Există reguli stricte cu privire la intimitate care se aplică acestor activităţi. De exemplu, în general, instituţiile şi organismele UE nu au permisiunea de a prelucra datele cu ca-racter personal care comuincă informaţii despre originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofi-ce sau calitatea de membru al unui sindicat. CEPD lucrează cu funcţionarii cu atribuţii de protejare a datelor în fiecare instituţiesau organism UE pentru a se asigura că se aplică regulile cu privire la intimitate.

Agenţiile comunitare ale UE Au fost create 16 instituţii comunitare: Agenţia Europeană

pentru Medicamente (EMEA); Agenţia Europeană pentru Me-diu (EEA); Agenţia Europeană pentru Reconstrucţie (EAR); Agenţia Europeană pentru Securitate şi Sănătate la Locul de Muncă (OSHA); Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţele-lor şi a Informaţiei (ENISA); Agenţia Europeană pentru Sigu-ranţă Maritimă (AESM); Agenţia Europeană pentru Siguranţă Aeriană (AESA); Autoritatea Europeană pentru Securitate Ali-mentară (EFSA); Centrul de Traduceri pentru Instituţiile Uniu-nii Europene; Centrul European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri (EMCDDA); Centrul European de Monitorizare a Rasismului şi Xenofobiei (EUMC); Centrul European pentru Formare Profesională (CEDEFOP); Fundaţia Europeană pentru Formare Profesională (ETF); Fundaţia Eu-ropeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Muncă şi Viaţă; Oficiul Comunitar pentru Varietăţi Vegetale (CPVO); Oficiulpentru Armonizare în Piaţa


52

Valeriu Efremov

77

Etape istorice importante ale UE1951: instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi

Oţelului de către cei şase membri fondatori ( Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda Luxemburg )

1957: Tratatul de la Roma instituie o piaţă comună 1973: comunitatea se extinde (numără acum nouă state

membre) şi dezvoltă politici comune (aderă Danemarca, Irlan-da, Marea Britanie)

1979: primele alegeri prin vot universal direct pentru Par-lamentul European

1981: prima extindere în spaţiul mediteranean (Grtecia) 1993: realizarea pieţei unice (Tratatul de la Maastricht). 1993,01 noembrie: Tratatul de la Maastricht instituie Uniu-

nea Europeană 1995: UE se extinde la 15 membri (aderă Ausria, Finlanda,

Suedia) 2004, 1 mai: 10 ţări noi aderă la UE (Cipru, Estonia, Leto-

nia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi un-garia)

2007: Romînia şi Bulgaria devin membri a UE 2007 – 13 decembrie Tratatul de la Lisabona (în vigoare

din 01 decembrie 2009. UE – personalitate juridică unică. Este ales preşedin-

tele UE. Are loc modernizarea UE) Politica Europeană de Vecinătate (PEV). Istoricul. Sco-

pul. Republica Moldova în contextul PEV Planul de Acţiuni

Uniunea Europeană – Republica Moldova a apărut in cadrul Po-liticii Europene de Vecinătate (PEV) a Uniunii Europene. Pen-tru a inţelege mai bine obiectivele şi contextul apariţiei PA, vom examina in cele ce urmează originile,obiectivele şi modalităţile

•Agenţia Europeană de Apărare; •Forfţa de Reacţie Rapidă Europeană (1999, Helsinki); •Forţa de Jandarmerie Europeană; •Grupurile de luptă ale UE; •Institul UE pentru Studii de Securitate. Au fost constituite

următoarele instituţii politice şi militare: •Comitetul Politic şi de Securitate (COPS). Este constituit din reprezentanţi permamenţi cu rang de am-

basadori. Stabileşte ansamblul problemelor PESA. În cazul unor operaţii miltare de jestionare a crizelor, sub autoritatea Consi-liului, Comitetul va efectua controlul politic, stabilind direcţiile strategice ale operaţiunilor militare.

•Comitetul militar al UE. Este constituit din şefii statelor majore ale armatelor, re-

prezentaţi prin delegaţii lor permanenţi. Funcţiile principale: a) acordă avizul militar; b) formulează recomandările pentru COPS; c) elaborează instrucţiuni militare pentru Statul Major al UE. Notă: Preşedintele Comitetului militar va participa la se-siunile Consiliului, în cazul cînd se vor discuta chestiuni ce ţin de domeniul apărării.

Statul Major al UE Este un departament al Uniunii Europene, responsabil pen-

tru supravegherea operaţiunilor în domeniul Politicii Europe-ne de Securitate şi Apărare. Este ataşat direct la biroul privat al Înaltului Reprezentant al externă şi de securitate comună, în prezent, Catherine Ashton, şi este în mod oficial parte din Se-cretariatul General al Consiliului Uniunii Europene. Are com-petenţe militare privind sprijinul PESA, În cazul cînd conduce operaţiunile militare de gestionare a crizelor, conduse de UE. Statul Major analizează situaţiile şi planifică strategiile privindmisiunile de tip „Petersberg”, inclusiv cu identificarea forţelornaţionale europene şi internaţionale. Furnizează consultanţă


76

Valeriu Efremov

53

că, de fapt, construcţia europeană va rămâne incompletă atâta timp cât ea nu priveşte securitatea şi apărarea. Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam vor reprezenta, cîţiva ani mai târziu, un avans considerabil, deoarece vor deschide Uniunii Europene perspectiva construirii unei politici de Tot acum se anunţa crea-rea Forţei de Reacţie Rapidă. Tratatul de la Maastricht (1992) a fost primul ce a cuprins prevederi privind responsabilitatea Uni-unii Europene în termeni de securitate şi asupra eventualităţii unei politici comune de apărare. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Amsterdam (1999), noi misiuni au fost inclu-se în Tratatul asupra UE (cap.V). Această inovaţie importantă priveşte misiunile umanitare şi de evacuare, misiunile de men-ţinere a păcii, ca şi forţele de luptă pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a păcii (misiunile numite de la Petersberg). La aceste misiuni de gestionare a crizelor civile şi militare se adaugă componenta prevenirii conflictelor a PESA:Comitetul politic şi de securitate (COPS), Comitetul militar al UE (CMUE) şi statul major militar al UE (StMUE).

Comitetul Politic şi de Securitate Există un număr de organe instituite în contextul PESC.

În cadrul Consiliului, există un Consiliu de Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE) , în esenţă, o reuniune a miniştrilor de externe şi a Comitetului Politic şi de Securitate sau COPS, care monitorizează situaţia internaţională în domeniile care ţin de PESC şi contribuie, prin emiterea de avize pentru Consiliu-lui de Miniştri, fie la cererea acestuia sau din propria iniţiativă,şi, de asemenea, monitorizează punerea în aplicare a politicilor convenite.

Organele politice şi militare permanente responsabile de PESA Politica Europeană de Securitate Comună (PESC) este un concept politico-militar al UE.

Elementele componente ale PESA:

de realizare ale PEV. În urma lansarii în 2002 de către diploma-ţia britanică şi cea suedeză a ideei oferirii Ucrainei, Belarusiei şi Moldovei statutului de vecini speciali ai UE, la 11 martie 2003 este publicată Comuncarea Comisiei Europene cu titlul “Euro-pa lărgită – vecinătatea: un nou cadru propus pentru relaţiile cu vecinii UE de la est şi sud”. La 1 iulie 2003 Consiliul European a adoptat un nou document, numit “Deschizînd calea pentru noul instrument destinat Politicii de bună vecinătate”. Politica Europeană de Vecinătate (PEV) a apărut ca urmare a aderării la UE a zece noi state membre la 1 mai 2004. Obiectivul principal al PEV era de a impărtăşi beneficiile acestei extinderi cu state-le din vecinătatea apropiată pentru care, pe termen mediu, nu există perspectiva de aderare la UE. PEV oferea statelor vecine posibilitatea de a participa la activităţile UE prin intermediul unei colaborări politice şi economice mai strinse. PEV includea vecinii estici ai UE: Belarus, Ucraina şi Moldova; statele din Caucazul de Sud: Georgia, Armenia şi Azerbaidjan; statele sud- şi est-mediteranene: Maroc, Alger, Tunisia, Libia, Egipt, Izrael, Iordania, Liban, Siria şi Autoritatea Palestiniană. De menţionat că statele candidate pentru aderare la UE, Bulgaria, Romania, Turcia, Croaţia, Macedonia şi statele din Balcanii de Vest nu participau la PEV.PEV nu presupune aderarea statelor vecine la UE ci este mai curind o politică alternativă celei de extindere, concepută special pentru statele pentru care pe termen mediu nu există o perspectivă clară de aderare la UE. În acelaşi timp, PEV nu exclude posibilitatea aderării la UE a statelor vizate, o mare parte din acestea avind puternice aspiraţii europene. PEV prevedea posibilitatea stabilirii unor parteneriate foarte apropia-te dintre statele vecine şi UE, aşa incit statele vecine să poată beneficia de „tot, in afară de instituţiile” UE.

Punerea bazelor relaţiilor UE – RM Republica Moldova a început relaţiile sale cu UE după 27


54

Valeriu Efremov

75

august 1991, cînd şi-a declarat Independenţa şi a pornit proce-sul extrem de complex de edificare a statalităţii RM. În 1991Moldova a devenit beneficiară a programului CE de AsistenţăTehnică pentru Comunitatea Statelor Independente (TACIS), care a fost un prim semnal al politicii diferenţiate pe care CE urma să o poarte vizavi de statele baltice (incluse intr-un pro-gram de asistenţă conceput special pentru statele cu o perspec-tivă clară de aderare, PHARE) şi RM, care aderase de curind la Comunitatea Statelor Independente (CSI). În timp ce statele baltice şi o serie de state centralşi est-europene semnează Acor-duri Europene cu CE, ale căror finalitate era aderarea acestorstate la CE, Moldovei, de rind cu alte state din CSI, ii este pro-pus un Acord de Parteneriat şi Cooperare – un tratat bilateral axat mai mult pe relaţiile economice şi comerciale dintre CE şi statele partenere şi care nu prevedea accederea acestora la CE. La 1 noiembrie 1993, M. Snegur solictă preşedintele Comisiei Europene, Jacques Delors, privind începerea neîntârziată a ne-gocierilor privind semnarea unui Acord de Parteneriat şi Coope-rare cu Uniunea Europeană. La 28 ianuarie 1994, M. Snegur cu aceaşi rugăminte se adresează preşedintelui în exerciţiu al Con-siliului Uniunii Europene şi preşedintelui Comisiei Europene. La 23 februarie 1994 a avut loc şedinţa Consiliului de Miniştri ai Uniunii Europene. S-a constatat că Republica Moldova în-truneşte, practic, toate condiţiile pentru a fi considerată ţară întranziţie spre o societate democratică cu o economie de piaţă şi s-a propus demararea negocierilor privind elaborarea acordului cadru. Acordul de Parteneriat şi Cooperare între Uniunea Euro-peana şi Republica Moldova a fost semnat la Bruxelles numai la 28 noiembrie 1994. Procesul de ratificare a fost destul decomplicat. Acordul a întrat astfel în vigoare la mijlocul anului 1998. Între UE şi Republica Moldova începe o etapă calitativ nouă. UE s-a angajat să susţină eforturile Republicii Moldova

Politica externă:•Cooperare •Menţinerea păcii•Observatorii electorali şi Trupele comune de intervenţie •Drepturile omului•Democraţie •Asistenţa acordată statelor terţe Politica de securitate: •Politica europeană de securitate şi apărare •Dezarmarea •Aspectele economice ale dezarmării•Sistemul european de securitate •Trafic de droguri şi Trafic de arme•Trafic de carne vie•Terorismul•Infracţiuni împotriva minorilor •Crimă organizată •Corupţie, coruptibilitate şi înşelăciune

Politica Europeană de Securitate şi Apărare.Ce repre-zintă PESA?

Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA) are drept obiectiv să permită Uniunii dezvoltarea capacităţilor sale civile şi militare de gestionare a crizelor şi prevenire a conflic-telor la nivel internaţional. Astfel, contribuţia sa la menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale, potrivit Cartei ONU, ar spori considerabil, adică pe măsura forţei sale economice şi demogra-fice. De la început trebuie menţionat că PESA nu implică creareaunei armate europene, ci ea evoluează de o manieră compatibilă şi coordonată cu Organizaţia Atlanticului de Nord. PESA poate însemna o specializare pe funcţii militare În acelaşi timp, PESA exclude orice formă de apărare teritorială. În 1987, cu ocazia „programului” de la Haga, ţările membre ale UEO recunoşteau


74

Valeriu Efremov

55

cazuri, de verificarea poziţiilor adoptate. Politica Europeanăde Securitate Comună (PESC).Principiile pilonului al doilea al UE Tratatul privind Uniunea Europeană (numit şi Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februa-rie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înfiinţareaComunităţii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Euro-pene. După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fostnevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepţie de neconstituţionalitate împotriva acordului parlamen-tar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Eu-ropei”. Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE şi aTratatului EURATOM acest document este şi actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptă-rii unei Constituţii definitive a UE, care ulterior va înlocui toatetratatele europene. Uniunea Europeană astfel constituită nu în-locuieşte însă vechile Comunităţi Europene, ci le reuneşte sub un numitor comun, acela al unei noi “politici şi forme de cola-borare”. Împreună cu celelalte elemente Comunităţile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:

• Comunităţile Europene • Colaborarea în politica externă şi de securitate (PESC), • Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală

(CPJMP). Al doilea pilon (interguvernamental-confederaţie) Poli-

tica externă şi de securitate comună (PESC)

îndreptate spre consolidarea democraţiei şi finalizarea tranziţieispre economia de piaţă funcţională. La rîndul său, Republica Moldova s-a angajat să respecte valorile democratice, şi incipii-le dreptului internaţional, ale drepturilor şi libertăţilor omului, toate acestea fiind declarate elemente esenţiale ale Acordului.

Acordul punea accentul pe cooperare şi nu pe integrare. Însă pentru a adera la UE ţara respectivă trebuie să îndeplinească, mai întâi, o serie de rigori extrem de severe în diverse domenii.

Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE – RM La 20 iulie 1992 Comisia Europeană propune semnarea

Acordurilor de Parteneriat şi Cooperare (APC) cu noile state independente, apărute în urma destrămarii URSS. Negocierile în acest scop au început cu mai multe ţări ale CSI, dar nu şi cu Moldova. De menţionat că majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est,, către începutul anului 1993, şi-au determinat noul cadru politico-juridic al relaţiilor lor internaţionale, inclu-siv cu UE. Moldova rămase unica ţară din spaţiul central-euro-pean, ale cărei relaţii cu Uniunea Europeană nu depăşise nici măcar faza incipientă a creării cadrului politico-juridic. La 1 noiembrie 1993, M. Snegur solictă preşedintele Comisiei Eu-ropene, Jacques Delors, privind începerea neîntârziată a nego-cierilor privind semnarea unui Acord de Parteneriat şi Coope-rare cu Uniunea Europeană. La 28 ianuarie 1994, M. Snegur cu aceaşi rugăminte se adresează preşedintelui în exerciţiu al Con-siliului Uniunii Europene şi preşedintelui Comisiei Europene. La 23 februarie 1994 a avut loc şedinţa Consiliului de Miniştri ai Uniunii Europene. S-a constatat că Republica Moldova în-truneşte, practic, toate condiţiile pentru a fi considerată ţară întranziţie spre o societate democratică cu o economie de piaţă şi s-a propus demararea negocierilor privind elaborarea acordului cadru. Acordul de Parteneriat şi Cooperare între Uniunea Euro-peana şi Republica Moldova a fost semnat la Bruxelles numai


56

Valeriu Efremov

73

la 28 noiembrie 1994. Procesul de ratificare a fost destul decomplicat. Acordul a întrat astfel în vigoare la mijlocul anului 1998. Între UE şi Republica Moldova începe o etapă calitativ nouă. UE s-a angajat să susţină eforturile Republicii Moldova îndreptate spre consolidarea democraţiei şi finalizarea tranziţieispre economia de piaţă funcţională. La rîndul său, Republica Moldova s-a angajat să respecte valorile democratice, şi incipii-le dreptului internaţional, ale drepturilor şi libertăţilor omului, toate acestea fiind declarate elemente esenţiale ale Acordului.Acordul punea accentul pe cooperare şi nu pe integrare. Însă pentru a adera la UE ţara respectivă trebuie să îndeplinească, mai întâi, o serie de rigori extrem de severe în diverse domenii.

Planul Individual de Acţiuni Uniunea Europeană - Re-publica Moldova

În anul 2001 Republica Moldova a devenit membră a Or-ganizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) şi a Pactului de Sta-bilitate pentru Europa de Sud-Est. Participarea la Pact este vă-zută de autorităţile moldovene drept o posibilitate de a include Moldova in Procesul de Stabilizare şi Asociere al UE pentru Balcanii de vest, o „scurtătură” pentru procesul de aderare a RM la UE. În rezultat ţara noastră a fost invitată să participle la activităţile Conferinţei Europene, care este un for consultativ la nivel de miniştri ai afacerilor externe ai ţărilor candidate la aderare în UE. În iunie 2002,un grup de partide politice şi or-ganizaţii neguvernamentale solicită şefului statului crearea unei Comisii naţionale pentru integrarea europeană şi elaborarea unei Strategii de integrare europeană a RM. Prin Decretul Pre-şedintelui Republicii Moldova din 13 noiebmrie 2002 a fost in-stituită Comisia Naţională pentru Integrarea Europeană (CNIE). pusă sarcina elaborării Strategiei Europene a RM La sfirşitulanului 2002, autorităţile moldovene purced la crearea cadrului instituţional intern pentru realizarea obiectivului de integrare

membre, ca Norvegia şi Elveţia, erau în mod indiscutabil părţi ale regiunii geografice a Europei de Vest.

O abordare simplificată a Europei de Vest include urmă-toarele părţi:Danemarca; Insulele Britanice – Regatul Unit şi Irlanda;Ţările din Benelux – Belgia, Olanda, Luxemburg;Franţa şi Monaco;

În diferite contexte politice şi economice, mai sunt incluse, de asemenea, şi Grecia, Cipru, Malta, uneori şi Turcia (datorită apartenenţei la NATO pe durata Războiului rece).

Politica Comună Europeană. Cadrul instituţional al PCE.

Procesul de integrare a adus cu sine, de-a lungul evoluţiei sale, necesitatea unei coordonări şi înţelegeri mai bune în ceea ce priveşte problemele de politică externă.Un prim acord în acest sens a fost încheiat în anul 1970. În acest acord a fost stabilit cadrul instituţional pentru aşa numita cooperare politică europeană (CPE). A fost stabilit şi cadrul instituţional al PCE care consta din Summit-ul şefilor de stat şi de guverne care seîntrunea de 2 ori pe ani, avînd ca obiective un schimb de infor-maţii, determinarea direcţiilor principale printr-un consensus. Consilul miniştrilor de externe care se întruneau de 2 ori pe an, adoptînd deciziile în domeniul PCE cu vot unanim. Comitetul politic care se întrunea de 4 ori pe an, constitui din 2 grupuri : Grupul de lucru pentru regiuni şi Grupul pentru domenii spe-ciale. De o importanţă deosebită în acest sens este faptul că aici era vorba despre o formă de cooperare pur interstatală a ţărilor membre a CE, delimitată însă strict de CE, lucru cerut de unele state membre, şi mai ales de Danemarca şi Marea Britanie, care aveau o poziţie fundamentală puternic interguvernamentală faţă de CE. Deciziile erau luate, la fel ca în cazul cooperării inter-naţionale tradiţionale, în unanimitate; în ceea ce privea conţinu-tul, era vorba despre un schimb lejer de informaţii şi, în unele


72

Valeriu Efremov

57

încununată de „Declaratia de la Roma”, ale carei obiective sunt, între altele, definirea unei identităţi de securitate europea-na şi armonizarea progresiva a politicilor de apărare din statele membre, recunoscându-se „necesitatea ă de a întari securitatea occidentala”, impunând o „mai buna utilizare a UEO” pentru a contribui „nu doar la securitatea Europei Occidentale, dar si la ameliorarea apararii comune a ansamblului tarilor Aliantei Atlantice”

Ce este Europa Occidentală?Europa Occidentală se distinge de Europa de Est (sau Răsă-

riteană) mai degrabă prin istorie şi cultură decît prin geografie.Conceptul de Europă Occidentală este asociat mai degrabă cu democraţia liberală, ţările din regiunea astfel denumită împăr-ţind multe tradiţii culturale, economice şi politice cu SUA şi Canada – ţări care au primit milioane de colonişti vest-europeni de la descoperirea Lumii Noi.

Pînă la Primul Război Mondial, Europa de Vest cuprindea Franţa, Insulele Britanice şi Beneluxul. Pe durata Războiului rece, această apartenenţă la Europa de Vest a fost dată, în plus, şi de caracterul de piaţă al economiei din Occident, faţă de econo-miile planificate, puternic centralizate din Europa Răsăriteană,oglindă a curentului anticomunist apărut în vest după victoria revoluţiei bolşevice din 1917. Aceasta face ca Europa de Vest să includă şi ţări democratice nemembre NATO, (Finlanda, Suedia şi Elveţia), dar şi ţări cu regimuri dictatoriale care aveau, însă, economie de piaţă, (Spania şi Portugalia). Aşa se explică şi de ce ţări precum Grecia şi Turcia au fost considerate occidentale, deşi, din punct de vedere geografic, se află în sud-est. Graniţadintre est şi vest, aprig apărată, a devenit ceea ce a fost cunoscut sub numele de Cortina de fier.

Pînă la lărgirea Uniunii Europene din 2004, Europa Occi-dentală a fost, uneori, asociată cu Uniunea, deşi ţări care nu sunt

europeană a RM: Comisia Naţională pentru Integrarea Europea-nă, Comisia parlamentară pentru integrare europeană (CNIE), Departamentul de Integrare Europeană din cadrul MAE. La 13 septembrie 2003, cind Moldova fusese deja invitată să participe la Politica Europeană de Vecinătate, CNIE adoptă şi transmite Comisiei Europene Concepţia de integrare a RM in UE. Un alt factor important pentru Moldova a fost apropierea geogrifică aUniunii Europene de frontierele ei. În 2004 au loc două eveni-mente deosebit de imporatnte: la 2 aprilie 2004, 7 noi state devin membre ale NATO, printre ele şi România, şi astfel frontiera de vest a ţării noastre devine şi frontieră cu Alianţa Nord Atlanitcă. La 1 mai 2004, aderarea a zece noi membri la Uniunea Euro-peană face Moldova şi mai aproape de spaţiul UE. Pe parcurt-sul anului 2004 au loc patru runde de negocieri asupra Planului individual de Acţiuni UE – RM. Acesta este aprobat de către Comisia Europeană la 9 decembrie 2004. În urma consultărilor asupra Planului de Acţiuni, structura Strategiei Europene a fost modificată astfel ca să fie în cordonanţă cu Planul. În acsemeneacondiţii favorabile, la 22 februarie 2005, a fost semnat „Planul de acţiuni Moldova - Uniunea Europeană”.

Direcţiile principale ale Planului individual de Ac-ţiuni

UE – RM La 22 februarie 2005, a fost semnat „Planul de acţiuni Moldova - Uniunea Europeană”.

În calitate de direcţii prioritare, Planul de acţiuni preve-dea:

Consolidarea instituţiilor democratice; •Asigurarea independenţei justişţiei, •Cooperarea în vederea soluţionării diferenduolui transni-

strean;•Dezvoltarea economică şi socială; •Consolidarea capacităţilor administrative;


58

Valeriu Efremov

71

•Controlul frontierei; •Combarea crimei organizate APC mai prevede armonizarea legislaţiei Moldovei cu cea a UE şi instituţionalizarea dialogului in domeniile de cooperare, in-clusiv cel politic, prin crearea unor instituţii commune pentru implementarea APC:Consiliul de Cooperare UE-Moldova este compus din membri ai Consiliului European şi ai Comisiei Eu-ropene, pe de o parte, şi din membri ai Guvernului Republicii Moldova, pe de altă parte, şi se intruneşte o dată pe an. Acesta este asistat de către Comitetul de Cooperare, la care participă inalţi funcţionari şi care işi duce activitatea in cadrul a cinci subcomitete. Din 2002, cele cinci subcomitete funcţionează in următoarele domenii: promovarea comerţului şi a relaţiilor eco-nomice; cooperarea in domeniul justiţiei şi afacerilor interne; cooperarea vamală şi transfrontalieră; armonizarea legislaţiei; implementarea studiului de fezabilitate cu privire la crearea unei zone de liber schimb. În plus, este creat Comitetul Parlamentar de Cooperare pentru promovarea dialogului politic la nivel par-lamentar. În decembrie 2004 a inceput implementarea Strategiei de Creştere Economică şi Dezvoltare Durabilă (SCERS) a RM pentru 2004 – 2006, care prevedea o serie de politici socioe-conomice îndreptate spre asigurarea unei creşteri economice durabile şi reducerea sărăciei. Acest document va sta la baza programelor de asistenţă internaţională pentru Moldova in ur-mătoarea perioadă. Domeniile de activitate a Strategiei Europe-ne a RM În confirmarea intenţiei UE în vederea sporirii graduluisău de prezenţă în Republica Moldova a fost vizita primului reprezentant al UE pentru Moldova. În anul 2005 cînd începe implementarea Planului de acţiuni, în ţară sunt create condiţiile necesare pentru ca acest proces să fie lansat şi să ia amploare.În aprilie 2005 Institutul de Politici Publice (IPP) a dat publici-tatii proiectul Strategiei Europene (SE) a Republicii Moldova, elaborat de circa 30 de experti nationali in cadrul unui proiect

Pactul de la Bruxelles (1948) – baza creării Uniunii Eu-ropene Occidentale (UEO).

La 17 martie 1948 Belgia, Marea Britanie, Luxemburg, Franţa, Olanda Semnează Pactul de la Bruxelles. Esenţa : auto-apărarea colectivă împotriva agresorului ; spaima faţă de URSS; neadmiterea renaşterii militarismului german şi noilor încercări de a dezlănţui un nou război din partea Germaniei Funcţiile de apărare trec la NATO. 24 octombrie 1954 Paris - UEO. Aderă RFG şi Italia 28 ŢĂRI: 10 – membri; 5 observatori;6 – membri asociaţi; 7 – parteneri asociaţi

Uniunea Europeană Occidentală (1954). Scopul. Activi-tatea. Relansarea UEO (1984).

În octombrie 1954 s-au semnat, la Paris, acordurile prin care organizatia s-a extins prin aderarea Republicii Federale Germa-nia si Italiei. Din acelasi an, Organizatia a adoptat denumirea de Uniunea Europei Occidentale. O data cu constituirea, în 1949, a Aliantei Atlanticului de Nord, exercitarea atributiilor militare ale Organizatiei Tratatului de la Bruxelles au fost transferate în competenta NATO. În Preambulul Tratatului de la Bruxel-les modificat, statele membre enunţă principalele obiective aleOrganizatiei: - constituirea, în Europa Occidentala, a unei baze solide în vederea reconstructiei economiei europene; - ajutorul reciproc pentru a se opune oricarei politici de agresiune; - promovarea unitatii şi încura-jarea integrării progresive a Europei. Anii ’80 au relan-sat dezbaterea asupra secu-ritatii europene. Reuniunea comuna a ministrilor afa-cerilor externe şi ai apărării din octombrie 1984 a fost


70

Valeriu Efremov

59

Ideea unei armate europene: Comunitatea Europeană a Apărării / Comunitatea Politică Europeană (1952) La data de 24 octombrie 1950 Rene Pleven propune Adu-

nării Naţionale a Franţei un proeict pentru intensificarea efor-turilor commune de apărare. În acest scop, urma să se creeze o armată europeană comună, integrată la nivelul corpurilor de armată, ale cărei contingente trebuiau să fie furnizate de statelemember, armata plasată sub autoritatea unui ministru European al apărării, asistat de un Consiliu de Miniştri şi responsabili în faţa unui Parlament European. Finaţarea sa urma să fie realizatăde un buget comun. Urmare a unui anteproiect elaborate de o Adunare ad-hoc, compusă din membrii Adunării CECO şi din alţi membrii suplimentari şi au înaintat guvernelor celor şase state la 9 martie 1953, se propune pentru viitor şi crearea unei Comunităţi politice europene. În mai 1952 a fost semnat Tra-tatul privind crearea Comunităţii Europene a Apărării (CEA). Planul prevedea crearea unei armate europene compuse din 14 divizii franceze, 12 germane, 11 italiene şi 3 din statele Benelux (Belgia, Luxemburg, Ţările de Jos). Se prevedea aceaşi structu-ră precum şi a CECO. În legătură cu CEA Miniştrii de externe a ţărilor member au fost propus integrarea apărarea comună îântr-o Comunitate Politică Europene (CPE). Însă Adunarea Naţioa-nlă a Franţei în august 1954 nu a ratificat Tratatul. În rezultat asuferir eşec şi CPE, deoarece soarta lui depindea de CEA. După eşecul CEA în 1954 a fost creată UEO. Însă pînă în anii 80 prac-tic nu a acţionat. În 1970 a fost instituită Cooperarea Politică Europeană. În 1984 guvernul Franţei propune relansarea UEO. Se opune Marea Britanie, considerînd ca această organizaţie ar submina rolul NATO. În 1991 Marea Britanie susţine această idée, propunînd ca UEO să fie integrată în UE. Pentru a aveao coordonare mai strînsă secretariatul UEO în 1992 trece de la Londra la Bruxelles.

coordonat de IPP şi Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE). Strategia Europeana includea pentru fieca-re domeniu de activitate urmatoarele patru părţi de bază:

•analiza cadrului legislativ al Republicii Moldova; • analiza cadrului instituţional;•formularea problemelor existente; •formularea priorităţilor pe termen scurt şi mediu.Declaraţia Parlamentului din 24 martie 2005 a proclamat

crearea unui parteneriat intre toate forţele politice prezente in Parlament pentru atingerea obiectivului strategic fundamental al RM, integrarea europeană. Acest parteneriat a fost respectat in cadrul unui alt vot de semnificaţie – adoptarea la 22 iulie2005 a Legii cu privire la principiile de bază ale statutului raioa-nelor de est ale Republicii Moldova, care a trasat principiile şi modalităţile de soluţionare a conflictului transnistrean.

Realizările Republicii Moldova privind Planul Indivi-dual de Acţiuni UE - RM

Planul de Acţiuni RM-UE a expirat oficial la 1 martie 2008.Raportul de Progres al Comisiei Europene menţionează cele mai semnificative rezultate obţinute în urma realizării Planuluide Acţiuni:

• Desemnarea Reprezentantului special al UE pentru Repu-blica Moldova;

• Instituirea Delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău; • Includerea UE şi SUA cu statut de observatori în procesul de negociere a conflictului transnistrean;

• Lansarea Misiunii Uniunii Europene de Asistenţă la fron-tiera dintre Republica Moldova şi Ucraina;

• Includerea Republicii Moldova de la 1 ianuarie 2007 şi semnarea la 10 octombrie 2007 a Acordului privind facilitarea regimului de vize şi a Acordului privind readmisia persoane-lor, care prefigurează pentru prima dată un cadru mai avansat


60

Valeriu Efremov

69

de cooperare dintre Republica Moldova şi Uniunea Europea-nă. Acordurile, pe de o parte, facilitează călătoriile cetăţenilor moldoveni în spaţiul Uniunii Europene, iar, pe de altă parte, stabilesc un nou mecanism comun care va permite cooperarea dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană în prevenirea şi combaterea migraţiei ilegale. Ambele oportunităţi reprezintă etape cruciale pentru atingerea obiectivului final al RepubliciiMoldova

- stabilirea unui regim fără vize pentru cetăţenii moldove-ni;

- inaugurarea oficială a Centrului Comun de Vize care eli-berează vize în baza, invitaţiilor din partea Ungariei, Austriei, Sloveniei şi Letoniei, alte state europene examinînd posibilita-tea de aderare la acest Centru.

Pe lîngă cele două documente-cadru, Republica Moldova şi UE mai au un şir de acte normative ce reglementează relaţiile bilaterale, care reies din APC şi Planul de Acţiuni. Printre aces-tea poate fi menţionat sistemul de Preferinţe Comerciale Auto-nome (ATP), acordat unilateral a ţării noastre de către Comisia Europeană. În conformitate cu ATP, intrat în vigoare la înce-putul anului 2008, Republica Moldova poate exporta pe piaţa europeană aproape 12 mii de categorii de mărfuri fără taxe va-male. Asimetria acestuia constă în faptul că produsele din state-le-membre ale UE importante în ţara noastră sunt impozitate, pe când mărfurile moldoveneşti exportate în spaţiul comunitar nu sunt supuse taxelor vamale. Republica Moldova în felul acesta a devenit prima ţară din CSI care dispune de astfel de beneficiiîn raport cu UE. Au fost înregistrate progrese în procesul de consolidare a stabilităţii şi a sporirii eficienţei instituţiilor destat, fiind atestat un nivel înalt de cooperare între instituţiile pu-blice centrale, Parlamentul, Guvernul şi Preşedinţia Republicii Moldova.

plan mondial, respectând, în acelaşi timp, interesele specifice alestatelor membre în domeniul afacerilor externe. Numirea unui Înalt Reprezentant al Uniunii (Tratatul de la Lisabona) pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este şi unul din vicepreşedinţii Comisiei, va creşte impactul, coerenţa şi vizibi-litatea acţiunii externe a UE. În această calitate a fost aleasă

la 19 noiembrie 2009 şi şi-a început activita-tea din 01 decembrie 2009 Baroneasa Ashton de Upholland Catherine Ashton din Regatul Unit.Funcţia de Înalt Reprezentant nu creează noi pu-teri, ci simplifică acţiunea externă a UE, elimi-nând suprapunerile şi confuziile. Înaltul Repre-zentant ia măsuri în domeni ul politicii externe, pe baza deciziilor adoptate în unanimitate de cele 27 de state membre ale UE, iar rolul său este de a completa, nu de a înlocui politica externă sau eforturile diplomatice ale statelor membre. Noul Serviciu european pentru acţiune externă va oferi Înaltului Reprezentant sprijinul necesar.

Caracteristica lumii după cel de al Doilea Rpăzboi mon-dial din punct de vedere politic, economic, militar.

După cel de-al doilea război mondial lumea era bipolară: - POLITIC: blocul comunist şi blocul capitalist -ECONOMIC: Consiliul Ajutorului Economic Reciproc

(CAER) (economia centralizată) şi Comunitatea Economică a Cărbuneluişi Oţelului (CECO), Comunitatea Economică Eu-ropeană ( CEE), Comunitatea Economică a Energiei Atomice (CEEA) - “Euroatom” (economia de piaţă)

- MILITAR: Pactul de la Varşovia şi NATO


68

Valeriu Efremov

61

tual până la intrarea în vigoare a unui nou document. În aceeaşi condiţie se află şi un alt document tehnico-politic – Planul deAcţiuni RM-UE, care după ce a expirat în 2008 este prelungit pentru o perioadă indefinită. În cadrul întrevederii de la Bru-xelles cu prim-ministrul Vlad Filat, Comisarul european pen-tru Energie, Andris Piebalgs a constatat încheierea negocierilor Republicii Moldova asupra Tratatului Comunităţii Energetice (TEC) şi perspectiva aderării Republicii Moldova la TEC în 2010. Vizita din noiembrie 2009 a Comisarului european pen-tru Relaţii Externe şi Politică Europeană de Vecinătate, Benita Ferrero-Waldner reprezintă un semn important al susţinerii Co-misiei Europene pentru R. Moldova pe calea sa spre stabilitate politică şi economică.

Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate Comună

Funcţia de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate a fost instituită prin Tratatul de la Maastricht, oda-tă cu apariţia pilonului al doilea a Uniunii Europene - Politica Externă şe de Securitate Comună a Iniunii Europene. Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuieşte însă vechile Comu-nităţi Europene, ci le reuneşte sub un numitor comun, acela al unei noi “politici şi forme de colaborare”. Împreună cu celelal-te elemente Comunităţile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene: Comunităţile Europene;Colaborarea în poli-tica externă şi de securitate (PESC),Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP). Instrumentele de poli-tică externă de care dispune Europa sunt regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici. Tratatul de la Lisabona oferă Europei o voce mai clară în relaţiile cu partenerii săi din întreaga lume. De asemenea, utilizează forţa dobândită de Europa în domeniul economic, umanitar, politic şi diplomatic pentru a promova interesele şi valorile europene pe

Strategia de Comunicare privind aprofundarea rela-ţiilopr UE – RM

A fost adoptată de Guvernul RM la 27 decembrie 2007. Documentul adoptat îşi pune ca scop:

•distribuirea unei informaţiei adecvate despre Uniunea Eu-ropeană;

•formarea culturii politice, democratice europene;• asigurarea accesului unui cerc cît mai larg al cetăţenilor la

mai multe surse de informaţie despre UE; • crearea unor posibilităţi reale cetăţenilor Republicii Mol-

dova privind participarea activă la procesul de integrare euro-peană.

Strategia constă din două părţi: 1Strategia de Comuni-care internă care îşi pune ca scop informarea cetăţenilor despre UE şi promovarea valorilor europene. 2. Strategia de Comuni-care externă îşi pune ca scop informarea cetăţenilor UE despre Republica Moldova.

Strategia acordă o atenţie deosebită informării populaţiei din regiunea transnistreană referitor la procesul de integrare eu-ropeană a Republicii Moldova.

În septembrie 2009 la Chişinău a fost instituit un nou Gu-vern, format din reprezentanţi ai patru formaţiuni politice (Par-tidul Liberal-Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat din Moldova şi Alianţa „Moldova Noastră”) membre ale Alianţei pentru Integrare Europeană. Programul noului Gu-vern, intitulat „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bu-năstare”, stabileşte drept prioritate de bază a Executivului cen-tral integrarea europeană a Republicii Moldova În urma vizitei premierului moldovean Vlad Filat la Bruxelles au început trata-tivele dintre Guvernul moldovean şi Comisia Europeană referi-toare la viitorul acord cu UE. La 12 ianuarie 2010 au demarat negocierile RM cu UE în vederea semnării unui nou acord.


62

Valeriu Efremov

67

„Noi vrem ca noul document să fie mai aprofundat decât celanterior, ne bazăm şi pe nivelul de ambiţie pe care îl arată partea moldovenească, iar aceste negocieri vor avea calitatea de aso-ciere”, - a spus Gunnar Wiegand , şeful Direcţiei pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală a Comisiei Europene, care s-a aflat la Chişinău în noiembrie 2009 pentru a pregăti aceste ne-gocieri. De asemenea, în viitorul apropiat Guvernul Republicii Moldova intenţionează să iniţieze şi alte tratative cu UE, in-clusiv cele privind semnarea Acordului de Liber Schimb Apro-fundat şi Cuprinzător şi liberalizarea regimului de vize până la anularea acestuia. În prezent, documentul politico-juridic care reglementează re-laţiilor moldo-comunitare este Acordul de Parteneriat şi Coope-rare (APC), expirat în 2008 dar prelungit mutual până la intrarea în vigoare a unui nou document. În aceeaşi condiţie se află şi unalt document tehnico-politic – Planul de Acţiuni RM-UE, care după ce a expirat în 2008 este prelungit pentru o perioadă in-definită. În cadrul întrevederii de la Bruxelles cu prim-ministrulVlad Filat, Comisarul european pentru Energie, Andris Piebalgs a constatat încheierea negocierilor Republicii Moldova asupra Tratatului Comunităţii Energetice (TEC) şi perspectiva aderă-rii Republicii Moldova la TEC în 2010. Vizita din noiembrie 2009 a Comisarului european pentru Relaţii Externe şi Politică Europeană de Vecinătate, Benita Ferrero-Waldner reprezintă un semn important al susţinerii Comisiei Europene pentru R. Mol-dova pe calea sa spre stabilitate politică şi economică.

În 2010 au avut loc întîlniri la care au fost puse în discuţie noi probleme cu privire la procesul de integrare a Republicii Moldova în UE.

statelor participante.În perioada 2011-2013, Republica Moldova şi Ucraina vor

beneficia de asistenţă în valoare de peste 40 de milioane de eurodin partea UE, pentru consolidarea capacităţilor insituţionale.

Aportul “Alianţei pentru Integrarea Europeană”(2009 - 2010)cu privire la procesul integraţional

al Republicii Moldova În septembrie 2009 la Chişinău a fost instituit un nou Gu-

vern, format din reprezentanţi ai patru formaţiuni politice (Par-tidul Liberal-Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat din Moldova şi Alianţa „Moldova Noastră”) mem-bre ale Alianţei pentru Integrare Europeană. Programul noului Guvern, intitulat „Integrare Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare”, stabileşte drept prioritate de bază a Executivului central integrarea europeană a Republicii Moldova În urma vi-zitei premierului moldovean Vlad Filat la Bruxelles au început tratativele dintre Guvernul moldovean şi Comisia Europeană referitoare la viitorul acord cu UE. La 12 ianuarie 2010 vor demara negocierile RM cu UE în vederea semnării unui nou acord. „Noi vrem ca noul document să fie mai aprofundat decâtcel anterior, ne bazăm şi pe nivelul de ambiţie pe care îl arată partea moldovenească, iar aceste negocieri vor avea calitatea de asociere”, - a spus Gunnar Wiegand , şeful Direcţiei pentru Eu-ropa de Est, Caucaz şi Asia Centrală a Comisiei Europene, care s-a aflat la Chişinău în noiembrie 2009 pentru a pregăti acestenegocieri. De asemenea, în viitorul apropiat Guvernul Republi-cii Moldova intenţionează să iniţieze şi alte tratative cu UE, in-clusiv cele privind semnarea Acordului de Liber Schimb Apro-fundat şi Cuprinzător şi liberalizarea regimului de vize până la anularea acestuia. În prezent, documentul politico-juridic care reglementează relaţiilor moldo-comunitare este Acordul de Par-teneriat şi Cooperare (APC), expirat în 2008 dar prelungit mu-


66

Valeriu Efremov

63

ministerială a Parteneriatului Estic. Delegaţia Moldovei a fost condusă de ministrul de externe, Iurie Leancă.

Reuniunea a fost prezidată de Catherine Ashton, Înaltul Re-prezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politică de securitate. Evenimentul ar fi trebuit să aibă loc la sfârşitullunii noiembrie, dar a fost amânată din motive organizatorice. Parteneriatul Estic este un program al Uniunii Europene, adre-sat Moldovei, Armeniei, Azerbaidjanului, Georgiei, Ucrainei şi Belarusului.

Proiectul prevede adîncirea semnificativă a nivelului de an-gajare politică, inclusiv perspectiva tranziţiei la o nouă genera-ţie de acorduri de asociere, integrarea extinsă în economia UE și modernizarea economiei statelor participante.

Parteneriatul Estic a fost lansat în mai 2009. Cu diferite ocazii oficialii europeni au subliniat însă că acest program nueste de orientare anti-rusească, ci vizează crearea unei zone de pace, securitate, stabilitate şi de respectare a integrităţii terito-riale în Europa de Est.

În acelaşi timp, Parteneriatul Vestic nu prevede perspectiva de aderare la UE a statelor participante. Aflat la Bruxelles, mini-strul de Externe, Iurie Leancă, a primit confirmarea beneficiilorpe care Parteneriatul Estic le oferă Moldovei. Leancă a declarat pentru Publika TV că Executivul de la Chişinău s-a implicat activ în dezvoltarea Parteneriatului Estic.

De asemenea, Moldova ar trebui să înceapă în curând şi ne-gocierile pe marginea Acordului de Asociere la UE şi aderarea la zona de comerţ liber.

Parteneriatul Estic este un program al Uniunii Europene orientat spre Moldova, Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Ucrai-na şi Belarus. Proiectul prevede creşterea nivelului de angajare politică, ceea ce presupune altă etapă a acordurilor de asociere, integrarea extinsă în economia UE şi modernizarea economiei

Programul de mobilitate a Uniunii Europene La 23 septembrie 2008 a fost lansată Platforma de Coopera-re în cadrul Parteneriatului de Mobilitate Republica Moldova - Uniunea Europeana, ce reprezinta un program-pilot al Comisiei Europene privind :

1. problemele politicii migrationale ;2. a traficului de fiinte umane ;3. precum si promovarea unei politicii de readmisie. Viceministrul Afacerilor Externe si Integrarii Europene,

Valeriu Ostalep, a declarat, in cadrul unei conferinte de presa, ca prin intermediul acestui program, R. Moldova va primi :

a) asistenta financiara in volum de 3 mln de euro,b) precum si suport tehnic sub forma de echipamentec) si asistenta informationala, oferita specialistilor in do-

meniu.Astfel, potrivit lui Ostalep, in cadrul acestui program, ur-

meaza a fi :a) intensificata activitatea centrelor de informare din ca-

drul ambasadelor si misiunilor diplomatice straine,b) dar si cele ale Moldovei. c) de asemenea, in baza programului se preconizeaza crea-

rea asociatiilor moldovenilor in tarile care muncesc, in vederea stabilirii problemelor cu care se confrunta si a modului in care acestea doresc sa primeasca asistenta din partea Guvernului de la Chisinau.

d) Potrivit oficialului moldovean, in scurt timp, autoritatilede la Chisinau urmeaza sa identifice si sa propuna si alte proiec-te in acest sens.

“Multe din tarile UE s-au confruntat anterior cu o situatie similara in ceea ce priveste problemele migrationale, iar Mol-dova va putea beneficia de experienta acestor state in vedereadepasirii situatiei actuale” a mentionat Ostalep.


64

Valeriu Efremov

65

“Acest program este un concept relativ nou, o noua moda-litate de abordare a problemei. Problema migratiei are o stransa legatura cu relatiile interstatale si anume de aceea, ea trebuie abordata din punct de vedere global si solutionata in partene-riat cu tarile implicate, oferind asistenta tarilor de origine ale migrantilor” a mentionat, la randul sau, reprezentatul Comisiei Europene, Peter Bosch.

“Credem ca acest parteneriat va fi benefic atat pentru mi-granti, cat si pentru Republica Moldova si Uniunea Europeana” si-a exprimat speranta oficialul european.

De mentionat ca Declaratia Comuna privind Parteneriatul de Mobilitate a fost semnata la 5 iunie 2008, la Luxemburg, in cadrul reuniunii Consiliului Ministrilor de Justitie si ai Aface-rilor Interne ai UE. Statele membre ale UE participante la Par-teneriat prin intermediul diferitelor proiecte aferente politicii migrationale sunt Bulgaria, Cipru, Franta, Germania, Grecia, Italia, Portugalia, Romania, Suedia, Ungaria etc.

Declaratia Comuna privind Parteneriatul de Mobilitate a fost semnata la 5 iunie 2008, la Luxemburg, in cadrul reuniunii Consiliului Ministrilor de Justitie si ai Afacerilor Interne ai UE. Statele membre ale UE participante la Parteneriat prin inter-mediul diferitelor proiecte aferente politicii migrationale sunt Bulgaria, Cipru, Franta, Germania, Grecia, Italia, Portugalia, Romania, Suedia, Ungaria etc. La Chişinău la 23 septembrie 2008 a fost lansată Platforma de Cooperare în cadrul Parteneria-tului de Mobilitate Republica Moldova - Uniunea Europeana, ce reprezintă un program-pilot al Comisiei Europene privind problemele politicii migraţionale, a traficului de fiinţe umane,precum şi promovarea unei politicii de readmisie.Prin interme-diul acestui program, R. Moldova va primi asistenta financiarain volum de 3 mln de euro, precum si suport tehnic sub forma de echipamente si asistenta informationala, oferita specialistilor

in domeniu.În cadrul acestui program, urmeaza a fi intensifica-tă activitatea centrelor de informare din cadrul ambasadelor şi misiunilor diplomatice straine, dar şi cele ale Moldovei. În baza programului se preconizeaza crearea asociatiilor moldovenilor în ţările care muncesc, în vederea stabilirii problemelor cu care se confruntă şi a modului în care acestea doresc să primeasca asistenţă din partea Guvernului de la Chişinău. Autoritatile de la Chişinuu au identificat şi au propus şi alte proiecte în acest sens.Multe din ţările UE s-au confruntat anterior cu o situaţie simila-ră în ceea ce priveşte problemele migraţionale, iar Moldova va putea beneficia de experienţa acestor state în vederea depăşiriisituaţiei actuale.Acest program este un concept relativ nou, o noua modalitate de abordare a problemei. Problema migraţiei are o strînsă legatură cu relaţiile interstatale şi anume de aceea, ea trebuie abordată din punct de vedere global şi soluţionată în parteneriat cu ţările implicate, oferind asistenţă ţărilor de origi-ne ale migranţilor.Acest parteneriat este benefic atît pentru mi-granţi, cît şi pentru Republica Moldova şi Uniunea Europeana

Parteneriatul Estic al Uniunii Europene. Republica Moldova în contextul Parteneriatului Estic

Parteneriatul Estic a fost lansat pe 7 mai 2009 de către UE. Pre-vede semnarea cu statele non-UE din acest aranjament regional a unor acorduri de asociere. Ideea creării “Parteneriatului Es-tic”, din care să facă parte cele 27 de state UE + R. Moldova, Ucraina, Georgia, Azerbaidjan şi Armenia. Autorii iniţiativei admit şi participarea Belarusului în acest aranjament, doar la ni-vel de experţi. Membrii acestei organizaţii ar urma să examine-ze chestiunea anulării vizelor, stabilirea zonelor de liber-schimb şi încheierea unor acorduri strategice. La fel, se preconizează lansarea unor proiecte ce ţin de schimbul de studenţi, protecţi-mediului şi cooperarea în domeniul energetic.

În decembrie 2010 la Bruxelles s-au desfăşoară reuniunea

construcţia europeană. o scurtă prezentare

Documents