constantin rÅdulescu-motrusocio-umane.lispanciu.com/wp-content/pdf/pdf opere...cele din sufletul...

CONSTANTIN RÅDULESCU-MOTRU

PSIHOLOGIA POPORULUI ROM¢N

Colec¡ia de studii ¿i eseuri

Redactor: Eugenia Petre

©Editura Paideia, 1999ªos. ªtefan cel Mare nr. 2, sector 1

71216 Bucure¿ti, Româniatel. : (00401) 210.45.93, fax: (00401) 210.69.87

Str. Bucur nr. 18, sector 4Tel: (00401) 330.80.06

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionaleRÅDULESCU-MOTRU, CONSTANTIN

Psihologia poporului român / Constantin Rådulescu -Motru. - Bucure¿ti : Paideia, 1998

p. ; 17 cm. - (Colec¡ia studii ¿i eseuri)ISBN 973-9368-43-3

159.922.4(498)

- -

PSIHOLOGIAPOPORULUI ROM¢N

CONSTANTIN RÅDULESCU-MOTRU

¿I ALTE STUDII DE PSIHOLOGIE SOCIALÅ

Edi¡ie îngrijitå deALEXANDRU BOBOC

PP

PAIDEIA

Pentru o edi¡ie cât mai accesibilå textuledi¡iei de fa¡å a fost transcris dupå normeleortografice în vigoare, iar cele câteva eroritipografice din textele de bazå au fostîndreptate în mod tacit. (n.r.)

Motto:

„¥n om este atâta realitate câtåeste în el energie de muncå“

(C. Rådulescu-Motru,Personalismul energetic, 1928)

„Pânå la adânci båtrâne¡e, n-a încetatså cugete ¿i så-¿i punå probleme,

så se adapteze spiritual tendin¡elorepocii contemporane“

(M. Ralea, 8 martie 1957)

NOTÅ INTRODUCTIVÅ

Reprezentant de seamå al ¿colii filosoficeromâne¿ti (într-un fel, în spiritul lui T. Maiorescu putândfi considerat chiar ini¡iator), gânditor cu forma¡ieenciclopedicå, savant, dar ¿i remarcabil dascål ¿i pro-motor al noului în educa¡ie ¿i învå¡åmânt, ConstantinRÅDULESCU-MOTRU (n. 2.02.1868 – m. 6.03.1957)råmâne, orice s-ar spune, una dintre personalitå¡ile deprim rang din istoria României moderne.

Continuând orientarea marilor no¿tri cårturari sprepromovarea ¿i afirmarea valorilor culturii na¡ionale,autorul Personalismului energetic ajunge la o împlinireteoreticå proprie, într-o concep¡ie care pre¡uie¿tetotodatå faptul pozitiv ¿i exigen¡ele ra¡iunii, continuândastfel îndemnul spre echilibru ¿i armonizarea valorilorinstituite prin criticismul kantian ¿i menite så dea unfundament dezvoltårilor teoretico-metodologice con-structive, dar care så constituie în acela¿i timp matriceaunei filosofii activiste, finalizatå într-o teorie a voca¡iei,cu rol hotårâtor „în cultura popoarelor“. Cåci „voca¡ia“este o chemare, iar „omul de voca¡ie are oproductivitate originalå ¿i închinatå binelui social, cumnu o au ceilal¡i oameni“; mai mult, omul de voca¡ieeste „acela care corespunde påmântului pe caretråie¿te“ ¿i care „gåse¿te în muncå întregirea lui idealå“.

„Personalismul energetic“ ¿i întregirea lui în teoriavoca¡iei au la bazå o cercetare psihologicå temeinicå,

8 / Constantin Rådulescu-Motru

finalizatå în scris cu mânå de maestru în formulareaunei concep¡ii psihologice moderne, în¡eleaså caunitate între teoria psihologicå ¿i analiza unor fenomeneconcrete ce apar¡in studiilor de psihologie socialå.

¥n acest sens, psihologia persoanei ¿i concep¡iaasupra personalitå¡ii î¿i aflå o ilustrare într-un studiuavizat al psihologiei poporului român ¿i al civiliza¡ieiromâne moderne. Alåturi de scrierile de psihologie ¿ide filosofie, micile studii consacrate acestor teme sedovedesc aståzi de mare actualitate. Cåci realizarea„omului de voca¡ie“ trebuie så aibå loc în colectivitå¡imoderne bine structurate, ale cåror forme superioaresunt, fårå doar ¿i poate, popoarele, na¡iunile. Tocmaipentru aceasta (sublinia ilustrul psiholog ¿i filosof în:Voca¡ia. Factor hotårâtor în cultura popoarelor, 1935),voca¡ia „se aratå atunci când ea este cerutå de instinctulde conservare a unui popor; ea este o manifestare aenergiei poporului întreg... este o canalizare a energieipoporului, ¿i, prin canalizare, ea este, în acela¿i timp,o valorificare“.

Fårå a încerca aici o caracterizare a concep¡iei luiRådulescu-Motru (a se vedea „Postfa¡a“, cu trimiterilebibliografice necesare), men¡ionåm cå lectura studiilorce urmeazå nu poate fi decât instructivå ¿i plinå deîndemnuri cåtre formarea unei con¿tiin¡e critice ¿i, îngenere, a spiritului de discernåmânt, bazat pe realism¿i obiectivitate... Fårå så coloråm nota criticå (pânå lacriticism, pe alocuri!), nu putem så nu observåmvaloarea de excep¡ie, venitå de aceastå datå prin analizapsihologicå a obiceiurilor ¿i a mentalitå¡ilor, nu prinsatirå (sau alte forme literare, exemplare fiind, în acestsens, comediile lui Caragiale!), ci, prin formulåri precumcele din Sufletul neamului nostru, calitå¡i ¿i defecte.

ªi, fårå a duce mai departe gândul, så recomandåm¿i volumele sub genericul: C. Rådulescu-Motru, Revizuiri¿i adåugiri 1944 (Ed. „Floarea Darurilor“, 1996), în care

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN / 9

descrierea vie¡ii prilejuie¿te precizåri de maresemnifica¡ie teoreticå ¿i totodatå analize de psihologiea poporului român.

Câteva citate (din vol. II) nu sunt de prisos... aståzi:„Este în lumea politicienilor no¿tri o manie de aconsidera ¡ara ca un bun al lor propriu asupra cåruiapot face tranzac¡ii“ (p. 96); „Lipsa de prevedere, carecaracterizeazå opera noastrå legislativå, se întinde pestetot, pânå la cele mai neînsemnate måsuri adminis-trative“ (p. 165); „nu apare ceva pe lume de naturåu¿oarå, idei metafizice, specula¡ii mistice, ¿coliliterare sau artistice de originalitate dubioaså, careså nu aibå numaidecât admiratori ¿i imitatori înRomânia“ (p. 250-251). ªi totu¿i, o consolare: „Firearomânului nu este lene¿å: este înså iubitoare deocupa¡ie variatå“ (p. 250).

Dincolo de orice dezvoltåri, så re¡inem preocupareacentralå a marelui filosof, a cårui participare la afirmareaculturii române moderne acoperå aproape o jumåtatede veac: „Singurul rost pe care-l mai våd activitå¡ii meleviitoare este pe terenul ¿tiin¡ei: så ajut la extindereaspiritului ¿tiin¡ific în România“ (p. 250, la 25 iulie 1944).Este crezul unei vie¡i închinate adevårului ¿i binelui, ovia¡å pilduitoare pentru genera¡ia de azi ¿i pentrugenera¡iile de mâine!

Studiile oferite aici, în esen¡å analizepsiho-sociologice desfå¿urate în lumina crea¡ieiteoretice (în psihologie ¿i filosofie) a luiRådulescu-Motru, oglindesc preocuparea sa pentrucunoa¿terea specificului spiritualitå¡ii noastre ¿i alculturii române¿ti, pentru afirmarea personalitå¡iiacesteia în contextul istoriei universale.

Faptul cå ele au fost publicate cândva în revistelevremii, majoritatea chiar în cele ini¡iate ¿i conduse deilustrul gânditor ¿i om de culturå, este el însu¿i relevantpentru stilul de lucru ¿i pentru modelul de via¡å pe care


l-a urmat. A¿a cum preciza Nicolae Bagdasar (în textuldin Portrete, prezent în „Anexå“), „gata så accepte oriceini¡iativå ¿i så sprijine orice ac¡iune de culturå pe carele considera necesare ¿i utile, el nu ezita så ajute cusfatul, cu colaborarea ¿tiin¡ificå, cu interven¡ia la loculde drept, acolo unde era nevoie de fonduri... A¿a seexplicå de ce el a fost director al atâtor periodice...faptul cå un periodic apårea sub direc¡ia sau patronajulsåu constituia un gir, un factor moral de prim ordinpentru cititori. ¥n aceastå privin¡å, el a dat dovadå de oenergie, de o tenacitate cu adevårat exemplare“1.

¥n loc de orice încheiere, s-ar potrivi aici, credem,cuvintele lui Rådulescu-Motru, prilejuite de un studiuDespre båtrâne¡e“2 (semnalat cu data: 31.12.1952):„¥nainte de 1927, activitatea mea era conduså de spiritcurat didactic, constând în expunerea obiectivå acuno¿tin¡elor filosofice împrumutate din cultura Europeide Apus, iar dupå 1927, cu vârsta båtrâne¡ii, activitateamea a evoluat, luând caracterul unui apostolat în spirituletnicului românesc“.

1 Pentru ilustrare, vol.: Omagiu Profesorului C. Rådulescu-Motru,în „Revista de filosofie“, vol. XVII (1932), SocietateaRomânå de Filosofie, p. 36-65 – o amplå bibliografie subgenericul „Opera D-lui Profesor C. Rådulescu-Motru“, alcåtuitåde C. Vlådescu-Råcoasa. Pentru completare: N. Bagdasar,Istoria filosofiei române¿ti, în: Istoria filosofiei moderne, vol.V (1941), Societatea Românå de Filosofie (reluare în:Scrieri, Ed. Eminescu, 1988); Istoria filosofiei române¿ti(red. D. Ghi¿e/M. Gogonea¡å), Ed. Academiei, vol. II (1980);„Revista de filosofie“, nr. 2(1992) ¿i nr. 2(1994), grupaj destudii despre Rådulescu-Motru.

2 Din tradi¡iile medicinei ¿i ale educa¡iei sanitare (red. dr.G. Bråtescu), Ed. Medicalå, 1978, p. 525-542. (Autorul areîn vedere anul apari¡iei cår¡ii Personalismul energetic).

PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN*

IIIII

Psihologia socialå are drept scop så determine ¿iså explice însu¿irile suflete¿ti ale unei popula¡ii.¥nsu¿irile suflete¿ti ale unei popula¡ii sunt condi¡ionatede trei factori principali: de fondul biologic ereditar alpopula¡iei, de mediul geografic ¿i de caractereleinstitu¡ionale dobândite de popula¡ie în timpul evolu¡ieisale istorice.

¥n fondul biologic ereditar sunt cuprinse dispozi¡iileorganice, cu care indivizii, care compun popula¡ia, vinpe lume; dispozi¡ii care reglementeazå în mod directfunc¡iunile vie¡ii vegetative ale popula¡iei ¿i prin acestea,apoi, indirect, pe acelea ale vie¡ii suflete¿ti. ¥n acestfond biologic ereditar ceea ce intereseazå suntdispozi¡iile deficiente ¿i patogene, care scapå de subinfluen¡a oricårei educa¡ii. Normalul, intereseazå maipu¡in, fiindcå el este dirijabil. Anormalul, adicådispozi¡iile bolnåvicioase, creeazå piedici ¿i fatalitå¡ipe care nici o putere nu le poate înlåtura.

¥n mediul geografic intrå toate formele de energiecare înconjoarå ¿i provoacå reac¡ii în sufletul popula¡iei:clima, natura solului; posibilitå¡ile de produc¡ie pe

* Text editat în 1937 de Societatea Românå de CercetåriPsihologice, Bucure¿ti.


terenul muncii; flora ¿i fauna; natura grani¡elor etc.¥n sfâr¿it, în caracterele institu¡ionale sunt cuprinse

manifestårile tipice de naturå spiritualå. Ele sunt diferitede acelea provocate de fondul biologic ereditar ¿i demediul geografic; sunt manifeståri apar¡inândexperien¡ei istorice a popula¡iei, care prin tradi¡ie serepetå în mod constant în decursul unei lungi duratede timp. ¥n numårul acestora sunt: vorbirea, obiceiurilemorale ¿i juridice, concep¡iile preferate în pre¡uirealumii ¿i a vie¡ii; tråsåturile na¡ionale.

Actualitatea sufleteascå a unei popula¡ii estecondi¡ionatå de câte¿itrei ace¿ti factori. Dar nu într-omåsurå egalå. Popula¡iile cu trecut istoric, în sufletulcårora caracterele institu¡ionale au ajuns la oconsisten¡å puternicå, î¿i au actualitatea sufleteascå,în primul rând, influen¡atå de caractere institu¡ionale¿i numai în al doilea rând de ceilal¡i factori. Fondulbiologic ereditar ¿i mediul geografic ståpânesc sufletulpopula¡iilor tinere, care sunt fårå trecut istoric ¿i fåråputernice caractere institu¡ionale. ¥ntre cei trei factoriexistå a¿adar, în ceea ce prive¿te influen¡a lor, ocontrarietate. La popula¡iile cu institu¡ii spiritualeinconsistente, influen¡a factorului ereditar ¿i a mediuluigeografic sunt covâr¿itoare. La care, dimpotrivå,institu¡iile spirituale sunt puternice, influen¡ele celorlal¡ifactori sunt reduse. Spiritualitatea este ca o armåturåde izolare. Ea då posibilitatea unor popula¡ii så-¿icroiascå un destin propriu, emancipat de sub jugul bio-logic ¿i geografic al condi¡iilor lor de via¡å. Popula¡iilecapabile de asemenea institu¡ii spirituale suntpopoarele de culturå na¡ionalå, adicå, sunt popoarelecreatoare de originalitate sufleteascå în istoria omenirii.

Nu toate popula¡iile sunt capabile de culturå na¡ionalå.Spiritualitatea nu este un produs al timpului. Sunt popula¡iicare tråiesc mii de ani fårå ca în sufletul lor så prindårådåcini caracterele institu¡ionale. Ele tråiesc într-o


ve¿nicå copilårie, având sufletul ståpânit când deinfluen¡a ereditå¡ii biologice, când de influen¡a mediuluigeografic. Popula¡iile care se ridicå la o culturå na¡ionalåau în ele particularitatea de a-¿i cristaliza experien¡aistoricå în institu¡ii de naturå spiritualå, institu¡ii care,o datå înrådåcinate, preiau conducerea vie¡ii lorsuflete¿ti. Popula¡iile acestea reu¿esc så dirijeze, dupånormele dictate de voin¡a lor, atât manifestårile carestau sub influen¡a factorului ereditar, cât ¿i manifestårilede sub influen¡a factorului geografic.

Prin urmare, psihologia socialå, care are dreptobiect studiul vie¡ii suflete¿ti a organismelor sociale,se gåse¿te, dupå popula¡ie, înaintea unei vie¡i suflete¿tideosebite. Când studiazå sufletul unei popula¡ii lipsitede o armåturå spiritualå, obiectul ei se reduce lastudierea manifestårilor suflete¿ti simple, pe jumåtatebiologice. ¥n cazul acesta, nelegând de sufletulpopula¡iei o finalitate spiritualå proprie, ea råmâne peplanul reac¡iilor suflete¿ti condi¡ionate de factorulereditar ¿i de mediul geografic. Popula¡iile de sålbatici,bunåoarå, aproape cå nu prezintå psihologiei socialeceva interesant pentru cercetare; ele sunt de preferin¡åobiect de studiu pentru etnografie ¿i sociologie.

¥n cazul în care psihologia socialå are så cercetezesufletul unor popula¡ii cu trecut istoric ¿i cu institu¡iispirituale bine înrådåcinate, atunci obiectul såu estecu totul schimbat. Sufletul acestor din urmå popula¡iiare într-însul realitå¡i suprabiologice, care trebuie ex-plicate pe planul unei finalitå¡i spirituale. ªi ceea ceeste mai anevoios: nu pe planul aceleia¿i finalitå¡ispirituale pentru toate popula¡iile, ci pe planul uneifinalitå¡i speciale pentru fiecare popula¡ie în parte.Acesta este cazul popula¡iilor pe care le numim popoareculte, sau na¡iuni creatoare de originalitate sufleteascå.Dacå la cercetarea sufletului pe care îl au popula¡iilesålbatice obiectul psihologiei sociale aproape cå este


inexistent sau se confundå cu obiectul altor ¿tiin¡e, lacercetarea sufletului pe care îl au popoarele culte,obiectul psihologiei sociale nu numai cå este existent,dar el se multiplicå dupå numårul acestor popoare;avem nu o singurå psihologie socialå pentru toatepopoarele culte, ci psihologii sociale diferite: psihologiasocialå a poporului englez, psihologia socialå apoporului francez, psihologia socialå a poporuluigerman ¿i a¿a pentru fiecare popor cult în parte. Ceeace este o realitate sufleteascå în sufletul unui popor nueste ¿i în sufletul altui popor. Fiecare popor cult î¿i arestructura ¿i evolu¡ia sufleteascå proprii sie¿i; î¿i aredestinul såu.

Aceste considera¡ii fac så întrevedem dificultå¡ilecare înso¡esc cercetårile de psihologie socialå. Cu câtun popor are o culturå mai veche ¿i mai originalå, cuatât ¿tiin¡a despre sufletul såu are de cercetat un obiectmai special, mai singular. Datele statistice ¿iexperimentale pe care se fundeazå psihologia socialåa unui popor nu pot fi utilizate la psihologia socialå aaltui popor, fiindcå spiritualitatea fiecårui popor e desine ståtåtoare ¿i aceastå spiritualitate trebuie mai întâiîn¡eleaså, pentru a putea în urmå interpreta datele pecare le dau statistica ¿i experien¡a. Cu alte cuvinte,¿tiin¡a psihologiei sociale nu este o ¿tiin¡å liberå, înîn¡elesul cå ea î¿i adunå cuno¿tin¡ele clådind numai pebaza postulatelor logicii, ci ea se subordoneazå de laînceput finalitå¡ii spirituale în care se desfå¿oarå istoriapoporului la care se aplicå; ea depinde de idealul pecare îl urmåre¿te poporul, care îi constituie obiectul1.

1 Aceastå dependen¡å de ideal o gåsim la toate ¿tiin¡ele, afaråde cele matematice, dupå filosofia na¡ional-socialistå,împårtå¿itå de guvernan¡ii de aståzi ai Germaniei (comp.Das national-sozialistische Deutschland und dieWissenschaft. Heidelberger Reden von Reichsminister Rustund Professor E. Krieck, 1936).


La popoarele cu culturå veche ¿i originalådificultå¡ile acestea se pot în parte birui prin lumina pecare o råspânde¿te idealul lor, care este bine prins îninstitu¡iile pe care le-a inspirat. La popoarele cu o culturåmai nouå ¿i nu atât de originalå, dificultå¡ile råmân mari.Aproape de nebiruit. Acesta este cazul psihologieisociale a poporului român.

Oricâte date statistice ¿i observa¡ii scoase dinexperien¡å am avea strânse asupra vie¡ii suflete¿ti apoporului român, întrucât lipse¿te con¿tiin¡a clarå afinalitå¡ii spirituale a acestei vie¡i, interpretarea datelorse va face în mod nesigur. Datele pot cel mult så justificeo finalitate spiritualå dezvåluitå prin institu¡ii precise ¿idesåvâr¿ite, dar când aceastå finalitate nu estedezvåluitå, sau este dezvåluitå în mod nebulos ¿ifragmentar, atunci ele pot servi cel mult ca indiciisupuse discu¡iei. Con¿tiin¡a poporului român are pânåacum despre finalitatea spiritualitå¡ii sale numai indicii¿i încå indicii vagi.

IIIIIIIIII

Cu aceste rezerve ne propunem så schi¡åm înrândurile de mai jos câteva date privitoare la însu¿irilesuflete¿ti ale poporului român, sub latura vie¡ii salesociale ¿i economice.

Aceste date sunt ob¡inute, în cea mai mare parte,prin compararea manifestårilor suflete¿ti obi¿nuiteromânului cu acelea pe care le gåsim la popoarele culteapusene. Aceastå comparare s-ar fi putut face ¿i cumanifestårile suflete¿ti ale popoarelor învecinateromânului ¿i aceasta ar fi fost poate de recomandat;am preferat-o totu¿i pe cealaltå, fiindcå aceasta se poate


face pe baza unui material mai precis ¿i mai controlabil.¥n afarå de aceasta, cum în via¡a socialå ¿i economicåa poporului român a existat, în timpul din urmå maiales, tendin¡a de a se imita institu¡iile din Apus,compararea aleaså de noi are avantajul de a ilustratocmai, în perspectiva acestei tendin¡e de imitare, uneledin cele mai caracteristice dispozi¡ii ale sufletuluiromânesc.

Datele noastre sunt a¿adar, cu precådere,dobândite prin metoda comparativå.

¥ncepem cu acelea care se impun de la primaprivire.

¥ntre acestea: individualismul sufletului românescfa¡å de individualismul popoarelor culte apusene.Despre individualismul românesc s-a vorbit adeseori.Unii au fåcut dintr-însul principala tråsåturåcaracteristicå a românului. Românului nu-i placetovårå¿ia. El vrea så fie de capul lui. Ståpân absolut lael în caså. Cu o pårticicå de proprietate cât de micå,dar care så fie a lui. Din aceastå cauzå el înclinå pu¡inspre anarhie. Acest individualism românesc înså nuimplicå spiritul de ini¡iativå în via¡a economicå ¿i preapu¡in spiritul de independen¡å în via¡a politicå ¿i socialå,cele douå însu¿iri prin care se caracterizeazåindividualismul popoarelor culte apusene ¿i careconstituie sufletul burghez. Marea majoritate apopula¡iei satelor române¿ti n-are într-însa nici oasemånare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu iesindivizi întreprinzåtori, care så-¿i ri¿te odihna ¿i avutulpentru a se îmbogå¡i prin mijloace neîncercate.Popula¡ia satelor române¿ti, dimpotrivå, stå sub tradi¡iamuncii colective. Fiecare såtean face ceea ce crede cåva face toatå lumea. N-are curajul så înceapå o muncå,decât la termenele fixate prin obicei. A ie¿i din rândullumii este, pentru såteanul român, nu un simplu risc,ci o nebunie. De aceea slabele rezultate date de ¿colile


primare rurale la noi. Copilul de såtean înva¡å în ¿coalåså fie cu ini¡iativå, fiindcå ¿coala noastrå este croitå pemodelul ¿colilor burgheze apusene, dar cu toatesfaturile primite, copilul de såtean când iese din ¿coalåse supune tradi¡iei colective: el munce¿te cum apomenit la el în sat, din mo¿i stråmo¿i.

Aceastå tradi¡ie de muncå colectivå, de altminteri,i-a fost de ajutor popula¡iei noastre såte¿ti, odinioarå, întimpul secolelor de urgie. Prin aceastå tradi¡ie de muncåcolectivå, satele române¿ti au durat. Când urgia le izbea,ele nu se risipeau, ci se mutau, ca un singur om, de la¿es la munte, dintr-un cap la altul al ¡årii. ¥n Apus, în¡årile locuite mai ales de anglo-saxoni, colonizårile s-aufåcut prin împrå¿tierea indivizilor; în ¡årile locuite deromâni prin împrå¿tierea colectivitå¡ilor såte¿ti.

Individualismul românesc este, prin urmare, de altånaturå de cum este acela cunoscut în Apusul european.¥n Apusul european individualismul se manifestå peplanul vie¡ii sociale ¿i economice, este creator deinstitu¡ii, pe când individualismul românesc este osimplå reac¡ie subiectivå, un egocentrism, sub influen¡afactorului biologic ereditar. Dacå, cu vremea, acest in-dividualism românesc poate fi educat ¿i transformatîntr-un individualism creator de institu¡ii, este o altåchestiune. Educa¡ia ¿i transformarea nu se pot operadecât sub influen¡a factorului spiritual. Trebuie mai întâirealizatå o voin¡å unitarå a sufletului românesc, careså-¿i facå un ideal din sufletul burghez, ¿i subconducerea cåreia så se facå educa¡ia ¿i transformareaindividualismului subiectiv într-un individualisminstitu¡ional. Nimeni nu poate prevedea dacå aceaståvoin¡å se va realiza prea curând; ceva mai mult: dacåse va realiza vreodatå. Cåci nu este numaidecât unpostulat al istoriei omene¿ti ca toate popoarele de pepåmânt så ajungå la individualism comercial burghez.Pot fi ¿i alte idealuri.


IIIIIIIIIIIIIII

O caracteristicå a sufletului românesc, care sepoate constata iarå¿i de la o primå privire comparativå,este neperseveren¡a la lucrul început. Românul estegreu pânå se apucå de ceva, cå de låsat se laså u¿or,zice un scriitor popular.1 Activitatea românului ocomparå mul¡i cu un foc de paie. ¥n Apus, omul seînfige adânc cu munca sa în naturå; românul råmânela suprafa¡å. Omul din Apus face opere durabile, pecând românul improvizeazå. ªi cu toate acestea, totdespre român se afirmå, cu aceea¿i dreptate, cå esteîndelung råbdåtor, cå este conservator ¿i tradi¡ionalist.Cum se împacå aceste caracteristici, care sunt opuse?Cine este fårå perseveren¡å este ¿i fårå råbdare. Cineimprovizeazå nu este conservator.

Så examinåm mai de aproape neperseveren¡a lalucru. Ea este în adevår realå la român, dar cu condi¡iaså nu o extindem la orice fel de lucru. Sunt lucruri pecare românul le începe cu greu ¿i le laså u¿or, dar suntlucruri pe care românul, dacå le începe, nu le mai lasåniciodatå. Un român proprietar de påmânt este cel maiperseverent muncitor agricol. Fie câ¿tigul lui cât de mic,el nu se îndurå så-¿i påråseascå ogorul. Aceaståperseveren¡å a muncitorului român de a nu se despår¡ide lotul såu de påmânt chiar când lotul este mic ¿i nu-iasigurå subzisten¡a este, pentru propå¿irea economieina¡ionale, o piedicå serioaså, dupå pårerea unora.

Alåturi de perseveren¡å la lucrul din agriculturå, s-armai putea cita ¿i alte cazuri de perseveren¡å la popula¡iaromâneascå. Este drept înså cå aståzi aceste cazuri sunt

1 Ion Creangå.


mai pu¡in numeroase ca în trecut. ¥n trecutul românesc,chiar cel mai apropiat, se întâlnesc regiuni întregi dedatela ocupa¡ii profesionale continuate din tatå în fiu. Cumerau satele de agricultori, erau sate de pescari, rotari,ciobani, cåru¡a¿i, viticultori etc., care în majoritatealocuitorilor lor nu schimbau de ocupa¡ie. A¿a cumîmbråcåmintea era fixatå pe regiuni ¿i nimeni nu aveacurajul så o modifice, a¿a era ¿i cu felul de muncå. Unbånå¡ean, un ungurean, un muntean, un moldoveanetc. nu erau în trecutul nostru simple denumirigeografice, ci erau caracterizåri de port ¿i de ocupa¡ie;erau tipuri sociale.

Neperseveren¡a la lucru ¿i-a fåcut apari¡ia de-abiaîn secolul al 19-lea, deodatå cu înnoirea organiza¡ieistatului român. Aceste înnoiri de organizare au deschisdrum mul¡imii de politicieni ¿i de slujba¿i la stat. S-aufåcut, din „politicå“ ¿i din „slujbå“, profesiuni de muncåu¿oarå, care în scurtå vreme au concurat cu succes petoate celelalte profesiuni. Politicienilor ¿i slujba¿ilor letrebuia înså o specialitate. Pe aceasta nu le-o puteaimpune tradi¡ia statului român, care tocmai se înnoia.Specialitatea trebuia organizatå prin imita¡ie dupå altestate stråine. Astfel începe epoca improviza¡iilorprofesionale. Pentru a-¿i gåsi o întrebuin¡are ¿i deci ojustificare la plata pe care ¿i-o lua din bugetul statului,doritorul de politicå ¿i de slujbå trebuia el însu¿i så-¿idefineascå rostul activitå¡ii. El nu putea så facå aceastamai bine decât invocând ceea ce se face aiurea. A¿a seface în Fran¡a, deci a¿a trebuie så se facå ¿i în România.

Perseveren¡a la lucru se sus¡ine la toate popoareleprintr-un singur mijloc. Prin selec¡ia candida¡ilor laprofesiune. Selec¡ia s-a operat în trecut prin tradi¡ia defamilie. Aståzi ea se opereazå prin voin¡å, în modra¡ional. Unde profesiunile se ocupå fårå selec¡ie, avemneperseveren¡å la lucru.

La noi, acesta a fost cazul. Cele mai râvniteprofesiuni, slujbele de stat, s-au ocupat fårå selec¡ie,


pentru motivul cå ele, în cea mai mare parte, erauimproviza¡ii sugerate de ceea ce se fåcea aiurea înEuropa. Improviza¡iile au trebuit så sufere apoicorectåri, adicå improviza¡ii au trebuit så schimbe dinocupa¡ii. Cum slujbele la stat erau cele mai dorite dintreprofesiuni, este u¿or de în¡eles pentru ce neperse-veren¡a s-a lå¡it în munca româneascå.

Gåsim a¿adar ¿i la aceastå caracteristicå ceea ceam gåsit mai înainte la individualism. O nepotrivire întrefactorul ereditar ¿i factorul institu¡ional. Românul este,prin natura sa ereditarå, perseverent la lucru, cum este¿i råbdåtor, conservator, tradi¡ionalist, dar aceastånaturå ereditarå a lui a fost pervertitå de o gre¿itå via¡åinstitu¡ionalå, imitatå dupå stråini. El este neperseverentfiindcå institu¡iile statului l-au obligat la improviza¡ii.

IVIVIVIVIV

Caracteristicile suflete¿ti despre care am vorbitpânå aici sunt condi¡ionate în mod direct de factorulereditar ¿i în mod indirect de cel geografic. Pentru a ledefini pe amândouå în mod precis, ar trebui så avemdate statistice sprijinite pe numeroase måsuråtoriantropologice ¿i psihologice, care, din nefericire,lipsesc. De abia de doi, trei ani s-a introdus ¿i în ¿colilenoastre primare ¿i secundare fi¿a individualitå¡iielevului, din care avem câteva date privitoare la tipulpsihologic românesc, date înså cu totul insuficientepentru scopul nostru. Pentru precizarea individu-alismului românesc, ne-ar fi de folos måsuråtori careså se raporteze la evolu¡ia personalitå¡ii ¿i în specialacelea care ar indica procentul celor egocentrici. Deasemenea de mare folos ar fi måsuråtorile care stabilesc


propor¡ia supranormalilor, normalilor ¿i subnormalilorîn colectivul românesc. Nu avem nici de unele, nici dealtele. Singurele date statistice pe care le avem ¿i leputem folosi pentru scopul nostru sunt datele privitoarela raportul dintre numårul elevilor care se înscriu în¿coli ¿i numårul elevilor care absolvå ¿coala. Acestraport este uimitor. Interpretarea lui ne duce laconstatarea cå sufletul românesc, într-o chestiune a¿ade serioaså cum este aceea a educa¡iei, se manifeståîntr-un mod excesiv de subiectiv. Cea mai micå greutateivitå în calea educa¡iei este motiv de întrerupere. Mareamajoritate a elevilor no¿tri nu ajung så practice carierelepe care le indicå titulatura ¿colilor în care ei au pornitså se înscrie, ci practicå ceea ce improviza¡ia le-a dåruit.

Aceasta se poate vedea din urmåtoarele datestatistice pe care le împrumutåm din cartea d-lui IosifI. Gabrea: ªcoala româneascå, structura ¿i politica ei,1931-1932; Tipografia Torou¡iu, Bucure¿ti.

Råmânerea pe drum, adicå påråsirea ¿colii înaintede absolvire, începe de la învå¡åmântul primar. ¥n celrural mai mult decât în cel urban.

¥ntre anii 1921/1932 au fost înscri¿i în medie anualåîn ¿colile rurale (¿colile au fost 11 104 în 1921/1922 ¿i 13 777 în 1931/1932) un numår de eleviîntre 1 245 914 ¿i 1 795 037. Am avut astfel în timpulacestor zece ani un numår de aproximativ 16 000 000înscri¿i. Dintre ace¿tia au absolvit aproximativ numai730 000. ¥n medie anualå 70 000. Pentru ace¿ti 70 000absolven¡i anuali, am între¡inut în medie anualå 25 000de învå¡åtori.

¥n ¿colile urbane, situa¡ia este ceva mai bunå,dar fårå så se depårteze prea mult. Aici, în aceia¿iani, am avut 2 270 000 elevi înscri¿i, dintre care auabsolvit 174 000. Aceste ¿coli sunt în numår deaproximativ 1 000 ¿i au peste 3 500 învå¡åtori.


ªcolile primare înså nu preparå pentru cariere prac-tice, ci ele dau o culturå elementarå. Asupra lor nutrebuie insistat. Totu¿i dispropor¡ia dintre numårulelevilor înscri¿i ¿i cel al elevilor absolven¡i este oindica¡ie pre¡ioaså chiar mårginitå la ¿coala primarå.Improviza¡ia începe de jos.

Dåm, dupå acela¿i autor, datele statistice asupraaceluia¿i raport, constatat la ¿colile celelalte: secundare,normale, profesionale, superioare etc.

¥n cursul anilor 1921/1932, au fost înscri¿i în ¿coalasecundarå de stat (¿coli medii, gimnazii, licee de båie¡i¿i fete) un numår de 1 243 911 elevi. Au absolvit încursul acestor ani aproximativ numai 95 000.

La învå¡åmântul secundar particular, acela¿i raport:1 395 918 înscri¿i, 107 250 absolven¡i.

Am socotit la învå¡åmântul secundar, ca absolven¡i,pe elevii care au terminat ultima claså de liceu, iar nupe bacalaurea¡i, cåci dacå ar fi fost så consideråm pebacalaurea¡i, dispropor¡ia ar fi fost mai mare. Dinabsolven¡ii ultimei clase care se prezintå la bacalaureatreu¿esc de abia jumåtate.

Så urmårim datele statistice mai departe, ¿i anumela ¿colile care se leagå direct cu carierele practice.Situa¡ia nu devine mai bunå.

La ¿colile normale de învå¡åtori ¿i învå¡åtoare, caresunt ¿coli de specializare profesionalå, s-au înscris încursul anilor 1921/1932 un numår de 238 654 de elevi.Au absolvit cu diplomå 29 748.

¥n seminariile teologice, ¿coli de purå pregåtireprofesionalå, s-au înscris, în cursul acelora¿i ani,49 812 elevi ¿i au absolvit cu diplomå 4 860.

La liceele militare, în aceia¿i ani: 20 612 înscri¿i;3 238, absolven¡i.

¥n învå¡åmântul profesional ¿i menajer pentru fete,s-au înscris în cursul anilor 1921/1932 un numår de119 373 eleve; au absolvit 7 587.


¥n învå¡åmântul comercial, s-au înscris în cursulanilor 1921/1932, la ¿colile de stat, un numår de204 066 de elevi; au absolvit: 30 712.

¥n învå¡åmântul meseriilor, pe aceea¿i perioadå,s-au înscris 142 053 elevi; au absolvit 18 431, adicå înmedie câte 1 800-2 000 de absolven¡i pe an, la unnumår cam tot atât de profesori. Câ¡i profesori atâ¡iabsolven¡i au dat ¿colile noastre comerciale între anii1921-1932.

¥n sfâr¿it, în învå¡åmântul superior, universitar ¿itehnic, dispropor¡ia este catastrofalå, cå aici ar fi depresupus cå situa¡ia n-are så mai fie aceea¿i. Un tânårajuns så se înscrie într-o facultate de drept, de ¿tiin¡å,de medicinå, de litere etc., sau într-o ¿coalå politehnicå,sau într-o academie de înalte ¿tiin¡e comerciale, sepresupune cå nu mai merge la întâmplare; elcandideazå la o carierå bine definitå, în vederea cåreiaa fost selec¡ionat prin ¿colile prin care a trecut pânåaici ¿i vrea o carierå pentru care se simte cu tragere deinimå.

Cu toate acestea situa¡ia este aceea¿i.La Facultatea de Drept au fost înscri¿i, în perioada

anilor 1921/1932, un numår de 122 035 de studen¡i.Au ie¿it licen¡ia¡i: 8 673.

¥n aceea¿i perioadå, la Facultatea de ªtiin¡e, s-auînscris 40 620 ¿i au ie¿it licen¡ia¡i 2 875.

La Facultatea de Medicinå: înscri¿i 31 759, iarabsolven¡i doctori 3 852.

La Facultatea de Litere, 58 353 înscri¿i; 5 232licen¡ia¡i.

La ¿colile superioare politehnice, în aceea¿iperioadå de ani, 11 579 înscri¿i; 1 588 absolven¡i.

La Academia de ¥nalte Studii Comerciale dinBucure¿ti, gåsim în studiul domnului C. Kiri¡escuProblema educa¡iei dirijate (Institutul Social Român,1937) urmåtoarele date pentru ultimii ani (1930-1934):


media anualå: 3 400 înscri¿i ¿i 250 licen¡ia¡i. La Cluj,fa¡å de 931 înscri¿i, în 1934, numai 42 licen¡ia¡i.

¥n cauzele care produc aceastå dispropor¡ie dintrenumårul celor înscri¿i ¿i numårul celor absolven¡i, estelogic så enumeråm cazurile de mortalitate, precum ¿idificultå¡ile economice pe care elevii au avut så leînvingå în sus¡inerea lor la ¿coalå; totu¿i, oricât de marear fi partea ce se cuvine acestor cauze, råmâne destulde importantå partea ce se cuvine a fi atribuitådispozi¡iilor înnåscute, sau provocate de înnoireaorganizårii statului, în sufletul românesc. ¥n preocupårileacestui suflet, constatåm cå alegerea unei cariere joacåun rol pu¡in important. Aceastå constatare se explicåprin nepotrivirea dintre sufletul românesc ¿i sufletulburghez. Sufletul românesc se adapteazå la institu¡iilestatului såu, institu¡ii imitate dupå acelea ale popoarelordin Apus, numai prin atitudini subiective ¿i improvizate.El nu tråie¿te în spiritualitatea sa proprie.

VVVVV

Sufletului românesc i s-au mai atribuit încå altemulte caracteristici. S-a spus cå este nedisciplinat înceea ce prive¿te munca pe terenul economic. Pe cândcelelalte popoare din Apus påstreazå muncii un ritmregulat, ca de ceasornic, poporul român cunoa¿temunca dezordonatå, sub formå mai mult de joc.Românul nu munce¿te metodic, ci în salturi; are lungiperioade de odihnå, iar la nevoie då pe brânci ¿i facemuncå de sclav. Apoi, ca de o altå caracteristicå asufletului românesc, s-a vorbit de lipsa spirituluicomercial. Marea majoritate a popula¡iei de sat, înRomânia, nu ¿tie valora lucrurile dupå valoarea lor de


schimb, ci numai dupå valoarea lor subiectivå de uz.Un ¡åran român vinde aproape pe nimic produsele pecare le are în cantitate mare ¿i då un pre¡ dispropor¡ionatde mare pentru marfa de care are absolutå nevoie. Deasemenea este cheltuitor cu timpul, într-o måsurå cumnu sunt popoarele din Apus. Timpul este pentru românorice, numai monedå nu. La târg stå ¿i se tocme¿teceasuri întregi pentru un lucru de nimic. Tot a¿a lapetrecere, pierde zile ¿i nop¡i întregi.

Pe lângå aceste caracteristici, care suntdefavorabile, i se mai atribuie sufletului românesc multealtele, favorabile. Se spune despre el cå este primitor,tolerant, iubitor de dreptate, religios.

Problema cea mare a cunoa¿terii sufletuluiromânesc nu stå înså în enumerarea de însu¿iri ¿idefecte. Enumerarea nu då caracterizarea totalå ¿iesen¡ialå pe care o urmårim. O asemenea caracterizarevine numai dupå ce ne dåm seama de func¡iunea pecare o au aceste însu¿iri ¿i defecte în unitateasufleteascå a poporului român. Care este finalitateaspiritualå a acestei unitå¡i suflete¿ti? Este aceaståfinalitate înruditå cu aceea a popoarelor burgheze,atunci judecarea însu¿irilor ¿i defectelor se va faceîntr-un fel; este înså aceastå finalitate deosebitå, poporulromân apar¡ine unui tip de finalitate spiritualå deosebitde acela al popoarelor din Apusul european, atuncijudecarea însu¿irilor ¿i defectelor se va face într-alt fel.Ceea ce apare ca însu¿ire sau defect în primul caz,apare în cazul al doilea diferit. Fiecare tip de finalitatespiritualå se serve¿te de mijloacele sale proprii. Nu totce avantajeazå spiritul burghez este însu¿ire în sine,pentru orice popor de pe lume; ci numai pentrupopoarele care sunt de la naturå croite pe spiritulburghez. Acelea care sunt de la naturå de un tip diferitvor judeca în practica vie¡ii lor însu¿irile burgheze catot atâtea defecte. Prin urmare, totul depinde de criteriul


pe care îl impune finalitatea spiritualå a poporului. Cåîn mijlocul fiecårui popor se poate gåsi o minoritate deindivizi adaptabilå ori¿icårei finalitå¡i spirituale, aceastanu constituie un argument contra afirma¡iei noastre. Oabsolutå identitate de structurå sufleteascå nu existåniciodatå între to¡i indivizii unui popor. Tipul finalitå¡iispirituale este hotårât de majoritate. Minoritatea, eaînså¿i, nu are interes så-¿i impunå finalitatea sadeosebitå, fiindcå atunci ea pune în pericol viitorulpoporului întreg, prin urmare ¿i viitorul såu propriu.Numai poporul care gåse¿te în finalitatea sa spiritualåcondi¡ii prielnice pentru munca ¿i dezvoltareasufleteascå a majoritå¡ii membrilor såi, numai acelaeste sigur de viitor. Poporul cu o finalitate spiritualåcorcitå din diferite tipuri este un popor pierdut pentruistoria omenirii.

Iatå dar marea problemå, a¿ zice tragedia, dacå numi-ar fi teamå cå se va abuza de acest cuvânt -, pe careo ridicå cunoa¿terea sufletului românesc. La care tipde finalitate spiritualå, sau pe scurt: la care tip de culturåapar¡ine sufletul poporului român?

Cei care s-au ocupat pânå acum de chestiuni careveneau în legåturå cu psihologia poporului român auevitat så råspundå direct la aceastå întrebare, dar auadoptat o pårere în mod tacit. Ei au considerat cåsufletul poporului român, dacå nu apar¡ine în modlåmurit, prin manifestårile sale, la tipul popoarelorapusene, trebuie totu¿i så apar¡inå acestui tip, cåci...idealul culturii omene¿ti nu este altul decât celreprezentat prin acest tip.

Este înså timpul, credem noi, ca aceastå întrebareså se punå în mod deschis ¿i så i se dea un råspunsobiectiv, a¿a cum se cuvine în marginile ¿tiin¡ei, „fåråurå ¿i fårå pårtinire“.

Acest råspuns nu trebuie gråbit. Este încå preadevreme dacå el va veni peste zece ani. Cåci pentru un


asemenea råspuns nu au valoare dorin¡ele noastre, ciau valoare documentele ¿i ra¡ionamentele ¿tiin¡ifice.

Problema tipului cåruia îi apar¡ine sufletulromânesc nu trebuie apoi så fie complicatå cuîntrebarea: care tip de culturå este superior sau infe-rior? Nu este vorba så alegem ce este de preferat, ci såstabilim ce este real ¿i adevårat. De altminteri, un tipde culturå, sau cum s-ar zice mai precis, un tip definalitate spiritualå nu este, prin structura sa proprie,superior sau inferior, ci este prin potrivirea pe care el oare cu natura sufleteascå a poporului. Acela¿i tip deculturå ridicå sau pråbu¿e¿te un popor, dupå acordulsau dezacordul în care el stå cu sufletul såu. MareleImperiu Britanic s-a ridicat ¿i se sus¡ine prin virtu¡ilespirituale ale burgheziei; acelea¿i virtu¡i înså s-au aråtatslabe pentru a sus¡ine alte imperii. De aceea, în Europade aståzi, tipul de culturå care se sprijinå pe virtu¡ileburgheze este supus la o asprå criticå ¿i se vorbe¿techiar de declinul lui.

VIVIVIVIVI

Problema pe care o pune psihologia poporuluiromân, socotim, cå la începutul cercetårilor pornitepentru a-i afla solu¡ionarea, trebuie så nu fie complicatåcu discu¡ii filosofice asupra defini¡iei culturii în genere¿i asupra clasificårii tipurilor de culturå. Tipul de culturå,pe care sufletul poporului nostru a râvnit så-l realizeze,îl avem înaintea noastrå, bine caracterizat. Este tipulculturii europene occidentale. Spiritualitatea careinsuflå acest tip este iarå¿i destul de bine cunoscutå.¥n special este bine cunoscutå finalitatea acesteispiritualitå¡i, care pe terenul vie¡ii politice, economice ¿isociale poartå denumirea de spirit burghez. Så mårginim


cercetarea noastrå, deocamdatå, la examinareamanifestårilor suflete¿ti ale poporului nostru în luminacriteriului pe care îl impune spiritul burghez. Så neîntrebåm, prin urmare, nu la ce tip de culturå apar¡inemnoi românii, întrebare la care este greu så råspundemcu mijloacele ¿tiin¡ifice pe care le avem aståzi ladispozi¡ie, ci så ne punem întrebåri mai modeste, ¿ianume: existå un acord între caracterele suflete¿ti alepoporului român, atât cât cunoa¿tem din acest caracter¿i spiritul burghez? Din experien¡a pe care o avem pânåacum, putem afirma oare cå spiritul burghez oferåpoporului român (majoritå¡ii lui, bineîn¡eles) condi¡iiprielnice pentru asigurarea viitorului? Så råspundemdeocamdatå la aceste întrebåri, iar pe celelalte, maipreten¡ioase, så le låsåm în sarcina viitorimii.

Pentru a înlesni gåsirea unui acord, sau a unuidezacord între sufletul poporului român ¿i spiritulburghez, så ne recapitulåm pe scurt tendin¡ele acestuiadin urmå. Spiritul burghez aduce pe terenul vie¡iipolitice: sentimentul de supunere fa¡å de opiniamajoritå¡ii ¿i, mai presus de toate, respectul fa¡å deobliga¡iile liber contractate. Nu existå comer¡, ¿i pentruburghez comer¡ul este pe prima linie, unde nu este¡inere de angajamente. Pe terenul vie¡ii economice,spiritul burghez face din libera concuren¡å un judecåtorsuprem la împår¡irea beneficiilor. Cine reu¿e¿te înconcuren¡å are drept la beneficii. Cine este învins înconcuren¡å nu are drept så invoce originea sa de familiesau originea sa etnicå. Lupta se då între indivizi cudrepturi egale. Pe terenul vie¡ii sociale, spiritul burghezface din ini¡iativa individualå suprema virtute aprogresului. Pentru a påstra cultul acestei virtu¡i, elface din proprietatea individualå un fundament alsocietå¡ii. ¥n rezumat a¿adar: supunere la opiniamajoritå¡ii ¿i respect pentru obliga¡iile contractate;


concuren¡å liberå între indivizi egali; cultivarea ini¡iativeiindividuale prin asigurarea proprietå¡ii individuale.

Så vedem acordul acestui spirit burghez cu sufletulpoporului nostru.

Pe terenul vie¡ii politice acordul este foarte vag. Lanoi este un fapt recunoscut cå legile, care sunt obliga¡iicontractate prin reprezentan¡ii majoritå¡ilor cetå¡ene¿ti,nu se respectå. Nu se respectå nici de cei care le fac,nici de cei pentru care se fac.

¥n principiu, s-ar putea zice cå nerespectarea legilor,acolo unde se constatå, este datoritå educa¡ieicetå¡ene¿ti necomplete. Acesta nu este cazul la noi. Lanoi, nerespectarea legilor este o manifestare directå aindividualismului subiectiv. Românul considerånerespectarea legii ca un titlu de mårire ¿i de putere.

Pe terenul vie¡ii economice acordul este ¿i mai vag.Libera concuren¡å nu este câtu¿i de pu¡in intratå înmoravurile poporului nostru. Românul cere beneficiipe baza dovezii cå este român. ¥n nici o altå ¡arå nu serespectå a¿a des expresiile: fiu al poporului, fiu al ¡årii...Sunt fiu al ¡årii, deci trebuie så am o parte la beneficii.Vechiul descendent al råze¿ilor, ca unul ce are în sângemilenara a¿ezare a satului pe spi¡ele de rudenie, î¿icere dreptul ce i se cuvine la mo¿tenire.

Nici pentru viitor så nu ne facem iluzii, în ceea ceprive¿te adaptarea sufletului românesc la liberaconcuren¡å. Subiectivitatea caracteristicå acestui sufletse va împotrivi întotdeauna.

Pe terenul vie¡ii sociale, aici unde se produc, în¡årile din Apus, cele mai semnificative manifeståriale spiritului burghez, acordul este cu desåvâr¿ireinexistent. Gestul ini¡iativei individuale, în scopul de asus¡ine progresul social prin întreprinderi riscate ¿i prininven¡ii, este cel mai plåpând vlåstar al sufletuluiromânesc. ¥n decurs de aproape un secol, cu toateståruin¡ele, ¿coala nu l-a putut fortifica. ªcoala


româneascå, organizatå dupå programele ¿coliiburgheze din Apus, a voit så formeze cetå¡eni deini¡iativå, care prin muncå îndârjitå så creeze un comer¡¿i o industrie na¡ionalå. Ea a ajuns la ceva just contrariu.Sufletul tinerimii ¿colare române¿ti din zilele noastre(1937) stå într-un complet dezacord cu spiritul burghezpe acest teren. ¥n loc de o muncå individualå, pornitådin spirit de ini¡iativå, a¿a cum cere burgheziaapuseanå, idealul tinerimii noastre ¿colare, de toategradele, merge într-o direc¡ie opuså. Tinerimea noastrånu fuge de muncå, dar vrea o muncå în condi¡ii speciale;vrea o muncå fårå liberå concuren¡å, care så seråsplåteascå nu dupå produsul ei, ci dupå inten¡iilemuncitorului. Tinerimea noastrå, în contra spirituluiburghez, care-l considerå pe om ca o for¡å salariatåanonimå, vrea dimpotrivå så facå din omul muncitorun membru al marii familii na¡ionaliste româneortodoxe, cåreia Dumnezeu i-a håråzit pe veciivecilor så munceascå pe påmântul pe care locuie¿te.De aceea în programul de reforme al tinerimii noastrenu se gåsesc revendicåri realizabile pe planul obi¿nuital måsurilor legislative, ci se gåsesc revendicåri carecer transformåri radicale, într-un timp incalculabil.Tinerimea noastrå vrea o nouå Românie. Pe câtå vremeaceastå nouå Românie este nerealizatå, ea se credefuratå de un patrimoniu legitim ¿i, prin urmare, se credenedreptå¡itå.

Atitudini analoage cu aceea a tinerimii ¿colareromâne întâlnim ¿i la alte popoare. La ru¿i, în secolulal 19-lea, ¿i la germani, în mai multe rânduri. Totu¿i nucu aceea¿i semnifica¡ie. Ceea ce este semnificativ laromâni este împrejurarea cå atitudinea tinerimii estedatoritå corpului didactic chiar al ¿colilor în care aceaståtinerime a fost crescutå ¿i pe care statul le-a organizatîn spirit burghez. Adicå statul român a impus ¿colilorsale, prin programe, spiritul burghez, dar acest spirit a


fost trådat de însu¿i corpul lor didactic. Sub mantauana¡ionalismului, membrii acestui corp didactic austrecurat în inima tineretului tendin¡e antiburgheze.1

Unii prin propagandå directå, al¡ii prin toleran¡å pasivå.Mentalitatea tinerimii noastre nu este un accident ro-mantic, ci o fatalitate ereditarå.

VIIVIIVIIVIIVII

Aceste considera¡ii le-am expus în diferite scrieri,începând cu Cultura românå ¿i politicianismul, apårutåpentru prima oarå în anul 1904. Am avut însåneprevederea så asociez în scrierile de pânå acum, laspiritul burghez, politica liberalå, ceea ce a atras dupåsine o confuzie regretabilå. Mul¡i cititori au interpretatcele scrise de mine ca o criticå la adresa partiduluipolitic liberal român ¿i ca o pledoarie în favoareapartidelor conservatoare. ¥n fapt, nu fåceam o gre¿ealåde ra¡ionament, fiindcå spiritul liberal ¿i spiritul burghezmerg împreunå din punctul de vedere al idealului lorpolitic ¿i economic, totu¿i fåceam o mare gre¿ealå de

1 Sunt caracteristice, în aceastå privin¡å, cuvintele cu careprofesorul N. Iorga, unul din cei mai ilu¿tri membri ai corpuluididactic român, sfâr¿e¿te conferin¡a sa, ¡inutå în seminarulde limbi romanice, de sub direc¡iunea lui Ernst Gamillscheg,la Universitatea din Berlin; conferin¡å fåcutå tocmai asuprasufletului românesc: „Der neue (rumänische) Staat aber...wartet auf die Stunde einer, hoffen wir nicht allzu fernenUebersetzung ins Rumänische. In jenem, von mir als Politikerseit langem heiss ersehnten Augenblicke, wird in höhererForm der vollständige Organismus der patriarchalischen Zeitzu neuem Leben für wirklich fruchtbare Taten wiedererstehen“. (Rumänische Seele, von prof. N. Iorga. Jena u.Leipzig, 1933).


metodå, amestecând considera¡ii privitoare la interesevremelnice de politicå cu considera¡ii care priveau omare problemå de culturå româneascå. Gre¿itainterpretare, prin urmare, s-a produs din vina mea.Acum, în studiul de fa¡å, las la o parte tot ce ar puteaatinge interesele actuale ale partidului politic liberal ¿ipun, ca o problemå de sine ståtåtoare, problema ceamare a finalitå¡ii spirituale române¿ti, în forma ei ceamai restrânså pentru moment: este sufletul poporuluiromân în acord sau în dezacord cu sufletul burghez?

De solu¡ia pe care oamenii de ¿tiin¡å vor da-oacestei probleme depinde orientarea noastrå politicå¿i culturalå în viitor.

Suntem noi, românii, înrudi¡i suflete¿te cuburghezia occidentalå, atunci ceea ce ne råmâne defåcut este så aplicåm principiile lor politice ¿ieconomice, în mod sincer, înlåturând, pedepsind chiarcu brutalitate toate apucåturile care ne depårteazå; vomfi burghezi sinceri, nu de paradå.

Suntem noi, românii, dimpotrivå, stråini suflete¿tede burghezii occidentali, atunci ceea ce ne råmâne defåcut este ca, înainte de a copia legi ¿i institu¡iiburgheze, så începem prin a ne studia pe noi în¿ine,ca så vedem cine suntem ¿i ce putem.

Ru¿ine nu este pentru poporul care se ¿tie deosebitsuflete¿te de popoare glorioase ¿i puternice, dar esteru¿ine pentru poporul care n-are curajul så-¿i cunoascåfirea ¿i destinul.

SUFLETUL NEAMULUI NOSTRU.CALITÅºI BUNE ªI DEFECTE*

Dacå pe seama unui neam ar fi så punem toatecalitå¡ile bune ¿i toate defectele pe care le prezintåacei care îl constituie, ¿i nu numai acei din prezent, ci¿i acei din trecut, cåci drept este cå to¡i ace¿tiaconstituie laolaltå un neam, atunci sufletul neamuluinostru ar fi cel mai variat mozaic din câte se pot imagina.Nu este calitate bunå care så nu fi împodobit vreodatåsufletul unui român, precum nu este defect care så nufi fost sau så nu fie, când ¿i când, în acela¿i suflet:totalizarea calitå¡ilor ¿i defectelor ar fi o împieticårirefårå sfâr¿it. Dar sufletul unui neam nu este o simplåtotalizare de peticårii suflete¿ti, ci este el însu¿i o unitatecare tråie¿te de sine prin armonia func¡iunilor sale,întocmai cum tråie¿te ¿i sufletul fiecårui individ în parte.Sufletul neamului nostru s-a format ca o rezultantå dinsufletele românilor care au tråit ¿i tråiesc; el î¿i are fireasa proprie, pe care o putem explica din sufletele

* Sufletul neamului nostru. Calitå¡i bune ¿i defecte, Ed.„Lumen“, Bucure¿ti, f.d. 23 p. Men¡ionåm cå ideile de bazåale acestei conferin¡e (¡inutå la Ateneul din Bucure¿ti în ziuade 21 februarie 1910) se regåsesc (bineîn¡eles, la un altnivel de argumentare!) ¿i în alte scrieri ¿i articole (texte aleunor conferin¡e), îndeosebi în lucrarea, intitulatå semnificativ,Cultura românå ¿i politicianismul (Bucure¿ti, Libråria Socec& Co, 1904.)


românilor, dar pe care nu o putem confunda cu fireavreunuia dintre ace¿tia. El este în fiecare din noi, ¿i cutoate acestea este în afarå de noi: noi îi împrumutåmvia¡a organicå, el ne då continuitatea ¿i durata istoricå;el este chipul în care ne întrupåm pentru ochii altorneamuri.

Cum înså så deosebim ¿i så caracterizåm un a¿asuflet, care este în noi ¿i totu¿i tråie¿te în afarå de noi?Pe vecinul de lângå tine îl vezi ¿i îl judeci dupå faptelesale ¿i totu¿i este a¿a de greu så ¿tii ce suflet are! Estecrud ¿i merge la bisericå; este mincinos ¿i pe buzelelui numai legea ¿i adevårul! Adeseori o via¡å întreagåtråie¿ti cu el alåturi ¿i tot nu ajungi så-l cuno¿tisuflete¿te! Dar så mai cuno¿ti sufletul unui neam întreg,din care tu însu¡i faci parte! Cum ai så te ridici pesteamåråciunile tale personale pentru a vedea ¿i calitå¡iîn afarå de defecte? Cum ai så te ridici peste amorulpropriu, pentru a vedea ¿i defecte în afarå de calitå¡i?

Multe greutå¡i sunt, negre¿it. Cu ce le po¡i înlåtura¿i pânå la ce måsurå? Cu pu¡ine ajutoare ¿i pânå la omicå måsurå. Le po¡i înlåtura cu ajutorul experien¡eialtora, experien¡å traduså în proverbe ¿i zicåtoripopulare; cu ajutorul experien¡ei tale proprii ¿i cuajutorul ¿tiin¡ei teoretice, ¿tiin¡å sprijinitå pe observareacomparatå a altor neamuri. Pânå la ce måsurå? Pânå lao måsurå foarte modestå. Drumul pe care pleci estepu¡in båtut; to¡i te bånuiesc ¿i cålåuzå nu ai decâtiubirea ta de adevår...

Cunoa¿terea sufletului unui neam, cu dezvåluireacalitå¡ilor ¿i defectelor acestuia, nu este o operå depatriotism, ci este o serioaså operå de ¿tiin¡å. Aceaståcunoa¿tere trebuie så o stabile¿ti cu aceea¿iobiectivitate cu care stabile¿ti ori¿ice altå cuno¿tin¡ådespre lumea fizicå. Inten¡ia bunå ce vei fi având dea-¡i preamåri neamul nu are ce cåuta aici. Cu atât maimult nu are ce cåuta aici nici inten¡ia cealaltå, de a-¡i


mic¿ora neamul. Dupå ce con¿tiin¡a obiectivå estestabilitå, patriotismul poate så intervinå; cåci el ajutåså se traducå în faptå ceea ce ra¡iunea ¡i-a impus ca oconcluzie logicå. ¥ntâi lumina min¡ii ¿i pe urmå foculaprins al patriotismului. La un drum pe întuneric, dealtminteri, un foc, oricât de aprins ar fi el, nu poatedecât så te cålåuzeascå; de luminat te lumineazå fazastelei care scânteie în lumea cea rece a albastruluiceresc.

IIIII

Nu este ¡arå în hotarele lumii civilizate în care „guralumii“, „gura satului“ så aibå mai multå trecere ca în¡ara noastrå! Cele mai multe din convingerile noastresunt întemeiate pe „zvonul public“ ¿i numai foartepu¡ine pe dovezile adunate de noi personal. Se zice„lumea zice“; ¿i dacå „lumea zice“, românul, individualluat, pare cå în¡elege cå tot a¿a trebuie så zicå ¿i el.Mai ales în lumea ¡åråneascå „gura satului“ este obâr¿iatuturor convingerilor. ¥n „gura satului“ se revarså,negre¿it, gura lui Ion, gura lui Gheorghe, gura lui Petre¿i a altora, dar o datå ce acestea sunt vårsate,individualitatea lor s-a ¿ters: „gura satului“ contope¿tepe to¡i ¡åranii laolaltå, în acela¿i vad sufletesc. ªi tota¿a ¿i la ora¿, opinii personale foarte pu¡ine. „Ce zicelumea“, „ce zice partidul“, „ce zice ståpânirea“... darfoarte rar ce zic Ion ¿i Gheorghe. Ce zic Ion ¿i Gheorghe?Dar dacå Ion este în partidul liberal, trebuie så zicå cezic liberalii! ªi dacå Gheorghe este în partidul conser-vator, trebuie så zicå ce zic ¿i conservatorii! Mai poatefi discu¡ie? Indiferent de chestiunea în care cineva estechemat så zicå ceva: fie în politicå, fie în ¿tiin¡å, fie ¿i


în literaturå, pårerea de grup primeazå asupra celeiindividuale. Fiecare grup î¿i are pårerea sa în bloc, cåreiato¡i i se supun întocmai cum ¿i la turmele de oi este unclopot la al cårui sunet se adunå toate oile laolaltå.Când un român stå la îndoialå fi¡i siguri cå el nu ståfiindcå are o convingere personalå de apårat, ci fiindcånu ¿tie încå de partea cårui grup så se dea. Så meargådupå cum bate vântul din dreapta sau dupå cum batecel din stânga? Iatå suprema lui nelini¿te. Pentrurisipirea acestei nelini¿ti, sfor¡area românului seîndreaptå în afarå, ca så prindå cu urechea mai binezvonul cel din urmå; mai niciodatå sfor¡area nu mergeînåuntru, spre forul con¿tiin¡ei.

Omul de caracter, la români, nu este acela careeste consecvent cu sine însu¿i, ci acel care n-a ie¿it dincuvântul grupului, adicå acela care a urmat totdeaunaclopotul turmei. De consecven¡a cu sine însu¿i agrupului cine se întreabå? Nu este vorba cum sunåclopotul, ci dacå sunå; a sunat, ai fost prezent, ¿i e¿tiromân, atunci e¿ti om de caracter.

Nu este ¡arå cu oameni mai curajo¿i ca ¡ara noastråromâneascå. Românii sunt eroi, dar cu deosebire cândsunt în grup. ¥n front, la råzboi; în ceatå, la revoltå; încârd, la vânåtoare... curajul românului nu are pereche.Iure¿urile de la asaltul Grivi¡ei au råmas legendare; ¿itot a¿a, tind så devinå legendare atacurile îndråzne¡edin primåvara anului 1907. Dar românul izolat esteblând ca mielul. Când îi bate cineva din picior, el tace.A¿a a tåcut ¿i tace în fa¡a celei dintâi ciocoroade, dacåo vede îmbråcatå alt fel ca el. „Capul plecat sabia nu-ltaie“. De aceea, la oricine care aratå sabia, el se pleacå.Când simte înså cotul tovarå¿ului, adicå atunci cândeste în ceatå, atunci, de îndatå el se ridicå: ¿i atuncifere¿te, Doamne, pe oricine de dânsul, cåci este repedela mânie.


Românul, ca soldat, este un element excelent,neîntrecut. Armatele române¿ti n-au cunoscut niciodatåfrica propagatå prin contagiune. Dar cu toate acestea,în timpul de pace armata româneascå prezintå unnumår, relativ mare, de dezertori. Recrutarea la armatåeste pentru cei mai mul¡i o pacoste. Elevii cei mai lene¿iînva¡å carte numai så-¿i scurteze termenul de militårie.

Dar absolut fårå pereche este curajul românului înexprimarea opiniilor, dacå exprimarea el o face înnumele grupului, ca redactor de jurnal bunåoarå! E¿tidin acela¿i grup cu dânsul, atunci lauda lui pentru tinenu mai are margini; e¿ti din celålalt grup, atunci ocaralui nu mai are margini! Iatå un redactor curajos în totcazul, î¡i zici! Ei bine, te în¿eli. E curajos numai camandatar al grupului. Vorbe¿te cu el între patru ochi ¿ivei constata cå nu-¿i aduce bine aminte de ce a scris.¥ntre patru ochi opinia lui este chiar cå to¡i româniisunt buni ¿i patrio¡i...

Dar ¿i religios este românul. De ochii satului înså;cam tot din aceea¿i cauzå este ¿i na¡ionalist. Cu religiamerge pânå la evlavie. Se poate ca el så uite peDumnezeul pårin¡ilor såi, pe Atotputernicul ¿iIzbåvitorul...? O a¿a uitare este cu neputin¡å, mai ales,cå el nici n-a avut încå ocazia så înve¡e cine este acestDumnezeu. Atotputernic ¿i Izbåvitor! ªi ce n-ai învå¡atnu po¡i så ui¡i; acesta este un adevår prea ¿tiut. Românuleste religios, dar pe câtå vreme vede pe toatå lumeacå este religioaså. Rar excep¡ii la care religiozitatea såfie pornitå din fundul inimii, de acolo de unde porne¿te¿i sentimentul personalitå¡ii...

Tot a¿a se petrece ¿i cu na¡ionalismul lui. Totromânul face paradå cu sentimentele sale na¡ionaliste.Dar numai pânå la faptå. Fapta fiind a fiecåruia, adicåindividualå, cu ea înceteazå ¿i na¡ionalismul. Då-i unuiromân în mânå toiagul apostolatului ca så predicena¡ionalismul... pentru al¡ii, ¿i el este imediat gata de


drum. Va predica peste tot locul sfânta cauzå ana¡ionalismului; va conjura pe to¡i semenii såi så setrezeascå din amor¡ire ¿i så-¿i cultive inima ¿i minteacu sentimente ¿i idei na¡ionale; va fi cel mai aprigsfåtuitor de bine. Dar pânå la fapte. Pune pe acela¿iromân så facå o muncå anumitå cu temei, ¿i atuncilucrurile se schimbå. Dacå este profesor, cu neputin¡åså-l faci så råmânå la catedra sa; dacå este meseria¿, lameseria sa; dacå este agricultor, la ogorul såu... Fiecarese code¿te så înceapå munca specialå a profesiunii salepânå ce mai întâi nu-i ¿tie pe to¡i românii trezi¡i lana¡ionalism, ¿i pe to¡i gata så înceapå munca ceaserioaså. Ca så înceapå unul dupå altul, nu-i vinenimånui în minte. Laså så începem cu to¡ii. Så ne ¿timîntâi cu to¡ii na¡ionali¿ti, pe urmå vom începe ¿i cufapte... Negre¿it la începerea cu fapte sunt mai multedificultå¡i de biruit ca la începerea cu vorba; dardeocamdatå scapå fiecare de muncå. ªi a¿a, suntemna¡ionali¿ti. Un profesor care î¿i face datoria în modcon¿tiincios, un meseria¿ priceput, un agricultor harnic,dacå nu fac paradå de na¡ionalism, nu sunt na¡ionali¿ti;în schimb to¡i pierde-varå, care muncesc pe apucate ¿icând au gust, dacå fac paradå de na¡ionalism suntna¡ionali¿ti. Pe ace¿tia din urmå îi „¿tie lumea“, må rog,cå sunt na¡ionali¿ti, pe când pe ceilal¡i nu; ¿i lucru im-portant este nu så-¡i faci datoria de cetå¡ean, ci så te¿tie lumea cå e¿ti na¡ionalist...

Se apucå românul cu greu de câte ceva, dar delåsat se laså u¿or, zice proverbul. Mai exact ar fi înså såse zicå: sub influen¡a mul¡imii românul se apucå deorice, dar când este så execute prin faptå individualålucrul de care s-a apucat, atunci se laså de el foarteu¿or. Nu este ini¡iativå pe care så nu o ia românul îngrup! Så facem o ¿coalå? Så facem ¿i douå. Så facem osocietate cu scopul acesta ¿i acesta? Så facem ¿i maimulte! Så contribuim pentru a asigura mersul acestei


¿i acestei institu¡ii? De ce nu? Så contribuim. Dar cândvine rândul fiecåruia så punå în execu¡ie hotårârea luatåîn grup, atunci fiecare amânå pe mâine, sau se facenevåzut. Când se adunå din nou grupul, atunci începrecriminårile ¿i noile hotårâri. Este ru¿ine, domnilor,trebuie så începem odatå! Patria î¿i are ochii îndrepta¡iasupra noastrå! Ne privesc stråinii, râd stråinii. Så nepunem pe lucru. A doua zi aceea¿i indiferen¡å. ¥n grup,¿i ca grup, fiecare se judecå sever, foarte sever; în parte,individual, fiecare se judecå foarte indulgent. Laså såînceapå ceilal¡i, ca så nu råmân eu singurul påcålit!Apoi ce sunt eu ca så îndrept lumea! Iatå ultima ratiocare împiedicå activitatea fiecåruia.

Omul, care î¿i are aten¡ia îndreptatå asupraactivitå¡ii sale personale ¿i ¿tie så pre¡uiascå virtu¡iledin care izvorå¿te aceastå activitate, a¿teaptå foartepu¡in de la politicå. Politica nu poate så reformezeadâncul sufletesc al unei societå¡i, ci ea se mårgine¿tela schimbårile de la suprafa¡å. O lege politicå bunåspore¿te numai posibilitatea faptelor bune, dar nu då¿i motivarea acestor fapte; motivarea vine din sufletulindividual. Din bogå¡ia acestui suflet individual råsartoate bunurile sociale: legile, moravurile, ¿tiin¡a, arta¿i toatå cultura societå¡ii. Fårå el, nimic nu se produce;cum fårå såmân¡å nu poate råsåri nici firul de iarbå, cutoate cå atmosfera dimprejurul lui ar fi în condi¡iile celemai prielnice. Politica reglementeazå numai condi¡iileexterne ale vie¡ii sociale, såmân¡a faptelor sociale însåstå în sufletul fiecårui cetå¡ean. Fårå calitatea acesteisemin¡e, nici un progres nu este cu putin¡å – oricâtelegi politice s-ar face...

Dar unde aten¡ia nu este îndreptatå asupra activitå¡iipersonale, ¿i unde lipse¿te con¿tiin¡a valorii sufletuluiindividual, acolo este natural så ståpâneascå politica.De aceea românul este pasionat pentru politicå. Pentruel politica este ca o baghetå magicå prin care totul se


poate transforma; fericirea neamului întreg, ca ¿ifericirea sa personalå pot fi aduse prin politicå. „Dacåa¿ fi eu la guvern“, „dacå a¿ face eu legea“, cum s-armai îndrepta lucrurile! Pentru români lucrurile nu sepot îndrepta decât prin lege. Fiecare dintre noi are casupremå ambi¡ie så facå cel pu¡in o lege. Activitatea saproprie nu este unul så o ¿tie dirija cum trebuie; darfiecare totu¿i vrea så facå o lege prin care så dirijezeactivitatea tuturor. To¡i a¿teaptå mântuirea de laac¡iunea poporului întreg. „Iatå ce trebuie så facem noi,românii“; „iatå cum este mai bine pentru neamulnostru“; ¿i niciodatå: „iatå ce trebuie så fac eu, Ion sauGheorghe“, „iatå ce este bine pentru activitatea mea“.Când românul se desparte de grup ¿i se prive¿te capersoanå aparte, atunci este totdeauna consumator;ca producåtor, niciodatå nu are acest curaj. Când esteconsumator, atunci el, bineîn¡eles, ca toatå lumeavie¡uitoare, este individualist; dar ca producåtor debunuri, el a¿teaptå totdeauna så vadå ce fac al¡ii pentruca så înceapå ¿i dânsul. Dacå nimeni nu începe, nuîncepe nici dânsul. Cele mai energice sfaturi nu reu¿escså-i clatine rutina ¿i så-l îndrepte spre întreprinderiindividuale.

ªi totu¿i råsar din când în când ¿i întreprinderiindividuale! Sunt câ¡iva industria¿i români, câ¡ivacapitali¿ti întreprinzåtori români... Sunt negre¿it, darcu un suflet cu totul special, adicå cu totul deosebit desufletul unui industria¿ sau al unui capitalist din ¡årileapusene. Sufletul industria¿ului de aiurea este ståpânitde frigurile muncii ¿i de riscul luptei; în sufletulindustria¿ului român gåsim desfå¿ându-se abilitateapoliticianului. Profitul capitalistului român provine, decele mai multe ori, din måiestria cu care acesta î¿iaserve¿te bugetul statului. Capitalistul român nu areniciodatå încredere în for¡ele lui individuale, ci, ca ¿icel mai sårac dintre compatrio¡ii såi, el se bizuie peprotec¡ia statului, exclusiv pe protec¡ia statului.


Profesiunea care atrage mai mult pe român esteaceea care nu-i prea departe de mul¡ime. Lui îi placeså se simtå în mijlocul mul¡imii, så vorbeascå ¿i så seajute cu mul¡imea. Specularea for¡elor naturii prinindustrie ¿i comer¡, el o întreprinde numai în cazul celråu, adicå dacå nu poate fi func¡ionar, avocat sau poli-tician. Când are talent, el råmâne la avocaturå ¿i lapoliticianism, adicå la specularea concetå¡enilor såi.¥n aceastå din urmå profesiune, sufletul românuluicâ¿tigå o energie neîntrecutå. Cel mai anonim dintreanonimi, intrat în politicå, devine dintr-o datå „ommare“. ªi cum to¡i românii au râvna så ajute ¿i såîndrume neamul, ¡ara este cople¿itå de „oameni mari“.Nu mai ¿tie neamul pe cine så urmeze. Mare a devenit¿i Ion, mare a devenit ¿i Gheorghe, mare a devenit ¿iPetre... S-a zåpåcit aproape tot neamul, cå prea aremul¡i „oameni mari“!

IIIIIIIIII

Preocupat de ce vor zice al¡ii; u¿urelnic când areså ia hotårâri sub influen¡a mul¡imii; religios ¿ina¡ionalist de ochii altora, ¿i în genere totdeauna cuprivirea a¡intitå la ce vor face al¡ii, românul pare dar atråi suflete¿te mai mult cu o con¿tiin¡å de grup, decâtcu o con¿tiin¡å a sa personalå. ¥n con¿tiin¡a grupului î¿igåse¿te dânsul pe de-a gata pânå ¿i cele mai intimemotive ale vie¡ii sale zilnice. Casa lui este fåcutå dupåobiceiul românesc ¿i nu dupå gustul såu personal; masalui de asemeni; haina lui, de asemeni; pânå ¿imormântul pårin¡ilor såi, de asemeni. Românul nu cautåså-¿i apropie natura externå cu gândul de a o transforma¿i a o diferen¡ia dupå caracterul persoanei sale,


persoana sa nu cere de la naturå diferen¡ieri speciale,ci ea se mul¡ume¿te cu acelea pe care le-a dobânditobiceiul neamului. Fiecare î¿i face caså „ca lumea“,månâncå „ca lumea“, se îmbracå „ca lumea“ – ca„lumea albå“ -, ¿i se îngroapå „ca lumea“. Cine ar facealtfel, ar face „ca nelumea“, ¿i aceasta ar fi cea maimare crimå. Fixarea personalitå¡ii sale nu o cautåromânul nici în timp, precum nu o cautå nici în spa¡iu.Români care så-¿i scrie biografia sau români care såeternizeze în piatrå sau metal clipitele vremii sunt foarterari. Ei tråiesc de zeci de secole lângå mun¡i de piatrå,¿i cu toate acestea piatra mun¡ilor a råmas cu luciul einatural, cu luciul pe care i l-au dat ploaia ¿i vântul, fåråså sufere vreo atingere de mânå româneascå. Românul,când a avut câte ceva de påstrat l-a încredin¡at lumii. El¿i-a vårsat focul inimii într-o inimå tot ca a lui, ¿i a evitattotdeauna så stea de vorbå cu sine însu¿i, sau så-¿isape gândul pe piatrå sau metal. Lumea chematå så-i¿tie gândul este lumea cu care el stå de vorbå; lumeacu care el poate cânta, juca ¿i munci împreunå; estelumea vizibilå lui ¿i care îi absoarbe cu desåvâr¿ireindividualitatea.

Dar cu aceste însu¿iri, nu realizeazå el oare,românul, idealul pe care îl gåsim foarte des propagatîn vremea din urmå, idealul solidaritå¡ii?

¥n adevår, la ce tinde idealul solidaritå¡ii sociale?La armonizarea sufletelor individuale într-un suflet alsocietå¡ii întregi; la ridicarea intereselor de grupdeasupra intereselor pur personale... Românul, dupåcum am våzut înså, aproape cå-¿i are sufletul individualabsorbit în sufletul grupului. Nu reprezintå el a¿adarîntruparea idealului solidaritå¡ii?

Departe de a¿a ceva. Românul este tot a¿a de pu¡inun bun solidarist cum ¿i membrul unei societå¡i primi-tive comuniste este un bun socialist. Pentru acorespunde idealului de solidaritate socialå, i-ar mai


trebui românului con¿tiin¡a sacrificiului persoanei sale,apoi voin¡a de a face un asemenea sacrificiu; ¿i el nuare nici una, nici alta. El are un suflet gregar, ¿i atâtatot. Prin „suflet gregar“ sociologia în¡elege altceva decâtun suflet solidar. Solidaritatea este opera sacrificiuluicon¿tient, este ultima verigå în înål¡area moralå avoin¡ei, pe când „gregarismul“ este o stare impuså deîmprejuråri ¿i de tradi¡ie. Solidaritatea este ¡inta sprecare se îndreaptå cultura: „gregarismul“ poate fi ante-rior ori¿icårei culturi, ¿i unii sociologi pretind chiar cåel este totdeauna anterior culturii.

Unitatea sufleteascå ce se stabile¿te între to¡imembrii unei societå¡i prin gregarism este cudesåvâr¿ire de altå naturå decât aceea care se stabile¿teprin solidaritate. Gregarismul se produce prin imita¡ie,pe când solidaritatea prin încordarea ¿i ståpânirea desine. O societate cu suflet „gregar“ nu opune imita¡ieinici un obstacol: membrii ei având sufletele pu¡indiferen¡iate, laså drum liber imita¡iei, ¿i aceasta seîntinde de la o margine la alta a ¡årii, pe când o societatecu suflete diferen¡iate opune imita¡iei rezisten¡å, iarunitatea între membrii ei nu se poate dobândi decâtprin sacrificiu voit al persoanei fiecåruia. Gregarismuleste o armonie a sufletelor, dobândit pasiv, aproapemecanic; – solidaritatea este o armonie cuceritå prinlupta omului cu sine însu¿i, prin recunoa¿terea altora,dupå ce fiecare s-a cunoscut pe sine. Este o maredeosebire între gregarism ¿i solidaritate.

Dar cu aceasta nu vrem så în¡elegem cå starea degregarism este o stare plinå de påcate ¿i de care unpopor trebuie så se ru¿ineze. Gregarismul este o stareobi¿nuitå la toate popoarele tinere, care nu au avutocazia så se cultive mai adânc din cauza tinere¡ii lor; ¿ide tinere¡e nu are så se ru¿ineze nimeni. Ru¿inos ar ficând poporul nostru ar mai påstra starea de gregarism¿i dupå ce ar înceta så fie un popor tânår.


Toate caracterele în¿irate mai sus sunt a¿adarcaracterele sufletului nostru gregar. Imitåm ca oilefaptele din jurul nostru ¿i nu aråtåm o energie decâtcând suntem în grup. La råzboi ne luptåm voinice¿te,fiindcå acolo suntem umår la umår, dar la muncaprofesionalå suntem neglijen¡i, fiindcå aici fiecare estelåsat pe seama datoriei sale proprii. Nu avem curajulpårerilor noastre, când este så ni le apåråm fiecare înparte, dar suntem poporul cel mai susceptibil, cândeste så ne rostim în grup, ¿i ca grup. Ne aprindem u¿orca un foc de paie, dar ne ¿i trece u¿or aprinderea, cumtrece ¿i focul de paie, fiindcå sufletele noastre luate înparte sunt prea pu¡in personale ca så opunå rezisten¡å,¿i o datå ele aprinse au prea pu¡in substrat propriu caså nu se ¿i stingå u¿or. Din cauza aceasta trecem foarteadesea prin adevårate crize suflete¿ti. La fiecare doi-treiani avem câte o crizå na¡ionalistå de un caracterdeosebit. Aci ne afirmåm na¡ionalismul amenin¡ând pebulgari, aci pe greci, aci pe evrei, aci pe unguri, aci peaustrieci... Este destul un gest dintr-o parte ¿i un bunagitator care så ne trezeascå pentru ca imediat så nevedem târâ¡i într-un curent na¡ionalist. ªi ceea ce estemai trist este cå mai totdeauna gestul provocator esteexploatat, pe rând, de câte unul dintre presupu¿ii no¿tridu¿mani. Evreul ne îmbie så urâm pe grec, grecul peevreu, austriacul pe ungur, ungurul pe austriac;totdeauna, dupå vorba båtrâneascå, noi ne facem coadåde topor pentru a lovi pe cineva. Dacå sufletul nostruar fi mai pu¡in gregar, noi am fi mai consecven¡i înidealurile noastre na¡ionaliste, ¿i, mai ales, îndu¿måniile noastre. Prea plecåm des cu råzboiul sfântîn contra neamurilor stråine. Prea ne aprindem u¿or.Ar fi bine så ne dåm ceva rågaz înainte de a pleca cuna¡ionalismul nostru în contra cuiva. Så judecåm maide aproape pe evreul care ne îmbie så urâm pe grec, ¿ila rândul såu så-l judecåm ¿i pe grec, sau pe acela care


se trage din greci, – care ne îmbie så urâm pe grec. Såiubim ¿i så urâm dupå cum cere firea noastrå personalåde români, iar nu så servim întruna drept coadå detopor pentru fapta påtima¿å a celui dintâi excentric. Såne iubim neamul ¿i så fim solidari la sacrificii, dar înaintede toate så fim, fiecare dintre noi, cineva. Sacrificiulexistå, când ¿tim cå-l facem: turmele de oi, care searuncå prin imita¡ie în apå ¿i se îneacå, nu fac nici unsacrificiu, fiindcå ele nu ¿tiu ce fac.

IIIIIIIIIIIIIII

Gregarismul sufletesc a fost înså în trecut, pentruneamul românesc, cea mai nimeritå armå de luptå! Fåråacest gregarism nu s-ar fi putut men¡ine unitatea limbii¿i a bisericii. Fårå el, organizarea politicå ar fi fost chiarmai divizatå de cum a fost. Gregarismul a opritdiferen¡ierea personalitå¡ilor ¿i cu aceasta a culturii,dar în schimb el ne-a påstrat întregimea neamului ¿i aslabei culturi române¿ti câtå era. A¿a este, fårå îndoialå.¥n împrejurårile vitrege prin care a trecut neamul nostru,gregarismul sufletesc a fost o binecuvântare pentru noi.Prin for¡a imita¡iei ne-am ¡inut laolaltå ¿i am rezistatcontra celor ce ne amenin¡au din toate pår¡ile. Am avutvirtu¡ile grupului, ¿i nu pe acelea ale personalitå¡ii, darpentru trecutul nostru a¿a era ¿i bine. Tineri, ca popor,trebuie mai întâi så ne formåm deprinderi mecanice,så dobândim instincte. Gregarismul a fost expresiaacestora; prin el am izbutit så tråim. Am tråit ca grup.Judecând greutå¡ile prin care am trecut, este bine såne mul¡umim ¿i cu atât.

Dar pentru viitor? Pentru viitor, lucrurile se schimbå.Gregarismul sufletesc, care ne-a fost de mare ajutor în


trecut, de aici înainte ne poate fi foarte stricåtor. ¥ncontra pericolelor, prin care treceam în trecut, el nearma: în contra pericolelor ce ni se pregåtesc în viitor,el ne dezarmeazå.

¥n adevår, între lumea de altådatå ¿i lumea de-acumo mare schimbare s-a produs, o schimbare care facegregarismul din ce în ce mai inutil, ¿i în schimb cere ocât mai intenså diferen¡iere de aptitudini ¿i de caractereîntre membrii unei societå¡i. Aceastå schimbareconsistå în însemnåtatea pe care a dobândit-o luptaeconomicå în determinarea existen¡ei ¿i progresuluistatelor moderne. ¥n lumea veche, lupta economicånu era pe primul plan, cum este aståzi. Aståzi, aceaståluptå nu numai cå este pe primul plan înlåuntrul vie¡iifiecårui stat, prin urmare ¿i la noi, dar este pe primulplan ¿i în via¡a politicå interna¡ionalå. Acei care voiescså tråiascå ¿i så prospere urmeazå så se conformezenoilor condi¡ii de via¡å politicå, urmeazå så-¿idobândeascå virtu¡ile pe care le cere lupta economicå.ªi aici izbânda se cucere¿te altfel ca în lupta cu armele.¥n lupta cu armele – ¿i cu deosebire în lupta de altådatå– exerci¡iul mecanic ¿i imita¡ia în grup erau la baza celormai indispensabile virtu¡i – pe când, în lupta economicåmodernå, exerci¡iul mecanic ¿i imita¡ia nu ajutå aproapela nimic. Eroul råzboinic de altådatå cuno¿tea desigurîncordarea sufleteascå, cåci fårå de aceasta n-ar fi pututînvinge, dar cuno¿tea aceastå încordare sub înfå¡i¿areaei intermitentå, adicå cu izbucniri violente ¿i curåstimpuri de pauzå, de adevårat vagabondaj sufletesc,pe când cuceritorul din lupta economicå de aståzi nucunoa¿te, nu trebuie så cunoascå decât încordareacontinuå ¿i uniformå. Pânå så vinå momentul tragic alprimejdiei, eroul råzboinic putea så-¿i exercite însu¿irile¿i de dragul paradei, pe când cuceritorului economicnu-i este dat så cunoascå niciodatå dragostea paradei.Fiecare însu¿ire sufleteascå a lui este un capital care


trebuie pus în valoare la momentul când trebuie, adicåîn mod neîntrerupt. Eroul timpurilor moderne are, cuun cuvânt, un suflet nou fa¡å de eroul timpurilor vechi.

Noi, românii, nu avem înså acest suflet nou. Deaceea ¿i toate decep¡iile noastre. Noi voim så neapropriem bunurile culturale, pe care le vedem lapopoarele din Apus, cu acelea¿i însu¿iri suflete¿ti cucare reu¿eam odatå a¿a de bine så ne strecuråm prinîmprejurårile vitrege din trecut. Voim så învingem pestråini în comer¡ ¿i industrie: voim så tråim o via¡åpoliticå cu regim parlamentar, ¿i voim så avem o culturåa noastrå originalå, påstrându-ne, cu toate acestea,deprinderile vechi de suflete gregare. ¥n loc de a neprezenta în lupta cea nouå ca individualitå¡i puternice,diferen¡iate dupå aptitudini, ne prezentåm slabi ¿i cuaptitudini la fel. Suntem to¡i me¿teri de gurå ¿i råi defaptå.

Apoi sufletul cel nou nu ni-l pregåte¿te nici ¿coala,nici biserica. Scopul ¿colii noastre este ca to¡i copiiiromânilor så iaså cu aceea¿i mentalitate, învå¡ând to¡iacelea¿i lucruri – parcå n-am avea din na¿tere omentalitate destul de uniformå! De asemenea ¿i scopulbisericii. Citirea personalå a credinciosului în timpulcât ¡ine slujba preotului care ar contribui la împu¡inareanumårului analfabe¡ilor ¿i ar arunca în sufletulcredincio¿ilor deprinderea reflectårii personale –rezultate care s-au ob¡inut aiurea – la noi este un obiceipracticat numai de stråini. Când cineva îl va propuneare så fie acuzat cå tulburå ordinea în bisericå. ¥nserviciul bisericii noastre trebuie så nu se dea delococazie individualizårii suflete¿ti! Så asculte toatå lumeala preot, adicå så nu reflecteze personal nici unul!

Dar asupra institu¡iilor noastre ar fi multe de spus...Deocamdatå încheiem. Poate vom reveni asupra lor cualtå ocazie.


Ce trebuie så facem? Este o întrebare al cåreiråspuns nu voi så-l încep aici. Considera¡iile de maisus nådåjduiesc înså cå råspund la cealaltå întrebare:ce trebuie så nu facem?

Råspunsul la aceastå a doua întrebare este totu¿iîndrumarea pentru gåsirea råspunsului la cea dintâi.

PSIHOLOGIA INDUSTRIA¿ULUI*

¥ndemnul spre carierele industriale formeazå aståziun punct însemnat din programul învå¡åmântului nostrupublic. ¥n ultimii ani, el a fost practicat de to¡i oameniipolitici, fårå deosebire de partid. To¡i våd în îndrumareatinerei genera¡ii spre carierele industriale un profit pentru¡arå; mai mult încå: o asigurare pentru viitorul acesteia.

¥n consecin¡å, s-a lucrat, pe cât s-a putut, pentrurealizarea acestui îndemn. S-au creat ¿coli practice dearte ¿i meserii de diferite grade; s-au încurajat toateînceputurile ini¡iativei particulare spre acela¿i scop. ¥nliceu s-a dat posibilitatea unei pregåtiri mai solide pentru¿colile superioare de specializare. ¥n sfâr¿it,Universitatea este pe cale de a se transforma, catedrede ¿tiin¡e aplicate s-au înfiin¡at. Alte catedre noi sunta¿teptate. Avântul este pornit. Så speråm cå el se vasus¡ine ¿i cå va da roadele dorite.

* Apårut în „Studii filosofice“, I (1907), p. 269-279; reluat înBiblioteca „Lumen“, nr. 100 (1911), p. 21-32 (Bucure¿ti).Ini¡ial în: revista „Economia Na¡ionalå“, Bucure¿ti, 1907, anulXXX, nr. 1, p. 1-13. Forma de aici a apårut, împreunå custudiile: Valoarea ¿tiin¡ei ¿i Organizarea ra¡ionalå auniversitå¡ilor, la Libråria Socec & C-ie, Bucure¿ti, 1907,având pe copertå formula „Studii filosofice“, VI, p. 269-279.


Peste câ¡iva ani, 10 – 20 cel mult, vom avea oseamå de tineri forma¡i pentru carierele industriale.Sufletul nostru na¡ional se va îmbogå¡i atunci cu uncaracter nou: acela pe care îl va aduce tipul industri-a¿ului român.

¥n adåstarea lui så facem pu¡in cuno¿tin¡å cu tipulindustria¿ului din ¡årile unde industria este destul dedezvoltatå. Så examinåm alcåtuirea sufleteascå aacestuia, tendin¡ele ¿i ideile sale caracteristice, cu uncuvânt, psihologia sa; nu cu inten¡ia de a pune îneviden¡å un model de imitat – cåci tipurile suflete¿ti nuse pot niciodatå imita cu succes –, ci pentru a servieduca¡iei viitorilor no¿tri industria¿i, prin descriereaunui model cu care ei au så fie mai mult sau mai pu¡inînrudi¡i. Evident, industria¿ul român va avea caracterulsåu specific alåturi de cel stråin; a¿a precumfunc¡ionarul, profesorul, inginerul etc., de fel români,se deosebesc de cei de aceea¿i breaslå din alte ¡åri.Na¡ionalitatea î¿i påstreazå în toate ¿i peste tot drepturilesale. Nu mai pu¡in înså, cu toatå deosebirea dintre ei,între industria¿ul român ¿i cel stråin vor fi multeelemente comune, din punctul de vedere al alcåtuiriilor suflete¿ti – în tot cazul, mai multe probabil decât sepresupune la prima vedere. Sunt chiar oameni de ¿tiin¡åcare sus¡in cå între reprezentan¡ii aceleia¿i bresle dindiferite ¡åri sunt mai multe asemånåri decât dintrereprezentan¡ii diferitelor bresle din aceea¿i ¡arå. Adicå,asemånarea produså prin genul comun de ocupa¡ie,biruie¿te adeseori asemånarea produså prin comuni-tatea de origine.

Oricum ar fi de altminteri, industria¿ul român estebine så cunoascå pe alterul såu de aiurea. Oargumentare mai îndelungatå este de prisos.


IIIII

Så examinåm a¿adar care sunt tendin¡ele ¿i ideilecaracteristice care compun tipul sufletesc al industri-a¿ului de aiurea ¿i så începem prin a descrie natura luiexpresivå, adicå manifestårile externe sub care sufletullui ni se prezintå ochilor.

Tipul industria¿ului este u¿or de recunoscut înmijlocul unei societå¡i. Nervozitatea înfå¡i¿årii lui izbe¿tede la prima vedere. Industria¿ul se agitå; cere informa¡ii;este de o extremå curiozitate; iube¿te tot ce este nou;urå¿te rutina. Dar nervozitatea sa nu este bolnåvicioaså.Un nervos bolnav alåturi de dânsul este u¿or dedeosebit. Nervozitatea industria¿ului este un efect altensiunii voluntare exagerate. Privirea sa estecercetåtoare. Aten¡ia sa se men¡ine încordatå. La bolnavnervozitatea se traduce prin semne contrarii. Privireabolnavului este vagå, iar aten¡ia capricioaså. O confuzieîntre ei este u¿or de evitat. Mai u¿oarå este confuziaîntre industria¿ ¿i bine cunoscutul sportman. ªi acestase agitå, ¿i acesta este curios. ¥nfå¡i¿area unui sportmanare într-însa apoi ¿i acea nervozitate virilå pe care o areînfå¡i¿area industria¿ului. De multe ori chiar, tensiuneavoin¡ei unui sportman întrece, ca manifestare externå,pe aceea a unui industria¿. Un automobilist, un jucåtor lacurse, un excursionist tirolez, un vânåtor etc., în anumitemomente ale lor, au o înfå¡i¿are quasi-eroicå. Industria¿ulpare atunci ca un mic bolnav pe lângå dân¿ii...

Dar confuzia este totu¿i numai trecåtoare. Unsportman se deosebe¿te de un industria¿ prin multe ¿iadânci diferen¡e. ¥nainte de toate, înfå¡i¿area unuisportman prezintå prea dese intermiten¡e. Tensiuneaprea încordatå ¿i apatia våditå alterneazå de la un mo-ment la altul. Activitatea sportivå este asemånåtoarejocului. ¥n anumite momente ea atinge culmea tensiunii,


dar curând dupå aceea nivelul såu scade ¿i ajunge josde tot, întocmai ca ¿i intensitatea plåcerii la un joc caresfâr¿e¿te. Sportul poate da cel mult pentru câtevamomente iluzia unei activitå¡i virile. ¥n aceste momenteconfuzia este cu putin¡å. Pentru a o evita înså, estedestul så prelungim cercetarea noastrå un timp maiîndelungat. Atunci totdeauna confuzia între sportman¿i industria¿ dispare.

Prin alte câteva caractere, tipul industria¿ului seaseamånå apoi cu tipul omului de ¿tiin¡å ¿i tipulartistului în genere. Dar nu mai mult ca cele precedente.

Omul de ¿tiin¡å are sim¡urile cultivate înadinspentru a prinde ¿i utiliza noutå¡ile. Curiozitatea sa estevie. Aten¡ia ¿i voin¡a încordate. Artistul, de asemeni,este iubitor de inova¡ii ¿i du¿manul rutinei mai multdecât oricine. Nervozitatea sa este continuå ¿i virilåadeseori. Cu toate acestea, distinc¡ia se påstreazå întreaceste douå tipuri ¿i acela al industria¿ului.

¥nfå¡i¿area omului de ¿tiin¡å este mai lini¿titå.Activitatea sa este mai regulatå, mai canalizatå decât aindustria¿ului. Gesturile care o exprimå au o coordonareproprie, u¿or de recunoscut. U¿or de recunoscut sunt¿i gesturile sufletului de artist fa¡å de acelea aleindustria¿ului. Omul de ¿tiin¡å ¿i artistul î¿i trådeazåprin înfå¡i¿area lor externå atitudinea specialå din careprivesc lumea înconjuråtoare. Atitudinea lor teoreticå¿i contemplativå restrânge comunicativitatea cu ceidimprejur, sau când comunicativitatea se stabile¿te, eaeste par¡ialå ¿i conduså într-o anumitå direc¡ie.Industria¿ul, din contrå, tråie¿te în deplinå actualitate.Curiozitatea lui se îndreaptå în toate direc¡iile. Gândul¿i fapta sa merg deopotrivå înaintea gândului ¿i fapteicelor dimprejur. Industria¿ul nu cunoa¿te momente dedistrac¡ie atât de caracteristice în ¡inuta omului de ¿tiin¡å¿i a artistului. Pentru el totul pare a avea un interesimediat. Vorbirea sa n-are logica pe care o întâlnim învorbirea omului de ¿tiin¡å, nici coloritul pe care îl are


vorbirea artistului, dar, în schimb, ea întrune¿te la unloc ambele calitå¡i. Este de o logicå mai pu¡in abstractå¿i de un colorit mai pu¡in subiectiv. Ea este întotdeaunaextrem de interesantå.

¥n rezumat, înfå¡i¿area industria¿ului este aceea aomului care voie¿te så impunå ¿i så captiveze totdeodatå.

IIIIIIIIII

Cam astfel ni-l prezintå literatura pe industria¿uldin ¡årile apusene. Un tip nou ¿i cu multe varianteindividuale.

Så examinåm acum care sunt tendin¡ele ¿i ideilecare animå aceastå înfå¡i¿are externå. Så cercetåmsufletul lui însu¿i.

¥n aceastå privin¡å suntem mai precis informa¡i.Istoria culturii omene¿ti ne prezintå toate datele de careavem trebuin¡å.

Activitatea industrialå este veche în omenire, dartendin¡ele ¿i ideile care compun sufletul industria¿uluidin zilele noastre sunt relati

constantin rÅdulescu-motrusocio-umane.lispanciu.com/wp-content/pdf/pdf opere...cele din sufletul...

Documents