CONSTANTINU A. ROSETTI. Constantinii A. Rosetti s'a nascutu in Bucuresci la

anulii 1816 din o vechie familie de boieri. Intrându de teneru iu armata, st a t ii trei aui până la anulu 1830, cându se dede studiului litte-riloru.

Antâiu fii numitu siefu alu politiei din Pitesci la 1837, apoi procurorii la tribuua-hilu civilii din Bucuresci, inse la 1845 'si dede dimisi'a pen­tru a pleca la Paris».

Membru in comitetulu revo­luţionarul romanii dela 1848, Diu C. A. Rosetti fii arestata la 9 huiie, liberatu apoi de poporu, se resbunâ cu noble-t a scapîndii vieti'a princi­pelui Bibescu amenintiata de insurgenţi.

Ajungeudu prefecţii alu politiei Bucure°ci, apoi d'hn-])reuna cu Dlu Ionu <J. Bra-tianu, secretarii! alu guver­nului provisoriu,. si directorii alu Ministeriului de Interne, I>lu Rosetti funda diurualulu Prunculu Romanii.

Revolutiunea odată inabuşîta, L). .Rosetti arestaţii im-preuna cu Dlu L C. Bratianu fu transportaţii in Bosni'a. Situaţi'a eră critica. Doinn'a Rosetti, a cărei modestia vă

permite credemu de a reaminti acestu inaltu faptu de brava socie, veudu totu ce avu mai pretiosu, si imbracata iu vestminte de tieranu, portându in bracie pe fraged'a s'a

copila, care ptfrta asta-di nu­mele de Libertatea, prin mii de pericule, infruntându tote obstaculele, ea găsi pe so­cialii seu si reusî se-lu scape.

De aci plecară in graba la Paris, unde instalându-se infr'unu modestu aparta-mentu diu quartierulu latinu, Dlu Rosetti 'si continuă, stu-diulu, fără a incetâ in ace-l'a-si terapii de a intinde cer-culu relatiuniioru, si de a sustiene drepturile tierai sale, cadiute in cea mai misera-bila situatiune.

Dlu Rosetti, devenindu unu scriitoriu eminenţii, intră in Romani'a după semnarea Tractatului dela Paris, si iu-data fii alesu in divanulu ad-h<>£ că representautu alu ora-siului Bucuresci. Reluă publi-cati'a „Pruncului Romanu^

întrerupta prin înăbuşirea revolutiunei dela 1848, sub titlulu de Romanul», la care s*e consacră cu totulu. Pen­tru elu libertatea e o pasiuue si patri'a unu cultu. Sub

54

Principele Caza Ia 18'iO elu primi unu portofoliu. De acf inse se retrase fiîndu isbitu iu principiile sale libe­ralei Eomnmdu fu suprimatu. Elu reapăru sub titlulu de Libertatea. Fu suprimatu din nou. După optu dîle renasce sub titlulu de Consciinti'a Naţionala. Suprimatu pentru a trei'a dra iucetâ de a mai apare.

După căderea principelui Cuz'a, Eomanulu apăru din nou continuându pana astadi si figurându ca orga-nulu partidului liberale cslu mai seriosu. *

; In 1866 ia timpulu locotenentiei domnesci, Dlu Rosetti -primi portofoliulu Instrucţiune! publice si alu Culteloru, ilar' dimisionâ indata ce coustitutiunea se vota-Lui i-i place se 'si aibă loculu in lupta er' nu in con­siliu, mai cu se'ma cându amicii sei suntu la potere.

După o lunga siedere iu Franci'a elu se intdrse in tiera pentru a asista la căderea ministeriului Catargi in 1876 si la triumfulu partidului seu, triumfa la care a contribuitu cu tote fortiele si cu tdta influenti'a.

Alesu deputatu alu orasiului Bucuresci, deveni Pre-sidentele Camerei, apoi Primaru alu Capitalei si puciuu tempu Ministru de Interne, de unde se retrase crediendu câ i-se face opositiune ideiloru sale pentru îndreptarea sdrtei tieraaului romanu.

In adptea 7 spre 8 1. c. st. n. dlu C. A. Rosetti a suferiţii o lovitura grea. — Unu incendiu infricosiatu a mistuitu frumds'a casa (din Bucuresci) a illustrului ce-tatianu — prefacuudu in cenuşia si acea bogata collec-tiune de scrisori, eorespondiutie si frumose suveniri, in midiloculu caror'a betrauulu si infatigabilulu luptatoriu alu drepturiloru si naţionalităţii romane traiâ din vie-ti'a trecutului si a sperautieloru.

Camer'a deputatîloru s'a grabitu a aduce o nobila si dulce mângâiere acestei grele nenorociri — hotarindu a reconstrui cas'a dlui Rosetti din averea comuna a tie-rei câ unu presentu naţionala pentru bene-meritatulu cetatianu, deputatu, senatorii etc.

Candu ta,rdj/u. Cându tardîu iu mediulu noptiei — foculu pâlpae in soba Si iubit'a-mi dorme dulce, — si cu dulce stau la vorba Cu gândirea mea 'nfocata — gândiţi câ-asiu pote se uitu Câte 'n lume-amu petrecutu ? . . .

Cându sperantie si ilusii le-amu vediutu morindu pre tâte Si plangeămu cu giele-adenea lâuga patulu loru de morte . . . Dar' la c»-oiu scormoni ran'a din a animei profundu ? Eu amu desiertatu paharulu suferintiei pâua-'n fundu, Sciu ce grea e lovitur'a ce ti-o dau nesce pigmei Cari u'au anima iu ei I

Vai ! adese, se-am potere, a-si luă lumea 'ntr'o mâna Si-asiu trânti-o ca din dens'a nice pravu se nu n m â n a . . . Dar' nu ! — lume, fi iu pace ! nu ine plângu câ-amu fostu in tene, Cene scie cum e 'n urma si ce.'a ce numiuiu „bene" — Si iubit'a-mi dorine dulce, u'asi vr6 somnulu se i-lu stricu Pentru-o lume de utmicu !

Y. 3 . M U N T E N E S 2 U .

— o » - ^ ^ ? ? ; - $—«>—

FLORILE CODRULUI. ^ — Novela originala. —

( U r m a r e . )

; ' " v , . •• : i i . : . iy . • • • : • • \

r Amara e dorerea celui insielatu, Domne! Cu câtu a fostu mai nlare dragostea, cu câtu ti-a fostu mai mare credinti'a, cu atâtu e mai mare dorerea.

Uaulu se~ impaca cu sortea, seu celu pucinu ab­dice ; si merge mai departe câ fier'a cu ran'a in peptu; dar' altulu nu se impaca in veci.

Fldrea nu s'a impacatu. • Dintâiu a crediuta totu ce i-a spusu tîgau'a: dar'

mai târdiu si-a mai veaitu ia ori, — mai graiâ si mia-tea câte uau cuveiitu: — dre ?

Si acestu „dre" i casiunâ lupta noua. Câ «6re* e mare tiranii.

Intr'alta dî a pornitu pe muute. Ore intr'adeveru este o pdtra scrisa? Câ-di Catrin'a mintiesce pe ue-mic'a, dar' apoi pe bani?

A intrebatu băieţii dia muute, pastori, teueri, — si dieu — pdtra scrisa este.

A mersu se o caute, — si a datu do ea. Ia pădure, de-asupr'a uuei poeui frumose — o

stânca iualta câtu o beserica resipita. Pe stânca afla scrisdre, asia cum a dîsu Catrin'a — din firu in peru.

Se vedea semne vechi si sniiae udue. Se vedeau I semae se joii eâ-su de ieri.

— Ascepta tu Codreae !. Si a pornitu iaderepta. Si a eugetatu, si a facutu planuri. Salb'a lui Codreauu! Iaca ast'a i faceă gânduri.

j — Codreauu si-a pierduţii salb'a — dre Maridr'a de ; unde porta salba.

Se o scie si ast'a. Si a adusu Ddieu sânt'a Domiueca. Omenii coboru

din munţi si mergu la sâut'a beserica, se duca prescuri se-si facă molitva, si se-si arete hainele cele ndue.

La beserica va da de Maridr'a. Cum se nu aierga ea lâ beserica, Maridr'a nevest'a cea frumdsa, harauc'ade nevesta.

Fldrea se scolâ desdeminetia si porni la beserica. Amâadoi cu barbatulu.

Dar' Maridr'a n'a venitu. Câte femei intră pe usi'a besericii, Fldrea tdte le

pândea; dar' Maridr'a n'a venitu. Utreui'a s'a gitata, erau pe la Apostolii, dar' Ma-

ridr'a nu sosea. După apostolu, cântă pop'a evangoli'a, apoi âmblâ

cu cadelniti'a de-a-luagulu besericei. — Dupa-ce intră pop'a iu altariu, t5ra omenii 'si facura cruce de trei ori, Fldrea iaca facil cruce si ^ra privi.

Si eta la usi'a besericii se ivi Maridr'a. O nevesta ; că o ruge.

Avea doi ochi aegri câ ddue mure, si avea ddue I sprtncene arcuite câ ddue pene de corbu. — Dar' ayea

55

ce avea, — avea o facia — te-ai jorâ pe sânt'a cruce că e sora lui Codreanu.

Faţi'a ei, privirea ei, zîmbetulu ei — tote erau a lui Codreauu.

Si erâ frumosa Domne, frumosa — ca elu. Florea deveni galbena ca cer'a. — Eta dara ispit'a, pentru care si-a calcatu Co­

dreanu jurameutulu si credinti'a, — ast'a-i haranc'a pen­tru care trebue se m6ra Codreauu.

Oh, baremi asia de frumosa se nil fia! — Se fia Codreauu necredintiosu, se o ff insielatu,— numai ea se nu fia asia de frumosa!

Mari6r'a se vîrl pintre femei, se inchină si săruta ictfu'a.

Cum se pleca, sunau banii pe peptu câ clopotielele. Salb'a lui Codreanu, ah salb'a lui Codreanu se o

redia. Se i-o spintece, si se strige iu gura mare: 6ta draguti'a lui Codreanu.

Si se audia lumea, si se audia Ddieu! Manoi'a săruta icon'a, se inchinâ era, se intorse

indereptu si se apropia de Florea. Cum viuiâ cu dosulu catra altariu cu J'aci'a;catra

Florea, i se vediura banii toţi. Si salb'a lui Codreanu pe peptulu ei. Florea negri tota. Voi se se misce, dar' cadiîi josu

lesînata. Omenii sarira la ea. — O-a prinsu darurile — dîse o baba.*)

Y. Codreanu a fostu unu hotiu mare pe acele tem-hotiu mare si vitediu mare.

Stăpânii munţii si plaiurile, si staj âniâ o parte de pun

fiera Nu făcea nimica la cei seraci — haiducii cum se

cade. — Si elu fusese onni seracu, sciâ câţi hoţi are cilii seracu. Dar pe cei avuţi i desbracâ in drumulu mare si culegea dare dela ei câ unu pasia turcescu.

Spunea mama-s'a până traiâ, câ erâ copilu bunu; dar' câ l'a facutu intr'o marţi ser'a, si i-o sfetitu o tî-

"*" gana din cârti vietia de voinicii. ,T)oue lucruri ti-oru fi dragi in lume — dîse tî-

gan'a : armele'si mândrele. — Gur'a dulce te-a strica, armele te-oru prapadl." "s.

Si, câ si cându i-ar' fi fostu renduitu, s'a facutu voinicii de codru. I erau dragi armele si mândrele. Dar'

. . . sWfes '* ce î-a sfetitu ţigana uu uita-se in veci. "*;.'*

. & Marior'a, nevast'a care siedeâ preste celu munte;?.* i erâ sora dulce. Sora dulce si sora buna.

Cându.au remasu de părinţi erau teneri amendoi — fetioru holteiu si fata fetidra.

*) Cându iese preotulu cu darurile, 6menii morbosi genun­che in calea lui, se-i-le treca preste capu. Creştinii atribue acestui actu potere vindecatore. Deca cinev'a e morbosu seu araetiesce iu beserica, ămenii tienu <k „l'a prinsu-darurile."

Mari6r'a s'a maritatu, si a mersu din satu. Se-au dusu in munţi cu barbatulu.

Fratele a remasu singurii singurelu. Avea o mosîe pe robote; dar' erâ teueru, n'a iu-

vinsu robotele, si domnii l'au scosu din moşie. Si elu a luatu lumea in capu. Apoi n'a mai sciutu nimenea ce s'a alesu. Dar' unu cornu de tiera povestea de unu Codreanu,

unu fetioru de lele, ce cobora din codru si face fapte de voinicu.

Ninie nu sciâ cine e; dar Marior'a 'Iu sciâ. Erâ fratele ei.

Adese noptea, pe la mediulu nopţii, câudu si ap'a dorme, — pe vremi grele, cându si fier'a se ascunde — viuiâ Codreanu la ferest'a ei, frumosu câ unu bu­jorii, si indraeuetiu câ unu vitediu.

— Ce faci sora? — Biue, frate! Ea î-i erâ mama, ea î-i erâ sora bina. Ea 'Iu

grigiâ, ea î-i spunea vesti din lume, si ea î-i spală haine albe. Cu ea se precepeâ prin seinue scrise iu p6tra, in stânca si iu copaci, si la ea spera scăpare in tempuri de nevoi.

Si ea erâ câ muta si câ surda. Ea n'atidiâ de Co­dreanu, ea nu sciâ de Codreanu o poteâi taiâ in bucati, ea nu l'ar fi vendutu.

* * Dincolo preste celu munte siedeâ Florea, draguti'a

lui Codreanu. O nevesta cu o anima plina de focu. Si Florea iubiâ pre Codreanu, 'Iu iubiâ cu totu

foculu unui amoru ascunşii, opritu si pâuditu. Ea si-a vendutu binele si pacea pentru elu, si-a vendutu nu­mele celu bunu, dragostea bărbatului, — si si-ar' fi datu dîle din vie'tia pentru elu, dar nu l'ar' fi vendutu.

Doue femei cu doue animi mari: uu'a sora, alt'a dragutia. Doue femei la doue pole de munte, doue sen­tinele buue si credintiose, cari padiâu bine pe Codreanu.

Dar' ele nu se cunosceâu un'a pe alt'a. Nici un'a nu sciâ câ mai este unu omu in lume care padiesce pe Codreanu, — 'Iu padiesce si 'Iu iubesce.

Câ-ci Codreanu nu uitase vorbele tîgancei: gur'a dulce te-a strică, armele te-oru prăpădi.

Elu ducea vie'tia tăinuita, câ se nu pota fi ven­dutu nici-odata.

Erâ o stânca mare colo in munte: pe ace'a scria semne sororei sale, si prin acele semne se iutelniâu cându o doriâ. Ea viuiâ pe frigu, pe veutu, pe ploie — in ^ori-ce tempu • orientâudu-se după luna. asia precum afla semnulu pe petra.

Apoi Codreanu mai avea unu tuluicu, — si Florea cunoscea glasulu lui dintr'o suta de tulnice. Ser'a seu noptea cându audia acelu tulnicu, F16rea sciâ câ pe Codreanu l'a ajuusu dorulu, — dorulu s6u necadiulu. Si trecea munţi câ se-lu afle.

Frumos'a s=it\xl-u.i.

*sBmemmsew*™^^s.vjv.- ...». u Lipmţmi^'fmammi \şrtm*mjmmrm$7mBă!m' UJ|MW \ umgi+mmmm*rmm*fm>mţ i mj.*fam* .'•yivv**'"! - / ţ * 1 ' ; • * • $ • ! " • S 5 » c * " ' l

O frxrmsetia, din. Eoraani 'a. O frxirxisetia, din ZB-CEleraxi'a,. • n i - ti ii J

58

rNu credeţi niraenui in lume •— dîcea Codreanu eându le iutelniâ. Nimenui in lume, numai mie. Nici vorba buna, nici frica, nici plânsu, nici ura, nici gura dulce — se nu ve amage'sca. — Codreanu e singuru, elu n'are pe nime omu bunu."

— Asia dîcea Codreanu. Si le-ai fi potutu trage pe rota, ele nu l'aru ff vendutu.

'Lu iiîbiâu ainendOue; un'a câ sora, alfa câ dragutia. Dar' unde e lumina, este si umbra. Florea s'a cre-

diuta insielata... (Va urmă.) Y. R. BUTICKSCru.

— Studiu sociala premiata ca 100 franci — (Urmare.)

Iu ori-ce societate legea care lovesce sauctitatea familiei degradându femei'a nu pote dura, câ-ci femei'a e soşi'a bărbatului, femei'a e muma; si mum'a si soşi'a suntu cas'a, suntu famili'a; si pe familia se radîma so­cietatea si se iutemeiaza statulu. Femei'a pe ale carei'a bracje crescu naţiunile si la alu cărei surisu dulce se desvolta omenirea, femei'a carei'a i trebue lumina câ-ci ea lumineza primii paşi ai omului, femei'a despre care moraliştii si filosofii dîcu: „O instrucţiune solida si com­plecta este necessara conlucrării femeiloru in familia si in societate" câ-ci, arlauga Feuelonu, „Trebue mumii care veghiadia la leganulu copilasiului totu atât'a curagiu si desceptaciune câ si soldatului care veghiaza la sigurauti'a unei cetati," femei'a dîcu, care ne nasce, ne eresee cu neobosit'a ei ingrigire, care prin nesfîrsit'a ei iubire ne pazesce de focu, de apa, de bole, de morte, femei'a e caminulu; si caminulu este paradisulu in care gustamu cu adeveratu dulceti'a vietiei: liniscea si fericirea omului suntu in caminulu seu. Legile lui Lieurgu loviâu famili'a, loviâu caminulu; eta de ce nici o linia din ele n'a potutu se se strecore până la noi si se intre in institutiuuile nostre, pe cându codulu Eomanu e si adi bas'a legisla-tiuuii tuturora natiuniloru civilisate; eta de ce legile lui Lieurgu s'au spulberaţii, câ-ci isbiâu viitoriulu, isbiâu ci-vilisatiunea si pe aceste doue nimicii nu le pote opri in cursulu lom maretiu.

Yorbindu despre femeile Grece' mai gasimu acf si pe statornic'a Penelope, soţi'a lui Ulisse, Regele din Itac'a, carei'a traditi'a aduce cuvenitulu omagiu pentru vertutea s'a; aflamu asemenea pe Audromac'a hu-Priam-;

alu Troiei renumita pentru marile ei nenorociri, si pe -

fiic'a ei Cassandra, care inspirata şi cu prevederi pre­dice r-uin'a acestei faimose cetati si insista, si se rdga in favorea păcii, si pe tatalu ei, si pe logoduiculu ei Coreb, despre care Virgiliu dîce: „Iufelix qui nou spon-sae praecepta audient!" *)

Vedemu dar' pe femei'a GJ$$$Ş00;WA\I nimicii nici câ soţia nici câ fiica, v^riu' urmare nu e indoiosu câ. totu asia a fostu si câ mama.

*) Aeneis, 1. II.

Intr'acest'a femei'a Romana a fostu mai fericita, deca legea o desmoscenesce mai de tote drepturile, deca ia codice se cetesce: „In multis juri noştri articulis deterior est conditio feminarum quam masculinarum," societatea inse o despăgubi cu demnitate de nedreptatea legii, societatea o pu6e susu; femei'a Romana fii sacer-dotessa venerata a templului maretiu plinu de veselii intime, de plăceri curate si de bucurii neperitOre, a acestui templu de mii de ori sacratu priu dragoste, unire si credintia, in care omulu 'si sîmte vieti'a si 'si cuuOsce existinti'a, si care se numesce Amorulu conjugalii. — Mai intelnimu la Greci câ fiintia fabulOsa pe Elen'a lui Me-nelas celebra mai alesu prin aceste cuvinte ce Omer, printiulu poetîloru Greci pune in gur'a veteraniloru Troeni la vederea ei:

„Toir-d aiirtffi jvt'cuvl nort6v ţţQorov âţjftt Tlaoxtti.* Grecii au redicatu temple numai graţiei femeiesci.

Romanii demnităţii femeiesci. Grecii au trecuţii in isto-ri'a loru pe femei'a frumosa, Romanii pe femei'a vir-tuOsa. La Greci erâ unu magistratu anume insareinatu cu supraveghiarea moravuriloru femeii, la Romani fe­mei'a se bucura pe deplinu de increderea bărbatului.

In adeverii gasimu la Rom'a Censori avendu su­praveghiarea moravuriloru publice si private, inse func­ţiunea loru se rapOrta numai la negligeuti'a cetatieni-loru pentru acelea din interesele loru private ce ar' avea consecintie rele in interesulu publicu. Nici odată Roma­nii n'avura unu custode publicu, unu magistraţii oficialii inadinsu pentru a supraveghia pe femeia; femei'a Ro­mana nu suferi nici odată o asemenea insulta.

La Gali gasimu pe femeia forte venerata in Drui-dessa etc, ba iuca inainte de Cesar ni-se spune câ erâ aci unu consiliu de femei alese din fie-care cantonu, care consiliu trebuia se hotărască despre pace si despre res-belu. Acestu consiliu după cum se pOte vedea avea "o ore-care greutate, erâ unu consiliu superiorii in care se discutau cestiuni de prima importantia pentru poporu: pacea si resbelulu. ,

Hiberii era-si aveau multa considerat??, pentru fe­meia. La ei insultele aruncate cui-va, fia barbatu fia fe­meia, se judecau de-unu tribunaju^oia^usu mimai de femei. :' " ' : .>•/ •v-i" :> \ :

- Se vede câ Hiberii găseau câ femei'a scie .aprecia mai bine in cestiuni delicate unde e in jocu bunulu seintiu si amorulu propriu. La Bautamu eapital'a unui vechiu regatu Malaes, ne spunu caletorii câ este era-si asia, aci judecătorii unoru asemenea cestiuni suntu fe­mei de sânge. regalu. >

La Germani femei'a fu in mare onore; ei aveau pentru ea unu mare respecta, o adorare, o venerare până la diviuisatia. Main'a, socj'a Germanului erâ feri­cirea lui, erâ vieti'a lui, erâ on6rea lui. Ei le consultau voioşi si incredietori si primiâu bucurosu părerile loru.' Ei aveau convingerea câ femei'a e mai petrundietOre

59

ea b&rbatulu si mai prevedietdre câ elu, si de-ace'a fă­cură din ea aprtfpe uuu cultu.

Tacitu, nemuriţoriulu Tacitu ce traii in acel'a-si tempu cu Plinlu celu june si pe care Ilaciue 'Iu nu-mesce „celu mai mare pictoru alu antichităţii" si d'Alein-bert „celu de-ântâiu dintre istorici," descriendu plinii de admiratiune moravurile curate ale acestui poporu, e uimitu de aureol'a de. .ondre cu care Germanii cu fala incingu fruntea fenieilorti loru. Cea mai mare diviuitate, diviuitatea divinitatîloru la ei este de genulu femininu, Herta, de unde mai tardiu s'a facutu Erde, pameutu si Frea de unde era-si s'a facutu mai iu urma Freiheit, libertate. La ei femei'a uu e numai couipanion'a loru casnica, ci egala loru intru t6te, iea parte de-o potriva cu ei la t<3te actele de interesu publicu Germanulu are la resbelu pe soţi'a lui, pe mam'a lui, pe mir6s'a lui care 'Iu incuragiadia, 'Iu mângâia î-i pre'noiesce vig6-rea si î-i re'ntiueresce existeuti'a; si ele suntu mândre si gelose câ-si soţii loru de mărire si libertate. Femei'a Germana avea multa consciiutia si orgoliu de demni­tatea ei. Soşi'a vitezului Arminu, eroic'a Ttisuelda, ca-rei'a Tacitu consacră câte-v'a linii neperitore, ni-se pre-sinta câ tipulu adeveratu alu femeii vechiloru Germani. — Saxonii in unele cântece populare ale loru numescu pe femeia freadowebbe adică ace'a care tiesse pacea; acest'a e o frumosa remiuisceutia de vechi îlu rolu ma-retiu ce iutre altele aveau vechile Germane de-a servi câ impaciuitore intre diversele triburi numite la ei genuri.

Se trecemu acum puţinu la evulit-mediu. I)e-si si atum gasimu pe femeia cu nisce drepturi forte restrinse, — câ-ci erâ privata de moscenirea imobiliara si obi-ceiulu o silea se salute ea âutâiu si se servesca la mesa pe mândrii cavaleri, pe aceşti Domuisiori cari alt'feliu aveau dreptu devisa „Dieu e Madame" si 'si dedeâu vie^i'a pentru femei'a iubita ori numai pusa sub prote^-ti'a vre-unui'a din ei, — cu tote acestea femei'a iu evulu-mediu fii stăpâna câ si socjulu ei iu domeuiurile lui, fii companioVa lui egala in caminu, fii castelana onorata, fu soţia considerata, fu muma, fu educatorea copiiloru sei. In absenti'a bărbatului 'Iu represintâ in castelu, tir' in-torsu dela resbelu, castelanulu nu găsea alta plăcere decâtu a-si petrece tempulu iutre soţia si copii. Femei'a evului-mediu fu Regiu'a serbatoriloru instituite in onorea bravurii, asia iuvingatorii in jocurile de esercitiu cu arm'a ori alergarea se premiâu in triumfulu loru de mâu'a fe­meii ; acum prin influenti'a ei morala si prin eonsiderati'a de care se bucura, femei'a nobila a evului-mediu sciii se purifice si se îmblândiesca moravurile iuasprite de vre­murile grele si de prejudiciu

Truverii, Menestrelii, Trubadurii si Minnesengherii cântară pe femei'a evului-mediu, si o gasimu asemenea in Heldtnbuch si in Niebenhtnfjenlied trouându câ eroiua.

(Va urmi.) Eufro8ina Homoricânu Stoaneaou,

TESAURULU DE LA PETROS'A sean

„CLOŞCA CU PUII El DE AURU." • — Studiu 'archeologicu. —

Prs'.eţera pufclica tienuta de catra Dioni3iu O. Olinesc» in aiedinti'a pufclica dintr'a 7/8 1884.a Societxtii pen­

tru Uteratur'a si cultur'a romana" in Bucovin'a. Nu departe de orasiulu Buzeu din Tier'a Romane'sca

e situaţii adencu iu munţi satulu Petros'a, dîsu si Ba-denii "de josu, proprietatea episcopiei de la Buzeu. Pe teritoriulu acestui satu se redica muntele Istritia, care iu dosulu seu scade dintr'o inaltîme de 1796 de metri repede in valea Nisicovului. Pe acestu muute lucrau in Aprile anului 1837. mai mulţi tierani diu PetroVa, sco-tieudu pietre pentru zidirea seiniuariului de la Buzeu. Doi dintre dinsii si anume Jonu Lemnariulu si Stanu Avramu atlara diu josu de poean'a „vii'a Ardeleniloru" iutr'o adencitura printre doi bolovani mari la o mica adeaeime tesaurulu nostru, numitu acumu iu de comunii: „Cloşc'a cu puii ei de auru." Tesaurulu erâ acoperiţii

! cu o tierina negra si maruatiosa, fâra se se ft gasitu in giurulu lui ore-cari alte obiecte, ce ar' indica proveninti'a lui. Se vede câ tesaurulu acest'a s'a bagatu in mare pripa iutre aceşti doi bolovani mari. Tesaurulu se pare a fi ascunşii in tempu de vre-o încălcare duşmanosa a tierii, cându refugiaţii ne mai putendu-lu scapâ, 'Iu ada-

i postiră in pustietatea acestui munte iutre bolovani. Aflătorii redicara iu taina acestu odoru din arcu-

siulu loru si 'Iu transportară nevediutu de nimenea in ' coliba loru. Legile de atuncia alu Tierii Romanesci de-i ciarara tote csinorile de sub pameutu de domuesci1)

si ori-ce com6ra aflata pe mosi'a s'a seau străina de-veniâ proprietatea Vodei. înstrăinarea comtkeloru se pe-depsiâ forte aspru. Begimulu de atunci desveliâ unu dielu neauditu intru aflarea anticitatîloru si interpreta rigu-rosu legile despre aflarea tesauriloru. Miuistrulu Ba-nulu Michalcea Ghic'a aveudu mare aplecare la studiulu archeologicu scormonii singurii seau prin agenţii sei pământurile Valachiei după anticitati. Elu infiintiâ in Bucuresci museulu naţionalii, in care se depuneau anti-citatîle aflate. In Bucuresci apareâ foi'a „Museulu na­ţionalii, " redactata de Blaremberg, care se ocupa cu des­crierea loru. De aceea acea mare tăinuire a tieraniloru cu tesauru'u aflatu la Petros'a. Ei 'Iu asiediara in colib'a loru si nici prea se cutezară alu cautâ adese, câ nu cumva se dee de elu ochiulu archeologicu alu guvernu­lui. De abia după unu tempu îndelungaţii se incumetâ Jonu Lemnariulu aveudu mare lipsa de parale, de-a vinde in taina nepotului arendasiului din Petros'a, Frun-dia-Verde unu lantiu de auru in mărime de vre-o doue palme pentru 30 de parale bune si o oca rachiu de prune.2)

') Vodi Condica lui Caramea II. cap. I. artic. 1. !) Odobescu ia Columna lui Traianu, a. 1870, f. 517.

ro

Vinira si tempuri grele pentru aflătorii tesaurului. Aflandu-se bordeiulu lom intr'o s*are miserabila, decise episcopi'a dela Buzeu si subprefectui'a de la Tohani de a-lu ruină pentru regularea satului. I fric'a mare se destainuira atuncia Jonu Leinnariuhi si Avramu Stanu la rudele loru, la Nicolae Baciu si fiiulu lui Grigoriu. Tesaurulu fu apoi transportaţii in taina in cas'a lui Baciu, unde 'Iu ascunseră in podulu casei Iâuga cosiu.1)

Nu multu după ast'a sosi la Petr6s'a si unu ines-teru aruautu numitu Anasfase Tarb'a seau Verussi din Bitoli'a in Macedoni'a, câ se zîdesca unu podu pe ap'a Caluaului diu apropierea Petrosei. Aflătorii tesaurului se tocmiră la dinsulu pentru scoterea petreloru din mun­tele Istritia. Prin tempu se destainuira ei lui despre oddrele, ce le-au aflatu iu muntele Istritia. Anastase Verussi si pleca indata cu uuu cercu de auru din te­saurulu acest'a la: unu argiutariu din Bucuresci, câ se se incredintieze despre valorea lui. Pliuu de bucuria se intdrse elu din Bucuresci si după multa tocmela cum-perâ iutr'a 23/<i 1838. st. v. intregu tesaurulu numai pen­tru 1500 de franci, câte-v'a fermaue si testimele pentru femeile tierauiloru.

Nu mai pucinu precautu câ tieranii a fostu arnau-tulu Verussi. Spre mai multa asecurare sdrobi elu iuca iu cas'a lui Baciu cu toporulu mai tete obiectele tesau­rului, risîpiudu-se petrele de feliurite colori priu casa. Baciu le aruucâ câ de nici unu pretiu intr'o gropa. In urma 'si aduse Verussi aminte si de aceste petricele de feliurite colori, se iutârse inapoi si scose diu ele pre cele mai mari, pe cându celealalte le aruncă Baciu iu gu-uoiu.2) Verussi ingropâ o parte diu obiectele tesaurului pe malulu Caluaului lâ'iga podulu ce 'Iu zidiâ, cealaltă parte o luă cu siue, câ se o vinda la argintari si co­mercianţi.

Petricelele de feliurite colori asverlite in guuoiu le culesera iute copii satului si le duseră pe la casele parintîloru loru. Totu satitlu iucepii a vorbi despre co-mdr'a, ce ar' fi aflat'o Baciu. Ajunse vorb'a in cureudu si la arendasiulu moşiei George Frundia-Verde si la Draguliueseu, subcârmuitoriulu pîasii Tohani, care diu urma se si itifaejsiâ in satu. Guvernulu ordonă o cer­cetare seriosa. Intre aceaa află si areudasiulu moşiei George Frundia-Verde de la Jonu Leinnariulu si Avramii Stanu, câ ei ar fi aflatu 2 bucati de auru sub pamentu la prasil'a papusioiului. Baciu î-i dete unu cosinletiu cu 12 laturi, ce le ceruse inapoi dela Verussi. Frundia-Verde iuse află câ aceşti tieraui ar' fi aflatu o comdra mare. Elu urinaresce deci pre Verussi si aflaudu-lu la Buzeu cere de la densulu 100 ecosari turcesci (1000 franci seau 400 fl. v. a.) pentru pazirea secretului. Ve­russi refusa si Frundia-Verde 'Iu denuntia la episcopi'a dela Buzeu.

') Odobescn, ibidem. f. 504. —"s) Idem, ibidem.'f."506— 507.

In Juliu 1838 sosi Ia PetroVa comisi'a de cerce­tare, a cărei lucrare e cuprinsa iutr'unu dosaru păstraţii in Archiv'a Statului din Bucuresci sub Nr. 5397 diu 1838. desp. miuisteriului de interne, din care a publi-catu d. A. J. Odobescu unu estrasu in „Column'a lui Tra-ianu" din 1876, redigeata de catra d. Haşdeu. Toţi com­plicii fura arestaţi si intre multe straşniciri tienuti vre-o trei ani in iuchisdre. Comisiei î-i succese de abia a afla cele ddue bucati date de catra tierani si Verussi lui Frundia-Verde cum si o veriga, ce a aflatu-o ea iu podulu lui Georgiu Baciu, uude o uitase' Verussi.

Verussi dîcea iuaintea comisiei, câ comdr'a intriga | a vendutu-o unui evreu necu:ioscutu pentru o suma de i 8000 lei vecbi. Jonu Lemnariulu si consocii dîsera sin­

cerii tt>tu ce sciura despre tesauru. Politi'a isbutf de-a priude o epistola de a lui Verussi, ce o adresă elu dia Bucuresci iu linib'a aruauta catra Kyr Costea, câ se-lu indemue „a nu se spariâ de amenintiarile deregatoriloru si a nu destăinui cu nici unu chipu loculu, unde ei ameudoi puseră lucrurile." *) Se vede deci, câ pre Ve­russi nu-lu aresta comisi'a, câ-ci putuse iuriurf asupr'a cercatarei din Bucuresci. Luându cu revasielulu acest'a perchisiti'a o noua direcţia decise ministrulu de interne de-atuuci'a Bauulu Michalcea Gbic'a, de a luâ siu-guru in mâaa cercetarea culpabillloru. Insoliţii de direc-

j torulu generalu alu scoleloru Petrache Poenaru si de im-i piegatulu administrativu Steriadi ajunse la Petros'a in-I tr'a 15/7 1838. Verussi mărturisi iu urma, câ o parte I diu tesauru o ascunse intr'o grdpa Iâuga podulu, ce 'Iu | zîdiâ. Bauulu Ghic'a află intru adeveru pe malulu Cal-I naului 9 obiecte, de si stricate, dara de mare interesu pentru archeologia. Cercetarea se continuă. La a. 1842* se curmă ea, câ-ci afara de Verussi, toţi culpabilii află­tori ai tesaurub'i muriseră de frica si straşuicire in in-

| chisore. Verussi inse se achită si i-se restituira chiar' tote j sumele date tierauiloru aflători si arendasiului Frundia-

Verde. Diu A. J. Odobescu banuesce ca totu dreptulu, câ petricelele cele colorite, ce le matură dintru-âutâiu

I Baciu intru o gropa din ograd'a s'a, i-au fostu de mare I folosu iu cursulu judecaţii, „de vreme ce se termiuâ : pentru dinsulu iutr'unu modu cu totulu favorabilu u2) Ve­

russi ajunse si după ac^'a unulu din cei mai de frunte diu iutreprindietorii lucrariloru publice din Munteni'a, dara cu tote acestea „nu-i placeâ a vorbi despre intein-plarea din Petros'a." s)

Obiectele aflate ale tesaurului in numeru de 12, se asiediara după porunc'a domuitoriului Munteniei Ale-sandru iu museulu nationalu innintiatu de catra. Bauulu

j Micim Ghic'a diu Bucuresci. Aflandu-se intre ele o veriga seau bratiara cu o

iuscriptia greu de descifraţi!, tramise Banulu Ghic'a in ca in Iun'a lui Martiu a. 1840; o transcripţia de pe ea di-

') Odobescu, I, c. f. 509. — !) Idem, ibidem. f. oii). — ») Idem, ibidem f. 510.

61

rectorelui cabinetului de anticitati din Vien'a, dlui Josifu Anieth, care o s : comunică indata institutului de cores­pondenta archeologica din Rom'a. La 22/5 1840 se ceti in Academi'a de inscriptiuni si belle-littere din Paris re­latarea consulului fraucesu din Bucuresci Billecoq des­pre iuscripti'a de pe acesta veriga. Iutr'a 19 Maiu 1834 tienu iu institutulu ârcheologicu din Rom'a invetiatulu Pater Secchi o pertractare despre comoYa diu Petros'a, si mai alesu despre inscriptiunea de pe bratiara, ce o numiâ „o sgarda de aura a vre unui auimalu." *)

Indicându iuscriptiunea ast'a intr'unu modu impe-riosu proveuinti'a tesaurului acestui'a de mare interesu pentru archeologia, decise după anulu 1850. guvernulu prusianu, după indemnulu dlui Zachar, de-a face o re­producere galvauoplastiea a acestei verige. Reproduce­rea ast'a galvanoplastiea o cercetară apoi invetiatii J. Haupt, Jakob si Wilhelm Grimm si resultatulu acestei cercetări 'Iu ceti apoi Wilhelm Grimm in Academi'a Rdiutieloru din Berlinu iutr'a 4 Dec. 1856.2)

La anulu 1867. aflamu tesaurulu dela Petrds'a la espositi'a din Paris in galeri'a archeologica, admiraţii după raportulu oficialii alu espositiei de „cea mai fru-mO"sa podoba a acestei serbatori a arteloru si a in­dustriei." La a. 1868 se espuse tesaurulu in museulu South-Kensingtoii din Loudou si la anulu 1873 la es­positi'a universala din Yieu'a.

In noptea spre 30 Novembre 1875. fii predaţii acestu tesauru din museulu nationalu diu lhicuresci. Politi'a bucuresce'ua afla o parte diu elu la culpabilulu (Pan-ta/.oscu') ascunsu intr'unu piauo, cealaltă parte la unu argintarii!, dara iutr'o stare de[)loral)ila.

La congresulu internaţionalii de antropologia si archeologia diu Copenhag'a din anulu 1875. ceti d. A. .1. Odobescu o notitia iuteresauta despre Tesaurulu dela Petros'a.3)

Greutatea tesaurului dela Petr6s'a e aprope de 19 klgr. iu starea lui de astadi consta elu din obiecte lu­crate numai din auru, diu obiecte decorate cu petre pretiose si diu bucatiele de petre si cristale de dife­rite mărimi si forme, scobite fiiudu unele din ele după niodulu din Orientu, cu o concavitate netedîta, altele tăiate in tablitie. Intre granatele aflamu pre scarbunculu orientalii, portocalulu palidu, iaciutulu ordiuariu si pre piropulu. Mai gasiinu intre aceste petre câte-v'a spar­turi de smaragde, puciue gemulitie de cristalu de munte albu si câtev'a mici fragmente de sidefii, perozele si la-pi/lazuli. Inculpaţii tierani mărturisiră câ iu tesauru se aflau si safire, granate mari, iaciute si balaşuri. Aces-

') „Estorno pero la sagace e probabile conghiettma che tale eoliana forae adbia appartenuto a qualche animale, che fuggitivo la potasse nclle selve di quel lontano paese in cui si scopri." Bolietino dtîll' institute di corrispondenza archeologica per l'anno 1843. p. 92. ;

») Monatsb 'riehte der kngl. preussischen Akademie der AVis-Benschaften in B' rlin. 18~>6.

*) Compte-Rendu des Congresses, f. 361 sg. Ai i i icnlu F a m i l i e i A n . 1884. Nr . 4.

tea parte le venduse Verussi, parte le impartîse prin­tre comisarii perchisitiei.

Aceste petre si cristale decorau obiectele de auru ale tesaurului de la PetroVa, cari le-au sdrobitu Ve­russi cu toporu in cas'a lui Baciu câ fâra de nici unu pretiu. Dovada 'su cele multe găurele deBchise de pe obiectele tesaurului. Petrele aceste erau puse ori iu găuri căscate, ale caroru scaunelu era o foitia de auru f6rte subtîre, ori pe goluri, numitu in orfeuraria â jour, ori încastrate in ochiuri si casutie inaltiate, — cloisoa-nage — seau infipte fâra focu, — a froid.l)

(Va urma.)

l̂ T-u. potio. s e carrfru. I _. „Nu potu se cântu!• atât 'a-e totu ce potu a-ti spune O mus'a mea iubi ta! partasia 'n dîle bune, — Nu potu se cântu, câ-ci peptulu ce plânge si suspina, Si anim'a ce cade si corpulH ce se 'nclina,. . . . Pierdutâu dulce musa, eere,e'a p o e s î e . . . . O anima ce more in veci nu reinvie,

Pre senulu ei cântatâm in dulce reverie, Cetindu in ochi de angeru sublim'a poesie ; Pre lir'a mea de auru, din perulu ei subtîre, Iiitinsâm cord'â care suna de fericire, — Si lacrimile miele cădeau pre lira linu, Si sunetulu ce dens'a scotea, erâ divinu . . . .

Deşi arta e cercarea se cântu câ alta-data Câ-ci rupta este cord'a si lir 'a 'mi-e s t r ica ta!

G. S I M U .

Ploiea si caletorivilvi. (Memoriei primului amoru.)

A-le lumei mari gradine Suntu de flori frumo^e p l i n e . . . Caletoriulu se opresce, La o flore mul tu privesce. . . Neastemperu 'In 'npinse Ca se-o iea mân'a 'si întinse. Florior'a inse i dîse : „Ce voiesci ? vedi nu-su deschisa. l)e m'ai duce 'n a t 'a casa N'asiu împle-o de mirose ; Si la peptu-ti de mai pune Asiu peri far' de parfume! Deci se fii cu asceptare Pân' la a mea desvoltare . . . De n u : prin gradina du-te, Rnmpeti a l f a d'intre multe" . . . Mân'a 'ntinsa se retrase, Dar' neci alt'a nu-si alease, — Caletoriulu in tăcere Piesa fâra mângâiere, Si cându iese din gradina Şterge lacremi, si suspina . . . Era de pe floriceua A cadiutu unu stropu de rouă. Rouă, lacremi si tăcere Cugetau la revedere. Tomne. primăveri trecură Da 'n veci nu se mai vediura; Câ-ci fioric'a desvoltata, De-alta mâna fu luata. — Caletoriulu cându re'ntprse >iumai loculu golu aflase.

J. ROMANU.

') Odob., Tesaurul d"la Petros'a iu Col. 1. Traian. 187ti f. 511.

62

PĂRINTELE CARTHAUSI. — ROMANU t r adusu d in 1. magiara- —

(Continuare.)

Si in pruncia si junetia inca doriâm câte-odata mortea frumose si fericite tempuri erau acelea! Plinu de sperantie, cum eram eu atunci, iubitu de toţi si iubiudu totulu, inchipuiudu-mi câ acesta vielia ar' fi unuvisu frumosu si fericitoriu, a cărui intielesu profundu numai in o alta lume o se-lu precepu: cum nu asiu fi crediutu in raiu eu, care eram iuca iu stare de a pre-cepe fericirea nemărginita.

Junele nu se teme de morte; si intogm'a cum bo-gatulu 'si risipesce cu usiurintia tesaurii sei, nici adu-cttndu-si a-minte de sărăcia, — precându cersitoriulu economisea cu filerii sei; ast'feliu se joca cu vieti'a s'a plina de foitie si bucurii teuerulu, uutrindu-se cu spe­rantie, — câ-ci cum nu ar' crede in o vietia sempiterua elu, care pâua aci nu a sâmtîtu de-câtu desvoltându-se din ce in ce facultăţile s'ale ? — Dara iudata-ce omulu semtiesce laucedîrea si in urma pierderea vre-unei po­teri ; — deca amorulu fericitoriu i-s'a stinsu in dureri, — de'ca ur'a care ore-câudu 'Iu sterniâ spre fapte de resbunare, i-s'a potoliţii, — si sperantiele împreuna cu temerile lui au dispăruţii, — de'ca in peptulu lui, in-uudatu ore-câudu de atâte seintieiniute, totulu s'au li-niscitu; si in loculu lupteloru^ de cari se inaltiâ mai iuaiute, numai câudu din cându mai vibreza ultimulu suspinu alu unui semtiementu adâncu vatematu: — o h ! atunci elu crede câ e moritoriu, câ p6te mori cu totulu. — Fericitu acel'a care si iu asta stare mai pote traii; care despoiatu de cele mai frumose sperantie ale s'ale, primesce cu indestulire vieti'a, si dupa-ce a incetatu de-a se sbate după cev'a mai inaltu, 'si afla indestulirea as-piratiuniloru s'ale pe acestu globu de lutu. — Scurme câ furnic'a pamentulu seu si se lupte pentru o bucata de pane, sâu zidesca-si afuudu su pamântu ocnele s'ale, câ se sc6ta cu sene-si o bucăţica de metalu mai luei-toriu, ori străbată cu nai'a mare după mare, cercâudu unu nou petecii de pamentu, uude se pota reincepe sce­nele chinuriloru si fara-de-legiloru omenesci: — totu atât'a-i; fericitu e totu acel'a care are o tiâuta in lume si potere spre ajungerea acelei'a, si nutresce iu senulu seu convinctiunea ca urmarindu-si tient'a s'a indepli-uesce unu lucru mare ori folositoriu; — prunculu se p6te mândri cu zidirea s'a de coceni, si in faci'a acelei'a e in dreptu a se socoti cbiaru atâtu de mare câ sî Bramante in faci'a besericei S.-tului Petru. — Dara eu, după atâ­tea sperantie divine, nu sciu traii câ animalele ; nu vreu, nu potu se iâu parte la acestu jocu obositoriu care se numesce vietia, — la acestu jocu, in care atâti'a se sbuciuma, atâti'a plângu, asie" de pucini se distragu, si in care iu urma nimeue nu afla alfa decâtu o petrecere de tâmpu; nu vreu se fiu poternicu semtiendu-mi nu­litatea mea, nici servu cunoscundu pucinatatea despotî-loru miei, — destulu m'amu invertitu intre aceste masce, si acum dupa-ce i-amu cunoscutu pre toţi după facjar-nici'a loru seu celu puţinii le-amu vediutu larvele su cari se ascundu — sufletulu meu doresce a se odichni. — Oh! asculta-me a-totu-potinte, si 'mi tramite nmrtea t 'a! nu-ti ceru imperatî'a ceriuriloru, câ odini6ra, — — numai se me prefaci in nemic'a, te rogu; oh, ascul­ta-me ! liberâza elementele din care sum creatu; prefâ acestu corpu iu tierîna , precum a fostu dintru-'nceputu; creaza apoi din ace'a: insecta, fl6re ori ptHra, ce vei

vre" tu, numai omu nu crea mai multu — si eu voiu fi indestulitu!

Dara . . . aibi pacientia suflete alu mieu; — adâ-ti a-minte de mdrte si te mângâia!

III. Astadi am fostu la proviucialulu ordului; după ser-

viciulu de deman^tia m'a chiamatu la sine. E unu bar-batu seriosu si rigurosu, care peutru virtuositatea s'a se bucura de mare stima atâtu din partea monachiloru câtu si din a provinciei iutregi. Cum se vorbesce in te-nereti'a lui, su durat'a revolutiunei celei mari, rapitu de patima a comisu crudîmi; si dupa-ce Napoleonu a ajuusu imperatu, câindu-se adencu de faptele s'ale, a intratu in mouastire. — Acum e betranu, dara e unulu dintr'acei'a pre cari tempulu i-a plecatu dara nu i-a po-tutu infrânge; de su fruntea-i, imbrasdata de adenci cretie-inca stralucescu ochii lui focoşi, si betrân'a-i fâşia palida nu si-a pierdutu seriositatea baibatesca, si inalt'a-i sta­tura, desî plecata câtra pamentu, totu si-a pastratu inca majestatea de odiniora — O ruina e densulu, dara ruiu'a unui arcu de triumfu, a cărui decori le aduna un'a câte un'a fie-care anu ce trece, dar' care nu-si pierde nici-cându form'a s'a, si pre care pâua iu diu'a din urma se vede, câ marirei a fostu redicatu.

— Ti-au sosiţii doue epistole, fratiorulu mieu! — dîse betranulu, —• si 'mi inmauuâ d6ue epistole, un'a dela tatalu mieu si alfa dela amiculu mieu. — Si eu amu capetatu o epistola dela tatalu teu — continua, — tatalu teu te roga se re'ntorni acasă . . . Mergi! —

Uimitu am cautatu spre elu. — „Da vr<Si se me aluugi ?" — dîsei in urma, — „amu cercatu aceste zi­duri spre a me odichni intre ele, — pentru-ce me alungi si de aici?"

— A te alunga?! nici vorba — dîse cu tonu li-niscitu, — ace'a nu o voiu face. — Cas'a Domnului e deschisa peutru totu omulu; si nu e in poterea mea se alungu dela pragulu ei pre nenorocitulu, care 'si cerca aici loculu de odichna, câ si mene odini6ra, — nu­mai am voiitu se te reflectezu: cugeta la ace'a ca omulu in totu momentulu are lipsa de libertate câ se fia feri­citu, si ca esci mai teneru decâtu câ se poţi abdîce de ea; cugeta câ momentului acestui'a, — in care supu-nendu-te pre teue si venitoriulu teu intregu unui pro-pusu, sacrifici cele mai mari plăceri ale voientiei fale li­bere, — voru urma ani de iudelunga servitute iu cari 'ti va fi opritu a voii. — Cugeta, câ potu veni tempuri, in cari imbetrâniudu nu vei precepe durerile juuetiei fale, si p<5te 'ti vei blastemâ propusulu, care te despoiâ de atâte bucurii mici.

„Amu cugetatu la tote acestea." — Cutezat6ria espresiune! — replica betranulu cu

linisce — numai in etatea fa o dîcemu ac^sfa cu atât'a resolutiune. — Poţi calcula inainte, cum 'ti vei cultivă pamentulu, si ce vei semânâ in trensulu ; poţi calculă inainte, cum 'ti vei zidi cas'a fa câ ace'a se fia dura­bila si se-ti tiudia scutu securu la dîlele betrauetieloru fale; — dara venitoriulu teu nu tî-lu poţi precalculâ. — Un'a idea stârnita in sufletulu teu numai asi6 din intemplare, asemenea sementiei aruncate prin ventulu de tomna, — eta dela ce aterna venitoriulu teu; si amaru de tene deca acesta idea, care s'a desvoltatu in sufletulu teu si-a ajunsu a-ti predomină fienti'a fa in­triga, contopindu-se asie" dîcdudu cu esistenti'a fa, vine

(53

in împotrivire cu impregiurarile in cari te afli si pe cari nu le poţi schimba.

— Atunci dara benecuventa ursit'a mea, — dîşei eu, adencu patrunsu de cuvintele lui — ca am potutu pa­raşi o lume care sta in împotrivire cu principiale sufletului mieu; — ca am potutu scapâ de o lume, care cu sar-casmulu ei a pângaritu cele mai sacre semtieminte ale auimei miele, până cându in urma eu insu-mi me-am scârbitu de idolii miei.

Si-apoi cugeti, câ in claustru omulu devine mai bunu, mai fericitu! ? — dîse betranulu, privindu-me pliuu de machnire. — O! nu crede; multa dorere jace intre aceste ziduri, — durere de care voi, in lumea din afora nici inchipuire nu aveţi; si dintre atâte animi amarite, cari si-au cercatu aici adăpostul u abia s'au viudecatu ra-nele vre-unei'a, afora de a celor'a cari pausâza in ceme-teriu. — Numai celu fericitu pote abdice de vi6tia; nu­mai acel'a a cărui sufletu e pliuu de crediutia firma si sperautie inalte, se pote semtî fericitu in claustru. — Asemenea s6relui, care umple cu lumin'a s'a totulu, pa-truudi&ndu pretutindeni cu radiale s'ah caldur6se, ase­menea dîcu e marea idea a ddieirei; acel'a care o cerca pe ace'a iu natura, o va afla pretutindeni, dar' vai de-acel'a care 'si tieutesce privirea s'a dreptu spre ea, — elu se va afla in iutunerecu, lipsitu de vederea ocbiloru. .Si ore nu acesta idea e tota averea sî fericirea mona-chului? si deca si acest'a o pierde, de'ca un'a îndoiala —• Ce e uu'a iudoiela pentru acel'a care traiesce in lumea din afara? elu are primaveVa si natur'a in-floriudii, o suta de bucurii si o suta de dureri, — dara monachulu carthausi nu are decâtu indoieTa s'a, acest'a i-e lumea in care traiesce si pentru care patimesce, si acest'a ivindu-se inaintea lui in faci'a grozava a reali­tăţii, înfrânge debilulu sufletu alu densului. — Bene o descrise acest'a intemeiatoriulu acestui ordu s. Bruno, cându in scrierea s'a despre chinurile ateistului, ce se turmenta iu iadu, aceste cuvinte le pune in gur'a aces-tui'a: „Oh! adaugeti chinuri n6ue la acelea cari acum Ie suferu; spintecatî-me in seclii secliloru prin militfne de noi calei, numai de Ddieulu meu nu me lipsiţi de totu; si flăcările cari me mistuie 'mi voru pare rose, furiile diavoliloru dragi imbracisiari, vaieraturile acestora locuri de osenda accorduri pline de farmece si acest'a locuintia grozava palatu desfatatoriu, — numai se potu scapâ de acestu chinu infricosiatu care 'Iu suferu acum'a, numai se-mi potu reaflâ pre Ddieulu mieu!" Oh! crede-me câ se afla intre aceste ziduri tfmeni cari su­feru aceste chinuri, si in lume nu esista nici unu chinu asemenea acestui'a; pentru-câ pre pamentu se ptfte afla maugaiere, crede-me câ se p6te afla, si după cele mai grele suferintie. — Caută numai la dealulu acest'a, — se vede câ 6re-cându a avutu forma conica: acum lip-sesce o bucata din deplinătatea lui, si .josu in vale se redica unu gruietiu observabilu mai multu pentru sfari-maturile de stânca resfirate pe densulu. Pe vârfulu dealului acum se redica bradi inalti eY pe gruietiulu din vale totulu e verde si infloritu. — Cene ar' cugetă, câ aici vede urmele unei surpări de pamentu? — Cene ar' cugeta, câ aici unde totulu e coperitu cu flori si verdetia, ore-cându de-asupr'a pre vMulu dealului se afla o mare ruptura, eY josu in vale un'a pustietate întinsa? — si vedi asemenea acestei'a e in lume totu ce se numesce frumosu — t6te esistu in loculu de mai iuaiute alu pusteirei iufrumsetiatu numai prin schimbă­rile tempului, — lumea intriga este o mare ruina de

glorii, acoperita de velulu tempului; si ast'feliu e si vieli'a ndstra, a carei bucurii nu suntu alt'a decâtu nesce veluri de flori, cu cari verst'a ni-au acoperitu ra-nele ore-cându sângerânde ale animei.

— Si nu credi — întrebai eu — câ esistu si du­reri nevindecavere ?

— Nu credu — respunse cu t6ta liuiscea betra­nulu, — tote dorerile suntu trecatorie, si deca suntu unele, cari dureza mai indelungatu, acâst'a provine de-acolo câ noi insi-ne le-amu nutritu, si si la acestu casu mai multu remâne numai espresiunea câiutieloru de­câtu semtiulu chinuriloru nostre; intociua cumu p.re pe­trele mormeutali târdîu, după ce s'a uscatu si ultim'a la­crima, inca se cetescu totu acelea-si cuvente, desî tern-pulu acum de multu a dsmentîtu seusulu acelor'a.

— P6te se ai dreptu faeia de partea cea mai mare a omenimei, — replicai eu, — dara esista dmeni pre cari, spre nefericirea loru, Ddieu i-a creatu din alta materia.

— Si tu esci unuîu dintr'acesti'a, asie' dara? —• dîse betranulu cu zimbetu amaru pre buse; — cene se nu fi fostu odată iu vieti'a s'a de acesta părere, — cene n'a induratu pierderi ireparabili, — cene n'a semtîtu in anim'a s'a unu amoru veciuicu ? — dara ajungi la eta­tea mea, si spune-mi ce ti-a remasu pe atunci din t6te acestea ? o amentire duiosa, care cându din cându re­vine in sufletulu teu sî 'ti strînge busale spre unu su-risu amaru; ma se pote câ nici atât 'a; — asemenea cartiariului, care si-a petrecutu noptea lângă meVa verde, asie stai in verst'a hetranetieloru fale la m6s'a vi^tiei; ai fostu cu norocu si fârâ norocu, adese ai câscigatu si adese ai pierdutu; dara de câte-ori si in ce soiu de cârti, cene ar' sci-o acest'a? destulu câ te-ai jocatu, si acumu probabilu câ mergi in patulu de odicbna. — Cre­de-me, câ in lumea ast'a nu esiste nici o suvenire, din care se nu pieră cu tempulu chiaru partea cea mai amara.

— Deca acest'a e asi6, —• dîsei 6rasi — de ce se nu remânu in claustru, câ uitându trecutulu, ba-remi se-mi potu scuti auim'a de doreri noue?

— Pentru-câ in claustru nu uitamu asie usioru, — dîse betranulu suspinându. — Si acumu mergi in chilia-ti fraţi ore, cetesce-ti epistolele si cugeta cum se cade asupr'a propusului teu. Unu anu de proba vei pe­trece intre aceste ziduri; deca acest'a va trece, te voiu intrebâ din nou, si daca voienti'a nu tî-se va fi schim-batu — vei fi beneventatu in midiloculu nostru.

(Va urmă.) Br. JOSIFU E(5TV6s.

2s^Ci-ax' p l a , c e _ . Mi-ar' place multu se potu scrie O comica poesia. Intr'unu stilu ne'ndatinatu In acestu veacu luminatu.

Câţi dujmani mai am prin tierl S'o cetesca cu plăceri. Si cu toţii rendu . . . pe rendu . . , Se-si dea sufletulu ridiendu.

O ! ce dîcu ? . .. M'asiu oseudi!, Iarasi ei m'ar' dobândi, Se le făcu desu in altariu Prinâse cu skrindariu. JASON EJANO,

64

Xja -<creziat6re-,

65

I AP'1* , : • : : - , • , 1 , j

iii ?iiiiş!.ilil!

• f f I lai

i i» ^alatuJ.-u. de 6xna alia. tiar-uJ/cxi-

66

6 @ i L L A_ * v*v®&>* A A A A «/saa

CORESPONDENTIE.

Cernăuţi, 6 Febr. 1884.

2Ve« stimate domnule Redactoru!

înainte de doi ani s'a infiintiatu prin iuitiativ'a domuiloru Jonu Bumbacu, Dumitru Socoleanu si £u-genu Mesiederu societatea pentru prosperarea si latî-rea musicei naţionale iu Bucovin'a: „Armonia." —Mica erâ adunarea de constituire a acestei societăţi; afara de câti-va preoţi din Cernăuţi si câti-va invetiatori din Cernăuţi si giuru, formau parte din acea adunare studintii romani de pe la universitatea de aici. — Su-iletulu acestei întreprinderi, dlu Jonu Bumbacu, a sciutu prin oratiele sale patriotice, a insufletî pre cei adunaţi pentru prosperarea musicei romane si a latî ide'a in-fiintiatoriloru si printre Romanii mai de inalta stare, cari potu si au mijloce de a sustiene' o astfeliu de idea. De presiedintele acestei societăţi se alese prin aclamatiuue dlu Leo cavaleru de Goiauu, de vice-presiedinte dlu Jonu Bumbacu si de secretam dlu Eugenu Mesiederu; in.comi-tetulu ei se alese intre alte persane însemnate si dlu Vasile Moraru, fiiulu metropolitului, si dlu Tudoru ca­valeru de Flondoru. Audiându Sânti'a s'a metropolitulu Silvestru despre infiintiarea unei societăţi filarmonice, luă asupr'a-si protectiunea acestei societăţi. Prin alegerea dlui cavaleru de Goianu de presiedinte s'au trasu poterile cele mai bune romane din societatea filarmonica germana din Cernăuţi, care este deja de 20 de ani si care crescuse atâtea talente musicale dintre Romanii Bucovinei. Se iutielege ca din partea acestei societăţi se objectâ, câ music'a e internaţionala si ori ce aspiratiuni naţio­nale trebue se fie eschise pentru prosperarea musicei, Romanii adastara la spriginulu societăţii romane fil­armonice si societatea germana erâ silita se cededie gratis localulu ei pomposu pentru ecsercitiele musicale ale „Armoniei." Dlu de Goianu simtîndu lips'a unui invetiatoriu bunu romanii angagia pentru dirigerea eser-citieloru si coruriloru pre dlu Horuer peutru o plata de 25 ti\ v. a. pe luna. Societatea incepu activitatea ei prin formarea unui choru barbatescu de 45 inşi. De abia după unu decursu de s/4 de anu erâ societatea in stare de a se produce iuaintea publicului romanu. Intr'a 15/r 1882. se deschise pentru antâia data sinodulu Bucovineanu in Cernăuţi si societatea „Armonia" esecutâ in sal'a festiva a resiedintiei metropolitane din Cernăuţi cântecele fes­tive. Publiculu romanu convingendu-se de trainici'a aces­tei institutiuni, o sprigiui după putintie, si esistinti'a „Armoniei" erâ assecurata. In tempulu acel'a se iufiin-tiâ in Cernăuţi prin initiativ'a mai multoru tineri tea-trulu-diletautu romanu, care constituindu-se sub con­ducerea dlui Vasile Moraru invită pre societatea „Ar­monia" de a se muta in localităţile Iui din otelulu Mol-davie. Armoni'a vediendu trainici'a teatrului-diletautu urma invitării. Teatrulu-diletantu sciu in scurţii tempu prin alegerea pieseloru potrivite publicului romanu de aicia de a-si atrage simpatii si prin concursulu publi­cului fuse in stare de a acoperi tote spesele rece-rute cu arangiarea teatrului. Spre mai marea comodi­tate a publicului luă in chiria si apartamentele la­terale ale salei treatrale. Piesele, ce s'au jucatu, apar-tienu mai alesu musei dloru Vasile Alesandri si Negruzzî.

De regula se jucară piesele mai usiore si scurte ale acestoru autori si din caus'a micei literaturi dramatice romanesci erau diletanţii siliţi a juca si piesele de r6n-dulu mai inferioru, cum e de esemplu contes'a Angot. Domnisiorele romane din Cernăuţi promisera cu plă­cere concursulu loru la representarile teatrale si in cu-rendu vediuramu intriga trup'a teatrala diletanta adu­nata su auspiciele cele mai bune. Tinerulu coinpo&itoru romanu Tudor cavaleru de Flondor luase asupr'a-si di­rigerea corului teatralu, si in scurtu tempu vedemu ca mai tote cântecele din piesele teatrale representate au fostu compuse de elu. Primiudu-le publiculu romanu de aci cu plăcere, se gâudl dlui la compunerea opereteloru romane. După mai multe repetiţii se representâ iu prima-ve'r'a trecuta operet'a de dlui compusa: „Nunt'a tiara-n^sca" de V. Alesandri, in care aflamu arii frumose si geuialu desvoltate. Efectulu ei fusese mare si iu curendu se dădu „Nunt'a tiaranesca" de a dou'a ora. Positi'a tea­trului diletantu erâ deci asecurata 6i comitetulu se gândt la asecurarea lui. intr'a 17/4 a. tr. propuseră represeu-tantii teatrului diletantu societăţii filarmonice „Armo­nia" împreunarea, ce se sî primi cu mare plăcere. Comi­tetulu tfatralu se disolvâ de buna voe si tote ac»retele teatrale trecură in proprietatea Armoniei. Peutru a împlini mai bine scopurile îmbinate a d6ue societăţi, se dividâ Armoni'a in doue secţii diferite, alegendu de pre­siedinte secţiei teatrale pre domnulu adjuuctu Vasile Moraru, era de presiedinte alu secţiei musicale si de petreceri pre dlu c. r. secretari u Onisimu Tiurcanu. Esistinti'a teatrului diletantu erâ deci asecurata.

Iu lun'a lui Juliu a. tr. dădu societatea represen-tarea ei cea din urma teatrala. — Pentru anulu aeest'a (1883—1884) deschise ea representarile in lun'a lui Octombre, cari de atunci decurgu m modu regulatu după programa. Tinerulu compositoru romanu dlu Tudor cav. Flondor compuse doue operete, si adecă „Niti'a Pasca-litia" si „Rusaliile" de V. Alesandri, care se sî pri­miră cu mare plăcere din partea publicului. Represeu-tatiele teatrale fura asta erna tare bine cercetate si mai alesu aristocrati'a romana 'si intorse interesulu seu spre ele. Secti'a antâia 6ra arangiâ in luna Novembre a. tr. concertulu alu doilea de inaugurare cu o programa tare bine intogmita. Efectulu iui erâ mare si Romanii avură prilegiu de a se convinge de progresulu acestei tinere societăţi filarmonice Bucovinene. Pe lângă acestu concertu de inaugurare se mai arangiara odată seau de doue ori pe luna concerte si petreceri eu dansu, care inse nu se cercetară de publiculu romanu in acea mul­ţime si sucursu câ representarile teatrale. E semnu de o vietia sociala pucinu desvoltata la Romani.

Intr'a 24/, a. c. arangiâ societatea academica ro­mana „Junimea" de la universitatea din Cernăuţi in sal'a reuniuni musicale germane serat'a ei anuala. Unu forte distiusu publicu participa la asta serbare natiu-nala. Mai tota aristocrati'a romana erâ representata prin o cununa de darnicele frumose, dintre care multe au fostu in costumu nationalu, ce li siedeâ forte frumosu. După ce incepu joculu, se cobori aristocrati'a din loge in sala si participa la tote dansurile. Societatea erâ tare animata. Câ de regula se juca si in anulu est'a „Romana," admirata forte multu de câtra străini. Regin'a balului a fostu domuisiar'a Mari'a Tabacaru, o representare forte frumosa. De sî spesele au fostu forte mari, totu-si s'au scosu unu venitu curata

67

de 156 fl. v. a., cari incurgu in cass'a acestei societăţi romaue.

La revedere! Dionisiu, O. Olineacu.

Naseudu, u/,0 Januariu 1881. O di onomastica însemnata. — Asta-sâra si asta-

di s'a serbatu aici diu'a onomastica a veteranului nos­tru părinte, a Reverendisimului Domnu vicariu Gregoriu Moisilu însemnata este acesta dî nunumai pentrucâ e diu'a s'a onomastica, ci si pentru-câ este a sieptediecea-i onomastica. Inteligenti'a din locu si junimea studiosa dela institutele din Naseudu a vofitu cu acest'a ocasiune a-i manifestă de o parte recunoscienti'a pentru meritele sale, de alta parte bucuri'a pentru ajungerea anului a sieptediecelea in deplina potere, si dorinti'a ca bunulu Ddieu se ni-lu tiena inca mulţi ani, ca se lucre si mai departe pentru binele acestui tienutu. Vointi'a a fostu mare, inse este restrinsa de impregiurari. Fostâu unii, cari erau de părere se se facă serenada formala, inse stradele anguste, apoi casele jose nu concedu acâst'a. De aceea s'a rednsu totulu la urmatoriele :

Iu presară, la 7 ore, junimea studiosa si colegiulu profesoralu s'au adunatu la gimnasiu. De aici junimea in ©rdine, cu lampione, cari tieneâu loculu tortieloru, si după dens'a colegiulu profesoralu cu alţi inteligenţi, cari sau asociaţii intr'o grupa, au mersu la cuartirulu vicarialu. Cantându-se imnulu gimnasialu si poesi'a „La-tiu'a ginte" scolariulu de ci. VIII. J. T. rosti urmato­riele cuvinte:

„Reverendissime Dle vicariu! Suntu momente in vieti'a ^meuiloru, cari revdca si trebue se revdce in memoria faptele barbatîloru binemeritaţi, jerfele aduse pre altariulu besericei, patriei si a natiuuei. D6ue mo-meute au obvenitu astadi, cari ne revoca in memoria faptele lleverendissimu D.-v6stre. Unulu este diu'a ono­mastica, alu doilea împlinirea anului 70 a vietiei.

Aceste momente le voru folosi toti cei biuesem-tîto'i pentru a-ti esprime recunoscieutia facia de sa-crificiale aduse pana acum, dar' in prim'a linia se semte obligata junimea studiosa a-ti esprime recunoscientia pentru meritele câscigate, pentru sacrificiele aduse atâtu pre altariulu besericei, câtu sî pre altariulu natiunei iu genere si cu deosebire pentru promovarea culturei.

Reverendissime! Unde vorbescu faptele suntu de prisosu vorbele. Redicarea instituteloru de invetiamentu, a acestoru palate a museloru, in cari gusta nectariulu sciintiei teueri din tote coltiurile scumpei nostre patrie, suntu monumente, cari voru eternisâ memori'a Reve-rendissimei D.-v6stre mai multu decâtu monumentele de bronzu ori de granitu. Si de-cumv'a este iertatu a ase-niena cele mici cu cele mari in ast'a direcţiune Reve-rendissimu D.-v6stra privindu la fructele osteneleloru de pe pragulu anului alu 71 a vietiei poteti dîce: „Tre-cut'a umbr'a legei si darulu a venitu." Era junimea studiosa profitându de acesta ocasiune vine se-si esprime recunoscinti'a fiesca pentru ostenelele si jertfele aduse si se ve ureze mulţi ani in deplina sanetate, ca se poteti termină oper'a, care nu e finita din tote punctele de vedere. Se traie'sca Reverendissimulu domnu vicariu la mulţi ani fericiţi."

La acestea Revendissimulu d. vicariu respunse mul-tiemindu pentru urările făcute si recomendandu juni-mei religiositate, moralitate si diligeutia.

In diu'a festiva după 8. liturgia diversele corpo-ratiuni se adunară in casina. De aici mersera cu toţii la Reverendissimulu d. vicariu unde directorele gimna­sialu se adresa catra Revdsm. d. in numele tuturoru si enumeraudu-i meritele i ură mulţi ani, că se p6ta si de acumu inainte lucră pentru binele acestui tienutu, in acestu tempu, care cere lucrarea comuna a tuturoru. Mişcatu de vorbele rostite, că unu adeveratu patriarchu, respunse afirmandu, cumca decându a pasitu pe carier'a publica n'a intempinatu decâtu impregiurari cari au pre-tinsu lupta; a luptatu câtu a potutu câ-ci voi'a nu i-a lipsitu, vă luptă si de-acum, - nu voiesce inse se traie'sca că se vedia deslegata nou'a intrebare — de-cumv'a este ursit'a se se deslege nefavoritoriu — ci se merga in pamentu inainte de deslegarea ei.

Unu intreitu se traiesca resunâ de nou din gur'a tuturoru. Coresp.

-T- -T-

Botosiani, 5 Febr. 1884. Domnule Redactorii!

Me aflu de câte-va dîle in Botosiani si am ono-rulu a ve comunică urmatorele noutăţi de pe aici:

Societatea pentru incuragiarea si propagarea artei musicale in Botosiani „Armonia" a datu domineca in 29 ghenarie (januarie) in sal'a teatrului a ddu'a a sa serata musicala, cu coucursulu bine-voitoriu alu d6mnei Maii'a Musteatia născuta Ghelleme si alu mai multoru amici ai artei musicale din Cernăuţi, veniţi anume sub conducerea domnului Tudor cavaleru de Flondor de la Storozenetz.

Sal'a eră plina si bine luminata. Logele erau tote ocupate. Unu publicu numeroru si distinsu se adunase in acea s6ra in sal'a teatrului din Botosiani, spre a as­cultă frumosele productiuni musicale ale tenerului Tu­dor cavaleru de Flondor si a tovarasiloru sei.

Domnulu Tudor cavaleru de Flondor a culesu in acea sera in Botosiani nenumerate aplause si publiculu veselu si âeplinu satisfacutu a parasitu sal'a la me-diulu noptiei.

După concertu societatea „Armonia" a oferitu dom­nului cavaleru de Flondor si tovarasiloru sei unu ban-chetu la care au participatu unii din cei mai distinşi bărbaţi din Botosiani.

A dou'a dî luni 30 gbenarie domnulu cavaleru de Flondor si tovarăşii sei au parasitu Botosianii la dr'a 3 p. m., insoşiti fiindu până la gara de mai toti membrii societatiei „Armonia" din Botosiani si de multe alte persone.

Primiţi s. c. 1. Jon Tobias Gherghely.

LTiraea crede — Astadi lumea p6te crede Ca suntu veselu, fericitu, Pentru-ca ea nu me vede Catu suntu de nenorocitu; Ca-ci acuma sciu prea bine Ca fiinti'a ce iubescu Nu-i făcuta pentru mine Si zadarnicu mai traiescul

J. T. GHERGHELY.

fi 8

Regina României va merge in dîlele acestea la Sfockholm (Svedi'a) ca se fia de fâşia la representatiu-nea operei „Reaga" compusa de Hallstrom, textulu ca-rei'a l'a scrisu ins'a-si Maiestatea s'a.

Capel'a romanesca din Paris se vâ renoŢâ. Spre acestu scopu Camer'a României a votatu 35 mii franci.

Societate de imprumutata-ajutorare voru se in-nentieze Românii din Fecic'a. In efeptuirea acestei man-tuitore idei le doriinu ajutoriu dela Ddieu. Dorimu totti odată se-si afle urmaşi iu tote comunităţile romaneşti; câ-ci: Ajutate si Ddieu inca te-a ajută!

Principele Georgiu Bibescu a fostu numitu de ca-tra Universitatea din Paris „oficieriu alu instructiunei publice" pentru scrierile s'ale pohtice-militari.

P r i n c i p e l e d e c o r o n a a l a A u s t r o - U n g a r i e i va în­treprinde impreuna eu august'a s'a consorta o caletorie in Orien-tulu Europei. Plecarea s'a fipsatu pe 18 Aprile. In acesta cale-toria voru face visit'a loru la Regele României, la regele Serbiei sî la Sultanulu Turciei.

In Basarabi'a apare unu diuariu românescu „Me-sagerulu Basarabiei" infiintiatu de dlu Drumascu. Sta-penirea rusesca numai după ace'a au concesu aparinti'a acestui diuariu românescu dupa-ce editoriulu lui s'a iu-voiitu ca guvernulu se aibă dreptu a denumi pre redac­torii si ca fie-care numeru, inainte de-a se scote de su tipăriţi esemplariale trebuitore, se fia censuratu in Odess'a.

O ' p r o f e s o r a d e u n i v e r s i t a t e . CatedVa de matemafeia la universitatea din Stockholm s'a incredintiatu domnei Kowa-lcvsky.

Hymen. S' a u f i d a n t i a t u : Dlu Juliu Nistm-u teologu abs." cu dsior'a Leontin'a Colccriu in Blasiu: — dlu Joanu Mihalc'a teologii abs. cu dsior'a Ermîn'a Batiu in Capnicu.

S' a u c u n u n a t u : Dlu Gregoriu Sim'a alui Jonu teologu abs. si cultivatorii! a literaturei poporale romane, cu dsioYa Tincuti'a Sioifu in Carpenisiu; — dlu Joanu Garhacea mauipulantele librăriei tipograf, archidiecesane din Sibiiu cu dsior'a JUarfa Joanu, Pineiu in Sibiiu.

Oftamu fericire ueturburata si vietia indeluugata tenereloru parecbi!

Necro logu . A repausatu G A B R I E I i E P O P U locotenentu pensionata in Feldru. — In numeruiu viitoriu vomu publică o schitia biografica a repausatului.

Balulu romanu in Vien'a arangiatu la n/23 1- c. in ,,Graud Hotel" — iu folosulu studentiloru romani lip­siţi de mijloce dela universitatea din Yien'a — sub Inaltulu Protectoratu alu Altetiei S'ale I. R. Arcbiducele Raiuer au avutu unu succesu stralucitu. — Gratulamu teuerimei române universitare, care scie representâ atâtu de demnu elemeutulu românii in capital'a imperiului Austro-TJngaru! — Iu nrulu urmatoriu, d6ca ne va con­cede spaciulu, vomu publica uni raportu detaiatu desp:e acestu baiu.

Resuitatulu Concursulni nostru a cărui termina a espiratu in ,8/3o Decembre an. trecuţii, se va publică in numeruiu urmatoriu.

I'roprietaiiu, Redactoru respundietoiiu si Imprimari'a „Auror'a" p-

Oeslegarea Gaciturei de siacu din nrulu 2. Gândesce-te la mine, atuncea cându destinulu Fatalu, eterna de tine me va fi despartî tn; Atuncea cându esilulu, si tempulu si suspinulu Cu totulu vescedî-voru alu meu sufletu sdrobitu; Gândesce-te la mine, cândn inim'a-mi sdrobita Pentru eternitate dormi-vâ in pamentu; Gândesce-te la mine, cându vei vede esîta O fldre solitara pe tristulu meu mormentu!

Din poesiele lui C. T h . S e r g i e a c u . Bene o-au deslegatu : Domnele sî domnisiorele Emili'a Oncin

n. Ciavoschi, Eugeni'a Popu n. Drai'a, Valeri'a Popu. Eugeni'* V. Ordace, Maritî Lupanu, Lucreti 'a Munteanu, Silvi'a Tamasdanu. Elisabet'a Muresianu, Mari'a Popescu. Ann'a Somesianu, Lucre­ti'a Ardeleanu, Elpn'a Popu ; sî domnii Juliu Ciucin, Zacharia Chihereanu, Isai'a Hentesiu, Demetriu Todoranu, Gabriele Dru-hor'a, Ioanu Popescu, Emiliu Popu.

Premiale escrise le-au câscigatu: Domnisi6r'a Elisabet'a Mu­resianu din Oradea-mare si domnulu Juliu Ciuciu din Hatiegu.

Xjog'ogxif'a.. De A N N ' A A U G U R U din Ocniti»».

Din urmatorele si labe: ni, a, ceh, e, a, vei, cn, Ii, bel, dam, la, se se formeze 6 cuvente, ac.aroru litere iniţiale cetite din susu in josu se dea numele unui participante la Conciliulu ecumenicu tienutu in Vaticanu la an, 1869—70, e>' celea finale cetite din josu in susu se dea numele unui Archireu din Austro-Ungari'a. — Cuvintele se însemneze :

1. U n u p o p o r u v e c h i u d i n I t a l i ' a . 2. U n u f i i u de-a l u i A d a m u . 3 . U n ' a c o m u n a i n T r a n s i l v a n i ' a r e n u m i t a ' p e n t r u m ă n ă s t i r e a ce s e a f l a aco lo . 4 . U n u p o p o r u d i n E u r o p ' a . 5 . U n ' a p e r s a n a b i b l i c a . 6 . O m u l u c a r e a u f o s t u p e i e p s i t u m a i a s p r u .

^Z Terminulu de deslegare e *^„ Martiu. — Intre deslega-tori se voru sortiâ icone, cârti sî alte objecte de pretiu.

Posta Redactiunei. D i a a r i n l n n o s t r u nu-lu trimitemu decâtu acelor'a ce se

aboneza sî solvescu inainte baremi o parte din pretiulu de abo-namentu. — Acest'a spre sciintia celoru ce inca nu si-au re'noitu abonamentele sî celoru ce ne ceru diuariulu pe asceptare.

J . J . A . si consort'a in K e t e g y h â z a . Primenea espresiu-nea condolintiei nostre celei mai profunde in marea pierdere ce au avutu de a indura prin trecerea din acesta vietia si a prun­cului alu cincilea, care eră, unic'a bucuria ce mai aveau in acesta lume, in care a tâ tu de dese suntu orele durerei si a tâtu de rare momintele bucuriei. — Ceriulu de odichna lina adormitului si consolare dulce parintîloru lui machniti.

D o m n i t i ' a E l en ' a , fiic'a lui Stefanu celu mare, o amu primitu cu multiemita si o vomu publica indata-ce se va sfersî vre-unulu din articlii a caroru publicare e in cursu.

S a l v a t o r s i D o r a se va publică. I . CI. in M a n g a l i a . Benevoiiti a fi cu reflesiune la notiti 'a

nostra din invitarea de abonamentn, ca : p r i m i m n p r e t i » l u d e a b o n a m e n t u i n or i -ce soin d e ban i , b a c h i a r ' si i n t i m b r e p o ş t a l i de-a o r i - c a r e i t i e r i .

I . R . in O.-M. — Multiemita. Benevoiiti din tempu, in tempu a ne mai cercetă cu lucrări de-a dv.

I . T. Gh. in C e r n ă u ţ i . Vomu primi cu multiemita cores-pondentiele dv. Poesiile tramise se voru publică.

S. P . in CI. Comunică-ne adres'a dtal'e. Cea tramisa mai anu se va publică. „M i n n a v o n B a r n h e l m " de Lessing s'a publiratu in traducere romanesca in F o i ' * G a z e t e i prin anii cinci-dieci. O noua traducere beneingrigîta o vomu primi cu multiemita.

V. S. in H. si Dr . Traditiuni si poesii poporale, fabule, anecdote si ori-ce amenunte de invetiatura si petrecere primimu cu plăcere.

D. in Gh . ÎSovele traduse nu ne trebue — că avemu des­tule si pre 5—6 ani inainte.

C a l e n d a r i a nu mai av:mu nici unulu.

Edîtoru: N i c u I a e F e k e t e Ne gr ut iu. A. Todoranu iii Gherl'd..