OPĂRIUC ARIANABÎLBĂ MONICA

VERDEȘ MIRUNAMUNTEANU DORIAN

Constituția de la 1866

Premisele adoptării Constituției din 1866

După abdicarea la 11 februarie 1866 a lui Alexandru Ioan Cuza, atât liberalii, cât și conservatorii înclinau, majoritatea, pentru aducerea unui prinț dintr-o dinastie străină pe tronul României, fapt ce ar fi garantat siguranța stabilității politice și sociale.

Astfel, s-a perfectat aducerea în țară a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care era văr din partea mamei cu Napoleon al III-lea și înrudit și cu regele Prusiei. Carol a acceptat propunerea la 25 aprilie 1866, obține acordul tatălui său, al regelui Prusiei și al cancelarului Bismarck pentru plecarea către România.

Premisele adoptării Constituției din 1866 (2)

La 10 mai 1866, Carol I a intrat în București, fiind proclamat domn de către Adunarea Legislativa, în clădirea Mitropoliei.

Cu o lună înaintea venirii lui Carol I, fusese aleasă Adunarea Legislativă, care s-a transformat după venirea acestuia în Adunare Constituantă.

Această Adunare Constituantă avea rolul de a discuta și a vota proiectul unei Constituții. Noua lege fundamentală a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866.

Premisele adoptării Constituției din 1866 (3)

Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831, fiind cea mai longevivă (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.

Ea transforma România în monarhie constituțională ereditară și prevedea principii democratice precum: separarea puterilor în stat, responsabilitate ministerială, drepturi și libertăți cetățenești, dar menținea totodată votul cenzitar (persoanele puteau vota pe baza unei sume de bani, astfel cei care votau erau adesea marii proprietari de pământuri).

Premisele adoptării Constituției din 1866 (4)

A fost prima constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

Constituția din 1866 și-a încetat aplicabilitatea la data intrării în vigoare a Constituției din 1923.

Caracteristicile Constituției din 1866

este prima constituție internă româneascăa fost scrisă fără a se cere acordul Marilor Puterieste un act de factură liberalăproclama suveranitatea naționalăguvernarea era reprezentativă și responsabilăse instituia principiul separării puterilor în statmonarhia reprezenta forma de guvernământ în

stat și era ereditarăstabilea libertăți și drepturi cetățenești

Caracteristicile Constituției din 1866 (2)

Instituțiile centrale ale statului erau:o Monarhia era ereditară, în familie pe linie bărbătească,

moștenitorii tronului urmând să fie crescuți în religia ortodoxăo Guvernul reprezinta puterea executivă și era condus de primul

ministru; împarte puterea executivă cu monarhul. Avea ca sarcini prezentarea proiectelor legii Parlamentului și punerea în practică a legilor votate de Parlament

o Parlamentul reprezinta puterea legislativă și era format din Senat și Camera Deputaților structura bicamerala ce fusese introdusa pentru prima oara de A.I.Cuza in 1864 prin "Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris"

Drepturi și libertăți cetățenești prevăzute

libertatea conștiinței;

libertatea învățământului;

libertatea presei;

libertatea întrunirilor și asocierilor.

Principiul separării puterilor în stat

Puterea executivă (domn și guvern)o numește și revocă miniștrii;o are drept de grațiere, însă acesta nu se aplică în

cazul miniștrilor;o numește și confirmă în toate funcțiile publice;o are drept de a bate monedă;o este liderul suprem al armatei;o are dreptul de a dizolva Parlamentul;o dispune de dreptul de veto;o acordă distincții și decorații;o are dreptul la judecata.

Puterea legislativă (Adunarea Deputaților și Senatul)

Parlamentul:o cu o structura bicamerala:senatori si adunarea

deputatilor;o are drept de interpelare a miniștrilor (de a cere

socoteală în privința anumitor decizii, etc.);o are drept de inițiativă și sancțiune (aprobare) a

legilor;o Adunarea Deputaților discută și votează bugetul

de stat.Domnitorul:

o sancționează și promulgă legile;o are drept de vot absolut.

Puterea judecătorească

o este exercitată prin Curți de judecată , Tribunale si prin instanta suprema:Inalta Curte de Justitie si Casatie.

o hotărârile și sentințele lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele domnului.