Conştiinţa.

Auzim adesea în jurul nostru afirmaţii de genul: „Nu te mustră conştiinţa?” Sau expresia unei dezamăgiri: „Om fără conştiinţă!”

Dar oare avem noi o imagine a ceea ce este cu adevărat conştiinţa? Sau, ce diferenţă există între conştiinţa creştinului şi cea a necreştinului.

Atunci când facem referire la conştiinţă ne gândim, de obicei, la un anumit for interior care este responsabil cu discernământul dintre bine şi rău. De obicei vrem să ne informeze cu privire la bine.

Oamenii îşi imaginează adesea conştiinţa ca un înger ce le şopteşte mereu să facă binele.

Cert este că ne gândim de obicei la ceva din interiorul nostru, ceva din inima noastră, parte fundamentală a fiinţei noastre.

În Scriptură, conştiinţa este adesea definită ca fiind sufletul, sau inima.Proverbe 20:27  „Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde până în fundul măruntaielor.”Romani 2:15 „Ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele.”

Ce face conştiinţa?

Mărturiseşte: afirmă starea din inima noastră.Romani 2:15.

Acuză păcatul:Geneza 42:21  „Ei au zis atunci unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui, când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.” (vânzarea lui Iosif)

Matei 27:3  „Atunci Iuda, vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osîndit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat preoţilor celor mai de seamă şi bătrânilor”

Fapte 2:37  „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”

Zideşte credinţa noastră.

1 Ioan 3:21  „Prea iubiţilor, dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.”

2 Corinteni 1:12 „ Lauda noastră este mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o înţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.”

Ce trebuie să facem?

Să căutăm păstrare ei în curăţie.1 Timotei 1:19 „ şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă.”

Să fim supuşi faţă de ea:Romani 13:5  „De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.”