constantin m. popa sau tabãra · poate fi un parpangel crescut din verva parodiei. un rol...

www. revista-mozaicul.ro

„Aceasta e adevãrata poves-te a nepotului lui Dracula”, înce-pe decis, jucãuº polemic, abruptºi vorace scrierea lui AlexandruMuºina, prozã ce se înscrie peliniile unei filiaþii celebre: vampi-rismul. La o lecturã mai atentã,romanul Nepotul lui Draculaaduce în luminã, drept stimul ºireper, un alt orizont intuit într-ocronicã neconvenþionalã de cã-tre Cornel Ungureanu. „Sã fie [ro-manul] o epopee eroic-comico-satiricã… o micã rescriere, în che-ie universitarã, a Þiganiadei?, seîntreabã criticul timiºorean. Da,chiar aºa poate fi, cu o singurãcorecþie: o epopee antieroicã,satiricã ºi umoristicã.

Alexandru Muºina reconstru-ieºte „însãmnãrile ºi luãrile amin-te” ale lui Budai-Deleanu într-osintezã postmodernã disponibi-lã pentru opþiunile noastre deli-berate. „Prologul” ºi cele opt ca-pitole care alcãtuiesc romanulcuprind fabula / cariera universi-tarã a profesorului de francezãFAD (Florin Angelescu Drago-lea), specialist în semioza prous-tianã, ale cãrui savante cursurimai degrabã plictisesc firavulauditoriu ºi care, brusc, intrã înatenþia generalã datoritã asemã-nãrii cu fizionomia vampiricã(este reiterat pânã la saturaþieamãnuntul-cliºeu privitor la „ca-ninii superiori ceva mai lungi de-cât normal. Ipoteza naturii saleascuns sangvinare ºi verificareaei aparþin celor douã „zâne post-moderne”, studentele Bubu (Ce-rasela Bulumac, fiica arhitectuluiºef al oraºului) ºi Lulu (Eliza Po-doleanu, „fata ºeicului”). Numitde-acum Fifi, protagonistul, tre-cut prin experienþa a trei cãsãto-rii eºuate, se sustrage ocrotiriimaterne (posesiva doamnã Eufro-sina este o altã Brânduºa) pen-tru a se abandona aventurii ero-tice în braþele senzualei Lulu, be-neficiarã a unui himen comple-zent. Cu intermitenþe, într-o reali-tate ficþionalã fragmentarã, Fifipoate fi un Parpangel crescut dinverva parodiei.

Un rol esenþial îi revine lui El-vis Boboieru, þiganul ajuns mili-ardar în urma comerþului cu sân-ge (tehnicile transfuziilor devinplauzibile), care acrediteazã ide-ea descendenþei profesoruluiFAD din neamul coborâtorilordirecþi ai lui Vlad Þepeº-Dracula.

...sau Tabãrauniversitarilor

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

Între „lucrurile de ºagã” cuprin-se în substanþa cãrþii, ca un ecouºi, în acelaºi timp, un rãspuns datmodelului, remarcãm disponibili-tatea manevrãrii ludico-umoristi-ce a registrelor stilistice, de lanotarea „inscripþiilor goliardice”de pe bãncile facultãþii braºove-ne, a idiomului studenþesc vehi-culat electronic prin telefoanelemobile (cap.I), la retorica univer-sitarã sau pânã la pitorescul,coloratul limbaj al membrilor cla-nului Boboieru. De altfel, Elvisnu-ºi reneagã originea („þigan, cãdoar n-oi fi rom... þigan dã mãta-sã, mai iegzact þigan boier”) ºi,dintr-un impuls al instinctualitã-þii, organizeazã înscãunarea carege a lui Fifi.

Desigur, nu se poate vorbi încazul romanului Nepotul lui Dra-cula de o refacere parodicã punc-tualã a epopeei lui Budai-Delea-nu, aºa cum, spre exemplu,Joyce încerca sã-l refacã pe Ho-mer, ci mai mult de o parodie ine-rentã a vieþii. Nu lipsesc însã to-posuri consacrate: chefurile (larestaurantul „Roata Norocului”,ospãþul Nonoletei), recursul lavis (planul oniric ilustrat prinapariþia ºeicului Abdalah sauchiar a lui Vlad Þepeº), descrie-rea raiului în viziunea þiganilor(palatul sibian derizoriu-pomposal lui Elvis Boboieru), inventivi-tatea onomasticã, sapienþa inte-lighenþiei (discursurile desprecorectitudinea politicã, europe-nism, societatea postdecembris-tã, miturile contemporane, dis-tincþia urmã – diferenþã etc.).Adevãrate pagini antologicesunt acelea în care ostentaþia eru-diþiei se asociazã caricaturii (pre-zentarea membrilor COI – ClubulOamenilor Inteligenþi). „Acºen-tul” este pus pe Teodor Cosiga,Vasile Peteanu, Darius Stroescu,Mihail Banciu ºi Andy Cruceru,posibilã replicã la cei care popu-lau subsolul Þiganiadei (Filolo-gos, Erudiþianu, Politicos, Apis-tos, Musofilos).

Cu acþiunea desfãºuratã înmediul universitar braºovean,cartea lui Alexandru Muºina nueste un simplu roman cu cheie.Prin cei aduºi în scenã „sã înþã-leg ºi alþii”, unda de ºoc a satiri-cului învioreazã priza imaginaþieiºi ne obligã sã renunþãm la habi-tudini interpretative de fadã co-moditate.

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 leiREVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XV • NR. 12 (170) • 2012 • 24 PAGINI • 2 lei

poeme deMarc Dugardin

Colocviile Mozaiculcondiþia intelectualului

disident în Româniacomunistã

































Ion Buzera - Treitrasee eminescologice

Florin Colonaº -Rendez-vous cuBauh, la Pompidou

Aurel Bauh – Amphithéâtrede la faculté de médecine,

Bucarest, 1930-1939

l Gabriel Andreescu l Flori Bãlãnescu l Ana Maria Rãdulescu l Ana Maria Cãtãnuº l Sorina Sorescu l Mihai Ghiþulescul Gabriel Nedelea

















2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1212121212 ( ( ( ( (170170170170170), 20), 20), 20), 20), 201212121212

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: ...sau Tabãra

universitarilorIn his article, Constantin M. Popa ana-

lyses Alexandru Muºina’s new novel Ne-potul lui Dracula, an academical rewri-ting of Þiganiada by Budai-Deleanu andan inherent parody of life, in general. l 1

MIªCAREA IDEILOROur thematic pages are focused on

Dissident Intellectual’s State in Commu-nist Romania, the topic of 2012 “Mozai-cul” Colloquium. The essays are signedby Gabriel Andreescu, Flori Bãlãnescu,Ana Maria Rãdulescu, Ana Maria Cãtã-nuº, Sorina Sorescu, Mihai Ghiþulescu andGabriel Nedelea. l 3-9

ANOTIMPUL POEMELORIn this section we publish very young

poets from three of the best Craiova’scolleges: Vlad Ediþoiu, Elena Costea andMihai Andriþoiu. l 10

CRONICA LITERARÃIon Buzera: Trei trasee eminescologiceIn his review, Ion Buzera analyses the

book of Radu Vancu, Eminescu. Trei ese-uri, in which first two texts are more pre-parative and the third, about apocalypticimagery, is the most substantial. l 11

TRANSDISCIPLINARITATEDaniela MICU: O cãlãtorie pluri-, in-

ter- ºi transdisciplinarãIn her review Daniela Micu analyses

the results of educational project My Cul-tural Travel in Europe – A Multi-, Inter-and Transdisciplinary Approach thattook place at “Moise Nicoarã” NationalCollege in Arad. l 12

Roxana ROªCA: Blogul lui ClaudiuIordache ºi condiþia românului în epocaposdecembristã

In her article Roxana Roºca describesClaudiu Iordache’s blog which reveals ussome of the results of his research at theInstitute of the Romanian Revolution. l 12

TRANSDISCIPLINARITATEPetriºor MILITARU: Educaþia trans-

disciplinarã ºi învãþãmântul românescpreuniversitar

In his article Petriºor Militaru writesabout the conclusions of the First Trans-disciplinary Conferences on Preuniver-sitary Education emphasizing that seve-re fragmentation of the human spirit inisolated disciplines lead us to the idea thatthe aim of disciplinary transgression is theexplicit myth of our time. l 13

Declaraþia participanþilor la primulcolocviu dedicat educaþiei transdiscipli-nare...

In this section we publish The Decla-ration of the Participants of the FirstTransdisciplinary Conferences on Preu-niversitary Education organised by Na-tional College „Moise Nicoarã” from Aradon 15 November 2012. l 13

LECTURIMihai GHIÞULESCU: Nimic nou de-

spre Monica LovinescuThe article „Nothing new about Moni-

ca Lovinescu”, reviews the book MonicaLovinescu in the Securitate documents1949-1989, authored by Iulia Vladimirovand based on the files from the NationalCouncil for the Study of the Former Secu-ritate Archives. l 14

Constantin OPRICÃ: Un Pegas întors– „Cânturile catârului”

In his article, Constantin Opricã analy-zes new the poetry book of Mircea LiviuGoga, Cânturile catârului, that invite usto “descent into the collective subcon-

scious fountain and to climb the tree ofknowledge”. l 14

Cãtãlin GHIÞÃ: Viaþa irositã a uneifemei

In his article Cãtãlin Ghiþã reviews themovie The Life of Oharu (1952) directedby Kenji Mizoguchi. l 15

Gabriel NEDELEA: LitereIn his article Gabriel Nedelea reviews

Linguistics and Literary Studies coordi-nated by Ion Buzera, Carmen Popescu andSorina Sorescu. l 15

SERPENTINECosmin DRAGOSTE: Despre Aktions-

gruppe Banat la Muzeul Naþional al Li-teraturii Române

In his article Cosmin Dragoste writesabout Colloquium and Exhibition Aktions-gruppe Banat / The Banat Action Groupafter 40 years organised between 19 and20 November 2012 at National Museumof Romanian Literature. l 17

Magda BUCE RÃDUÞ: AquarelleGroupe pe simezele Galeriei Arta

In her article Magda Buce Rãduþ de-scribes Aquarelle Groupe’s new exhibitionopened at Arta Gallery that includes thefollowing artists: Nicolae Predescu, Au-rora Speranþa Cernitu, Ovidiu Bãrbules-cu, Pascu Gh. Alexandru, Ana Curcã andGheorghe Vlaicu. l 17

Adrian MICHIDUÞÃ: Filosofia româ-neascã sub comuniºti (III)

In his essay Adrian Michiduþã aims toemphasize that after 23 August 1944 theRomanian world went from a fascist mili-tary dictatorship to a truncated democra-cy, leading inevitably to communist tota-litarianism. l 18

Florin COLONAª: Ion Luca ºi LucaIon

In his article Florin Colonaº writesabout Caragiale’s two pictures with his

NNNNNooooo 1212121212 ( ( ( ( (170170170170170) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201212121212

ab

le o

f c

on

te

nts

Revista de culturã editatã deAIUS PrintEd

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

ºi Patrimoniului Naþional

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

REDACTOR-ªEF ADJUNCTGabriel Coºoveanu

SECRETAR DE REDACÞIEXenia Karo-Negrea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin BudicãHoria Dulvac

Mircea Iliescu (Suedia)Lucian IrimescuAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORICosmin DragosteSilviu Gongonea

Daniela MicuPetriºor Militaru

Luiza MituGabriel Nedelea

Mihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 1.000 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

two sons Ion Luca and Mateiu, emphasi-zing the differences between the two ima-ges. l 19

ARTENatalia STANCU: Întâlnirea lui Emil

Boroghinã cu Eugen IonescuIn her article Natalia Stancu describes

the performance of Emil Boroghinã on theoccasion of the event “Zilele Eugen Io-nescu” organised from 26 to 28 Novem-ber 2012 by Eugen Ionescu Cultural So-ciety. l 20

Gheorghe FABIAN: „Craiova muzica-lã” - un succes!

In his article Gheorghe Fabian descri-bes the success of The InternationalMusic Festival „Craiova Muzicalã” whichtook place from November 9 to December3, 2012. l 21

Florin COLONAª: Rendez-vous cuBauh, la Pompidou

In his article Florin Colonaº writesabout Romanian photographer AurelBauh, one of the artists featured in theexhibition „Voici Paris – Modernités pho-tographiques (1920-1950)” opened at“Georges Pompidou” Cultural Centre. l 24

Luiza MITU: Conferinþa lui HenriBéhar despre raportul dintre realism ºisuprarealism

In her article Luiza Mitu describes themain ideas of Henri Béhar’s conferenceabout the relationship between realismand surrealism. l 24

The poetry published in this issue issigned by Costel Ionescu and Adina So-rohan. In our translation section we pre-sent a fragment from the work of Adunis– Sufism and surrealism (II) translated byPetriºor Militaru and poetry by Marc Du-gardin translated by Toma Grigorie.

Felix Aderca, Mic tratat de es-teticã sau lumea vãzutã estetic,Ediþie criticã, studiu introductiv, noteºi bibliografie de Gabriel Nedelea,Colecþia „Biblioteca de filosofie ro-mâneascã”, Editura Aius, Craiova,2012.

Aurelian Zisu, Ion Caraion. Sfâr-ºitul continuu III – Caraion ºi ge-neraþia pierdutã a rãzboiului. Re-ceptarea lui Caraion, Colecþia „Ro-tonde”, Editura Aius, Craiova, 2012.

Alexandru Bogdan Georgescu,Insectar. Culegere de mici orori co-tidiene, Colecþia „EpicArt”, EdituraAius, Craiova, 2012.

Cristina Oprea, Spiriduºul Edi ºiMoº Crãciun, Colecþia „Punguþa cupoveºti”, Editura Aius, 2012.

Ioana Dinu, Basme ºi poveºti,Colecþia „Punguþa cu poveºti”, Edi-tura Aius, 2012.

Descoperã magia Crãciunuluicu Origami, Colecþia „Punguþa cupoveºti”, Editura Aius, 2012.

cãldura cãrþilor buneîntr-o iarnã friguroasã

– magia lecturii

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVVVVV, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 1212121212 ( ( ( ( (170170170170170), 20), 20), 20), 20), 201212121212

condiþia intelectualului disident în România comunistã

Farsele pe care ni lejoacã documentele

În dosarul de urmãrire in-formativã colectivã cu nu-mele de cod „Cameleonii”,

cercetãtorul va da peste cerereaa doi colonei din InspectoratulJudeþean Securitate Iaºi adresa-tã conducerii Inspectoratului Ju-deþean Securitate Cluj într-o ope-raþie de influenþare a lui Ioan Pe-tru Culianu. Inspectoratul Iaºisugereazã folosirea în acest scopa lui... Adrian Marino. Se invocãposibilitãþile de intervenþie alecãrturarului pe lângã Culianu.Dacã acceptã, Marino sã se plân-gã într-o scrisoare de neîncadra-rea în muncã lui Dan Petrescu ºiadversitatea pe care ar fi creat-oîntre literaþi ºi publiciºti.

Securitatea Iaºi nu se descur-ca în controlarea lui Dan Petres-cu ºi imaginase o metodã foarteocolitã de a-l face mai disciplinat.S-a mizat pe faptul cã soþia disi-dentului din Iaºi, Tereza Petres-cu, era sora lui Ioan Petru Culia-nu. Ofiþerii îi fãcuserã lui DanPetrescu portretul unui neadap-tat ºi sperau ca acesta sã fie însu-ºit de cumnatul aflat în strãinãta-te. Documentul din arhivã pare oprobã a folosirii lui Adrian Mari-no în unele acþiuni ale organelor.

Dosarelor deschise pe nume-le persoanelor investigate con-þin doar o parte a informaþiilor cele privesc. Altele se gãsesc învolumele din arhivã ale altor ur-mãriþi de Securitate. Sã poatã oareduce o astfel de rãspândire dedocumente la rãsturnarea conclu-ziilor, când trecem de la o sursã laalta? În cazul nostru, dacã cerce-tãtorul insistã cu inspectareadosarului „Cameleonii”, va des-coperi peste circa 100 de paginiºi rãspunsul Securitãþii Cluj cã-tre sora ei întru arme, SecuritateaIaºi. Prin adresa din 11 iunie 1985,Securitatea Cluj anunþã cã (1)Adrian Marino e plecat în Aus-tria ºi RFG; (2) nu se poate acþio-na prin el pentru influenþarea luiPetrescu Dan ºi Culianu I. Petru;(3) „însuºi Marino Adrian estesemnalat cu asemenea manifes-tãri [ostile].”

A fost nevoie sã ajungem dela pagina 259 la pagina 350 ca sãaflãm adevãrul: solicitarea fãcu-tã de Securitatea Iaºi colegilor dinCluj se baza pe speculaþii. Des-coperirea este o întâmplare, cãciera posibil ca rãspunsul Inspec-toratului Cluj sã se fi rãtãcit. Sausã se fi pierdut. Ori chiar sã fi fostscos din dosar de cãtre moºteni-torii arhivelor. Exemplul oferã unargument în plus pentru pruden-þã în folosirea arhivei Securitãþii,dar ºi pentru ideea mai precisãde a refuza stabilirea de concluziipe baza unui singur document.

Surprizele colegilorcercetãtori

În anul 2012, Iulia Vladimirova publicat cartea Monica Lovi-nescu în documentele Securitã-þii 1949-1989, care ne pune ladispoziþie un alt interesant docu-ment, nota „informatorului Brã-

nnnnn GABRIEL ANDREESCU

Adrian Marino. campania de distrugere a unui model

(fragment)

tescu” din anul 1973. „Brãtescu”este Adrian Marino. Textul repro-dus ºi comentariul cercetãtoareiimpun prezentarea pe larg:

„Doi ani mai târziu, informato-rul Brãtescu aduce la cunoºtinþaorganelor abilitate virulenþa cres-cândã a criticilor formulate deMonica Lovinescu ºi de VirgilIerunca la adresa regimului de laBucureºti. În acest caz, Nota pri-vind informaþiile furnizate de in-formatorul „BRÃTESCU”, (înre-gistrate pe bandã magneticã), înziua de 19.IV.1974, emisã de Mi-nisterul de Interne, Inspectora-tul Judeþean Cluj, include preci-zarea modului în care a fost re-dactat documentul: «Redat de pebandã, Mr. Oprea Fl».”

Vladimirov reproduce datele„comunicate de informator” au-toritãþilor:

„Cu ocazia discuþiilor, atâtVIRGIL IERUNCA cât, mai alesMONICA LOVINESCU, s-aupostat pe o poziþie total ostilãregimului din þara noastrã, dove-dind chiar o virulenþã sporitã faþãde întâlnirea anterioarã [toamnaanului 1973, n.n.]. Au vorbit înmod denigrator despre libertãþiledin România, cu referire, în spe-cial, la posibilitãþile de exprimareîn scris. Ziceau cã în Româniaexistã un program de teroare ºicã lucrurile se agraveazã pe zi cetrece. Continuând sã convingãsursa uzau tot felul de „argumen-te” pe baza interpretãrii denatu-rate a unor evenimente politiceinterne ºi externe. La fel, au proli-ferat injurii foarte grave la adresaunui anume tovarãº din condu-cerea de partid ºi de stat, poves-tind instaurarea unei dictaturitotale în România. Mai vorbeaudespre faptul cã anumiþi tovarãºidin conducerea de partid ºi destat ar fi fost îndepãrtaþi în modpremeditat pe motive de concu-renþã. Atât la MONICA LOVI-NESCU cât ºi la VIRGIL IERUN-CA se constatã o înrãire, o întã-râtare împotriva României. Suntmai categorici ca oricând în ho-tãrârea lor de a nu purta dialogcu þara.”

Informatorul menþioneazã cã aprimit de la Virgil Ierunca revistaEthos, care „propagã, pe primplan, refuzul dialogului cu þara,vrând totodatã ca ºi în numereleviitoare sã „demaºte” în conti-nuare pe colaboraþioniºti.”

Ca orice sursã responsabilã,Brãtescu predã exemplarul, ‘lacerere, Direcþiei publicaþiilor, dincadrul Consiliului Culturii ºi Edu-caþiei Socialiste, spre a fi prezen-tat CC-ului’. Interesant este cã pemarginea acestei precizãri un lu-crãtor al Securitãþii noteazã ºi el,nelãmurit: „De ce?” În discuþia cuMonica Lovinescu, Brãtescu în-cearcã, dupã cum mai încercase-rã ºi alþi informatori înaintea sa,sã îi explice cã viziunea sa asu-pra României comuniste este de-formatã, exploatând, totodatã,dorinþa ei de a-ºi revedea þara.Dupã cum era de aºteptat, Moni-

ca Lovinescu refuzã, cu aceeaºihotãrâre, orice pact cu regimul:

Discutând cu MONICA LOVI-NESCU pe marginea colaboraþi-onismului, sursa a insistat pen-tru a o determina sã priveascã înmod realist aceastã problemã, fã-când apel la sentimentele ei naþi-onale. […]

Surprinzãtor este cã, dupã cenoteazã reacþiile „ostile” la adre-sa regimului de la Bucureºti,dupã ce face eforturi de a-i pre-zenta Monicãi Lovinescu realita-tea aºa cum îi dicta propagandaoficialã ºi de a o convinge sã se„apropie” de þarã, informatoruldeclarã, ajuns probabil la capã-tul puterilor, „[…] cã acestora lis-a dat prea mare importanþã ºi,drept urmare, ei chiar cred cã suntcine ºtie ce personalitãþi de careþara are absolutã nevoie.”

Documentul reprodus de Iu-lia Vladimirov demonstreazã cã„Brãtescu” era numit „informa-tor” de Securitate ºi considerat aface parte din reþeaua ei. ªtim dejaacest lucru ºi am explicat ante-rior fenomenul. Cercetãtoarea re-petã cuvântul „informator” cuinsistenþã ºi încearcã sã-l probe-ze prin comentarii. Rândurile re-produse ar fi chiar cuvintele ros-tite de „Brãtescu”, cãci nota, nise atrage atenþia: „include preci-zarea modului în care a fost re-dactat documentul: „Redat de pebandã”. „Brãtescu” ar fi o „sursãresponsabilã” întrucât a predatla cerere exemplarul din Ethos. Arfi încercat, „dupã cum mai încer-caserã ºi alþi informatori înainteasa”, schimbarea viziunii doamneiLovinescu. Ba chiar, în acest de-mers – comenteazã Iulia Vladimi-rov –, „ar fi ajuns la capãtul pute-rilor”, „Brãtescu” declarând se-curiºtilor cã Monicãi Lovinescuºi lui Virgil Ierunca li s-a dat preamare importanþã.

Disonanþa de stil ºi conþinutfaþã de tot ce consultasem pri-vindu-l pe Adrian Marino m-adeterminat sã verific susþinerileIuliei Vladimirov. Sã examinãmdocumentul original reproducândprima parte:

„Ministerul de Interne”Inspectoratul Judeþean Cluj

Nr. 009/19.IV.1974

La 17.IV. 1974, informatorulBrãtescu s-a întors dintr-o cãlã-torie fãcutã în Elveþia, Olanda,Belgia ºi Paris. La Amsterdam,„Brãtescu” a participat la coloc-viul internaþional de limbã ºi lite-raturã românã, unde l-a cunos-cut ºi pe un anume Paul Miron,fost legionar, profesor la univer-sitatea din Freiburg, originar dinIaºi. La discuþiile purtate, acestaa avut o poziþie favorabilã þãriinoastre.”

Nu aºa ar fi vorbit „Brãtescu”,alias Adrian Marino, despre cã-lãtoria sa în strãinãtate. Nici vor-bã ca materialul prezentat sã fifost o reproducere a cuvintelorcãrturarului, cum insinua monta-jul. Nicicând Marino nu ar fi ros-

tit „un anume Paul Miron.” Do-cumentul reprezintã varianta pecare ne-a lãsat-o maiorul FlorinOprea în urma celor declarate deMarino la revenirea în þarã, dupãcãlãtoria prin Elveþia-Olanda-Bel-gia-Paris. Înregistrarea pe bandãmagneticã a declaraþiilor era opracticã a Securitãþii, însã noteleofiþerului reprezintã o selecþie petipicul meseriei lui. Ce a reprodusconform cu banda ºi ce a inven-tat? Putem identifica susþineri ce„rimeazã” cu alte declaraþii ale luiMarino (de exemplu, cele caresugereazã Securitãþii, cu aplom-bul specific, cã politica vizeloreste neserioasã) iar altele, cel maiprobabil nu-i aparþin. Amesteculdintre vorbele spuse de autoriideclaraþiilor ºi cuvintele ofiþeri-lor ce redactau note, prin careultimii susþineau activitatea se-curisticã, reprezintã o procedurãtipicã. Cele douã straturi de dis-curs pot fi separate destul de uºoratunci când avem la dispoziþiecontextul ºi, în mod particular,când autorii au o marcã stilisticãidentificabilã.

Un aspect cheie în interpreta-rea enunþurilor critice la adresaMonicãi Lovinescu este faptul cãînsoþesc predarea revistei Ethosla Direcþia publicaþiilor, organ alConsiliului Culturii ºi EducaþieiSocialiste. Predarea se fãcuse „lacerere”, ceea ce demonstreazã cãMarino nu se ducea sã înmânezeautoritãþilor materialele cu carerevenea acasã, dar, la fel de evi-dent, era nevoit sã o facã la soli-citarea lor. Iulia Vladimirov îl iro-nizeazã pe „Brãtescu” anunþân-du-ne cã lucrãtorul Securitãþiinotase pânã „ºi el, nelãmurit: Dece?”. Cum întrebarea nu puteaavea sensul „De ce predase re-vista?”, ea însemna, aproape si-gur, „De ce a predat-o acolo, ºinu la noi?”. Or, nu poate fi decâtsemnificativ pentru natura rapor-turilor dintre „Brãtescu” ºi Secu-ritate cã el a preferat sã rãspundãobligaþiei impuse de lege cedândrevista Direcþiei publicaþiilor, ºi nuofiþerilor. Acest mic detaliu con-þine mai multã informaþie decâtpagini întregi.

Documentul aratã cã lui „Brã-tescu” i s-a cerut sã prezinte conþi-nutul revistei Ethos, de unde in-ventarul celor patru secþiuni aleexemplarului predat Direcþiei publi-caþiilor: 1) un tabel intitulat „Anto-logia Ruºinii” (al lui Virgil Ierun-ca); 2) o nuvelã scrisã de MirceaEliade; 3) un fragment din „Jurnal’60”, scris tot de Ierunca; 4) „Pemarginea tezelor din iulie”, materi-al semnat de Monica Lovinescu.

Nu e clar cât din ceea ce „Brã-tescu” spune iar ofiþerul redã,

transformã ºi adaugã, se referã laconþinutul secþiunilor din Ethos,sau la atitudinile dnei Lovinescu„în general”. Sigur, în schimb, ecã trei din cele patru texte ale re-vistei constituiau un afront laadresa regimului. Simpla trecerea graniþei cu astfel de publicaþiiputea fi pedepsitã cu închisoa-rea. Se exceptau cãlãtorii careaduceau scrieri anti-comuniste cuscopul de a le preda autoritãþilor.Cum am vãzut din document, nua fost cazul lui Marino, cãci lui is-a cerut „sã predea” exemplaruladus. Cel mai probabil, AdrianMarino a explicat sensul artico-lelor, iar ofiþerul le-a transcris pebandã într-un limbaj atât de spe-cific lui ºi atât de nespecific cãr-turarului.

Ce aflãm, în concluzie, din do-cumentul decupat de Iulia Vladi-mirov? Dincolo de ºtiutul fapt cã„Brãtescu” era trecut de Securi-tate în categoria informatorilor?Citirea completã a textului de-monstreazã opusul a ceea ce ne-a sugerat autoarea: documentulconþine expozeul ofiþerului desecuritate, nu al cãrturarului;Marino a adus în þarã o revistãvânatã de Securitate ºi nu a pre-dat-o pânã când nu i s-a pus învedere; a introdus, în declaraþiala care era obligat, ironii la adre-sa comportamentului autoritãþi-lor. Nu se poate aprecia în cemãsurã ºi cât a þinut „Brãtescu”isonul ofiþerilor care i-au cerutexplicaþii despre publicaþia Ethosîntr-un moment ºi într-o situaþiepentru el delicate. Mai curând nul-a þinut, dacã avem în vedere,cum notasem, disonanþa de stilºi de conþinut.

Iulia Vladimirov lucreazã laInstitutul de Investigare a Cri-melor Comunismului ºi Memo-ria Exilului Românesc. Cartea ei,publicatã la Editura Humanitassub autoritatea academicã a In-stitutului, când acesta era con-dus de Vladimir Tismãneanu, areuºit sã citeze ºi sã comentezeun document astfel încât sã parãdovada irefutabilã a colaboraþio-nismului lui Adrian Marino. Re-produs onest, el demonstreazãcontrariul. Eliminarea, la citare, aelementelor de context cu rol che-ie în interpretarea documentuluiºi insinuarea, fãrã temei, a zeluluicolaboraþionist sunt modalitãþide manipulare a cititorului.

(Fragment din volumul GabrielAndreescu, Cãrturari, opozanþiºi documente. Manipularea Ar-hivei Securitãþii. În curs de apa-riþie la Editura Polirom.)


„Sunt scriitor, nu autor decãrþi” spune Paul Goma despresine, aserþiune ce fixeazã dintruînceput sensul discuþiei pe careo propun. Trãim într-o lume încare aproape totul se preia fãrãmult discernãmânt. La începutulanilor 1990, câþiva au stabilitmoda conceptualã. Dacã s-a zis:intelectuali disidenþi, s-a mers peaceastã linie. Dacã s-a spus: Gu-lag românesc, expresia a devenitautomatism. Paul Goma a fost ºia rãmas pânã azi scriitor. Ce estescriitorul în opinia lui Goma? Sim-plu: acel individ care are obliga-þia moralã de a spune, scrie ade-vãrul, de a fi responsabil faþã deºi cu memoria comunitãþii sale.

De ce nu este Paul Goma disi-dent, deºi deseori suntem nevoiþisã ne conformãm unor „canoa-ne” stabilite de practica publicis-ticã, mai ales. Primul care nu ac-ceptã o atare calitate este chiarGoma. Conform definiþiei de dic-þionar, disidenþã = rupere ideolo-gicã prin raportare la o majorita-te; în manierã specificã: disiden-þã = opinie separatã în interiorulpartidului/ grupului de idei –abordare pe care o întâlnim celmai adesea. Din studiul biogra-fiei ºi dosarelor – penal ºi de ur-mãrire informativã, precum ºi alunor surse complementare, reie-se cã termenul potrivit pentru areliefa tipul de atitudine intelec-tualã ºi civic-moralã a lui PaulGoma este acela de „opozant”sau de „protestatar”, cu variaþia„luptãtor pentru drepturile omu-lui”. Formulele sunt la fel de ge-nerice, însã indicã apãsat esenþaactivitãþii lui Goma. Spre deose-bire de varianta „disident” care,din cauza folosirii fãrã discernã-mânt, a ajuns în zilele noastre sãfie o calitate atribuitã cu multãuºurinþã. Motiv pentru care PaulGoma pare sã se piardã într-omasã de „disidenþi”, care, în rea-litate, nu a existat. Solidarizareaindividualã din ianuarie 1977 cuCharta cehoslovacã, printr-o scri-soare deschisã adresatã lui Pa-vel Kohout, unul dintre lideri,urmatã în februarie de o scrisoa-re deschisã adresatã lui NicolaeCeauºescu ºi, aproape concomi-tent, de Scrisoarea deschisã adre-satã participanþilor la Conferinþade la Belgrad sunt principalelemomente ale Miºcãrii pentrudrepturile omului din 1977. Scri-soarea iniþialã de 7 pagini, un re-chizitoriu ºi o petiþie prin care secerea respectarea tuturor dreptu-rilor constituþionale ºi universa-le ale omului pentru români, a fostrespinsã ca prea durã de cãtrefamilia Manoliu, cu care Goma aajuns sã discute eventualitateaunui atare gest, dupã ce fuseserefuzat de prieteni ºi scriitori (Ni-colae Breban, de exemplu). PaulGoma a acceptat o variantã maiscurtã, dar numai „cu condiþia sãvorbeascã despre toate dreptu-rile cetãþeneºti, nu doar despre

nnnnn FLORI BÃLÃNESCU

Paul Goma, între vocaþia libertãþii ºi percepþiacontemporanilor. o perspectivã nuanþatã

de dosarele de urmãrire informativã(fragment)

dreptul la emigrare”1 , cunoscân-du-se detaliul cã familia Manoliuºi ceilalþi primi semnatari ai Scri-sorii erau interesaþi de obþinereapaºaportului, adicã de respecta-rea punctualã a dreptului de libe-rã miºcare. Unul dintre mulþii di-plomaþi strãini interesaþi de „ca-zul Goma”, ataºatul comercialfrancez, Bruno Lafuma, enumerãîntr-o discuþie din martie 1977 cuunul dintre informatorii Securitã-þii, ultimele nemulþumiri manifes-tate în þãrile din Est, între care„grupul protestatar PAULGOMA” din România. VersiunilePlanurilor de mãsuri, redactateîncã din 1972, dãdeau roade. In-formatorul afirmã, „conform in-strucþiunilor primite”, cã tot ceºtie despre Paul Goma se rezumãla informaþii pe care le aflase dincomentariile ºi aprecierile lui Ni-colae Carandino, anume, cã este„un scriitor mediocru”, care, „dinlipsã de talent, ºi-a ales subiectede scandal încercând sã aparã în«opozant politic»”2 . Agentul i-afurnizat diplomatului francez ºialte „informaþii”: aderenþii la Miº-carea lui Goma sunt „niºte iluºtrinecunoscuþi care vor paºapoar-te, fie aventurieri, însã nici unscriitor român de valoare, nici unintelectual de renume nu a ade-rat la ideile lui.”3 Nicolae Caran-dino, fost deþinut politic, îl con-sidera „o lichea manevratã deemigraþia românã din strãinãta-te”. Lafuma conchide cã informa-torul are dreptate în privinþa me-diocritãþii scrierilor lui Goma, deºinu talentul literar era în chestiu-ne. Ca ataºat comercial, pesem-ne îºi formase o pãrere din ce îispuseserã alþi români (prezumaþiinformatori, ataºaþii strãini la Bu-cureºti fiind încadraþi de dispozi-tivul informativ al Securitãþii),însã îl contrazice asupra unui as-pect care îl interesa ºi pe care aveacompetenþa sã îl aprecieze fãrãintermediari: gestul lui Paul Gomade a critica deschis regimul era„un act de mare curaj”4 . Lafumaºi-a exprimat ºi speranþa cã în vi-itorul apropiat mai mulþi intelec-tuali de valoare „ar putea sub-scrie la aceste idei contestatare”.Nu este lipsit de relevanþã nicidetaliul cã „opinia avizatã” a lui

Carandino se datora instructaju-lui primit de la Alexandru Ivasiuc,dupã cum reiese din arhive, cola-borator în nume propriu al Secu-ritãþii5 .

Deseori se pune semnul egali-tãþii, fãrã nicio justificare, între ex-perienþa carceralã ºi disidenþã. Gh.Glodeanu, spre exemplu, îi consi-derã disidenþi pe scriitorii Ion D.Sîrbu ºi Nicolae Balotã6 . Deºi aufost amândoi deþinuþi politici, pri-mul cu un traseu ante- ºi postde-tenþie vertical, scriitor de literatu-rã ºi jurnal de sertar, al doilea cuun traseu semnificativ diferit. Nici-unul nu se poate revendica de lao atare competenþã. Gestica disi-denþei ºi a opoziþiei presupuneacþiuni publice, deschise, ce atragsancþiuni ºi pedepse. Literaturade sertar presupune pedepsireacelui care a scris-o în cazul în careeste descoperitã, putând fi consi-deratã un tip de rezistenþã indivi-dualã tãcutã, secretã, fãrã urmãriîn câmp social ºi/ sau politic. Lite-ratura de sertar ºi colaborarea cuSecuritatea sunt ipostaze ce nu aude a face cu opoziþia, disidenþa saurezistenþa în sens propriu, activ.

Paul Goma nu ºi-a propus nici-odatã sã rãstoarne regimul poli-tic, dar a reuºit sã îi clatine stabi-litatea, construitã prin metode

represiv-totalitare. Calitatea demembru de partid, la care se facedeseori referire pentru a justificaastfel „disidenþa de partid”, estesupralicitatã din necunoaºtere.Scriitorul nu a dorit niciodatã sãintre din convingere în PCR. Înaugust 1968, dupã fulminantuldiscurs din balcon al lui NicolaeCeauºescu, care-ºi juca într-uncontext favorabil cartea indepen-denþei faþã de Moscova, pe fon-dul intrãrii trupelor Tratatului dela Varºovia în Cehoslovacia,Goma a simþit cã este momentulprielnic pentru eliberarea Basa-rabiei. Astãzi pare un avânt alnaivitãþii. Dar Goma este basara-bean, fusese arestat în 1956 pen-tru cã vorbise – în timpul revolteide la Budapesta – despre lucruriinterzise, între care problema Ba-sarabiei. Auzind în august 1968cã s-au format Brigãzi patriotice,a mers ºi a cerut armã, pentru eli-berarea pãmântului natal. Dar pri-mirea armei a fost condiþionatãde calitatea de membru de partid.Pentru Basarabia, Goma a fãcutacest compromis: a fost de acordsã primeascã ºi carnet de mem-bru PCR. Totul s-a dovedit o mareminciunã. Goma a rãmas cu uncarnet de membru de partid pecare scriitorii din USR, unii din-tre ei membri disciplinaþi de par-tid, i l-au cerut ulterior cu insis-tenþã. Partidul se ruºina cu un

asemenea membru, basarabeanrefugiat din calea armatei sovie-tice „eliberatoare”, apoi vânat decomisiile de „repatriere” pentru afi întors în Uniunea Sovieticã,mutat prin ºcoli, cu pãrinþi hãr-þuiþi ºi arestaþi, el însuºi condam-nat penal ºi administrativ, cu do-miciliu obligatoriu, împiedicat sãîºi termine studiile universitare,reluate dupã eliberare, fãrã dreptde a publica ºi chiar de a semnatraduceri etc. Carnetul de mem-bru de partid a dispãrut din apar-tamentul soþilor Goma, în urmamultiplelor percheziþii, ºtiute saudoar constatate. Disidenþa departid este autenticã atunci cândproduce rupturi în cadrul norme-lor de partid ºi al ideologiei sub-secvente. Or, Paul Goma, princeea ce a scris, denunþat ºi cerutîn romanele, textele publicisticeºi scrisorile deschise a pus subsemnul întrebãrii construcþia sta-tului totalitar, cu toate mecanis-mele ºi instituþiile lui.

Paul Goma a intrat în atenþiaSecuritãþii în 1956. Se cunoaºteºi existã bibliografie pentru po-vestea arestãrii, condamnãrii ºidetenþiei. Dupã doi ani de gher-lã, a fost dus direct în domiciliuobligatoriu la Lãteºti, cu o con-damnare administrativã iniþialã de36 de luni, datã prin Decizia MAInr. 15157 din 11 sept. 1958. Cât s-a aflat în domiciliu obligatoriu laLãteºti, boala mamei sale, Maria,a evoluat, iar tatãl s-a îmbolnãvitde TBC pulmonar. Dosarele pãs-treazã memoriile cãtre MAI aletânãrului Goma prin care solicitãînvoiri pentru a-ºi vedea pãrinþiisau pentru a merge la oftalmo-log, având probleme cu vederea.I s-au aprobat douã învoiri, înfebruarie ºi octombrie 1960, pri-ma la Constanþa, a doua la Ru-pea, la pãrinþi. Dosarele pãstrea-zã ºi încercãrile lui Eufimie Goma,pe lângã MAI, în speranþa obþi-nerii de învoiri ori de ridicare arestricþiei domiciliare pentru fiulsãu. La 21 noiembrie 1961, cândexpira condamnarea, pedeapsa afost majoratã prin Decizia nr. 16285 cu 24 de luni. Goma era „con-siderat deosebit de periculospentru securitatea statului”7 .

1 Paul Goma, Culoarea curcu-beului 77 (Cutremurul oamenilor).Cod „Bãrbosul”, Bucureºti, EaglePublishing House, 2011, p. 47.

2 ACNSAS, FOND INFOR-MATIV, dosar 2217, vol. 7, f. 16+v.

3 Ibidem.4 Ibidem.5 ACNSAS, FOND INFORMA-

TIV, dosar 2217, vol. 4, f. 278-v.6 „...un alt reprezentant de mar-

cã al disidenþei româneºti, criticulNicolae Balotã”, Gheorghe Glodea-nu, Incursiuni în literatura diaspo-rei ºi a disidenþei, Iaºi, Editura TipoMoldova, 2010, p. 259. Ion D. Sîr-bu e tratat, de asemenea, la „literatu-ra disidenþei”.

7 Ibidem, f. 38.



Gheorghe Calciu-Dumi-treasa s-a nãscut la 23noiembrie 1925, la

Mahmudia, în Deltã, într-o fami-lie cu unsprezece copii. Mama sa,o femeie simplã, dar foarte cre-dincioasã, i-a inculcat de mic cre-dinþa în Dumnezeu.

La vârsta de 15 ani, pe cândera elev la Tulcea, a intrat în con-tact cu Frãþiile de Cruce. ªi-a con-tinuat activitatea legionarã (care,dupã propriile mãrturii, consta înparticiparea la diverse reuniuniale tinerilor la care se tratau sub-iecte þinând de credinþã, istorie,educaþie etc.) ºi în cadrul Facul-tãþii de Medicinã din Bucureºti,al cãrei student a devenit în 1945.A fost adept al doctrinei legiona-re, fãrã sã fie însã de acord cuviolenþele sãvârºite de legionari1 .

A fost arestat la 22 mai 1948,alãturi de mulþi alþi tineri legio-nari, ºi condamnat, prin sentinþapenalã nr. 148/1.02.1949 de Tri-bunalul Militar Bucureºti, fãrã caacesta sã dispunã de dovezi, la 8ani temniþã grea, pentru „crima deorganizare ºi participare la orga-nizaþiuni de tip fascist, politice ºiparamilitare”2 .

În 1949 a fost mutat la peni-tenciarul din Piteºti, intrând înmecanismul reeducãrii prin tortu-rã, prin care se viza distrugereafizicã ºi mai ales moralã a deþinu-þilor, obligaþi sã denunþe toatevalorile în care credeau: prieteni,familie, noþiunile de bine ºi de rãu,credinþa în Dumnezeu, ºi apoi sãse prãbuºeascã, trecând de par-tea „reeducatorilor”, transfor-mându-se din victime în agresori.

Gheorghe Calciu a fost tortu-rat în mai multe rânduri de cãtreEugen Þurcanu ºi echipa sa, prin-tre altele pentru cã îºi propusesesã se sinucidã pentru a scãpa de„iadul” reeducãrii. În urma uneibãtãi crâncene aplicate de torþio-nari, el, care era deosebit de inte-ligent ºi avea o memorie fenome-nalã, dupã mãrturiile celor care l-au cunoscut, ºi-a pierdut parþialmemoria, a uitat sã citeascã ºi nuîºi mai aducea aminte nici mãcarrugãciunea „Tatãl nostru”. În celedin urmã, a fost selecþionat deÞurcanu în echipa celor care tre-buiau sã extindã reeducarea înalte penitenciare, ºi în 1951 a fosttransferat la Gherla3 .

Unul dintre colegii sãi de de-tenþie, trecut la rândul sãu prin

nnnnn ANA MARIA RÃDULESCU

pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa sau desprecurajul de a mãrturisi. biografia unui disident

reeducare, Octavian Voinea, mãr-turiseºte despre Gheorghe Cal-ciu cã la Piteºti acesta „a fost fã-cut tocãturã în bãtãi ºi alte chi-nuri la care a fost supus pânã i-au întors mintea ºi i-au formatreflexele condiþionate dorite deSecuritate. Au fãcut din Dumi-treasa un robot de calitate supe-rioarã, întrucât era inteligent ºipeste mãsurã de isteþ din naºte-re”4 . El a devenit, astfel, în urmatorturilor, „omul de încredere alofiþerului politic” de la Gherla. Iarconform lui Dumitru Bacu, care l-a întâlnit la Gherla, GheorgheCalciu „era poreclit «eminenþacenuºie» a directorului Goiciu”ºi „era unul dintre cei mai devo-taþi informatori pe care i-a dat re-educarea ºi care a luat oarecumlocul lui Þurcanu”5 .

Existã însã ºi mãrturii carescot în evidenþã dedublarea mo-ralã a lui Gheorghe Calciu în con-diþiile extreme ale reeducãrii. Ast-fel, un fost coleg de detenþie dela Piteºti, devenit ulterior infor-mator, declara despre el cã, spredeosebire de ceilalþi acoliþi ai luiÞurcanu, evita brutalitãþile ºi cãi-a ajutat, atunci când a putut, peceilalþi deþinuþi, în ciuda riscuri-lor la care se expunea.

Gheorghe Calciu a fost impli-cat în al doilea proces al reedu-cãrii, al lotului „Vicã Negulescu”,a cãrui sentinþã s-a dat în 1957, întimpul cãruia, cu un curaj deose-bit, a acuzat autoritãþile comunis-te cã au organizat experimentulreeducãrii, combãtând astfel va-rianta oficialã, conform cãreia re-educarea ar fi fost plãnuitã ºi exe-cutatã de legionarii aflaþi în de-tenþie, fãrã ºtirea autoritãþilor,pentru a denigra regimul comu-nist. Prin urmare, la 25 iunie 1957a fost condamnat la 15 ani demuncã silnicã, prin sentinþa nr.155 a Tribunalului Regiunii a II-aMilitare Bucureºti, pentru „actede pregãtire la crima de uneltirecontra securitãþii statului” ºi afost mutat în Casimca Jilavei, osecþie specialã a Jilavei, la ºaptemetri sub pãmânt, fãrã luminãnaturalã ºi fãrã aer, unde se prac-tica un regim de deosebit de dur,care viza exterminarea celor 16deþinuþi închiºi în aceastã zonã.Acolo i-a avut colegi de celulã peMarcel Petriºor, pe Iosif V. Iosif ºipe Constantin (Costache) Opri-ºan, care a decedat în braþele sale,

unul dintre cei mai mari trãitori aiOrtodoxiei în temniþele comunis-te, al cãrui comportament l-a in-fluenþat ºi pe Gheorghe Calciu.

Transformarea sa interioarãprofundã a început în timpul an-chetelor care au precedat al doi-lea proces al reeducãrii când, cuajutorul credinþei în Dumnezeu,a început sã depãºeascã traume-le reeducãrii ºi „a devenit din nouomul care fusese înainte de ares-tare”6 . Dupã cum mãrturiseºteDumitru Bacu, la Jilava GheorgheCalciu „s-a purtat, aveau sã spu-nã apoi colegii sãi de celulã, caun sfânt cu ei, mergând pânã lasacrificiu”7 . Astfel, el ºi-a tãiatvenele ca sã prelungeascã viaþalui Costache Opriºan, bolnav deTBC, cu plasma rezultatã din sân-gele sãu adunat într-o gamelã, ºil-a salvat pe Marcel Petriºor dela moartea de dizenterie, fãcândrost de antibiotice8 .

Pãrintele Gheorghe CalciuDumitreasa avea sã mãrturi-seascã dupã 1989 despre reveni-rea sa din traumele reeducãrii dela Piteºti cã refacerea mea a fostmult mai grea decât a altora, pen-tru cã ruptura mea a fost maimare. Eram un tânãr destul denaiv, un copil de þãran cu o cre-dinþã puternicã, cu o mare încre-dere în oameni. Eram foarte sim-patizat. Chiar dupã ce am cãzutse spunea despre mine „îngerulcãzut cu ochii albaºtri”, pentrucã toatã lumea m-a socotit ca peun înger. Acum eram un îngercãzut. ªi suferinþa mea a fost aºade durã ºi ruptura mea a fost aºade totalã, încât eu mi-am revenitmult mai greu9 .

Dupã Jilava a fost transferatla Aiud, unde a refuzat sã partici-pe la începutul noului tip de ree-ducare, non-violentã, care s-apracticat aici. „În momentul cânda fost solicitat pentru a lua partela «activitatea cultural-artisticã»,studentul Calciu a rãspuns cufrancheþe cã el ºtie ce este ree-ducarea chiar de la Piteºti, refu-zând orice altã discuþie în acestsens”10 , mãrturiseºte un coleg dedetenþie al lui Gheorghe Calciu

din aceastã perioadã.A fost eliberat la 15 mai 1963

ºi i s-a fixat domiciliu obligatoriula Viiºoara, în Bãrãgan. A fost gra-þiat în august 1964 ºi, pentru cãnu a putut sã îºi continue studii-le de Medicinã, a urmat Faculta-tea de Filologie Francezã, deve-nind profesor de liceu.

Dupã eliberare s-a cãsãtorit cuAdriana Dumitreasa – adoptândºi numele acesteia de familie –care i-a dãruit un bãiat, Andrei.

În închisoare fãcuse jurãmân-tul cã îºi va închina viaþa lui Dum-nezeu, cã se va face preot dacãva scãpa cu viaþã, însã dupã eli-berare nu a fost lãsat sã se în-scrie la Teologie, pentru cã fuse-se deþinut. A reuºit, însã, în celedin urmã, cu ajutorul patriarhuluiJustinian, sã urmeze ºi sã termi-ne în 1972 Facultatea de Teolo-gie11 , apoi a devenit profesor delimba francezã ºi de Exegeza Nou-lui Testament la Seminarul Teo-logic din Bucureºti12 . A fost hi-rotonit în 1973.

La scurt timp dupã ridicareadomiciliului obligatoriu, Securita-tea a început sã îl urmãreascã peGheorghe Calciu, mãsurile luatede reprezentanþii ei în ceea ce-lpriveºte pe acesta fiind detaliateîn nu mai puþin de 26 de volumede dosare de urmãrire informati-vã, care acoperã perioada 1966-198513 . Printre aceste mãsuri senumãrã percheziþiile domiciliare,instalarea de microfoane, inter-ceptarea corespondenþei, filajulpermanent, chemarea periodicã laSecuritate pentru a da informaþiiºi pentru a i se compromite credi-bilitatea.

Profund deranjat de ateismulpropagat din ce în ce mai puter-nic de cãtre regimul comunist, alecãrui principale victime erau ti-nerii, pe care îl considera o ade-vãratã acþiune de reeducare14 ,precum ºi de presiunea din ce înce mai puternicã exercitatã deautoritãþi asupra Bisericii, mani-festatã prin introducerea de orede educaþie cetãþeneascã la Se-minar, prin intenþia de a muta Pa-triarhia ºi Seminarul la marginea

Bucureºtiului ºi, mai ales, prindemolarea de biserici începutãdupã cutremurul din 1977, preo-tul Gheorghe Calciu Dumitreasas-a simþit obligat, ca slujitor al luiHristos, sã protesteze în modpublic împotriva tuturor acestorabuzuri ºi sã le ofere tinerilor oalternativã la materialismul cucare erau îndoctrinaþi.

1 Pr. prof. dr. Mihai Valicã, prof.univ. dr. Pavel Chirilã, Prigoana ceadinãuntru. Încercãrile drepþilor înBiserica lor, Bucureºti, EdituraChristiana, 2011, p. 83.

2 Ana-Maria Cãtãnuº, Forme dedisidenþã în spaþiul sovietic ºi est-european în anii ’70-’80. Cazul ro-mânesc, tezã de doctorat sub coor-donarea prof. dr. Ioan Chiper, susþi-nutã la 21 februarie 2012, în cadrulInstitutului de Istorie Nicolae Iorga.

3 Ibidem.4 Octavian Voinea, Masacrarea

studenþimii române în închisorile dela Piteºti, Gherla ºi Aiud. Mãrturiiredactate de Gheorghe Andreica, lahttp://www.fericiticeiprigoniti.net/gheorghe-calciu-dumitreasa/565gheorghe-calciu-a-fost-facut-tocatu-ra-in-batai-pana-a-devenit-reeducat(20.10.2012).

5 Dumitru Bacu, la http://www.fericiticeiprigoniti.net/gheor-ghe-calciu-dumitreasa/563-studen-tul-gheorghe-calciu-de-la-intransi-genta-la-reeducare-si-de-la-reeduca-re-la-sfintenie (4.11.2012).

6 Octavian Voinea, op. cit.7 Dumitru Bacu, op. cit.8 Marcel Petriºor, la http://

www.fericiticeiprigoniti.net/gheor-ghe-calciu-dumitreasa/718-netarmui-ta-daruire-de-sine-a-marturisitoru-lui-gheorghe-calciu-pentru-salvarea-lui-marcel-petrisor (4.10.2012).

9 Viaþa pãrintelui Gheorghe Cal-ciu dupã mãrturiile sale ºi ale alto-ra, ediþie îngrijitã la Mãnãstirea Dia-coneºti, Bucureºti, Editura Christia-na, 2007, p. 57.

10 Grigore Caraza, la http://www.fericiticeiprigoniti.net/gheor-ghe-calciu-dumitreasa/1107-din-ia-dul-de-la-pitesti-in-exilul-american-golgota-unui-apostol (4.10.2012).

11 Viaþa pãrintelui GheorgheCalciu..., pp. 77-79.

12 Ibidem, p. 162.13 Ana-Maria Cãtãnuº, op. cit.14 Viaþa pãrintelui Gheorghe

Calciu..., p. 81.



În mod paradoxal, la maibine de 20 de ani de la cã-derea regimului comunist

din România, Mihai Botez nu ºi-agãsit locul binemeritat în con-ºtiinþa publicã, alãturi de ceilalþidisidenþi români, care, asemenilui, au înfruntat cu riscuri consi-derabile regimul comunist în ulti-ma decadã a existenþei acestuia.

Rãmas în mare parte necunos-cut publicului larg, Mihai Botezs-a remarcat începând cu ultimiiani ai deceniului al optulea dreptunul dintre cei mai articulaþi criticiai politicilor economice, sociale ºichiar culturale ale regimului comu-nist. Mai mult, prin conduita ºiieºirile sale publice, Mihai Botez aîncercat sã promoveze ideea dez-voltãrii unui dialog la nivelul so-cietãþii româneºti privind cãile deurmat, dar ºi între cetãþeni ºi con-ducerea comunistã.

Calitatea discursului disidental lui Mihai Botez, dar ºi gesturi-le sale concrete, au atras atenþiaorganelor represive ale statuluicomunist, în principal a Securitã-þii, dar ºi a mediilor occidentale.Dacã primele au încercat prinmetode extrem de variate sã-l îm-piedice pe Botez sã-ºi facã publi-ce opiniile, ultimele nu s-au sfiitsã-l sprijine ºi sã-l compare pedisidentul român cu mult mai ce-lebrii Vaclav Havel ºi, mai ales,Andrei Saharov.

Pentru a avea însã o imaginecât mai clarã asupra disidenþei luiMihai Botez, dar ºi pentru a pu-tea evalua corect activitatea sa,se cuvine sã facem mai întâi oserie de clarificãri legate de con-ceptul de disidenþã.

Termenul „disidenþã” (din lat.dissidentia, fr. dissidence), impuspe filierã occidentalã la începutulanilor 1970, a fost folosit în ulti-mele decenii de comunism cu pre-cãdere pentru a desemna un anu-mit tip de opoziþie împotriva regi-murilor comuniste din Europa deEst, având drept componentã debazã lupta pentru respectarea drep-turilor omului. Avându-ºi rãdãci-nile în Uniunea Sovieticã, undeprimele gesturi s-au manifestat lajumãtatea anilor 1960, disidenþa„înflorea” zece ani mai târziu înEuropa de Est, impulsionatã desemnarea Actului Final de la Hel-sinki, la 1 august 1975.

Înainte de toate, disidenþa areprezentat un act public, cu oputernicã încãrcãturã moralã.Manifestarea în spaþiul public afost unul dintre elementele careau diferenþiat disidenþa în raportcu formele anterioare de opozi-þie. Acestei trãsãturi i s-a adãu-gat faptul cã disidenþii nu-ºi pro-puneau sã conteste legitimitatearegimului comunist ºi nici sã-lrãstoarne. Obiectivul central aldisidenþilor a fost ca prin acþiuni-le lor sã diminueze arbitrariul pu-terii comuniste ºi sã o determinesã respecte de facto prevederilelegilor interne, în primul rând Con-stituþia, precum ºi angajamenteleinternaþionale referitoare la drep-turile umane ºi civile.

Dincolo de beneficiile moraleincontestabile ale disidenþei –posibilitatea de “a-þi trãi viaþa înadevãr”, în concordanþã cu prin-

nnnnn ANA-MARIA CÃTÃNUª

Mihai Botez: portretul unui disident solitarcipiile ºi valorile interioare – cos-turile plasãrii pe o poziþie contra-rã regimului erau suficient de mariºi în mãsurã sã-i descurajeze pemulþi dintre cei care ar fi vrut sã„spargã carcasa de minciunã re-prezentatã de realitatea oficialã”1 .Astfel, disidentul devenea obiectal represiunii, era supus intero-gatoriilor, hãrþuirilor, arestat sauinternat în instituþii psihiatrice.Mai mult, disidentul era forþat sãse confrunte cu marginalizareasau chiar excluderea din viaþaprofesionalã, cu izolarea socialã,pentru ca în final sã fie forþat sãemigreze.

Pentru cei mai mulþi dintre di-sidenþi, decizia de a contesta re-gimul nu a venit ca urmare a uneirupturi brutale, ci, mai ales, carezultat al unei evoluþii progresi-ve. Astfel, conºtientizarea abu-zurilor puterii a fost urmatã deimposibilitatea resimþitã de indi-vidul pe cale sã devinã contesta-tar de a le mai þine sub tãcere,ajungând astfel la decizia renun-þãrii la dublul limbaj. Ultima etapãîn procesul „devenirii” unui disi-dent, dar ºi prima care marcheazãnoul început, este denunþarea înspaþiul public a arbitrariului pute-rii comuniste, dar ºi încercarea dea gãsi ºi propune soluþii pentruînsãnãtoºirea societãþii.

În aceastã situaþie s-au regã-sit mulþi dintre disidenþii dinU.R.S.S., dar ºi cei din Cehoslo-vacia, Polonia, Ungaria sau Ro-mânia.

În cazul lui Mihai Botez evo-luþia dinspre cercul elitei tehno-crate a regimului comunist dinRomânia înspre disidenþã s-a fã-cut gradual.

În acest context se cuvinemenþionat faptul cã, la momentulintrãrii în disidenþã, Botez era dejao personalitate a cãrui valoarefusese recunoscutã în plan naþi-

onal ºi internaþional. Reacþia sade contestare a politicii regimu-lui a fost cu atât mai importantã,cu cât venea din partea unui teh-nocrat ale cãrui opinii ºi analizefuseserã validate de rezultateleobþinute în urma unei intense ºidiverse activitãþi de cercetare.

Absolvent al Facultãþii deMatematicã a Universitãþii dinBucureºti, în 1963, Mihai Botez aobþinut trei ani mai târziu, la 26de ani, doctoratul sub conduce-rea profesorului Gh. Mihoc, laInstitutul de Matematicã alAcademiei Române, pe o temãlegatã de teoria probabilitãþilor,statisticã matematicã ºi cerceta-re operaþionalã.

Domeniile de specializare încare s-a remarcat au fãcut ca tâ-nãrul matematician Mihai Botezsã urce pas cu pas treptele uneicariere de excepþie. Rând pe rând,Mihai Botez a fost matematiciancercetãtor la Institutul de Mate-maticã al Academiei Române(1963-1964) ºi Centrul de Statis-ticã Matematicã al AcademieiRomâne (1964-1967), ºeful cate-drei de Aplicaþii ale Matematiciiîn organizarea ºi conducerea în-treprinderilor la CEPECA (1967-1970), director al Secþiei de Stu-dii Prospective, Universitatea dinBucureºti (1970-1974), director alCentrului Internaþional de Meto-dologie a Studiilor asupra Viito-rului ºi Dezvoltãrii (1974-1977)2 .

La acestea s-au adãugat nu-meroase stagii de perfecþionareºi cercetare în Franþa, Austria,Belgia, R.F.G., Italia, UniuneaSovieticã, Danemarca, Polonia,Grecia, Statele Unite. În 1976 Bo-tez a fost primul bursier român alCentrului Internaþional Woo-drow Wilson din cadrul Institu-tului Smithsonian.

În contextul unei evoluþii pro-fesionale mai mult decât promi-þãtoare, opþiunea lui Mihai Botezpentru disidenþã a fost surprin-zãtoare pentru cei din jur. Fãrã afi fost o decizie de moment, intra-rea lui Botez în disidenþã a venitca o urmare fireascã a unei seriide acumulãri ºi experienþe. Putemaminti aici faptul cã din poziþiape care o ocupa, Botez era înmãsurã sã semnaleze erorile destrategie economicã ºi implicaþii-le pe termen mediu ºi lung aleacestora. De asemenea, expune-rea sa, graþie deplasãrilor pestehotare, la „modul de funcþionarea lumii libere” au fãcut ca deciziade intrare în disidenþã sã cântã-reascã mai mult decât aceea apãstrãrii statutului profesional ºisocial câºtigat pânã la acel mo-ment.

Întors din America, unde des-fãºurase un stagiu de cercetarela Institutul Smithsonian, în 1976,

(fragment)

Botez a început sã exploreze alã-turi de istoricul Vlad Georgescumodalitãþile de activare a maseitãcute a intelectualilor români.Astfel a apãrut ideea creãrii uneiuniversitãþi volante dupã modelpolonez, care ar fi organizat cur-suri ºi conferinþe pe subiecte va-riate, însã suficient de sensibileîncât sã nu fie abordate oficial.Cei care ar fi dorit sã participe laîntâlniri ar fi urmat sã fie anunþaþidiscret, iar locurile de desfãºura-re s-ar fi schimbat mereu: aparta-mente private, parcuri ºi locuripublice3 .

În lipsa altor personalitãþi dis-puse sã se implice în punerea înpracticã a acestei iniþiative, uni-versitatea volantã a rãmas doarîn stadiul de proiect.

Evoluþia ulterioarã a lui MihaiBotez a relevat opþiunea sa pen-tru o activitate disidentã deschi-sã, publicã ºi cu respectarea le-gilor în vigoare, în fapt o racor-dare la principiile fundamentaleale disidenþei, vehiculate de con-testatarii din blocul sovietic.

Debutul oficial al disidenþei luiMihai Botez a fost marcat de me-moriul pe care Botez l-a redactatîn primãvara anului 1979 ºi pe carel-a trimis la Radio Europa Liberã.Acesta a fost difuzat pe post întoamna aceluiaºi an.

Notã: Fotografia cu MihaiBotez provine din Arhiva VioricaOancea, sora matematicianului.

1 Dorin Tudoran, Frig sau fri-cã? Despre condiþia intelectualuluiromân de astãzi, 1984. Arhiva Ra-dio Europa Liberã. HU OSA 300-60-3-cutia 6.

2 Arhiva Radio Europa Liberã.HU OSA-300-60-3-5-6. Mihai Bo-tez, Intelectualii din Europa de Est(Intelectualii est-europeni ºi statulnaþional comunist) – un punct devedere românesc, Editura FundaþieiCulturale Române, Bucureºti, 1993,p. 8-10.

3 Mihai Botez, Dilemele spe-ranþei, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, Bucureºti, 1994, p. 99.

Mihai Botez, 1992



În Epilogul studiului A citi,a reciti, Matei Cãlinescumãrturiseºte cã interesul

sãu pentru relecturã a fost prefi-gurat de lecturile cu cifru secretpolitic din tinereþe. Iatã ºi „isto-rioara” scrierii cãrþii:

„M-a împins la aceastã acþiu-ne o experienþã de recitire. La mij-locul deceniului nouã, dupã maimulte lecturi «inocente» ale unuiautor care mã interesa pe atunci,am descoperit cã ele conþineauînþelesuri grijuliu codificate, ceeace pentru mine a fost o adevãra-tã surprizã. A mã referi aici amã-nunþit la respectivele texte ar fidificil ºi inutil. E suficient sã spuncã mi-au pus un numãr de pro-bleme teoretice care mi-au stâr-nit imediat interesul. Care este di-ferenþa dintre înþelesul latent,ascuns, ºi înþelesul ostentativ,înºelãtor? Cum poate descifra unoutsider înþelesul tãinuit? Cumpoate un outsider sã devinã mã-car conºtient de existenþa unuiasemenea înþeles, dacã e binemascat? Curios, la început nu m-a preocupat situaþia pe care ocunoºteam mult prea bine, caemigrant din România comunis-tã, unde fusesem activ, ca scrii-tor, critic ºi adversar ascuns alregimului, între 1958, când înce-pusem sã public poezie ºi criticã,ºi 1973, când am venit în StateleUnite. Situaþia la care mã refereste a existenþei unei cenzuri po-litice; ea cuprinde toate strategiileîntrebuinþate de scriitori pentrua-l ocoli pe cenzor ºi pentru acomunica pe ascuns cu un citi-tor capabil sã citeascã printrerânduri. Problemele generate deinteracþiunea dintre cenzurã, per-secuþie ºi secretivitate în scris ºicitit mi s-au impus ulterior ºi, fi-reºte, m-am ocupat de ele în car-tea de faþã; nu sunt totuºi sigurcã le-am dat toatã atenþia cuve-nitã. Nu este exclus sã revin laele cu altã ocazie”1 .

Interesantã este mãrturisireateoreticianului cã nu ºi-a dat sea-ma de la început cã cititul „prin-tre rânduri” poate sã interesezeca lecturã literarã, ca lecturã „deplãcere”. Nici nu avea cum sã ºi-l aminteascã aºa, pentru cã, în si-tuaþia efectivã a cenzurii ºi a su-pravegherii, „secretivitatea” eraresimþitã ca profund… neplãcu-tã, suferinþã mutã, necomunica-bilã. A asociat propriile amintiridespre cititul subversiv cu mo-durile normate sau creative(re)lecturii numai târziu ºi indi-rect, pe mãsurã ce îºi construiateoria despre ele, pornind de laalte texte, neangajante existenþi-al, descoperind similitudinile ºideschizând pe tot parcursul de-monstraþiei sale capitole sausubcapitole despre lectura încondiþii de totalitarism.

Sunt, de altfel, cele mai inci-tante, ca problematicã: asemãnã-rile dintre lectura subversiv-po-liticã, decriptãrile ezoterice sauchiar cu bârfa biografistã, riscu-rile alunecãrii cititorului în para-noia, ineficienþa controlului cen-zorilor în faþa inventivitãþii scrii-

nnnnn SORINA SORESCU

scris-cititul printre rânduri, între mitizare ºidemitizare. studiu de caz: romanele

lui Augustin Buzura(fragment)

torilor subversivi (cu un intere-sant comentariu în acest sens allui Coetzee), nevoia de transpa-renþã în discursurile de interespublic ºi de pãstrare a ambigui-tãþii discursurilor private, inclu-siv a literaturii (la noi se credeinvers, cã trebuie transparentiza-tã anecdotica privatã ºi literatu-rizate discursurile publice), im-portanþa depãºirii curiozitãþiipentru secretele încifrate efectivde autor cãtre o curiozitate purliterarã, pentru „secretele profe-sionale ale unui autor important,adicã al acelui lucru pe care îlputem numi, metaforic, atelierullui de creaþie”2 .

*Perspectiva istorico-literarã

nu se realizeazã spontan, prinsimpla trecere a timpului. E ne-voie sã fie construitã ºi culturalprin conºtientizarea diferenþeidintre felul în care scriem ºi citimastãzi, ne despãrþim de felul încare scriam ºi citeam ieri ºi, într-un fel, ne vindecãm de vechilecomplexe. În Memoria, istoria,uitarea, Paul Ricoeur3 comparaprocedurile istoricilor de arhiva-re ºi interpretare a mãrturiilor uneiexperienþe traumatizante cu asis-tenþa psihanalistului din travaliuldoliului: prin chestionarul „demeserie”, istoricul încurajeazãexplorarea de cãtre martori a me-moriei lor de retenþie, verbaliza-rea, conºtientizarea, atribuirea desemnificaþie, ruperea, una câteuna, a legãturilor pulsionale careîi leagã de obiectul din trecut aliubirii sau urii lor ºi care, deºiabsent, le prelungeºte maladivsuferinþa, împãcarea cu pierdereaºi depozitarea ei în noi formatenarative. E posibil sã fie doar outopie a mea, dar cred cã acelaºirol poate sã îl joace, ascultândde propriile reguli procedurale ºideontologice, ºi criticul literar(sau teoreticianul lecturii), ºi celcare nu are propriile amintiri de-spre experienþa „printre-rânduri-lor”, dar ºi cel care le are, dar ºi lepoate obiectiva prin profesiona-lismul reconstituirii. ªi, cine ºtie?,nu e exclus sã descoperim cãunele episoade ale subversivitã-þii rãmân, ca program de „operã”,foarte interesante literar. Lecturasubversivã în regim de teroare nuîncuraja percepþiile estetice.

În absenþa rigorilor teoretice,bântuie prejudecata „esopismu-lui”, a scrisului „printre rânduri”,a lipsei de „directeþe”, cuvintedespre care bineînþeles cã iarãºinu ºtie nimeni ce înseamnã, darcare se aplicã descalificant lite-raturii care s-a împotrivit dema-gogiei totalitare, participând, do-cumentabil pe relaþia de recepta-re, la constituirea unei conºtiinþepublice „liberale”. Subversivita-tea este, în schimb, redistribuitãunor scriitori de care nimeni nu-

ºi poate aminti, din vechile lec-turi, cã ar fi jucat vreun rol de primplan în poveste. În cel mai buncaz, s-au lãsat purtaþi de valuldezideologizãrii pornit, susþinutde cei pentru care existã atestãri(pentru cã cititorii le-au recunos-cut, în epocã, eroismul ºi – celpuþin unii dintre ei – mai au ones-titatea sã îºi rememoreze percep-þiile de „martori”).

Mai existã ºi alte moduri de anumi „secretivitatea”: scrisul ºicititul printre rânduri, esopism,ºopârlã, vorbit în dodii. Fiecaredintre aceste denominaþii îºi aumica lor poveste, care le pune înluminã sensul militant, le poateda o accepþie perfect legitimã li-terar, dar poate sã le ºi arunce înderizoriu. Scris-cititul „printre rân-duri” avea ºi înþelesul de aluziesubversivã (voi reveni, de altfel,asupra etimologiei ºi înþelesuri-lor pe care i le dãdea AugustinBuzura), dar sintagma a fãcut, înacelaºi timp, ºi o carierã esteticãfireascã, însemnând, în eseurilede criticã ºi istorie literarã, inter-pretare. Dupã 1989, a cãpãtat unsens doar negativ.

„Esopicul” poate fi înþeles, înprimul rând, ca derivat de la Esop

(ºi atunci are sensul, normal, alinterpretabilitãþii literaturii). Darîn totalitarism avea fixatã – ofi-cial! – ºi o accepþie subversiv-politicã, rãmasã moºtenire de lacealaltã revoluþie, revoluþia co-munistã. În dicþionarele literareale epocii îi era atribuitã lui… Le-nin. În Introducere în critica li-terarã (Editura Tineretului,1968), Adrian Marino considera– pe bunã dreptate – „esopicul”leninist ca strãin de literaturã.Dicþionarul de termeni literari4

trece termenul în rândul concep-telor ºi îi explicã accepþia subver-sivã tot prin Lenin. Scriitorii sub-versivi îl folosesc ironic autore-ferenþial, pãrând de multe ori sã îlnege, dar problematica generalãa operei îi reface, simultan, ºi în-þelesuri mai grave.

„ªopârla” nu are nici o accep-þie validabilã în critica esteticã ºi,în plus, mi se pare prea folclori-zatã ca sã fi pornit din marea lite-raturã (existã un monolog umo-ristic de televiziune al lui TomaCaragiu din anii ºaptezeci)5 . Iarsintagma de „vorbit în dodii” arenumai înþeles peiorativ (e folosi-tã doar de cei care contestã „re-zistenþa prin culturã”) ºi se a fost

lansatã de Marin Preda ºi impu-sã de Monica Lovinescu (întoar-sã, în final împotriva autoruluiMoromeþilor).

Nu-mi dau seama cât de folo-sitoare au fost – la nivelul mare-lui public – aceste practici de „de-criptare”. Le-aº considera bene-fice, ca determinãri tematice – darnu pot în nici un fel generaliza,pentru cã înþelegerea temei de-pinde întotdeauna de interpreta-rea individualã. Le-aº considerabenigne (în sensul cã nu aveauce rãu sã facã), în cazul decriptã-rilor pasive, neinterpretative, nu-mai cã nici asta nu se poate ge-neraliza. Lectura „esopicã” nu eradoar ocupaþiunea cititorilor cum-secade, exasperaþi de lipsa infor-maþiei, ci ºi a cenzorilor, careaveau grijã ca informaþia sã lip-seascã. În plus, în suspiciuneageneralizatã a epocii, combinatãcu sentimentul neputinþei, cu lip-sa oricãrei speranþe (ºi cu imper-fecþiunile speciei din care facemcu toþii parte), cititul „printre rân-duri” se putea întoarce nu doarîmpotriva puterii totalitare, ci ºiîmpotriva celor care încercau –pe cât posibil – sã o înfrunte.Psihologia omului lipsit de liber-tate e cu mult inferioarã psiholo-giei omului liber. Aºa s-a iscatîntrebarea cum de li se dãdea voiecelor câþiva scriitori mai îndrãz-neþi sã scrie ce scriau. De ce nu lise întâmpla ceva rãu? De ce nuerau arestaþi? Iatã, de pildã, dupão mãrturisire a lui Augustin Buzu-ra, ce-i reproºa cineva din Sibiu:

„Ce s-ar întâmpla, domnuleBuzura, dacã am lua fraze din ro-manul dumneavoastrã, le-am co-pia pe niºte pancarte ºi am ieºicu ele în stradã? Nu ne-ar ares-ta? Pe dumneavoastrã de ce nuvã aresteazã?” (Argument, înVocile nopþii, Piteºti, Editura Pa-ralela 45, 2002, p. 22).

Romancierul povesteºte maideparte cã cititorul în cauzã tri-misese epistola nu numai roman-cierului sãu preferat, ci ºi secþieide propagandã a C.C. Asta e. Înlocul receptãrii emulative, în lo-cul admiraþiei, al solidaritãþii, alinteriorizãrii unui model de dem-nitate ºi curaj, cititorul aluneca-se înspre curiozitatea sãlbaticã,dorinþa de sânge, ca la spectaco-lele cu gladiatori: nerãbdarea dea vedea pedepsit hybris-ul auc-torial (nepotolitã, se pare, nici desfârºitul tragic ºi intens mitizat allui Marin Preda).

1 Cãlinescu, Matei, A citi, a re-citi. Cãtre o poeticã a (re)lecturii,traducere de Virgil Stoenescu, cu oprefaþã a autorului ºi un capitol ine-dit pentru ediþia româneascã, Iaºi,Editura Poliromm 2003, p. 288.

2 Ibid., p. 248.3 Ricoeur, Paul, Istoria, memo-

ria, uitarea, traducere de Ilie Gyurc-sik ºi Margareta Gyurcsik, EdituraAmarcord, 2001.

4 Editura Academiei RSR, 19765 O etimologie de datã foarte re-

centã este acum disponibilã în Isto-ria criticã a literaturii române. DupãManolescu, „ºopârlã”, ca ºi „fitil”,ar face parte din jargonul tipografi-lor, însemnând greºealã de tipar.



Tema disidenþei ºi a re-zistenþei anticomunisteromâneºti a agitat pu-

ternic spiritele în deceniile post-decembriste. A fost sau n-a fost?ªi, dacã da, cât ºi cum? Fãrã aintra în detalii, ne vom limita sãconstatãm cã manifestãrile anti,atâtea câte au fost, par, în gene-ral, determinate de cei trei mari Fai vieþii în comunism: foame, frig,fricã. Senzorialul pare sã fi pri-mat în raport cu intelectualul. Deaceea, puþinii care au ales sã com-batã cu arme teoretice ºi istoricemeritã o atenþie deosebitã. În celece urmeazã, vom prezenta succintcazul lui Silviu Brucan, „polito-log” de formaþie, ce a criticat in-telectual regimul comunist.

Silviu Brucan

Cel mai discutat ºi cel maicomplicat dintre celetrei cazuri este cel al lui

Silviu Brucan. ªi asta pentru cãBrucan însuºi a a fãcut tot posi-bilul sã fie aºa.

El nu a avut nici rigoarea/fine-þea istoricului Ghiþã Ionescu, niciincredibila capacitate de sintezã/teoretizare a lui Pavel Câmpeanu.De asemenea, el nu a dorit cu tã-rie nici comunismul, nici capita-lismul. Atunci ce a dorit Brucan?Greu, dacã nu imposibil, de spus.

Jurnalist la Scânteia în anii’40-’50 – dupã ce activase în ile-galitate –, Brucan a practicat sti-lul clasic stalinist. E notoriu ape-lul sãu la pedepsirea grabnicã ºinemiloasã a „trãdãtorilor” Maniuºi Mihalache. E adevãrat, privindretrospectiv, ºtiindu-i contribuþii-le „politologice” de mai târziu,numai stilul pare stalinist. A ºtiutsã ridice tonul ºi sã mânuiascãlimba de lemn când a trebuit ºicum a trebuit. Textele sale par,totuºi, lipsite de fiorul convinge-rii. E de discutat dacã asta e binesau rãu. Dar, în fond, ce maiconteazã?

E greu de intuit care au fostconvingerile lui Brucan, în diver-sele faze ale vieþii sale. Întors dinmisiunea diplomaticã în SUA,avea o admiraþie amestecatã cuaversiune faþã de modelul ameri-can. În notele de cãlãtorie, sem-nate împreunã cu soþia sa, Ale-xandra Sidorovici, descrierile fru-moase contrasteazã cu judecãþi-le vãdit tendenþioase. Iatã, deexemplu, cum e prezentatã „divi-ziunea muncii”: „unii aruncã lu-cruri uzate, iar alþii scormonescdupã ele în lada de gunoi”1 . Ame-rica pare o cu totul altã lume, ºinu mai bunã: la „pãturile avute”e observatã o „mentalitate careºocheazã nu numai pe omul lumiisocialiste, dar ºi pe cãlãtorul dinEuropa Occidentalã”2 . Pe scurt,e vorba de un „fetiºism al dolaru-lui”3 . Câþiva ani mai târziu, aveasã scrie Originile politicii ame-ricane (1968), o introducere im-presionistã în istoria ºi în siste-mul politic al Statelor Unite, încare totul era menit sã explicecomportamentul „imperialist”

În anii ’60, de la conducereaTeleviziunii, a contribuit la crea-rea unei imagini mai comerciale a

nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

politologi contra politicii comuniste.cazul Silviu Brucan

(fragment)propagandei comuniste. S-a re-tras mai târziu în postul cãlduþ deprofesor de socialism ºtiinþific –„profesor universitar cu ºase cla-se de liceu”, vorba lui Þuþea –,scriind ºi conferenþiind, în para-lel, în Occident, pe diverse temepolitice. I-au apãrut, pânã în 1990,câteva cãrþi de politicã internaþi-onalã: The Dissolution of Power– A Sociology of InternationalRelations and Power (1971); TheDialectic of World Politics(1978); The Post-Brezhnev Era(1983); World Socialism at theCrossroads (1987); Pluralismand Social Conflict (1990). Pu-blica însã, în paralel, ºi în Româ-nia: Capitalismul ca sistem mon-dial (1968), Democratizarea re-laþiilor internaþionale (1975),Dialectica politicii internaþio-nale (1985) º.a. Brucan în limbaromânã, era în esenþã, acelaºi cuBrucan în limba englezã, aºa cum,cel puþin în materie de relaþii in-ternaþionale, Brucan de dinaintede 1989, este, în esenþã, acelaºicu Brucan pe care îl ºtim de latelevizor. Diferenþele sunt numaide accent.

Umblã vorba cã ar fi avut o în-þelegere cu stãpânirea, putând sãscrie despre câte în lunã ºi în ste-le, atâta vreme cât nu lovea directîn regimul românesc. Marea con-tribuþie teoreticã, dupã propriapãrere, este identificarea „eroriiteoretice care a dus la falimentulpoliticii marxist-leniniste în pro-blema naþionalã”4 ºi anume sube-valuarea de cãtre Marx a proble-mei etnicitãþii. „Agregarea oame-nilor potrivit acestor douã tipuri[clasa ºi etnia, n. M.G.] e ceea cecondiþioneazã comportarea ºigândirea lor”5 , ne spune doct„profesorul”, fãrã sã parã a aveahabar de teoria lui Ernest Gellner,colaboratorul lui Ghiþã Ionescu.Aceastã „autocaracterizare inte-lectualã”, inclusã în volumul dememorii apãrut în 1998, nu estedecât o preluare ad literam a unorbucãþi întregi prefaþa cãrþii Dia-lectica politicii internaþionale(1985), la rândul ei republicatã –cu modificãrile strict necesare –sub titlul Dialectica politiciimondiale, în 1997.

În anii ’80, a început sã vor-beascã despre inevitabilele trans-formãri pe care urma sã le suferecomunismul. Cred cã VladimirTismãneanu are numai parþialdreptate spunând cã: „Nu s-a aº-teptat la marele naufragiu al blo-cului sovietic. Nu a prezis nicio-datã revoluþiile din 1989. A mizatpe schimbãrile de la vârf, pe refor-me graduale, pe rolul providenþialal activiºtilor «luminaþi»”6 .

Cred cã a prevãzut prãbuºirea,chiar dacã s-a ferit sã o spunãclar, dar nu a dorit-o. A avertizatasupra posibilitãþii ei, dar cu ju-mãtate de gurã, temându-se par-cã sã nu cobeascã. A propus li-beralizarea regimului tocmai castrategie a salvãrii lui. Cea maibunã probã este celebra „Scrisoa-

re a celor ºase” – text lipsit depretenþii teoretice – în care îi spu-nea lui Ceauºescu cã „însãºi ide-ea de socialism, pentru care noiam luptat, este discreditatã depolitica dumneavoastrã”7 .

Meritã atenþia noastrã finalulcãrþii lui Brucan, Pluralism ºiconflict social, definitivatã în1988, dar apãrutã abia în 1990. Eleticheteazã „actualul sistem co-munist” ca „nereprezentativ, bi-rocratic ºi prin urmare agresiv”8 .Pentru evitarea conflictelor so-ciale, trebuia sã se asigure o dozãde pluralism sub forma: (1) siste-mului multipartidist sau a (2) plu-ralismului în cadrul unui sistemmonopartit, adicã a fracþionalis-mului. Evident, prefera cea de adoua variantã: „Pluralismul înpartid ar trebui sã garanteze tu-turor forþelor sociale pe care pre-tinde cã le reprezintã, toate posi-bilitãþile de a-ºi apãra intereselespecifice ºi a-ºi exprima opiniilediferite. În caz contrar, apariþiapartidelor alternative e inevita-bilã ºi perfect legitimã [s.M.G.]”9 . Acesta era mai degrabãun avertisment decât o previziu-ne clarã. La teama unora cã frac-þionalizarea partidului ar fi pututatrage sciziunea, deci multiplica-

rea partidelor, deci dispariþia sis-temului, Brucan rãspunde cudouã exemple de-a dreptul ilare:confruntarea platformelor înPCUS în anii ’20-’30 ºi partidelesuple din democraþiile liberale(Democrazia Christiana ºi PDL-ul japonez). Nu-l putem suspec-ta pe „profesor” de atâta naivita-te încât sã creadã cã exemplelesale chiar þin ºi cã sistemul sepoate salva. Dar… speranþa moa-re ultima!

În prefaþa adãugatã cãrþii în1990, el încerca sã dreagã situa-þia, pretinzând cã a preconizatprãbuºirea într-un articol publi-cat în 1987, în The InternationalHerald Tribune, pe care îl înche-ia cu „profetica frazã”: „Conser-vative leaders clinging to econo-mic orthodoxy face a formidablechallenge that is bound to acce-lerate the changing of the guard.By 1990 a new political genera-tion will be in command all overEastern Europe”10 . Prea târziu,prea neconvingãtor!

Silviu Brucan, care, din pãca-te, în memoria colectivã trecedrept simbolul disidenþei, a avutatitudinea cea mai ambiguã. Nuse poate deduce de nicãieri cã arfi dorit cãderea regimului. Tot ce

se poate spune cu certitudineeste cã el a susþinut o „schimba-re de gardã”, care ar fi presupus,în primul rând, înlãturarea luiCeauºescu. Totuºi, fãrã a teore-tiza, strict pe baza evoluþiilor is-torice, el pare sã fi intuit imposi-bilitatea salvãrii regimului, în ciu-da tuturor pledoariilor pentru re-formare.

1 Alexandra Sidorovici ºi SilviuBrucan, America vãzutã de aproa-pe, Bucureºti, Editura Tineretului,1962, p. 55

2 Ibidem, p. 56.3 Ibidem, p. 64.4 Silviu Brucan, De la capitalism

la socialism ºi retur. O biografie în-tre douã revoluþii, ediþie îngrijitã deAlexandru Singer, Bucureºti, Editu-ra Nemira, 1998, p. 112.

5 Ibidem.6 Vladimir Tismãneanu, „Du-

bioasa convertire a lui Silviu Brucan”,Revista 22, 29.09.2006, (disponibilonline la http://www.revista22.ro/dubioasa-convertire-a-lui-silviu-bru-can-3100.html).

7 Silviu Brucan, Generaþia irosi-tã. Memorii, Bucureºti, Editura Teºu,2007, p. 200.

8 Idem, Pluralism ºi conflict so-cial. O analizã socialã a lumii co-muniste, cuvând înainte de Immanu-el Wallerstein, Bucureºti, EdituraEnciclopedicã, 1990, p. 175.

9 Ibidem, pp. 175-176.10 Articolul e reprodus în facsi-

mil în Silviu Brucan, De la capita-lism..., p. 117.



Umanism ºi disidenþã

Sunt nãscut în 1987 ºi facparte din prima genera-þie care nu are amintiri

directe din comunism. Memoriamea afectivã reþine, atâta cât poa-te sã o facã, o istorie a perioadeicomuniste clãditã pe mãrturii ºi,mai ales, pe lecturi. Reconstitui-rea unei condiþii, cea a intelec-tualului în cazul nostru, va maiputea fi fãcutã nu atât prin sta-tistici, care mai mult ascund înabstracþiunile procentelor sau anumerelor, cât prin operele careau fost lãsate sã reflecte aceastãcondiþie.

Dacã disidenþa românã a fostcu precãdere individualã, aºacum o afirmã istoricii sau disiden-þii înºiºi, mã tem cã ea nu va fisuficientã pentru istorie. Necesa-re ne sunt doar acele realizãri in-dividuale care exprima ºi univer-salul, care devin paradigmatice.

Disidenþa, dintr-o perspectivãidealã, are o funcþie soteriologi-cã. În plan cultural, disidentul atrebuit sã apere valorile umanis-te ºi umanitare. Disidentul inte-lectual îl slujeºte pe zeul culturii,iar cultura este una din relaþiilecele mai subtile ºi mai puternicedintre oameni, dintre oameni ºitimp. Împãrtãºim viziunea „cultu-ralismului ca acces la o istorie maiadevãratã”, propovãduitã deConstantin Noica. În vremea dis-cipolatului de la Pãltiniº, GabrielLiiceanu a descoperit, în urma dis-cuþiile sale cu Noica, faptul cã„Voinþa de culturã este cea caredecide asupra împlinirii sau ratãriiunui destin uman, ºi nu angaja-rea, niciodatã liberã (ºi întotdeau-na radicalã), într-o faptã sau alta”1 .

Afirmaþia poate pãrea extre-mistã, însã în perioada interbeli-cã, atât în România, cât ºi în Eu-ropa Occidentalã, cultura a de-venit modul de evoluþie ºi împli-nire al marilor spirite. Religia acunoscut un regres în rândul co-munitãþilor intelectuale, iar creº-tinismul s-a intelectualizat încer-când sã þinã pasul cu noile pro-vocãri ale omului. Ce rost au aces-te divagaþii? Au rolul de a strati-fica planurile de acþiune ºi, even-tual, de a releva însemnãtatea loristoricã. Disidenþa trebuie confir-matã istoric, iar nu istoriografic.

În aceastã ordine de idei, într-o carte devenitã fundamentalã –Trãdarea cãrturarilor, JulienBenda face distincþia între cãr-turari ºi laici tocmai pentru aevidenþia douã moduri de a fi înistorie. Benda îi numeºte cãrtu-rari pe cei care „desfãºoarã oactivitate strãinã, prin esenþa ei,de orice scop practic, ºi care,aflându-ºi bucuria în cultivareaartei, ºtiinþei sau speculaþiei me-tafizice, într-un cuvânt în stãpâ-nirea unui bun non-temporal,aproape cã pot spune: Împãrã-þia mea nu-i din lumea aceas-ta”2 . Aºadar, libertatea pe care oare cãrturarul îi slãbeºte pute-rea de acþiune în plan politic,motiv pentru care are de fãcut oalegere decisivã. Calea intelec-tualului este teoria, care în sen-sul sãu original vine de la gre-cescul theôría ºi înseamnã „via-

nnnnn GABRIEL NEDELEA

onestitate intelectualã ºi disidenþã(fragment)þã contemplativã”.

Prin intermediul lui Benda neapropiem de definiþia disidenþeipe care am gândit-o noi în relaþiecu „onestitatea intelectualã”.Însã nu înainte de a arãta condi-þia cãrturarilor în întreaga ei com-plexitate ºi nu doar prin relaþia cutemporalitatea ºi cu istoria. Ben-da pune semnul de egalitate, laacest nivel, între onestitatea cãr-turarilor ºi refuzul pasiunilorpolitice ºi conchide cã opoziþiaîmbracã douã forme sub care semanifestã: „fie, complet strãini deaceste pasiuni, cãrturarii dãdeauexemplul unui ataºament exclusivfaþã de activitatea dezinteresatãa spiritului ºi inaugurau credinþaîn valoarea supremã a acesteiforme de existenþã, cum au fãcutde pildã, Da Vinci, Malebranchesau Goethe; fie moraliºti con-vinºi, analiºti ai ciocnirii dintreegoismele omeneºti, predicauadoptarea, sub numele de ome-nie sau dreptate, a unui principiuabstract, superior ºi de-a dreptulopus acestor pasiuni, cum au fã-cut de pildã Erasmus, Kant ºiRenan”3 .

Existã, aºadar, douã cãi. Primadintre ele presupune implicareaîn ideile politice, dar printr-o ati-tudine criticã, în sensul kantianal cuvântului. Ceea ce îl înspãi-mântã pe Benda, aflat încã subimpresiile primului rãzboi mon-dial, este cã, începând cu sfârºi-tul secolului al XIX-lea, cãrtura-rii încep sã facã jocul pasiuni-lor politice.

*În aceastã ordine de idei, cre-

dem cã disidenþa a fost o aderarela normalitate, iar normalitatea amdefinit-o, în relaþie cu onestitateaintelectualã, ca fiind împãrtãºireavalorilor umaniste. Antropocen-trismul umanist a revendicat pu-rificarea spiritului ºi a impulsio-nat conºtientizarea naturii uma-

ne, regândirea fiinþei în raport cuomul. Nu întâmplãtor secolul alXX-lea a fost marcat de fenome-nologie ºi existenþialism.

Astfel, prin disidenþa româ-neascã din comunism vom înþe-lege ºi onestitatea intelectualã, curiscurile sale, cu influenþa sa lanivel mentalitar, cu modul în careºi-a asumat un sistem de valori, arespectat esenþa preocupãrii cãr-turãreºti. În acest sens ar fi be-neficã o redefinire a locului pecare scriitorul l-a ocupat în co-munismul românesc, total diferitde cel al fizicienilor, biologilor,contabililor, avocaþilor etc., dife-rit chiar ºi de rolul majoritãþii filo-sofilor sau istoricilor. Capitalul deimagine al unui romancier, al unuipoet sau al unui critic, eseist ºiteoretician literar ºi funcþia aces-tora în spaþiul cultural a dus demulte ori la mitificãri, mistificãriºi chiar beatificãri.

Disidenþaromâneascã

din comunismScriitorul român a fost pândit

în comunism de o voinþã oarbã deputere dat fiind statutul pe care ºil-a câºtigat din aproape în aproa-pe, fie urmând linia realist-socia-listã, fie pãstrându-ºi integritateaesteticã ºi onestitatea intelectua-lã. Eugen Negrici, în procesul sãude deziluzionare a literaturii româ-ne, denumeºte unul din subcapi-tole „Fabrica de sfinþi. Canonizãri.Supralicitarea literaþilor percepuþica apãrãtori ai cetãþii”4 . Nu ca-zurile concrete pe care le analizea-zã istoricul ºi criticul literar ne in-tereseazã aici, ci mecanismul princare s-a declanºat acest proces,mecanism ce are la bazã nevoiaunor „apãrãtori ai cetãþii” din rân-dul scriitorilor.

Prezenþa unor idei ºi a unorprograme artistice în spaþiul nos-tru sau încercarea de recâºtigarea autonomiei estetice au fost for-me de disidenþã mai subtile de-cât exprimarea directã în opoziþiecu ideologia comunistã. Pãstra-rea onestitãþii intelectuale nu aacþionat direct, ci subversiv, lanivel mentalitar. Onestitatea in-telectualã a fost cel puþin la felde eficientã ca protestul direct.Amintim aici de tirajele astrono-mice ale unor romane sau ale unorvolume de poezie sau cãrþi de cri-ticã. Cenzura a funcþionat ºi afost eficientã. Dar, limbajul literars-a dublat ºi s-a triplat, atuncicând a fost nevoie, iar ceea ce nus-a putut þine în frâu a fost aceas-tã luptã comunã dusã pentru au-tonomia esteticului.

Aºadar, „disidenþa” a coincisºi cu respectarea unor principiiºi valori estetice valide prin ra-portarea la marea literaturã uni-versalã cu care literatura românãtrebuia sã se sincronizeze, a nuse înþelege cã trebuia sã o imite.

Operele unor poeþi ca MirceaIvãnescu, Virgil Mazilescu sauLeonid Dimov sunt de o onesti-tate intelectualã ireproºabilã. Nici-unul dintre cei trei nu a scãpat, învolume, ºi dupã ºtiinþa noastrãnici în vreo revistã, un tribut adusideologicului constrângãtor. S-avorbit la un moment dat despreapartenenþa celor trei la grupa-rea oniricã. Credem cã aceastãgrupare nu a existat numai dato-ritã unui program estetic propriu-zis, ci ºi datoritã unor valori co-mune care au creat o atitudineonestã faþã de literaturã, faþã desine ºi faþã de cititori. Cei trei nuau împãrtãºit o poeticã, mai de-grabã au creat trei poetici, origi-nalitatea lor fiind revoluþionarã.De asemenea, ei ºi-au pãstratonestitatea ºi în plan personal,însã acest lucru nu poate fi inter-pretat ca un gest disident, decât

în mãsura în care au devenit in-fluenþi în lumea literarã.

Prin crearea unor universurisuspendate ºi reale în acelaºitimp, cu nuclee epice uneori binearticulate, ca în cazul lui MirceaIvãnescu sau al lui Leonid Dimov,poezia acestora a rupt unidimen-sionalul socialist-realist, slãbit delupta dusã pentru autonomia es-teticului pe toate fronturile: înprozã, în poezie ºi în criticã. Laadãpostul visului, Dimov a recu-perat esenþa balcanismului bar-bian creând un imaginar care s-ahrãnit atât din originalitatea safabuloasã, cât ºi din zestrea su-prarealistã.

Poezia lui Mircea Ivãnescu asincronizat poezia autohtonã cutendinþele anglo-saxone, fiind, înacelaºi timp, de o originalitate fãrãprecedent în literatura noastrã.Cei trei nu ºi-au fãcut niciodatãun merit din onestitatea lor scrii-toriceascã, iar acest lucru este unmotiv în plus ca generaþiile careurmeazã sã vadã în ei adevãraþiiapãrãtori ai cetãþii ideilor. Ei suntcãrturarii care nu au trãdat.

Sigur, efectul operelor care auperpetuat ºi au construit adevã-rate sisteme de valori sau au pãs-trat ºi au ajutat la evoluþia valori-lor estetice, nu vor fi consemna-te în (de)scrierile istoriografice,dar în istoria mentalitãþilor, a ar-telor sau in istoriile literare suntindispensabile.

1 Gabriel Liiceanu, Jurnalul dela Pãltiniº, Ediþia a III-a, cu un“Adaos” din 1996, Bucureºti,Editura Humanitas, 2004, p. 260.

2 Julien Benda, Trãdarea cãrtu-rarilor, traducere de Gabriela Cre-þia, ediþia a-II-a, Bucureºti, EdituraHumanitas, 2007, p. 60.

3 Ibidem., p. 60.4 Eugen Negrici, Iluziile literatu-

rii române, Bucureºti, Editura Car-tea Româneascã, 2008, p. 52.



Martori de gheaþãÎnghit în sec ºi-mi zic cã stau cuminte,cãci doar cuvinte zac de-a lungul ziduluicuvinte goale de simþãminte bune ºi pline,pline ochi cu muguri de urã ºi gând rãu.Parcã ieri urlai la mine cu o gurã de gheaþãîn faianþã se zbãteau cuvintele tale,sã fi fost chiar ieri ziua în care mã izbeai înfaþã,pledoarii nemernice cãdeau, vuiau fãrã deviaþã?Dar azi e azi, e ziua de mâine ºi de ieri,ºi doar cuvinte au rãmas în urma trupului tãutransparent,e gheaþã, ºi numai gheaþã va rãmâne-n suflulmeu,cãci goale-au fost, cuvintele, mereu.

Evadeazã. Spre moarteTremurã-nbrãþiºatã de-o gheaþã antropomorfã,Viaþã disperatã sã iasã la suprafaþã dintr-omizerie usturãtoarePriveºte cu ochii deschiºi lumina râncedãvenind spre eaAmãgindu-se cã lumea e mai bunã decâtcrede.ªi-ncearcã sã scape din amalgamarea vârtejuluide spume,Aºa cum orice altã viaþã-ar vrea sã scape zi dezi,Dar Zeul ei e departe,Cine o mai ajutã acum?

Gânduri

Trupul îmi freamãtã sub o teamã nebunãOchii îmi clatinã lacrimi invizibileCeva în pieptul meu se zbate asurzitorE întuneric ºi noapte în gânduri.ªi-afarã o ploaie sãlbaticãm-omoarã cu-n zbucium greþosÎntunecã inima ºi gândul,ªi-adaugã zâmbetul târgurilor.Tremurã, tremurã, tremurãgânduri ºi vieþi într-o lume morbidãsigur cã-i noapte, o noapte avidãde vieþi, de jocuri, de doruri…E întuneric în noapte ºi-n gânduri…

Apus

Când soarele-ºi va înghiþi fiinþaCu-o umbrã de luminã aurieCerul va strânge-n nori trecutulªi se va aºeza pe scaunul sãu de argint.

Plouã –Plouã. O ploaie solitarã,sofisticatã în maliþiozitatea ei.ªi cerul e negru,ºi norii se-aleargã,ºi ploaia se zbate,ºi cazi în suspine,ºi vrei nedreptate.Plouã. O ploaie cizelatã,Magnificã. Þeapãnã în singurãtatea ei.

Elena Costea,clasa a XII-a D, Colegiul Naþional „ªtefan Velovan”

Ipostatic ºi udI

Un ocean de tãcere al singurãtãþiiÎntindere de tainã, nemãrginit albastru…Mi se aºterne înainte prin ipostasul bãlþiiTresãrind temãtor în luminã difuzã de astru.Inspir vapori sãraþi de searã,Privindu-mi chipul ca de cearã.

IICerul se sfâºie-n zgomot de fulgerªi-nfige suliþe profunde în apa furioasã;Dezordine, freamãt… ºi-a mea poftã imperioasã,De-a sorbi spuma laptelui vãrsat de-al mãrii uger!Admir artistica apã în ipostasul de haosªi cerul întins ca bolta din naos.

IIIÎmi ridic ochii spre întinderea de uscat,Pãºind cu piciorul barbar pe cerul murdar…De sus pânã jos e o apã ce-nghite privirea,În oceanul de gânduri îmi caut menirea.Respir cu nesaþ, neputând sã-i rezistIpostasului sacru ºi fantezist.

Întindere de-adâncÎntindere de-adânc nemângâiatPriveºte-mã-n strãfunduri ºi suspinã-mi…Gândul mi-e torþionar, cãci nu ne-am împãcat.Dorul cel mare tu, mare, alinã-mi!

În zare-i un carpen, o carte ºi-o copilãCitind, plângând… gândind cã poateªi eu îi scriu, plângând, pe-o filãRegretele ce n-ar fi vrut sã le poarte…

Nepãsãtor ºi rece… ah, ce n-aº da sã fiu!Întindere de-adânc, dacã te strâng în braþe,În saltul meu patetic, mi-ai fi sicriuªi m-ai îmbrãþiºa ºi tu, în veci, fãrã speranþe…

Ce nebunie ºi ce ispitã, a dorului vrajã,Adânc de negru surd ca pana de corb…Pe mal, lângã mine, am un înger de strajãMenit sã-mi curme dorinþa de-a deveni orb.

Tu, mare de apã, vie ca apa ºi-albastrãScufundã-n întinderea ta de adâncDeºarta iubire, dorul ºi patima noastrã…Îneacã-mã vechi… dar scoate-mã prunc!

Cum era când nu eram?Profunzimea putreziciunii pãtrunde în patul meu…Adicã e doar un gând, vreau a spune, ce mã apasã.Nu, n-am murit – nicidecum. Ar fi prea greu…Ci doar simt moartea clipelor dinainte de „eu”,Dinainte ca mama, plângând, sã mã aducã-n casã…

ªedeam cu mine ºi cu încã unul – tot din mine;ªi ne-ntrebam noi trei…adicã doi, adicã eu…De ce suntem împreunã, adicã viu.ªi m-am gândit atunci la Dumnezeu…ªi m-am gândit apoi la tine,Viaþã, venitã din senin…ºi din pustiu.

O disperare m-a cuprins, o sufocare de înec,Crezând cã sunt sortit la dispariþie.Nu era teamã, era doar un sentiment sec,Abstract ºi dureros, un fel de inaniþie.ªi foamea asta m-a împins la rugãciune.Adicã…e doar un fel de-a spune…Cã n-am îngenuncheat, ci la fereastrã ºedeam;„Cum, Doamne iartã-mã, era…când nu eram?”

În parcul cu trandafiriTe sãrutam odatã aici, unde stau acumªi a trecut nespus de mult de-atunci.Pe jos mai e încã mizerie ºi scrum,Dar nu eºti tu cea care le arunci…

Toate-s cum trebuie sã fie, nu s-au schimbat;ªi eu sunt tot la fel, ca la început.Doar tu lipseºti…cam de când ai plecatªi-al tãu nepreþuit sãrut.

ªi catedrala asta sfântã încã ºade ‘naltã,ªi clopotele încã bat de slujbã, neobosit.ªi Buzeºtii-s tot aceiaºi, ca scoºi de sub daltã.În parcul cu trandafiri, pe-o bancã – acelaºi eu,al tãu iubit.

Mihai-Alexandru Andriþoiu,clasa a XI-a D, Colegiul Naþional „Fraþii Buzeºti”

Delir17 ani, simþ tactic, la faþã palid,Static când dau de-o carte ºi în întuneric gãsesc cãmin;Prizonierul cuºtii fãrã gratii,Deþinãtorul puºtii, acest copil.

Am o inimã mare, dar o þin închisã,E o crimã ce fac, sau rutina zilnicã?Ce bine, cheia nu existã,Dacã s-ar deschide, s-ar face risipã.

Paranoic, prea des sceptic,Doar cu tine mã simt om.Un înger, cuvinte bune recit,Dar când sunt singur, un demon…

Ies în iarnã, tremurul devine instant,Rãsuflarea îmi e izbitã de un ger brutal.Realizez cã e varã, speriat, la faþã alb,Deschid ochii, de fapt e cald.

Cãldura e de la tine, te strâng în braþe,Dormi inocent ºi nu vreau sã te trezesc.Nu conteazã câte zile mai am rãmase,Te privesc tãcut ºi nu vreau sã mã opresc.

Încã visez, delirez, am uitat cã nu te mai am,ªtiu ce s-a întâmplat, dar nu vreau sã mã gândesc.Aceastã amintire mã þine viu, chiar ºi fãrã un ban,Am reuºit universul imaginar perfect sã-l clãdesc.

Mã doare, cã n-am apucat sã-þi spun totul,Mai cade o cãrãmidã din fundaþia minþii mele.Trebuia sã zâmbesc mai mult, ãsta este rolul?Trebuia sã îmi deschid sentimentele sã le iau pe aletale?

Acum te-ai dus, n-ai lãsat nici o urmã,Mã întreb dacã tu chiar ai existat;Dacã nu ai fost doar o umbrã,Dacã doar te-am visat, sau chiar te-am sãrutat…

Doar o scânteie?Noaptea nu are sfârºit,Dar o scânteie rãsare.Douã fiinþe care viseazã la infinit,Dintre care doar una la emoþii tresare.Sã fie flacãrã, sau sã rãmânã scânteie?Rãmâne de vãzut.Nimic sã nu le sperie,Sã fie mai mult decât un vers tãcut.

AbisDin neant nu e scãpare, nu e poartã la intrare,Nu ai cum sã intri, nu ai cum sã ieºi.Nu simþi nimic, e o continuã stare de visare,Abisul nu e locul pentru oamenii treji.Prima regulã, sã uiþi ce înseamnã viaþa,Adicã fuziune de imagini vizuale ºi auditive.Sã te trezeºti speriat dimineaþa,Dar sã ai bucuria cã totuºi eºti materie vie.Aici cazi când depresia îþi pune piedicã,Când vrei sã te duci, când vrei sã fi uitat.E locul pentru cei cu mintea sadicã,ªi universul din care nimeni nu a scãpat.Nu e departe, e la distanþã de un gând,Însã drumul prezintã multe riscuri;E izolat, nu este coadã, nu stã nimeni la rând,Când ai ajuns, eºti cu mintea pe cele mai înalte piscuri.Nu sunt raze de soare, nici cãldurã de foc,Doar întuneric rece ºi înspãimântãtor.Pentru neoameni este acest loc.Este un labirint închis ºi plin de orori.Nu ai ce cãuta acolo, dacã ai sufletul bravRãmâi în lumea oamenilor, la soare ºi la cãldurã;Loc ce face din om sclav,În care orice luminã e stinsã, oricât ar fi de purã.

Vlad Ediþoiu,clasa a XII-a G, Colegiul Naþional „Elena Cuza”


nnnnn ION BUZERA

trei trasee eminescologice

Eminescologia este ca al-pinismul: mulþi chemaþi,foarte puþini aleºi. În

afarã de faptul cã este foarte greusã ajungi în vârf, mai trebuie sãte ºi întorci de acolo. Lãsând la oparte doza bunã de dârzenie, ainevoie ºi de o fineþe a abordãriitraseului. E bine sã te “lipeºti”de acesta, dar sã nu faci corpcomun cu el. Ai multe de câºtigatdacã ai experinþa rememorãrii,dacã ai mai trãit lucruri similare,la fel de dificile. Excesele de în-credere în sine sau abaterile preamari te pot, oricând, descalifica,pentru a nu împinge gândul preadeparte.

Radu Vancu este, în primulrând, un poet foarte bun. Aºa sedefineºte în debutul cãrþii lui de-spre Eminescu. (Eminescu. Treieseuri, Editura InfoArt Media,Sibiu, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2011, 172 p.) ºi în ipos-taza de critic: “În cei vreo zeceani de când am început sã publictexte aºa-zicând critice, am pre-ferat sã scriu despre cãrþi de po-ezie. Sunt relativ puþine excepþii-le. ªi, mai ales, am þinut sã scriudespre poeþii cu care am empati-zat; ce m-a interesat a fost expli-citarea unei empatii, transferul eiîn verbal.” (p. 5) De notat cã oanume “arheologie” dublã a po-eziei lui va putea fi urmãritã (cadevoalare, ca “deconspirare” te-maticã, nu neapãrat riguros alu-zivã: în orice caz, sesizez o unita-te de “vedere” adâncã) în exege-za eminescianã. Numai cã, la felde bine, îºi dã seama cã nu poaterãmâne la stadiul acela, oricât de

mult ar þine la el. Important estesã gãseascã tonul, alt ton ºi, maiales, calea de acces. Reprimân-du-ºi impulsurile identificatorii,nu face decât sã conºtientizezecã abordarea de tip Negoiþescu(necitat în Cuvântul înainte, careinsistã pe modelul Lucian Raicu,dar instalat ca umbrã tutelarã,discret reprimatã a întregului de-mers) este irepetabilã. O dublãdespãrþire ar regiza, prin urmare,acest demers: de o tradiþie a emi-nescologiei ºi de sine, aceastadin urmã fie ºi provizorie: “E real-mente tantalizant pentru un adeptal criticii de identificare sã scriezeci ºi zeci de pagini în care sã-ºireprime neîncetat orice impulsempatic, construind în schimb undiscurs strict denotativ, “ºtiinþi-fic”, cu note de subsol º. cl. Însãºtiam bine cã, dacã nu scriu ast-fel despre Eminescu, s-ar puteasã nu fiu nicicând în stare sã maiscriu ceva cât de cât credibil de-spre el. Aºa încât am strâns dindinþi ºi am fãcut ceea ce am cre-zut cã aveam de fãcut.” (p. 7)Patetismul are sens aici. Numaicã Radu Vancu nu face altcevadecât sã re-figureze (incon-ºtient?) una dintre situãrile esen-þiale ale criticului postmodern.Acesta a înþeles (dupã mai binede douã secole ºi jumãtate deprofesionalizare a activitãþii) cã,din arsenalul instrumentelor sale– la care sã poatã recurge ori-când, dupã necesitãþi – nu potlipsi nici atenþia multifocalã, niciempatie rece, nici fermentul spe-culativ, nici epicizarea pluralã, niciexigenþa gândirii asociative, nicilibertatea intuiþiei transgresive,nici orgoliul unicitãþii introiecþiei,nici reclarificãrile conceptuale,nici cazuistica palimpsesticã adocumentãrii ºi nici mãcar com-partimentul secret al raniþei. E onavetã continuã, starobinskianã,

dar ceva mai complicatã, pe careeºti aproape obligat sã o faci, înfuncþie de oportunitãþile pe caretextul þi le oferã. Empatia în criti-ca literarã nu este numai nonre-jectabilã, ci de-a dreptul dezira-bilã, numai cã nu poþi rãmâne laea. Ceea ce criticul sibian “tradu-ce” în corvoadã nu e decât o for-mã a înþelegerii dificultãþii opera-þiei critice, aceea care conteazã.

Acestea fiind zise, nu ne rã-mâne decât sã constatãm cã RaduVancu dispune de multe din in-strumentele necesare. Sobrieta-tea îl ajutã, respiraþia este bineritmatã, nu gâfâitã, proviziile cri-tice, destul de parcimonioase, dealtfel, sunt ºi ele bine folosite.

Este pe bunã dreptate precaut ºinu ia în piept urcuºurile cele maidificile. Totuºi, primele douãeseuri, deºi bine scrise, conþi-nând sugestii corecte, sunt maimult niºte eboºe. Ambele teme(existenþa ºi tãcerea) meritã explo-rate mai mult ºi fixate mai ener-gic. Faptul cã le readuce în aten-þie este benefic, dar cortul esteinstalat prea devreme.

Dacã primele douã texte suntmai mult preparative, cel despreimaginarul apocaliptic ne dã oindicaþie mult mai substanþialãdespre ce poate, efectiv, RaduVancu în materie de interpretarea poeziei eminesciene. Studiulparcurge etapele clasice ale unui

astfel de demers: teoretizare a„marginilor” domeniului de cer-cetat, raportãri comparatiste so-lide, bine þinute în frâu, trimiterila încercãri similare ºi cartogra-fierea zonei de interes în funcþiede o metodologie precisã. Noþiu-nile (imgine, imaginaþie, imaginar)sunt clarificate, conexiunile la“sateliþii” de comunicaþie (Bache-lard, Durand, Frye) sunt fluente,emisia discursivã e bunã, recu-perãrile lungimilor de undã alecelorlalþi sunt realizate eficient,analizele de text sunt “empatic”versate. Nu lipseºte nici redimen-sionarea unor lucruri de mult ºtiu-te. (Critica lui Radu Vancu se ba-zeazã mult pe acestã refuncþio-nalizare elegantã, personalã aunor idei critice îndelung sedi-mentate, dacã nu chiar a unor lo-curi comune, pe care se pricepefoarte bine sã le scuture de praf.)Ideea criticã forte este aceea cãpoezia eminescianã propune orearticulare a unor sintaxe cultu-rale disparate, pe care eul poeticle „trãieºte” convulsiv-adaptatpe cont propriu, printr-un efortpropulsiv, în care revelatoriul in-duce o schemã cu totul aparte:„Apocalipticul nu pare mediat deun poeta vates ale cãrui iluminãrisunt imprevizibile, ci e un procesde o anumitã coerenþã internã,lãsând sã se întrevadã în subtextun efort de construcþie remarca-bil. Privitã astfel, poetica emines-cianã se elibereazã de sub dicta-tura inspiraþiei romantice, apro-piindu-se de moderna obsesiepentru techné, pentru elaborarealucidã a creaþiei ºi structurarea eiconform canoanelor raþionale.“(pp. 161-162). Emulaþia în raportcu nivelul de interpretare „inte-grator” al lui Negoiþescu nu arenevoie de precizãri suplimenta-re. Se iscã, în legãturã ºi cu aces-tã abordare, unele aºteptãri lãsa-te in suspensie, însã vizibilitateape care ajunge sã o exerseze estecu totul alta.

Eminescologic vorbind, RaduVancu a ajuns la jumãtatea mun-telui.

Cum deja ne-a obiºnuit, revis-ta „Dacia literarã” (nr.11-12/2012)îºi continuã demersul de recon-stituiri culturale la fel de consis-tent ca ºi pânã acum. La rubrica„Scene contimporane” gãsimpovestea doctorului Ostin Mun-giu, „intelectual rafinat, specia-list cunoscut în întreaga lumepentru cercetãrile sale medicale”,tatãl regizorului Cristian Mungiu,cu rãspunsuri la întrebãrile de-spre durere, la propriu ºi la figu-rat, puse de Cãlin Ciobotari. Mi-haela Rotaru ne oferã o cercetarede etnografie ºi folclor despreceremonialul înmormântãrii dinzona Sãlaj. Printre contribuþiilepoetice aparþinând MihaeleiClaudia Condrat, lui Ioan Mazi-

lu-Crângaºu, Dorin Ploscaru,Andrei Zanca ºi Lucian Scurtu,revista publicã ºi un poem ineditde Darie Magheru (poet, drama-turg ºi prozator, fost deþinut po-litic la Suceava), oferit redacþieide Olga Lascu, sora scriitorului.Matei Viºniec completeazã apa-riþiile sale inedite cu un fragmentde prozã Elipsa (V). (D.M.)

Remarcãm pentru început ilus-traþia bogatã a numãrului 9-10/2012 al revistei „Bucovina litera-rã” realizatã de artistul plasticCãtãlin Alexandru Chifan. Invita-tul acestui numãr este poetulLucian Vasilescu, care a debutat

ocheanul întorsocheanul întorscu volumul Evenimentul zilei –un poem vãzut de Lucian Vasi-lescu, ºi îºi anunþã intenþia de ase opri odatã cu publicarea volu-mului Þara mea, viaþa mea, dra-gostea mea (despre modesta mearatare personalã). Isabel Vintilãcontinuã ºi de data aceasta acþi-unea de promovare a lui GelluNaum cu un eseu intitulat „Su-prarealism: artã ºi viaþã. In me-moriam Gellu Naum”. Spiritul lu-dic ºi reverberant al poetului PaulVinicius se reflectã ºi în grupajulextras din volumul în curs de apa-riþie kemada. Revista, cuprinzã-toare, ne prezintã ºi traduceri dinvolumul Sonete cãtre Duse. Cân-tecele de dragoste de Sara Teas-dale (1884-1933, Missouri) ºi câ-teva poeme de Orhan Veli Kanik(1914-1950, Istanbul). (D.M.)

ÎNGER. „târziu ºi-a dat seamacã aripa albã a îngerului era defapt aceeaºi cu aripa rigidã darmoale în acelaºi timp a gãinii pecare bunicã-sa pe vremuri îl pu-sese sã o taie [...] iatã trãise ace-eaºi groazã în clipa în care înge-rul venise sã-l atingã cu aripa luica de gãinã parcã anume pentrua-i aminti de complicitatea la cri-mã ºi pentru a-i cere socotealã”.

SORIN SMÃRÃNDESCU,Reverse motion, Editura Eubeea,Timiºoara, 2011.***

ÎN ÎNCÃPERI SORDIDE.„aveam o altã viziune despre cior-bã/ când diadema de mãrar se re-vãrsa uºor în blide/ diluviul denuanþe cald-iridacee/ îmi cople-ºea privirea-n încãperi sordide”.

lllll comparativul de superioritate lllllVALERIU MARIUS CIUN-

GAN, Oameni în pardesie,Editura Bioflux, Cluj-Napoca,2011. **

PRINCIPIUL FEMININ.„privind dansul gleznelor lor/acele trotuare festive ale nir-vanei/ respiraþia bãrbaþilor de-vine avidã cum/ cea a mâncã-rurilor de fluturi care/ nu ac-ceptã niciun fel de negociere.”

ION V. STRÃTESCU, vizi-ta scorpionului duios, Editu-ra Vinea, 2012. **


nnnnn DANIELA MICU

Cãlãtoria mea culturalã înEuropa – o abordare pluri-, in-ter- ºi transdisciplinarã, CameliaCirca-Chirilã, Octavia Potocean(coord.), Nomina, Piteºti, 2011.

Oeducaþie reformatã,înþelegând prin aceas-ta o formã unitarã a ei,

trebuie sã aibã la bazã cel puþintrei abordãri: i) una pluridiscipli-narã, prin prezenþa mai multor dis-cipline; ii) una interdisciplinarã,care a început sã se aplice ºi lanoi de mai mult timp (metode

o cãlãtorie pluri-, inter- ºitransdisciplinarã

transferate de la o disciplinã laalta) ºi iii) una transdisciplinarã,ce se aflã în curs de aprofundareºi care le cuprinde ºi le depãºeº-te pe cele anterioare ºi-l ajutã peelev sã-ºi descopere identitatea.Proiectul iniþiat de personalul di-dactic arãdean marcheazã o di-recþie nouã a învãþãmântului, pã-rãsind sfera teoreticã ºi împãrtã-ºind experienþe care sugereazãmoduri de aplicare practicã aacestei abordãri ternare. Cãlãto-ria mea culturalã în Europa – oabordare pluri-, inter- ºi trans-disciplinarã, volum coordonatde Camelia Circa-Chirilã ºi Octa-

via Potocean, prezintã punctualun experiment didactic, care oda-tã cãzut în mâinile unui profesorcu vocaþie ar trebui sã trezeascãinteresul de a gãsi în continuareºi alte metode care sã inovezeactul predãrii, având ca þintã oºcoalã centratã pe dezvoltareacompletã a individului deopotri-vã în plan fizic, afectiv ºi intelec-tual: „În opinia mea, idealuleducaþional al secolului XXI nupoate fi viabil ancorat, decât într-o filozofie ºi metodologie trans-disciplinarã, singura care ar pu-tea asigura educaþia integralã aomului deplin” (Mirela Mure-

ºan, Trebuie sã cãdem mai despe gânduri! –eseu critic, refle-xiv ºi polemic).

Proiectul iniþiat în cadrul Co-legiului Naþional „Moise Nicoa-rã” din Arad propune o cãlãtorieculturalã în ºapte þãri din Euro-pa: România, Anglia, Italia, Fran-þa, Germania, Grecia ºi Spania. Înacest context abordarea discipli-nelor studiate la ºcoalã separats-a fãcut într-un mod integrat.Astfel gustul pentru lecturã, carede obicei se încearcã a fi trezit laclasã prin disciplina limba ºi lite-ratura românã/universalã, estedezvoltat plecând de la un textliterar specific fiecãrei þãri prinîmprumutarea instrumentelorspecifice altor discipline, cum arfi colajul sau desenul, punereaîn scenã sub îndrumarea regizo-rului Mihai Brânzeu ºi actoruluiZoltan Lovas, scrierea creativãîn limba englezã ºi altele. Cãlãto-ria religioasã aduce un lucru ine-dit apropiindu-se foarte mult deistoria religiilor, disciplinã studia-tã deja în strãinãtate: elevilor lise prezintã prin comparaþie ca-racteristicile fiecãrei religii dinþãrile „vizitate”, având astfel pelângã rolul de informare ºi unulde conºtientizare ºi implicit dedezvoltare moralã ºi intelectualã.Prezentarea istoriei ºi culturii þã-rilor a presupus o selecþie de fap-te sau figuri istorice, lucru impor-tant pentru a evita monotonia ceapare la clasã unde de obicei esteales un model unic de predare.Cunoaºterea unor personalitãþi,eponime, construcþii specifice,sisteme politice, oferã oportuni-tatea de a pune bazele unei cul-turi generale solide. Cãlãtoriile au

fost ºi de naturã geograficã (prof.Alina Bereteu ºi prof. Radu Be-reteu), matematicã (prof. OctaviaPotocean ºi prof. Mircea Poto-cean) ºi muzicalã (prof. vioarãVictor Maria, violonista Georgia-na Maria). În cadrul diverselorateliere s-a putut degusta ºi mân-care specificã fiecãrei þãri, astfelîncât în cele numai ºapte întâl-niri, a câte cinci ore fiecare, copiiiau primit un volum de informaþieimens, dar pentru cã s-au pututfolosi ºi de alte metode de recep-tare, cum ar fi simþurile, astfel în-cât l-au primit cu încântare ºiavem convingerea cã vor fi reþi-nute pentru totdeauna.

În concluzie, proiectul propu-ne o experienþã ineditã în scopulreformãrii educaþiei, un act nece-sar ce nu mai poate fi tratat su-perficial, cu speranþa cã schim-barea va veni de la sine, ale cãruimetode de aplicare se regãsescîn experienþele dascãlilor impli-caþi: „Noua abordare a relaþieiprofesor-elev, apreciatã unanimde copii, modalitatea antrenantãpluri-, inter- ºi transdisciplinarãde implementare nu numai a in-formaþiilor, ci ºi a unui set de va-lori ºi atitudini esenþiale (coope-rare, toleranþã, atitudine reflexiv-criticã etc.) fac din acest proiecto reuºitã ce meritã perpetuatã”(Mircea Potocean, director Cole-giul Naþional „Moise Nicoarã”,Arad).

Deºi Claudiu Iordache afost prezent pe scenaliteraturii româneºti

încã din 1973, când a debutat cuun volum de poezii, în atenþiaopiniei publice a intrat în decem-brie 1989, când a avut un rol mar-cant în cadrul Revoluþiei Româ-ne. Începând cu 16 decembrie1989, Claudiu Iordache a fostunul dintre liderii revoluþiei dinTimiºoara. Pe 20 decembrie, alã-turi de alþi revoluþionari, acesta aanunþat, de pe balconul Operei,începerea unei miºcãri anticomu-niste ºi întemeierea primului par-tid antitotalitar, Frontul Democra-tic Român. Dupã cãderea Parti-dului Comunist Român, ClaudiuIordache a continuat sã îºi exer-cite funcþia de vicepreºedinte încadrul FDR, devenind din 1990prim-vicepreºedinte al FrontuluiSalvãrii Naþionale. În intervalul1990-2004, Claudiu Iordache s-amanifestat atât în viaþa politicã(Consilier de Stat la PreºedinþiaRomâniei, Parlamentar în Aduna-rea Constituantã, Vicepreºedin-te Comisia de Culturã a Camerei

blogul lui Claudiu Iordache ºi condiþiaromânului în epoca posdecembristã

Deputaþilor) cât ºi în cea literar-publicisticã, fiind autorul a nu-meroase volume de poezie ºi pro-zã, cu o bogatã activitate în re-viste precum „România Literarã”,„Lumea Magazin”, „Republica”sau „România Liberã”. În 2004, afost numit Director General al In-stitutului Revoluþiei Române, in-stitut ce are ca scop cercetareaistoriografiei revoltei anticomu-niste din decembrie 1989, funcþiepe care o ocupã ºi în prezent.

Începând cu decembrie 2008,Claudiu Iordache a început sãpublice pe blogul sãu personal -- o parte din rezultatele cercetãri-lor sale din cadrul InstitutuluiRevoluþiei Române, dar ºi opiniilegate de condiþia românului ºi aRomâniei în epoca postdecem-bristã. Într-un stil uneori critic,alteori pesimist, Claudiu Iordachedenunþã declinul societãþii româ-neºti de dupã 1989 ºi pierdereaidealurilor revoluþiei: „Anii dicta-turii s-au dovedit, pentru român,ceva mai buni decât cei ce i-auurmat. Incapabil sã statueze oordine pe care sã o respecte, s-a

simþit cu mult mai liniºtit în ordi-nea comunistã ce nu-i pretindeasã mai suporte ºi biruri pe liber-tate! Mulþimile urãsc libertatea,popoarele o adorã; pe undeva,românii se complac sã poartedoliul libertãþii pierdute, dar îi în-grozeºte exigenþa libertãþilor câº-tigate.” (România Pierdutã)

Pentru cei care au învãþat de-spre disidenþa anticomunistã dinmanuale ºcolare de Istorie, blo-gul lui Claudiu Iordache este osursã de informaþii greu de gãsitîn alte publicaþii. Revoluþionaruldescrie fenomenul 1989 pas cupas, aducând cititorul în faþa unorevenimente ºi personaje marcan-te care, deºi nu primesc recu-noaºterea necesarã din parteaopiniei publice, au avut o contri-buþie însemnatã în victoria asu-pra Partidului Comunist Român,„pãrinþii necunoscuþi ai libertãþiinoastre de astãzi”, dupã cum îinumeºte autorul.

Moare oare România în fieca-re zi? Acesta este întrebarea caretranspare din fiecare postare depe blogul lui Claudiu Iordache,

fie aceasta eseu, poezie sau arti-col politic. Pentru autor, Româ-nia este o þarã ºi mai puþin unpopor care îºi asumã istoria, iardincolo de denunþarea valorilorculturale, sociale ºi politice dinultimii ani, se aude clar vocea

unui patriot deznãdãjduit de po-porul pe care ºi-l imaginase peun alt drum: Unii au patria/ deiubit./ Eu nu am decât/ poporulmeu/ necãjit/ cãruia îi port/ su-ferinþele ºi furia…

nnnnn Roxana Roºca

Aurel Bauh - Pictorul avangardist Perahim (1937)


nnnnn PETRIªOR MILITARU

Colegiul Naþional „Moi-se Nicoarã”, Casa Cor-pului Didactic „Ale-

xandru Gavra”, ºi „Asociaþia Pã-rinþi ºi Profesori pentru o ªcoalãDeschisã” au organizat pe 15noiembrie 2012 la Arad, pentruprima datã în România, un coloc-viu internaþional dedicat educa-þiei transdisciplinare în învãþã-mântul preuniversitar. ColegiulNaþional „Moise Nicoarã” dinArad are o vastã experienþã îndomeniu ºi s-a remarcat prin maimulte activitãþi transdisciplinarede-a lungul timpului ce se reflec-tã atât în volume ca Transdisci-plinaritatea, de la un experi-ment la un model didactic coor-donat de Mirela Mureºan (Juni-mea, Iaºi, 2010), Cãlãtoria meaculturalã în Europa – O abor-dare pluri-, inter- ºi transdisci-plinarã, volum coordonat deCamelia Circa-Chirilã ºi OctaviaPotocean (Nomina, Piteºti, 2011),cât ºi în „Revista T”, publicaþieon-line de educaþie transdiscipli-narã (http://www.moisenicoara.-ro/revista-t-nr-2). „Acest coloc-viu este un prim semnal, cãtre totsistemul educaþional din Româ-nia, cã paradigma transdiscipli-narã trebuie sã pãtrundã în edu-caþie. Este singura ºansã pentru

educaþia transdisciplinarã ºiînvãþãmântul românesc

preuniversitara corecta criza din educaþie. Nepropunem prin aceastã manifes-tare sã realizãm o unificare la ni-vel conceptual a transdisciplina-ritãþii ºi, lãmurite fiind lucrurile înplan teoretic, ne vom strãdui încontinuare sã gãsim o strategiede implementare a metodologieitransdisciplinare în sfera învãþã-mântului preuniversitar.”, a de-clarat Mirela Mureºan în cuvân-tul de deschidere ce a precedatexpunerea lucrãrilor pe secþiuni.

La aceastã primã ediþie s-auînscris peste 200 de participanþidin toatã þara, de la educatoare ºiînvãþãtori, profesori de gimnaziuºi din preuniversitar, pânã la for-matori, profesori universitari ºidoctori sau doctoranzi în studiitransdisciplinare. Colocviul a în-ceput cu trei conferinþe în plen ºia cuprins douãzeci ºi cinci de lu-crãri prezentate pe secþiuni ºipublicate pe suport electronic(Compact Disc). Dacã lect. univ.

dr. Florentina Sâmihãian, expertîn curriculum de la Facultatea deLitere a Universitãþii Bucureºti, apunctat la început în ce ar puteaconsta proiectarea unui curricu-lum transdisciplinar, la masa ro-tundã de la final s-a ajuns la con-cluzia cã este necesarã constitui-rea, la nivel naþional, a unui grupde lucru destinat gãsirii soluþii-lor optime de aplicare a metodo-logiei transdisciplinare în învãþã-mântul românesc, urmatã de con-struirea unei reþele de profesio-niºti care sã realizeze proiecteconsistente ºi eficiente de imple-mentare corectã a principiilortransdisciplinare în domeniuleducaþiei ºi care, de asemenea,sã ofere consultanþã într-o viitoa-re construcþie curricularã. Pânãacum, colocvii care sã aibã în cen-trul dezbaterii relaþia dintre trans-disciplinaritate ºi educaþie au maiavut loc în Brazilia, Mexic ºi Cos-ta Rica.

În acelaºi timp, evenimentul abeneficiat de participarea acade-micianului Basarab Nicolescu,preºedintele Centrului Internaþi-onal de Cercetãri ºi Studii Trans-disciplinare (C.I.R.E.T.), cel carea fundamentat teoretic ºi a con-sacrat conceptul de transdiscipli-naritate la nivel internaþional. Înconferinþa pe care a þinut-o cuaceastã ocazie, Basarab Nicoles-cu a subliniat importanþa viziuniitransdisciplinare în raport cu sis-temul actual de educaþie: „Meni-rea ºcolii este de a dezvolta atâtfizic, cât ºi spiritual o persoanã…ªi cum se construieºte o persoa-nã? Una dintre tensiunile funda-mentale ale epocii noastre, spu-ne Raportul Delors, este tensiu-nea dintre material ºi spiritual.Deci supravieþuirea noastrã de-pinde de depãºirea acestei ten-siuni. Cheia metodologicã aicieste terþul ascuns. Deci ce ar în-semna un prototip al revoluþiei

inteligenþei fundamentat pe prin-cipiile transdisciplinaritãþii? Estevorba de apariþia unui nou tip deinteligenþã, care existã în sineafiecãrui copil sau tânãr, dar carese opacizeazã cu timpul prin im-pregnarea unui anumit tip deeducaþie ce tinde sã devinã me-canicã. Omul asimileazã mult mairapid ºi mult mai bine cunoºtin-þele când acestea sunt înþeleseºi cu corpul ºi cu sentimentele.Acest nou tip de inteligenþã re-prezintã un echilibru între inteli-genþa analiticã, sentimente ºicorp. Bineînþeles, în America cir-culã teoria foarte popularã (po-pulistã chiar) a inteligenþelormultiple, dar nu este acelaºi lu-cru. Transdisciplinaritatea pro-moveazã aceastã armonie dintrecele trei tipuri de inteligenþã ceformeazã un nucleu flexibil capa-bil sã genereze punþi transdisci-plinare ºi sã ne permitã sã trecemde la o disciplinã spre alta. În ace-eaºi ordine de idei, fizicianulWolfgang Pauli (1900-1958), unmare premergãtor al transdiscipli-naritãþii, afirma: «Confruntaþi fi-ind de la începutul secolului alXVII-lea cu severa fragmentare aspiritului uman în discipline izo-late, eu consider cã þelul trans-gresãrii opoziþiilor lor este mi-tul explicit al timpurilor noastre».Acestea sunt cuvinte la care tre-buie sã meditãm, sã le înþelegemºi sã le aplicãm.”

În 15 noiembrie 2012, a avutloc la Arad, prima ediþie aColocviului Internaþional

„Educaþia transdisciplinarã în în-vãþãmântul preuniversitar”, lacare au participat peste 200 decadre didactice din învãþãmântuluniversitar ºi preuniversitar ro-mânesc, teoreticieni de marcã aitransdisciplinaritãþii, specialiºtiîn ºtiinþele educaþiei, reprezen-tanþi ai societãþii civile, ai parti-delor politice ºi ai asociaþiilor depãrinþi. Colocviul s-a desfãºuratsub patronajul ºtiinþific al acade-micianului Basarab Nicolescu,preºedintele fondator al CIRET(„Centrul Internaþional de Cerce-tãri ºi Studii Transdisciplinare”,cu sediul la Paris).

În urma lucrãrilor prezentate încadrul colocviului ºi a dezbateri-lor din plenul sãu, participaþii audecis, în unanimitate, sã adopteurmãtoarea Declaraþie:

1. Existã azi, în România o co-munitate semnificativã, direct in-teresatã de aplicarea metodologieitransdisciplinare în educaþie, aºacum a fost ea definitã conceptualºi consacratã pe plan internaþio-nal de cãtre CIRET. Aceastã co-munitate este formatã din teoreti-cieni ai transdisciplinaritãþii, spe-cialiºti în ºtiinþele educaþiei, con-ceptori de curriculum, profesoripracticieni, pãrinþi ºi elevi.

declaraþia participanþilor la primul colocviu dedicat educaþieitransdisciplinare în învãþãmântul preuniversitar din România

2. În ultimii ani, s-au derulat înuniversitãþile ºi ºcolile din Româ-nia numeroase proiecte ºi experi-mente didactice transdisciplina-re, cu puternic impact ºtiinþific ºisocial, care ar putea constitui ori-când consistente exemple debunã practicã ale aplicãrii meto-dologiei transdisciplinare în edu-caþie. A se vedea programele des-fãºurate la Universitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca (ºcoaladoctoralã „Paradigma europea-nã”, prin cursurile doctorale ºidoctoratele în transdisciplinarita-te conduse de Acad. Prof. Basa-rab Nicolescu) ºi la Universita-tea Tehnicã din Cluj (platformade mecatronicã), experimenteledidactice de la Colegiul Naþional„Moise Nicoarã” din Arad, apa-riþia unei reviste bilingve (româ-nã-englezã), on-line, de educaþietransdisciplinarã pentru învãþã-mântul preuniversitar - „RevistaT”, apariþia unor numeroase cãrþicu tematicã transdisciplinarã încadrul colecþiilor „Ananta” (Edi-tura „Junimea”, Iaºi) ºi „ªtiinþã ºiReligie” ºi „ªtiinþã, Spiritualitate,Societate” (Editura „Curtea Ve-che”, Bucureºti).

3. S-au înfiinþat în Românianumeroase instituþii ºi centre deaplicaþii ale transdisciplinaritãþii,de un înalt standard ºtiinþific, carepromoveazã metodologia trans-

disciplinaritãþii, consacratã deCIRET: Institutul de Studii Trans-disciplinare în ªtiinþã, Spirituali-tate ºi Societate (IT4S) din Bu-cureºti, Centrul de Studii Trans-disciplinare (CST) al Universitã-þii „Alexandru Ioan Cuza” dinIaºi, Centrul de Intervenþie Psi-hologicã ºi Transdisciplinarã alUniversitãþii de Vest „VasileGoldiº” din Arad, Centrul „Eco-nomy, Transdisciplinarity, Cog-nition” (ETC) al Universitãþii„George Bacovia” din Bacãu, In-stitutul de Studii Pluri-, Inter- ºiTransdisciplinare (IPITS) din Si-biu ºi Centrul de Aplicaþii Trans-disciplinare în Educaþie de la Co-legiul Naþional „Moise Nicoarã”din Arad. Acestea ar putea oferio consistentã expertizã pentru oviitoare construcþie curricularã înînvãþãmântul preuniversitar, dacãexperienþa lor în domeniu ar fi efi-cient valorificatã.

Având în vedere prezenþa ac-tivã în educaþie a tuturor acestorresurse instituþionale ºi umane,precum ºi existenþa unei atitudinipozitive faþã de metodologiatransdisciplinarã, înþeleasã ca osoluþie sustenabilã pentru edu-caþia secolului XXI, participanþiila Colocviul Internaþional „Edu-caþia transdisciplinarã în învãþã-mântul preuniversitar”, aduc lacunoºtinþa MECTS ºi a tuturor

celor interesaþi urmãtoarele pro-puneri:

1. Constituirea unui partene-riat instituþional între MECTS,IªE, CIRET, IT4S ºi Colegiul Na-þional „Moise Nicoarã” din Arad,care sã faciliteze aplicarea meto-dologiei transdisciplinare în edu-caþie ºi sã asigure cadru legal alimplementãrii transdisciplinaritã-þii în învãþãmântul românesc.

2. Constituirea unui grup delucru (echipe), la nivel naþional,format din teoreticieni ai transdis-ciplinaritãþii, specialiºti în ºtiin-þele educaþiei, psihologi, pro-fesori practicieni, care sã elabo-reze o strategie a implementãriitransdisciplinaritãþii în învãþã-mântul românesc, sã elaborezeun program de formare a profe-sorilor pentru o predare-învãþaretransdisciplinarã, un curriculumtransdisciplinar, instrumente ºimijloace de evaluare specificetransdisciplinaritãþii, spre a pu-tea fi introduse cât mai curând,în mod riguros ºi corect, în prac-tica ºcolarã.

3. Accesarea unor fonduri eu-ropene, prin programe de tipPOSDRU, la nivel naþional, pen-tru a putea derula programele deformare a profesorilor, de elabo-rare a curriculumului ºi evaluãriitransdisciplinare, a manualelor ºiauxiliarelor didactice.

Arad, 15 noiembrie 2012

4. Constituirea unei reþele na-þionale de transdisciplinaritatecare sã cuprindã toate persoane-le competente în domeniu, înscopul de a valorifica întreagaresursã umanã existentã în Ro-mânia.

Participanþii la Colocviul Inter-naþional „Educaþia transdiscipli-narã în învãþãmântul preuniver-sitar” cer Comitetului de Organi-zare sã transmitã MECTS ºi mass-mediei prezenta Declaraþie.

Arad, 15 noiembrie 2012

În numele Comitetului deOrganizare,

Prof. Mirela Mureºan

Basarab Nicolescu ºi Petriºor Militaru


fapt, nici nu exista – ci ideea depod!) ºi la condiþia balauruluipierdut din vremea sa într-unveac minuscul ºi profanator, aco-lo unde uluitoarele ºi giganticelesale gânduri sunt în contratimpcu normele „vremurilor noi”, to-tul devine o panoramã incredibilde condensatã a înþelesurilor ºitendinþelor umanitãþii. Trimitericãtre mituri cunoscute, trimitericãtre mituri care încã n-au fostinventate ( straniile „Zâne negre”sau „Fata roºie”), trimiteri cãtrefigura mântuitorului vândut deciraci, totul augmentat cu lecþiide cãutare a sinelui (figura Cava-lerului), cu povestiri despre iubi-re ºi moarte dar ºi cu mitografiicontemporane (Politicianul sauBeizadeaua) fac din Hanul Ca-târului Zburãtor… un volum deo complexitate fascinantã, sedu-cãtoare, ce oferã cititorului poftalecturii repetate ºi a descoperirii

ec

tu

ri

carte cu zimþinnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Iulia Vladimirov, Monica Lo-vinescu în documentele Securi-tãþii 1949-1989, Ed. Humanitas,Colecþia „Istorie contemporanã”,Bucureºti, 2012, 207 p.

Se pare cã e vremea sco-tocitului prin ArhiveleSecuritãþii. În ultimul an

au apãrut câteva lucrãri dedicatefie fenomenului general al urmã-ririi scriitorimii române (IoanaDiaconescu, Scriitori în Arhive-le CNSAS, Fundaþia AcademiaCivicã, 2012), fie unor destineparticulare (Clara Mareº, Zidul desticlã. Ion D. Sîrbu în ArhiveleSecuritãþii, Curtea Veche, 2011).Întâmplare sau nu, eu unul – ºi,cu siguranþã, mulþi alþii ca mine –mã bucur sã vãd cã se face încet-încet luminã într-o zonã puþin ºitimid sondatã, din raþiuni mai multsau mai puþin obiective. Dar lu-mina creeazã sau face vizibileunele probleme ale discursului is-toriografic. Premisa de la care separe cã pornesc investigaþiile esteaceea cã arhiva trebuie sã confir-me ºi sã continue ceea ce ºtiamdin diaristicã, memorialisticã ºi is-torie oralã. Pânã în prezent, aºastau lucrurile, numai cã racordulpare sã fie destul de nesigur.

Titlul Monica Lovinescu îndocumentele Securitãþii anunþaceea ce se numeºte o „bombã”.Am tras aer în piept înainte de adeschide cartea, crezând ºi spe-

nimic nou despre Monica Lovinescu

rând cã voi fi bulversat. Dupãnumai câteva pagini am începutsã rãsuflu. Pentru cine cunoaºtecât de cât personajul (din Jurnal,Unde scurte, La apa Vavilonu-lui ºi din volumele Doinei Jela),Iulia Vladimirov nu spune mainimic nou, pentru cã nici docu-mentele nu o fac. Pentru cine nua citit sau nu a avut (ne)ºansa sãtremure la glasul dur al MonicãiLovinescu, demersul oricum nuconteazã.

Documentele, în general noteºi rapoarte informative, sunt pu-þin numeroase ºi sãrace în infor-maþii. Prima dovadã o reprezintãdimensiunile reduse ale lucrãrii:numai 200 de pagini, din care trei-zeci cuprind facsimile. E chiargreu de crezut cã un personaj de

asemenea anvergurã s-a „bucu-rat” de atât de puþinã ºi de slabãatenþie din partea „atotºtiutoarei”Securitãþi româneºti. Avem moti-ve sã credem cã „grosul” dosa-relor se aflã în altã parte (deci nuîn fondurile Informativ .i SIE dela CNSAS) ºi cã, mai devreme saumai târziu, vor ieºi ºi ele la ivealã.

Dacã în cazul lui I.D. Sîrbu,Clara Mareº a adãugit documen-tele prin interpretãri forþate, acum,Iulia Vladimirov a simþit nevoiasã compenseze precaritatea ma-terialului arhivistic prin ample ci-tate din scrierile ºi interviurileMonicãi Lovinescu.

Într-o altã cheie, cartea poatefi privitã ºi ca o ilustrare a modu-lui de funcþionare a mecanismu-lui securist. Numai cã, într-unastfel de plan, avem o surprizãde mari proporþii. Nu gãsim nici ourmã a Securitãþii omniprezenteºi omnisciente, aºa cum era ºieste consideratã. Diavolul apareredus caricatural la stadiul de drã-cuºor – malefic, e adevãrat, „gro-tesc”, dupã cum spune repetatautoarea, dar încuiat ºi cam bleg.Singura sa manifestare adevãra-tã de forþã este oribilul atentat din1977. Mecanismul e rudimentarºi nefuncþional, nu are nimic dinsubtilitatea ºi coerenþa specifice– dupã cum ne-am obiºnuit sãcredem – serviciilor de informa-þii. Adevãrul trebuie sã fie, ca deobicei, undeva la mijloc.

Securitatea a urmãrit-o peMonica Lovinescu încã de lascurtã vreme dupã plecarea sadin þarã, prin dosarul individual„Stela”, prin acþiunea informati-vã „Scorpia”, precum ºi prin ope-raþiunea „Meliþa” (din 1980, „Ete-rul”), consacratã postului Euro-pa Liberã. Dar cum a fãcut-o?

De-a lungul întregii perioade,a primit note informative de la di-verºi români care au cãlãtorit înFranþa ºi au intrat în contact cufamilia Lovinescu-Ierunca. Texte-le – groaznic de prost scrise, îngeneral – sunt variaþiuni pe câte-va teme permanente: biografiilecelor doi, munca lor la radio, ati-tudinile anticomuniste. Impreci-zia domneºte pretutindeni. IuliaVladimirov vorbeºte, pe bunãdreptate, de „marasmul din do-sarele oficiale ale Securitãþii sta-tului” (p. 95).

De-a dreptul tragicomicã esteîncercarea, din anii ’50, de a afla...adresa parizianã a cuplului. În aceiani, Securitatea credea cã MonicaLovinescu poate fi convinsã sãcolaboreze. Folosirea soarteimamei sale, Ecaterina Bãlãcioiu, cainstrument de ºantaj, s-a doveditcatastrofalã. Moartea acesteia, laVãcãreºti, a determinat-o pe fiicãsã se manifeste deschis, dupã cumavertizase, începând colaborareacu Europa Liberã (1962). Ridicolesunt, în continuare, tentativele dea o convinge, prin mesageri, cât

de bine ºi frumos au evoluat lu-crurile în România. Dovada supre-mã se voia chiar reabilitarea luiEugen Lovinescu: „I-am spus cãopera tatãlui ei, criticul EugenLovinescu, e preþuitã în Romînia,cã recent a apãrut o monografieLovinescu”, raporta agentul„Cristescu”, adãugând, cel maiprobabil mincinos: „I-am spus:«Iatã Eugen Lovinescu e cu noi,dar fica lui e în Franþa ºi ne esteostilã»”. Dupã cum era de aºtep-tat, „din discuþia cu LovinescuMonica n-a decurs nici o conclu-zie” (p. 99).

Dupã 1968, s-a renunþat la ide-ea racolãrii, Securitatea mulþu-mindu-se, de acum, cu menþine-rea situaþiei „sub control”, prinaceleaºi mijloace persuasive. N-a mers, cum nu avea sã meargãnici cu bãtaia cruntã din noiem-brie 1977. ªi de aceastã datã, efec-tul a fost invers celui scontat: înloc sã se „îmblânzeascã”, „Scor-pia” s-a înrãit ºi mai tare, pentrucã i s-a atenuat sentimentul devinã pentru pãrãsirea þãrii ºi aban-donarea mamei. În anii ’80, acþiu-nile nu vor mai viza nici racola-rea, nici controlarea, ci compro-miterea publicã.

Dacã doar atât ar fi putut Se-curitatea, cu siguranþã ºi-ar fi datduhul mult mai repede. Sunt lu-cruri care ne scapã încã. Cerceta-rea trebuie sã continue.

Mircea Liviu Goga, Hanul ca-târului zburãtor sau CânturileCatârului, Ed. Ramuri, Craiova,2010, coperta ºi ilustraþiile: Ga-briel Goga, 100 p.

În mod ciudat, cu toate cãvolumul de poeme HanulCatârului Zburãtor sau

Cânturile Catârului a prins lapublic – acel public care s-a ni-merit sã fie, cãci volumul n-aajuns niciodatã în librãrii mulþu-mitã bravilor noºtri difuzori decarte care vând ºi uitã mereu sãreturneze banii cãtre autori –pânã în prezent puþini s-au încu-metat sã discute despre el. Exis-tã câteva motive importantepentru aceastã atitudine. Maiîntâi cã, oarecum în rãspãrul vre-mii, volumul conþine balade cla-sic rimate, ºi nu poeme în versalb. Din acest punct de vedere,cartea poate fi apropiatã de unalt volum care a dorit, la vremeasa, sã tulbure liniºtea criticilor li-terari – ºi chiar a fãcut-o. Estevorba de Omul cu compasul, deAugustin Doinaº. Foarte adevã-rat cã din volumul lui Goga lip-sesc simbolurile masonice carestau ca fundament cãrþii lui Doi-naº, dar asta nu înseamnã cã sim-boluri de tot felul ar fi absenteaici. E lucrul care se constituieîntr-un al doilea motiv pentru carecritica ezitã sã se facã auzitã încazul nostru: Hanul CatâruluiZburãtor… apare ca o uimitoare

un Pegas întors –„Cânturile catârului”

panoramã de simboluri, unelesuficient ocultate pentru a tulbu-ra, inexplicabil, sufletul cititoru-lui. Altele sunt clare, evidente.Însuºi Catârul este un simbolcare, pe sine însuºi, se prezintãastfel: „Mã trag din stirpe vechede armãsari cereºti/ Din pulberealor astãzi îºi cearcã forme norii”.Altfel spus, Catârul Zburãtor e ocorciturã dintre un mãgar ºi unPegas. Se naºte cu aripi, dar pãs-treazã în fiinþã natura imperfectãa muritorului. Un rai cu iad ames-tecat, un simbol care vrea, înfond, sã exprime însãºi condiþiapoetului.

Întregul volum e, de fapt, unsingur poem, în care fiecare poe-zie reprezintã un fel de capitol,iar povestea este urmatã pas cupas: Catârul, stãpânul unui hande la marginea drumului, îºi în-deamnã musafirii poposiþi aici(cititorii, desigur) sã guste dinbucatele ºi vinul aºezate pe meseºi împachetate în poveºti. Este unhan „care cântã-n strunã tutu-ror”, dar nu în sensul cã voinþamesenilor ar conta, ci în sensulcã va exista, în mod sigur, o po-veste pentru fiecare ºi nimeni nuva fi uitat. Catârul a pregãtit aici„vorbe purecate” ºi a turnat otra-vã pentru somn. El a umblat ovreme prin lume ºi acum poves-teºte, cu o cuceritoare dãruire,ce-a vãzut. Ultimul poem explicãºi modul în care catârul ºi-a cu-cerit aripile interioare, cele pe care

zboarã sufletele marilor cãlãtoriîntru imaginaþie.

Autorul nu se fereºte de cu-vinte tari acolo unde simte cã le elocul: „Iluziile, doar, se-nvârt de-a valma/ Cucernic falus ridicândspre cer” (Poema 41. Unde ca-târul ridicã paharul). Alteorioricreazã incitante reflecþii pe mar-ginea condiþiei ideilor: „Idei fã-când trotuarul de cuvinte/ Saumasturbând în ludicul decor...”(Poema 17. Unde catârul ºtergebalele minþii). Apar, apoi, am-prente sociale elocvente: „Mãdoare carnea de-ntrebãri strãpun-se./Cutia milei e-n pronaos goa-lã.../Cuvintele se duc din nou laºcoalã - / Au ochii goi ºi capeteletunse/.../ Sãrmane vorbe! Notemari, se ºtie, / Iau cele sterpe,sadice ºi slute,/ Iar la liceu vormerge nu prea multe/ ªi mai puþi-ne la Academie,//Vreun adevãrde-o fi sã ne îmbete, S-o facã întãceri analfabete!” (Poema 18. Încare catârul vorbeºte de timpultãcerii). În volum nu existã poemfãrã implicare într-o problemãanume, fie ea ºi doar filozoficã.De la inutilitatea rãzboiului expri-matã ca avertisment al sirenelorcãtre Ulise, sau reprezentatã decrabul viu ce se plimbã peste ca-davrul eroului mort, descoperindacolo chipul de vierme al Istoriei,la ideea necesitãþii podului din-tre lumi (extraordinarã povesteaunui grup de comando desantatsã distrugã nu podul – care, de

de spaþii mereu noi în subterane-le acestor poezii.

Volumul obligã la meditaþii pro-funde, la coborâri în fântâna sub-conºtientului colectiv ºi laescalade în arborele cunoaºterii.ªi, în acelaºi timp, poemele rãmânfrumoase ºi, cum spuneam, uimi-tor de orale. Sunt sigur cã despreacest volum se vor mai spunemulte. Dar închei deocamdatã aici,invitându-vã la lecturã aproapecu aceleaºi cuvinte ca ale auto-rului: „Veniþi de-acum la cina ceade tainã!/ Un secol beat va zicedin vioarã,/ Vã vor aduce grefie-rii vieþii/ Sentinþe din muzeele decearã.//...// E prea târziu sã faceþijurãminte/ ªi drumurile nu maisunt cuminþi.../Când ospãtarul vãva cere plata,/ Sã daþi, prieteni,treizeci de arginþi...” (Poema 44.Unde catârul afirmã cã plãce-rea se plãteºte).

nnnnn CONSTANTIN OPRICÃ


Ne cunoaºtem suficient debine ca sã lãsãm politeþea

deoparte.O-Haru, Viaþa lui O-Haru

Un întreg segment dinproza japonezã estededicat ideii de „lume

plutitoare” (ukyio-zoshi), con-form cãreia universul terestru areconsistenþa iluzorie a unui vis,asemenea unei punþi imaterialeîntinse deasupra unei prãpãstii asuferinþei ºi a emoþiilor. Acest ra-finat concept care traduce eva-nescenþa ºi care se hrãneºte dinpopularizarea unor intuiþii con-templative budiste impregneazãatât de puternic artele nipone,încât s-ar putea vorbi, în cazul defaþã, despre o genuinã formamentis, care nu întârzie sã-ºi punãamprenta asupra proiecþiilor es-tetice ale japonezilor cultivaþi dintoate timpurile. Maestrul incon-testabil al acestui model narativîn istoria literaturii nipone esteIhara Saikaku (1642-1693), în ega-lã mãsurã poet ºi prozator.

În 1686, Saikaku publicã roma-nul Viaþa unei femei senzuale(Koshoku Ichidai Onna), o cap-tivantã biografie, sudatã de pre-textul rememorãrii. Cãlãtorii carestrãbat un drum de la Kyoto în

nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

viaþa irositã a unei femeiinsula Kyushu întâlnesc, într-ocolibã modestã, o femeie care-ºideapãnã povestea vieþii: nãscu-tã într-o familie de viþã nobilã ºi,prin urmare, având în faþã un vii-tor potenþial strãlucit, ea decade,treptat, pânã la condiþia unei sim-ple cerºetoare. În pofida faptuluicã femeia nu abandoneazã nicio-datã lupta, un element indicibildin propria psihologie o împiedi-cã sã reuºeascã.

Intriga acestui roman, atât desimplã ºi totuºi atât de ofertantãla nivelul tensiunii intrigii ºi alcomplexitãþii afective, era menitãsã trezeascã interesul unui regi-zor japonez devenit legendar,Kenji Mizoguchi. Filmul careconstituie ecranizarea naraþiuniilui Saikaku, Viaþa lui O-Haru(Saikaku Ichidai Onna, cumsunã, mult mai aproape de hipo-textul din secolul al XVII-lea, ti-tlul sãu japonez) este scos pe pia-þã în 1952, câºtigând, în acelaºian, Leul de Argint la Festivalulde Film de la Veneþia ºi transfor-mându-l pe Mizoguchi într-o ce-lebritate internaþionalã, cu un anînainte ca regizorul sã-ºi scoatãpe piaþã strania capodoperã cufantome, Povestiri despre lunãºi ploaie (Ugetsu Monogatari),adaptare dupã cartea erudituluiUeda Akinari.

Viaþa lui O-Haru (peliculã se-ver subfinanþatã, aspect caretranspare inclusiv din organiza-rea ºi calitatea decorurilor) sebazeazã tot pe o modalitate deflashback narativ (coresponden-tul cinematografic al analepsei

din naratologia clasicã): O-Haru(interpretatã cu foarte mare talentde Kinuyo Tanaka) îºi rememo-reazã viaþa, oprindu-se la momen-tele cheie care au sudat-o sau,mai frecvent, dezintegrat-o. Fiicaunui personaj distins ºi bogat,tânãra are o legãturã cu un sim-plu servitor. Descoperiþi, cei doise acoperã de ruºine: bãrbatuleste pur ºi simplu executat pen-tru ofensã, iar O-Haru – alungatãde acasã. Dupã o tentativã desuicid (ideea de onoare este pre-valentã în societatea niponã), fataeste cumpãratã de un daimyo,Matsudaira, care, dupã ce obþi-ne de la ea un fiu, o trimite înapoifamiliei. În urma acestui eºec deo-potrivã financiar ºi emoþional, O-Haru este vândutã drept curte-zanã de lux, dar nici în aceastãipostazã nu se descurcã mai bine.Ajunsã umilã servitoare, ea intrã

într-un conflict cu stãpâna casei,astfel cã femeia se vede nevoitãsã se cãlugãreascã. Exclusã însãdin cin ca urmare a unui incidentconsiderat scandalos (este sur-prinsã goalã în compania unuibãrbat), ea devine prostituatã;totuºi, nu reuºeºte sã-ºi vândãconvingãtor trupul. Dupã ce în-cearcã sã-ºi revadã fiul pe care i-l nãscuse lui Matsudaira, se îm-pacã, în final, cu soarta ºi alegesã rãmânã o simplã cerºetoare.

Involuþia deopotrivã socialã ºiafectivã a acestui personaj nueste doar rezultatul unor alegeripersonale nefericite ºi nici mãcara circumstanþelor defavorabile. Înacest subtil rechizitoriu al socie-tãþii falocratice din perioada Edo(sau Tokugawa, cum mai estecunoscutã, în istorie, epoca deizolare niponã dintre 1603 ºi1868), Mizoguchi sugereazã cã

bãrbaþii sunt cei care trebuie sãrãspundã pentru eºecul vieþii luiO-Haru, de vreme ce aceasta esteperceputã constant drept o mar-fã ce-ºi schimbã posesorul darniciodatã statutul propriu-zis,dictat de un mercurial obscen.Fiecare bãrbat vrea ca O-Haru sãfie ceea ce-ºi doreºte el sã fie,proiectând, pervers, propriile as-piraþii pe pânza dorinþelor uneifemei lipsite de apãrare. Tatãl ei îicere sobrietate ºi o cãsãtorie aran-jatã, primul ei iubit îi cere credin-þã, Matsudaira îi cere un prunc,cei care-i cumpãrã trupul o vorca femeie-obiect etc. Nimeni însãnu se întreabã un singur momentce anume îºi doreºte O-Haru dela viaþã, nimeni nu este curios s-odescopere în fragilitatea ºi forþaipostazei ei de femeie bogatãemoþional ºi ingenioasã intelec-tual. Miºcarea feministã, chiar ºiîn ipostaza sa moderatã, deci maipuþin militantistã, este perfectîndreptãþitã sã recupereze acestfilm ca pe unul dintre cele maiconvingãtoare manifeste esteti-ce ale sale.

Compus din cadre lungi ºitransformând deficienþele econo-miei de mijloace într-un net avan-taj estetic, filmul rãmâne, la peste60 de ani de la lansare, un docu-ment artistic de primã mãrime, aptde a-l propulsa pe regizorul sãu(graþie ºi lobby-ului unui critic detalia lui Jacques Rivette) într-o tria-dã magnificã de realizatori niponi,alãturi de Yasujiro Ozu ºi de AkiraKurosawa. Multe dintre proble-mele prezente pe ecran, precumsuspiciunea faþã de o femeie cutendinþe independente sau inega-litatea socialã dintre sexe, suntîncã de o dureroasã actualitate,atât în Japonia, cât ºi în Europa.

nnnnn GABRIEL NEDELEA

litere

Ion Buzera, Carmen Popescu,Sorina Sorescu (coord.), Studiide literaturã ºi lingvisticã, Edi-tura Aius, Colecþia „Grammato-phoros”, Craiova, 2011, 342 p.

În ciuda constrângerilorideologice din perioadacomunistã, filologia româ-

neascã are o tradiþie neîntrerup-tã atât din punct de vedere edi-torial, cât ºi publicistic, construi-tã pe douã nivele. Pe de o parteexistã studiile universitare, carac-terizate de rigoarea ºtiinþificã, darºi de un limbaj specializat, greuaccesibil, iar pe de altã parte existãcãrþile, studiile ºi articolele carese adreseazã unui public mai larg,sunt mai uºor accesibile, apar laediturile importante ºi se bucurãde o distribuþie mare. În criticaliterarã, spre exemplu, existã cri-tica universitarã sau ºtiinþificã, i-am mai putea spune, ºi critica deîntâmpinare sau eseisticã. Primaeste orientatã, inevitabil, spre oabordare hermeneuticã care pre-supune intrinsec o canonizare, în

timp ce a doua îºi propune ver-dicte axiologice în timp real. Di-socierile radicale sunt însã peri-culoase, motiv pentru care exis-tã un schimb permanent între celedouã nivele. Una dintre proble-me este slaba circulaþie a cãrþiloruniversitare din domeniul uma-nist ºi tot mai slaba influenþã pecare o exercitã în rândul consu-matorului de literaturã, dacã pãs-trãm exemplul ales.

Facultatea de Litere de la Uni-versitatea din Craiova a editat în2011 volumul „Studii de literatu-rã ºi lingvisticã”, volum caracte-rizat de complexitatea studiileprezente ºi, aºa cum o subliniazãcoordonatorii în „Cuvânt înain-te” criteriile care au stat la bazaselecþiei contribuþiilor au fost:„rigoarea ºtiinþificã, noutateacercetãrii ºi validitatea de ansam-blu a demersului”. Cu aceastãcarte debuteazã Colecþia „Gram-matophoros” despre care aflãmcã va pune volumele ce îi voraparþine „într-un raport nominalde descendenþã directã cu gra-matologia lui Derrida, în faptîntr-un raport doar de omonimie,colecþia îºi propune sã promove-ze multidisciplinaritatea – aceeaindusã de diverse accepþii ale li-terei: sens literar, pur ºi simplu;instanþã lacanian-psihanaliticã;prag depãºit spre alte sensuri:

simbolice/alegorice”.Cartea de faþã este formatã din

douãzeci ºi cinci de studii ce re-levã trei direcþii de cercetare: lin-gvistic, culturã clasicã (anterioa-rã romantismului) ºi literaturãmodernã. Studiile lingvistice suntsemnate de: Ilona Bãdescu, Par-ticularitãþi ale formelor impera-tive din textele secolului al XVI-lea, care se aflã la intersecþia cupreocupãrile pentru cultura noas-trã clasicã; Ovidiu Drãghici, Pre-liminarii la o semiografie româ-neascã. În direcþia studiilor deculturã clasicã sunt semnate stu-dii de: Marta Albu, Miron Cos-tin – moralistul; Corneliu Rizea,Itinerariu spiritual al SfântuluiAugustin ºi rezonanþele sale in-terioare; Mãdãlina Strechie, Is-toria filosofiei europene în une-le scrieri ale lui A. T. Lauriandin „Foaia pentru minte, inimãºi literaturã”, Ioana RucsandraDascãlu, Figures de styles de l’a-mour dans les comédies plauti-niennes; Alina Rece, Cãlãtorieîn miezul fiinþei. Conflictul inte-rior”.

Categoria studiilor de literatu-rã modernã presupune la rândulsãu douã filoane. Primul este fi-lonul teoretic, din care fac parte:Sanda Cordoº, Cîntarea Româ-niei; Christian Moraru, Mistifi-cation: mistranslation, mistifi-

cation and metafiction in theAge of Global Transaction; Flo-rentina Pascu, De la „Structuraabsentã” la Tratat…: un modelteoretic; Ion Pop, Între „neomo-dernism” ºi „postmodernism”.Cel de-al doilea filon este cel alstudiilor de hermeneuticã litera-rã. Un important corpus de texteeste dedicat operei lui Marin So-rescu: Cornel Bãlosu, CetateaBulzeºti. Geografie ºi câtevaelemente simbolice în „La li-lieci”; Cosmin Borza, „LA li-lieci” – firescul ca excepþie;Dana Dinu, Marin Sorescu ºiHoraþiu sau despre „Mãsura deaur”; Xenia Negrea, Reprezen-tare ºi imitare. Forme ale ludi-cului la Marin Sorescu; CarmenPopescu, Moartea unui modern(Experienþa duhovniceascã învolumul „Puntea”. „Ultimele”din Marin Sorescu; GabrielaRusu-Pãsãrin, Universul magical plantelor – univers magic încãrþile „La lilieci”.

În aceastã direcþie hermeneu-ticã se înscriu ºi urmãtoarele stu-dii: Ion Buzera, Receptarea in-terbelicã a poeziei lui TudorArghezi. Prolegomene; GeoConstantinescu, José Maria Hi-nojosa y el surrealismo español;Gabriel Coºoveanu, Configurãriale mesianismului lui Ion Helia-de Rãdulescu; Cãtãlin Ghiþã, Te-roarea naturalã ºi supranatura-lã în proza lui Gala Galaction;Petriºor Militaru, Gândirea teo-reticã a lui André Breton: oabordare transdisciplinarã;Luiza Mitu, Dinamismul interi-or al personajului dramatic io-nescian. „Lecþia” sau a învãþa

ce este realitatea; Gabriel Popes-cu, Don Juan dans la vision deThéophile Gautier. Pour un re-lation „á venir” entre la Littéra-ture et la psychanalyse; SorinaSorescu, Antitezã sau contra-punct? Încercãri de recuperareesteticã a caracterologiei eticedin romanele lui Augustin Bu-zura.

Dupã parcurgerea acestui vo-lum constatãm abordãrile speci-fice disciplinelor umaniste, dar ºiperspectivele interdisciplinare,pluridisciplinare ºi transdiscipli-nare, menite sã deschidã perspec-tive ºtiinþifice inovatoare în cer-cetarea filologicã. Diversitateastudiilor pe care le-am enumeratºi înscris în anumite direcþii decercetare relevã activitatea cate-drelor de la Facultatea de Literedin Craiova. Din perspectivaconsumatorului de culturã astfelde apariþii sunt importante ºi nune putem dori decât creºtereafrecvenþei lor.

ec

tu

ri


pãpuºile de lutîn serileiernilor târziimã joccu pãpuºiledin lutul copilãrieiuitate de vremiîn poduri ascunsele prind în cãuºulsufletuluiadorm trãindjoaca prelungãrotitã în cercuride luminãîn mâinile meletrupurilese risipescadun prin visebucãþile aruncatepe podeauaarsã de dorpãpuºi sfãrâmateprivesc din colþurileodãiispre zâmbetulisovit de tristeþiîn murmur de tainãaºez bucãþide lut uscatpe chipul cu caremerg prin viaþã

jocul pãpuºilorde lut

fãrâme de lutaruncateprin colþurile tristeale odãii…uneori mai refacdin glodul uscatchipurile aspreale vremelnicelorpãpuºirãmãºiþe uitate de timpîºi cautã obârºiale mai împrumut uneorisã-mi acopãrcrevasele sufletuluialinãrile vinmereu, mereu…din sãlaºurile albeale copilãriei

trãirimai ard în minetrãiri uitateîn veºnicii de întunericvãpãi albastrecoboarã din stihiiîn mãrginirea trupuluice-l portdin tulburarea apelorm-adun sã simtmocnind fiori de doro fâlfâire stinsãmi-atingezbuciumul pelagicridic în hãuri de luminidorinþe preumblateprin rãdãcinilefiinþeiîmi sting privireaîn adieri de valºi intru

nnnnn ADINASOROHAN

Maria Birtocean (Cluj-Napoca), Emilia Zainel (Bucureºti), Aida Hancer (Suceava), Oana Nedelcu (Bucureºti),Marius ªtefan Aldea (Motru), Christian Bistriceanu (Reºiþa), Costel Ionescu (Piteºti), Gabriel Nedelea (Craiova),

Aleksandar Stoicovici (Timiºoara) ºi Petriºor Militaru (Craiova)

Romanul primãvãraticprintre florile din luna mai capul meu seiþeºte ca un coif de soldat roman eramsingur în pãdure ºi foºneam bãrzãuniiaveau ghete de lac. Pielea era aidomaculorii crinilor eram pãmânt. Degetele:cu care scriamnãscoceaumiºcareaanimalelor. Dinþii beau (paloarea lor purtauluna în casa lui saturnîn calorifer. în al doilea rãzboi mondial)mã târam printre melci de iodocoleam rozãtoare cu ochi de opalalunecam precum cometele în somnul lor(visau central)iar þãrmurile gândirii mã refractau(mortuar).ce frumoasã e primãvara cã mã provoacãsã fiu mai verdece minunatã e femeia din paharcu buzele de arþarcu ochii de zarzãre tinerecu sânii ascuþiþi ca douã vipereiar eu ce destoinic soldat mai eram.

Degetelenu mai scriu sub dicteu automat deºidegetele se joacãde-a pixa de-a oarba stilo u aca atunci când ochii mi-i aruncam pestelanuri cu lucernãînsufleþitã zecidemii de ha de eldorade dinte pentru dinte îmi spun cu voce tareca rãgetulleului de peºterã reverbereazã princarapace de þestoasãpreistoricã pãr pentru pãr sfârcuri pentrusfârcurideºi degetele nu mã mai ascultã au aselenizat individuale ºi rãºkirate toatezeceacolo se ocupã cu pãscutul caprelornu au destulã iarbã pe lunã pentrupãscutul caprinelor mã joc de-a sânge ºi de-a roºu aîmi spun cã încã am rãmas pe pãmânt deºinu mai am cu mine nici mãcar un deget sã

nnnnn COSTEL IONESCUPremiul al II-lea la Festivalul Naþional dePoezie “Al. Macedonski”, Craiova 2012

ele

tris

tic

ă

mã scarpin la curascultã, fii bun, ciuleºte urechile bine ºitacitaie-mi limba ºi dã-o la vaci

Ora 20doamnã, hai sã vorbim despre corpuripe-al tãu îl þii ca pe-un pisoi de lut cugenunchiimirosind a mâlal meu e mai sfânt iar tu îi dai nume dealintnu ºtiu ce ne-a magnetizat precum iederacareurcã pe coºul pe unde crãciunul coboarãîn fiecare searã aducând vise freudienedar cert e cã la televizor ne uitãm din ce încemai puþin. doamnã, mai frumoasã ca lacul în bãtaiaglonteluimai frumoasã ca negrii din porturicãrând caturile uºii pe fruntehai sã ne speriem ºi sã scriem ortul popiiascunºi pe sub sicriele de pe amprenteretraºi în cavernacule în vagine miticeîn scorburile din broaºte hai împreunã în deltã ca doi fluturisau pe lunã ca doi licurici în insectarhai în pietrele geme sã facem copiiînrudiþi cu zgura ºi cu magma vulcanicã dar ce-þi spun eu acum, doamnã,amândoi ºtim cã e imposibil totulnu suntem decât douã cearºafuriextraterestrepurtând asupra noastrã pãcatul hibernãrii.

Visul lui Terenteªopteai în mrejele lui Solomoncu înþelepciune ºi mirîmi seduceai timpaneleîmi aduceai cuiºoaremie dulci cuiºoare sprelimbã grea îmi lãsaierai hulpavã ºi de aramãîmi cântai o melodie de gorgonzolaeu alergam iepureºte mai iepureºtetranspiram apã incolorã de Biborttu afiºeai o seninã morgã

o armatã de egumeni plângeaio armatã de egumeniþeo armã spre mine-ntindeaiun pumnal în mine-mplântaipumnal frumos arhitecturalavea ogive de Vulpãneºtiavea nurci de Samoatu apãreai dar dispãrând mã vânai cu harponul tãu cuel mã strãfulgerai harponultãu era templul tãueu în schimb te hrãneam cu unt ºimãslinedragostea mea eu te hrãneamcu sfinþitele mãslinesfinþitele mediteraneene mãslinesfinþitele mãsline ale moºilorstrãmoºilor sfinþitede sângele strãmoºilorai noºtri strãmoºi înecaþi apoiîn Mediterana te mai fãleai cu avuþii ºi mãtãsuriºi canibali de la Capul Verdete mândreai cu cel maiºic parfum de nardaveai cizmuliþe de Irlandasamare de El Makhtub dupã ce considerai isprãvitã joacate spãlai pe mâini la chiuveta din Flandrate spãlai de sânge ºi eraipreafrumoasã cum de fapt te ºtiam eu creºteam un tablagiu mai marepeste toþi tablagiii ce mai mici deveneau în falnice haine mã-nveºmântamaveam suliþa ºi coifulscutul lui Terentesfânt de sabie s-a sãvârºitjucam bãtuta preajucamîmi pusesem toltece inele de aurîn manele uzbece jucam preajucamprecum sfinþitul Terente ce desabie s-a sãvârºitsabia prin inimãºi marea prin sabieºi sufletul pârjolit sãvârºitsuflet de care s-ar putea ca aziîn anul lui Dumnezeusã nu se ºtie nimic.


Filiala Craiova a UniuniiArtiºtilor Plastici dinRomânia gãzduieºte în

spaþiul expoziþional al GalerieiArta lucrãrile pictorilor craioveni:Nicolae Predescu, Aurora Speran-þa Cernitu, Ovidiu Bãrbulescu,Pascu Gh. Alexandru, Ana Curcãºi invitatul lor, Gheorghe Vlaicu.

Artiºtii expun sub numele deAquarelle Groupe – definindu-ºipredilecþia pentru arta dificilã catehnicã, fluidã ºi vaporoasã caaparenþã, a acuarelei. De fapt„aquarella” este pretextul în jurulcãreia se asambleazã o expoziþieamplã, cu multe lucrãri în diversetehnici: ulei pe pânzã sau pe car-ton, culori acrilice, laviuri, guaºe,tempera, creion, tuº, linogravurãºi altele, artiºtii etalându-ºi largadisponibilitate de a aborda diferi-te tehnici plastice, rãmânând catematicã în sfera acuarelei: peisajºi naturã staticã. Expoziþia reuseº-te sã punã în evidenþã personali-tatea fiecãrui artist ºi domeniileartistice abordate prin tehniciplastice specifice.

Aºa cum ne-a obiºnuit, Nico-lae Predescu se dovedeºte unmaestru al acuarelei, metamorfo-zând formele în spaþii ireale, miri-fice, de vis ºi poezie, transparen-þa ºi fluiditatea suprafeþelor con-ferind prospeþime ºi savoare pei-sajelor de pe Valea Oltului sau dela Dunãre: „Portul Calafat”, „Vasepe Dunãre”, „Toamna la Olã-neºti”, „Toamna la Govora” etc.

nnnnn MAGDA BUCE-RÃDUÞ

Aquarelle Groupe pe simezele Galeriei ArtaAceeaºi spiritualizare a imagini-lor artistice o regãsim în matema-tica modulãrii cromatice a uleiu-lui sau a pastei acrilice: „Reflexela Cozia”, „Olãneºti toamna”,„Naturã staticã cu gladiole”, „Na-turã staticã cu trandafiri”, „Natu-rã staticã cu flori ºi mere” sau fan-tasticele compoziþii cu „Iarna cra-ioveanã”.

Aurora Speranþa Cernitu îºicreeazã mica ei lume turisticã, or-ganizând o „expoziþie în expozi-þie”, majoritatea lucrãrilor fiindinspirate de mirajul ºi pitoresculVeneþiei. Se detaºeazã peisajelepictate în ulei, cu clãdiri colora-te, ridicându-se din adâncul ca-nalelor sau ciclul de peisajemarine. Atmosfera, strãlucirea ºi

vibraþia apei ºi a luminii suntsurprinse cu multã sensibilitateîn acuarela „Peisaj la Veneþia”-. Compoziþiile de dimensiuni maimici, cu „Piaþa San Marco” suntgândite ca o simbiozã între„vedutele” italiene ale secoluluiXVIII ºi peisagistica impresionis-mului francez, personajele ºi vi-vacitatea tuºelor dinamizândspaþiile picturale.

Ovidiu Bãrbulescu a ales o temãoriginalã, de mare forþã ºi impactvizual ºi emoþional, a „SmalþurilorObogene”, realizând un ciclu delucrãri care pun în valoare unici-tatea, frumuseþea ºi strãlucireaceramicii de Oboga, eleganþa ºispecificul ornamentelor care par-ticularizeazã lucrãrile expuse: „Vas

cu flori”, „Naturã staticã” cu ul-cele ºi farfurii decorative, pictateprin vibrarea cromaticã ºi spaþialãa petelor de vopsea acrilicã saua uleiurilor. În aceeaºi tehnicã pic-turalã sunt realizate ºi peisajele „Lamarginea Craiovei”, „Peisaj la Bo-biceºti” sau „Peisaj la Dobreþu”.Acuarelele ne conduc într-o altãlume, la Avignon, Karlovy-Vary,Cracovia, Veneþia sau Praga, sur-prinzând frumuseþea în diversita-tea ei.

Pascu Gh. Alexandru expunepictura în ulei cu temele sale pre-ferate - peisaje ºi naturi statice:„Pe malul Olteþului”, „Autumna-lã”, „Naturã staticã cu ploscã”.Se detaºeazã prin lucrãrile degraficã, un gen care l-a consacratsi l-a împlinit ca artist. Adevãrate„bijuterii” în alb ºi negru, elegan-te, respirând prin dialogul liniilorsau trãind prin spaþiile albe în careformele explodeazã în ritmuri mu-zicale, compoziþiile sunt realizatefolosind creionul, pensula saupeniþa. Liniile contureazã saudecoreazã, nasc imagini peisage-re din Veneþia, dar ºi scoici baro-ce cu decorativismul lor agresiv:„Podul suspinelor”, „Scoicã ºipahar”, „Scoicã ºi mãr”, „Scoicãºi perle”.

Ana Curcã are cea mai unitarãexpunere a lucrãrilor, prin temati-ca ºi prin tehnica abordatã - acua-rela care a impus-o în þarã ºi înstrãinãtate. ªi-a creat un stil pro-priu, recognoscibil în orice expo-

ziþie la care participã, uneori acua-rela este combinatã cu temperasau guaºa, în alte lucrãri formelesunt susþinute de desen. În lu-crãri de mici dimensiuni aduceîntreaga lume, cu fantezie,sensibilitate ºi talent. De fiecaredatã cerul este altfel, copacii suntdiferiþi, apa este adânca sau li-niºtitã ºi transparentã, lumina în-vãluie sau disperseazã formele,rãmânând atmosfera, lirismul,visarea ºi minunea creaþiei:„Peisaje la Bozovici”, „Apus desoare”, „Toamna târzie”,„Cãpiþe”, „Pe malul apei”.

Gheorghe Vlaicu aduce în ex-poziþie lucrãri de picturã, acuare-le ºi linogravurã. Elementul co-mun este compoziþia clasicã ba-zatã pe formã, pe exactitatea de-senului. Picturile, în maniera ºcoliiolandeze, au o lume aparte: „Na-turã staticã cu flori”, „Crizante-me”, „Fructele toamnei”. Maimultã libertate a culorii gãsim înpeisaje: „Toamna” sau în celedouã acuarele cu imagini din parc.Grafica este descriptivã, ritmatã,cu clãdiri sau simboluri reprezen-tative pentru identitatea oraºu-lui: Muzeul de Artã, Universita-tea, Palatul Prefecturii, etc.

Poate prefigurând toamna cufrumuseþea ºi neliniºtea ei, actua-la expoziþie de pe simezele Gale-riei Arta este dominatã de peisa-je ca tematicã, de rafinament ºiacurateþe ca tehnica ºi de reverieºi nostalgie ca atmosferã.

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

În perioada 19-20 noiembrie2012, Muzeul Naþional alLiteraturii Române în par-

teneriat cu Consiliul Naþionalpentru Studierea Arhivelor Secu-ritãþii (CNSAS) ºi cu ªcoala doc-toralã a Facultãþii de Litere dinUniversitatea Bucureºti, a orga-nizat Colocviul ºi expoziþia Ak-tionsgruppe Banat / Grupul deacþiune Banat dupã 40 de ani.Dupã simpozionul organizat înaprilie la Timiºoara (locul unde aapãrut, în aprilie 1972, grupareatinerilor scriitori bãnãþeni), aceas-ta este a doua manifestare inter-naþionalã organizatã în Româniapentru a marca trecerea a aproa-pe jumãtate de secol de la înfiin-þarea Grupului de acþiune, careavea sã marcheze decisiv nu doarliteratura de expresie germanã dinRomânia, ci sã influenþeze ºi pescriitorii optzeciºti români. Intraþide timpuriu în vizorul Securitãþii,autorii din Aktionsgruppe Banatau reuºit sã inducã o schimbareparadigmaticã esenþialã în cadrulpropriei literaturi, racordând-o laspiritul cultural al vremii din þãri-le europene de limbã germanã. Înoctombrie 1975, Securitatea a in-tervenit brutal, operând arestãri

despre Aktionsgruppe Banat laMuzeul Naþional al Literaturii Române

în rândul incomozilor scriitori delimbã germanã din Banat. Intero-gatoriile, percheziþiile, detenþia aufost decisive pentru dizolvareaoficialã a grupãrii, a cãrei influ-enþã a continuat sã se exerciteindividual, sau prin regrupãri ul-terioare de forþe.

La eveniment au luat parteWilliam Totok (Berlin) ºi WernerKremm (Reºiþa), doi dintre mem-brii Aktionsgruppe, precum ºiGerhardt Csejka, important cri-tic literar ºi traducãtor, fost redac-tor la revista „Neue Literatur”, celcare a jucat un rol important încoagularea grupului. Ca de fie-care datã, mãrturiile celor legatede timpurile „de atunci” au pro-dus, pe lângã emoþia relatãrii, unimpact puternic atât asupra celorcare au trãit vremurile respecti-ve, cât ºi asupra celor care le cu-nosc din cãrþi sau poveºti. De unreal interes ºi de un comic invo-luntar la atâþia ani dupã produ-cerea evenimentelor au fost ºidocumentele prezentate de cãtreGeorg Herbstritt (Berlin), repu-tat cercetãtor la Oficiul Federalpentru Administrarea ArhivelorSTASI ºi un familiarizat al arhi-velor CNSAS. În stilu-i caracte-ristic, documentat, acribic, struc-turat, profesorul clujean Ion Popa vorbit despre literatura de ex-presie germanã din România în

paginile „Echinoxului”, dar a se-sizat doct ºi legãturile de recipro-cã influenþã dintre literatura ger-manã produsã în România în de-ceniile ºapte ºi opt ai secolului alXX-lea ºi cea românã din aceeaºiperioadã. Cu mult farmec, Simo-na Popescu a prezentat, în para-lel, aspecte ale acþiunii poetice,într-un limbaj propriu care, fãrã arenunþa la esenþa criticã, a depla-sat centrul de greutate pe o em-patie profundã cu textul. CosminDragoste, Elena Mateiu ºi PaulBuga au analizat din perspective

diferite literatura ºi biografia luiRolf Bossert.

Expoziþia organizatã de cãtreCristina Anisescu (CNSAS) ºiWilliam Totok a cuprins, pe lân-gã fotografii document de epo-cã, file din dosarele de urmãrireinformativã ale membrilor Ak-tionsgruppe Banat. Serile au fostdedicat discuþiilor libere, precumºi unei ediþii a „Cafenelei critice”organizate în mod excepþionalmarþea ºi în alt ambient (MuzeulLiteraturii) decât cel obiºnuit(Club A). Amfitrionul serilor, Ion

Gerhardt Csejka, Ioan Cristescu, Georg Herbstritt,Werner Kremm, William Totok

Bogdan Lefter, a dirijat cu multãdibãcie discuþiile, la care, pe lân-gã cei menþionaþi anterior, au mailuat parte Magda Cârneci, Ga-briel Andreescu Virgil Mihaiu,Ioan Cristescu etc. În cadrul ace-leaºi Cafenele critice, a fost(re)lansat Vînt potrivit pînã latare. Tineri poeþi germani dinRomânia, antologie apãrutã inþi-al în 1982, sub coordonarea luiPeter Motzan ºi în traducerea luiIoan Muºlea, reeditatã ºi adãu-gitã necesar ºi fericit în 2012 decãtre Ion Bogdan Lefter.

Nicolae Predescu


nnnnn ADRIAN MICHIDUÞÃ

filosofia româneascãsub comuniºti (III)

Din iarna anului 1948, în-cep epurãrile în învã-þãmântul românesc.

Monitorul Oficial publicã cate-drele rãmase vacante.

1. Catedra de Filosofie, treiposturi de profesori vacante:Aram Frenkian, conferenþiar;

Catedra de Marxism-leninism:L. Rãutu; Gh. C. Stere; SorinToma; Constanþa Crãciun ºi Con-stantin Nicuþã – profesori; EugenRodan, P. Niculescu-Mizil; DinuVasile; P. Luchian ºi P.L. Penciu– conferenþiari;

3. Catedra de Materialism dia-lectic ºi Materialism istoric:Miron Constantinescu; NestorIgnat; Athanasie Joja ºi C. Iones-cu-Gulian – profesori; MihailAronovici; Ion Banu ºi Constan-tin Dumitriu – conferenþiari.

„La fosta Facultate de Filoso-fie ºi Litere – consemna C. Rãdu-lescu-Motru – au rãmas, deo-camdatã, neîncadraþi: Papahagi,Florian Ion Zamfirescu ºi I.M.Nestor. Despre noi, nu se ºtie ni-mic, încã. Se vorbeºte cã vom fiîncadraþi în alte pãrþi, sau la unINSTITUT DE PSIHOLOGIE, acãrui înfiinþare este plãnuitã”1 .

Reforma învãþãmântului din1948 a avut loc în timpul în carela conducerea Ministerului Învã-þãmântului se afla Miron Nicoles-cu. Rector al Universitãþii dinBucureºti era G. Ianul. Care eraobiectivul reformei învãþãmântu-lui fãcutã de regimul comunist?Într-un articol intitulat Catedrede marxism-leninism în învãþã-mântul superior, apãrut în Con-temporanul din 13 august 1948,Ion N. Bãlãnescu aprecia: „Refor-ma învãþãmântului, iniþiatã dePartidul Muncitoresc Român,vine sã înlãture contradicþia din-tre ºcoala de tip burghezo-moºie-resc ºi regimul nostru de demo-craþie popularã, în drum spre so-cialism. Schimbãrile adânci înfãp-tuite în þara noastrã pe tãrâmulpolitic ºi economic impuneau caºi în domeniul învãþãmântului sãse realizeze o schimbare structu-ralã, schimbare care poate fi în-fãptuitã astãzi tocmai pentru cãtransformãrile sociale au creatcondiþiile materiale necesare. [...]ªtiinþa burghezã, manifestând unfals «obiectivism», se pretindeindependentã de orice filosofie.Dar concepþiile asupra lumii dela care pornesc cercetãtorii bur-ghezi, metoda lor de gândire ºide investigaþie, interpretãrile pecare le dau faptelor ºi experienþe-lor, aratã cu prisosinþã cã ºtiinþaburghezã este tributarã curente-lor filosofice”2 .

Filosoful Rãdulescu-Motruobserva dezamãgit cã „filosofiaºi în special psihologia au fostînlocuite cu naivitãþi ºi ºarlataniimoscovite”. Ocupaþia ruseascãnu s-a limitat a impune Românieinumai obligaþii politice ºi econo-mice, ci ea pretinde ºi o aserviredeplinã culturalã.

Perioada prolecultist-stalinistã (1948-1964)În plan politic,

României i s-a im-pus DirectiveleNKVD-ului. Ceprevedea acestedirective? Pentru omai bunã înþelege-re, le redãm inte-gral:

1) Este interzi-sã primirea pe te-ritoriul ambasa-delor a autohtoni-lor contactaþi denoi ca informa-tori. Întâlnirea cuaceºti oameni esteorganizatã de ser-viciul special de-semnat în acestscop, iar întâlniri-le pot avea locdoar în locuri pu-blice. Informaþiilesunt preluate decãtre ambasadã,prin organele ser-viciilor speciale.

2) Se va urmãrica între soldaþiinoºtri ºi populaþiacivilã sã nu seproducã legãturi de nici un fel.Este inadmisibil ca ofiþeriinoºtri sã viziteze autohtoni lalocuinþele lor; este, de asemenea,inadmisibil ca simpli soldaþi sãstabileascã relaþii cu femei dinrândul bãºtinaºelor. Nu se ad-mite stabilirea de relaþii întresoldaþii noºtri ºi populaþia civi-lã, respectiv soldaþii autohtoni.

3) Se va accelera lichidareacetãþenilor care întreþin legãturineiniþiat de cãtre noi cu Parti-dul Comunist Polonez, PartidulSocialist Polonez, cu interbriga-diºtii, cu Organizaþia Tineretu-lui Comunist Polonez, cu Arma-ta de Acasã ºi alte asociaþii. Înacest scop trebuie folosite ele-mentele opoziþiei militare.

4) La acþiunile militare vorlua parte acei soldaþi care austat pe teritoriul þãrii noastre (seare în vedere Uniunea Sovieti-cã) înainte de a intra în ArmataKosciuzsco (Armata polonezã celupta de partea Armatei Sovie-tice pe teritoriul U.R.S.S.) Se vaajunge la distrugerea ei totalã.

5) Trebuie realizatã în modaccelerat unificarea tuturorpartidelor într-un singur partid,având grijã ca toate rolurilecheie sã revinã acelor oamenicare aparþin serviciilor noastresecrete.

6) Unificarea tuturor organi-zaþiilor de tineret. De la condu-cãtori de plase în sus, în poziþiide conducere se vor

repartiza,

oameni cu care sunt de acordserviciile noastre speciale.

7) Se organizeazã ºi se urmã-reºte ca funcþionarii aleºi cadeputaþi la congrese sã nu-ºipoatã pãstra mandatul pe în-treaga perioadã ce le stã în faþã.Deputaþii nu pot convoca în niciun caz ºedinþe între întreprin-deri. Dacã nu existã altã soluþieºi o asemenea ºedinþã trebuieconvocatã, se vor îndepãrta acei

oameni care au activitate în le-gãturã cu proiectarea concep-þiilor ºi avansarea reven-dicãrilor. Pentru fiecare congresse vor pregãti oameni noi ºi doarcei vizaþi de serviciile noastresecrete.

8) Se va acorda o atenþie de-osebitã persoanelor cu ca-pacitãþi organizatorice ºi cuºanse sigure de popularitate.Aceºti oameni trebuie cooptaþi,iar, în cazul în care se opun, nuli se dau posturi ierarhic supe-rioare.

9) Se va urmãri ca funcþiona-rii de stat (exclusiv organele desecuritate ºi din industria mine-lor) sã aibã retribuþii mici.Aceasta se referã îndeosebi lasfera sãnãtãþii, justiþiei, culturii,respectiv la cei care deþin func-þii de conducere.

10) În toate organele de gu-vernãmânt, respectiv în ma-joritatea uzinelor trebuie sãavem oameni care conlucreazãcu serviciile noastre speciale(fãrã ºtirea organelor adminis-trative locale).

11) Se va urmãri cu stricteþeca presa autohtonã sã nu trans-mitã date privind calitatea ºisortimentul mãrfurilor ce ni setransportã. Nu este voie caaceastã activitate sã se numeas-cã comerþ. Trebuie neapãratmenþionat faptul cã e vorba deschimburi de mãrfuri.

12) Se vor exercita presiuniasupra serviciilor în sensul nea-cordãrii de acte doveditoare aproprietãþii asupra pãmântului;actele vor arãta calitatea de lotdat în folosinþã, dar nu de pro-prietate a deþinãtorului.

13) Politica faþã de mica gos-podãrie þãrãneascã urmeazãacest curs pentru a face gospo-dãria particularã nerentabilã.Dupã aceea trebuie începutãcolectivizarea. În cazul în care

ar interveni o rezistenþã maimare, trebuie redusã împãrþireamijloacelor de producþie, con-comitent cu creºterea obligaþii-lor de predare a cotelor. Dacãnu se ajunge la rezultatul scon-tat, trebuie organizat ca agri-cultura sã nu poatã asiguraaprovizionarea cu alimente aþãrii, astfel ca necesarul sã tre-buiascã acoperit prin import.

14) Trebuie fãcut totul ca ho-tãrârile ºi ordinele - fie acesteacu caracter juridic, economicsau organizatoric - sã fie ne-punctuale.

15) Trebuie fãcut totul caanumite cazuri sã fie discutateconcomitent de mai multe comi-sii, oficii ºi instituþii, însã niciuna dintre ele sã nu aibã dreptde decizie înainte de a se con-sulta cu celelalte (fac excepþiecazurile ce vizeazã industriaminelor).

16) Autoconducerea din uzi-nã nu poate exercita nici o in-fluenþã asupra activitãþii dinuzinã. Poate lucra doar la pu-nerea în practicã a hotãrârilor.

17) Sindicatele nu au dreptulde a se împotrivi conducerii. Sin-dicatele trebuie sã fie ocupate cualte probleme, ca de exemplu:organizarea odihnei în concedii,discutarea cererilor de pensii ºiîmprumuturi, programe cultura-le ºi distractive, organizarea deexcursii, repartizarea mãrfurilordificitare, justificarea unor punc-te de vedere ºi decizii ale condu-cerii politice.

18) Trebuie organizat ca nu-mai acei conducãtori sã fieavansaþi care executã impeca-bil problemele cu care au fostînsãrcinaþi ºi care nu le anali-zeazã depãºind cadrul activitã-þii lor.

19) În legãturã cu activitateabãºtinaºilor care sunt purtãtoriai unor funcþii de partid, de stat

sau administrative, trebuie cre-ate asemenea condiþii ca aceº-tia sã fie compromiºi în faþa an-gajaþilor, astfel încât sã devinãimposibilã întoarcerea lor înanturajul iniþial.

20) Cadrelor militare auto-htone li se pot încredinþa poziþiide rãspundere în locuri undedeja sunt plasaþi oamenii servi-ciului special.

21) În cazul fiecãrei acþiuniarmate ºi cu ocazia tragerilorcantitatea muniþiei va fi contro-latã permanent ºi cu seriozita-te, indiferent de tipul de armã.

22) Trebuie þinut sub obser-vaþie fiecare Institut de cerceta-re ºi Laborator.

23) Trebuie acordatã o mareatenþie inventatorilor, inovato-rilor, respectiv dezvoltatã ºi spri-jinitã activitatea lor, dar fieca-re invenþie trebuie înregistratãcu consecvenþã în centru. Estepermisã doar realizarea acelorinvestiþii care au aplicabilitateîn industria minelor sau celecare au indicaþiile noastre spe-ciale. Nu se pot realiza aceleinvenþii care ar asigura creºte-rea producþiei de produse finiteºi, paralel cu aceasta, scãdereaproducþiei ºi a extragerii dematerii prime sau ar împiedecaîndeplinirea deciziilor. Dacã oinvenþie a devenit cunoscutã,trebuie organizatã vânzareaacesteia în strãinãtate. Docu-mentele cuprinzând datele cuprivire la valoarea ºi descriereainvenþiei nu se publicã.

24) Punctualitatea transpor-turilor trebuie perturbatã (maipuþin cele cuprinse în îndrumã-rile din NK 552-546).

25) În uzine trebuie iniþiatediferite ºedinþe ºi conferinþe pro-fesionale, trebuie notate propu-nerile, observaþiile ce au fostexpuse, respectiv autorii aces-tora.

26) Trebuie popularizate dis-cuþiile cu muncitorii care se ocu-pã de probleme actuale legatede producþie, respectiv cele carecriticã trecutul ºi problemelelocale. Nu se vor înlãtura cau-zele fenomenelor în discuþie.

27) Luãrile de poziþie ale con-ducerilor bãºtinaºe pot aveacoloratura naþionalã sau isto-ricã, dar acestea nu pot duce launitate naþionalã,

28) Trebuie acordatã o mareatenþie ca nu cumva sã existereþele de apã nelegate la reþea-ua principalã în cartierele încurs de reconstrucþie sau nouconstruite. Canalizãrile vechineracordate ºi fântânile trebu-ie lichidate sistematic pe par-curs.

29) Reconstrucþia obiective-lor industriale ºi construcþiacelor noi se va face având învedere ca materialele rezidualesã fie dirijate în depozitele deapã ce ar putea folosi drept re-zerve de apã potabilã.

30) În oraºele reconstruitesau noi construite nu se admitîn locuinþe spaþii excedentare,care ar putea folosi la adãpos-tirea pe o perioadã mai lungã aanimalelor sau depozitarea re-zervelor de alimente.

31) Întreprinderile proprieta-te personalã ºi industriaºii sãprimeascã doar astfel de materiiprime ºi utilaje care sã împiedi-ce producþia de calitate. Preþulacestor mãrfuri sã fie mai maredecât preþul produselor similareale întreprinderilor de stat.

32) Trebuie facilitatã extinde-rea de stat la cel mai înalt grad


O fotografie din albumulunei familii celebre,Caragiale. Ion Luca

Caragiale, aºezat pe un fotoliuîmpletit din rãchitã, se uitã plinde admiraþie la feciorul sãu LucaIon care stând spre speteaza res-pectivului fotoliu îºi priveºte desus tatãl, într-o atitudine trium-falistã, a unui personaj dominant.Decorul îl reprezintã un paravanmodest, aºa cum se obiºnuia înbudoarele de la începutul seco-lului XX cu pereþii dintr-un mate-rial ieftin, înflorat. În spatele pa-ravanului, se disting pe peretedouã tablouri, fiecare într-unpassepartout.

Localizarea? Berlin, Schönbergbei Berlin, Innsbruckstrasse nr.1, camera fetei, Ecaterina Cara-giale sau aºa cum era alintatã înfamilie ºi de cãtre prieteni, Þus-chi. Tânãrul pare a fi mai înaltdecât pãrintele sãu. Pieptãnat cuo cãrare pe dreapta ºi ochelaripince-nez, ca ºi seniorul, esteîmbrãcat cu costum la trei nas-turi ºi vestã, cãmaºã albã ºi cra-vatã, cu un nod corect ºi foartemodern pentru acel timp. Þinândo mânã sprijinitã pe paravan ºi oalta pe genunchi lasã sã se dis-tingã foarte bine degetele fine,alungite. Pare sã fie un tânãr pre-ocupat de modã dacã observãmºi încãlþãrile cu douã catarame.Aºa cã, personajul pare a fi chiarun dandy.

Ce deosebire între aceastã fo-tografie ºi cea în care marele dra-maturg, stând pe un scaun sculp-tat, îmbrãcat în catifea cu fireturi,þine cu grijã pãrinteascã pe ge-nunchi pe Mateiu, fiul cel marerezultat din relaþia sa cu amploa-iata Maria Constantinescu, de laRegia Monopolurilor Statului, petimpul când ambii funcþionau larespectiva „Instituþiune”. Mate-iu, având vreo trei ani, deciaceasta se întâmpla prin 1888,îmbrãcat ca o fetiþã, ba chiar cufustiþã plisatã, stã surâzând, mân-dru, protejat fiind de tatãl sãu.Chiar dacã nu a locuit cu familiaCaragiale, scriitorul va fi preocu-pat sã îi asigure fiului sãu un vii-tor sigur în viaþa cotidianã, dar ºiîn plan literar. Mateiu, o fire com-plicatã, o personalitate distinctã,preocupat de genealogie ºi he-raldicã, suficient de enigmatic, cusentimente criptice, era un inte-lectual rasat ºi a devenit un scri-itor care printr-o operã nu preaîntinsã a rãmas un reper în istorianoastrã literarã.

Diferenþa temporalã dintre celedouã fotografii este de peste douãdecenii, fotografia cu adoles-centul Luca Ion fiind din interva-

Ion Luca ºi Luca Ion

lul 1911-1912. Luca, alintat Luki,s-a nãscut în 1983, dupã cãsãto-ria dramaturgului cu Alexandrina(Didi) Burelly, fiica unui cunoscutarhitect bucureºtean, se va bucu-ra de o atentã supraveghere dinpartea familiei, de altfel ca ºi sorasa Ecaterina, care dupã moarteatatãlui sãu se va cãsãtori, deve-nind doamna Logadi. Tatãl visasã facã din Luca Ion un scriitor demarcã. Se va ocupa atent de edu-caþia sa, aºa cã din 1905, anul au-toexilului berlinez, îl va contactaºi ruga pe scriitorul Panait Cerna(care studiase filosofia, mai întâila Leipzig, apoi la München, Hei-delberg ºi Berlin, ºi obþinuse laLeipzig doctoratul în filosofie cu„magna cum laude”) sã se ocupede educaþia lui Luca. Se pare cãLuca, suficient de rãsfãþat de pã-rinþi, avea o mare disponibilitatede a „trage la fit” la orele cu das-cãlul sãu, care îºi dãdea mult silin-þa de a îi insufla cât mai multe cu-noºtinþe. Nu avea aceeaºi ardoa-re ºi învãþãcelul sãu…

Caragiale, ca mulþi oameni delitere, nu a fost un elev eminent,dar talentul sãu scriitoricesc acompensat ºi a estompat cu tim-pul faptul cã nu avea la bazã stu-dii superioare sau doctorale, cutoate cã dacã stãm „strâmb ºi ju-decãm drept”, Caragiale e maiprofesor ºi mai doct decât mulþi

în toate domeniile. Este admisãcritica activitãþii organelor ad-ministrative, însã nu se admitenicidecum scãderea numericã apersonalului ºi nici funcþiona-rea lor normalã.

33) Trebuie avut o mare grijãde toate proiectele de fabrica-þie în industria minierã, respec-tiv în întreprinderile indicate înmod special. A se împiedicaaprovizionarea bunã a pieþiiinterne.

34) Trebuie acordatã o aten-þie deosebitã bisericilor. Ac-tivitatea cultural-educativã tre-buie astfel dirijatã ca sã rezulteo antipatie generalã împotrivaacestora. E necesar sã fie pusesub observaþie tipografiile bise-riceºti, arhivele, conþinutul pre-dicilor, cântecelor, al educaþieireligioase, dar ºi cel al ceremo-niilor de înmormântare.

35) Din ºcolile elementare, despecialitate, dar mai ales din li-cee ºi facultãþi trebuie sã fie în-lãturaþi profesorii care se bucu-rã de popularitate. Locurile lortrebuie sã fie ocupate de oameninumiþi. Sã se analizeze diferen-þele dintre materii, sã fie redusãcantitatea de material documen-tar, iar la licee sã se opreascãpredarea limbilor Latinã ºiGreacã veche a Filosofiei gene-rale, a Logicii ºi Geneticii. Cuocazia predãrii istoriei nu tre-buie amintit care dintre domni-tori a servit sau a vrut sã ser-veascã binele þãrii, ci trebuiearãtatã miºelia regilor ºi luptapoporului asuprit. În ºcolile despecialitate trebuie introdusãspecialitatea îngustã.

36) Trebuie sã fie iniþiatã or-ganizarea unor acþiuni cu ca-racter artistic sau sportiv caresã sãrbãtoreascã lupta bãºtina-ºilor împotriva cotropitorilorexclusiv ruºii, îndeosebi nemþii)ºi care sã popularizeze luptapentru socialism.

37) Pe plan local este interzi-sã apariþia unor opere despreacei bãºtinaºi care înainte derevoluþie ºi în perioada celui deal doilea rãzboi mondial autrãit la noi.

38) Dacã se constituie o or-ganizaþie care ar sprijini alian-þã cu noi, dar totodatã ar stãruiasupra controlului activitãþiieconomice a conducerii oficia-le, imediat trebuie pornitã îm-potriva ei o campanie de acuza-þie a naþionalismului ºi ºovinis-mului. Aceasta trebuie fãcut înfelul urmãtor: profanarea monu-mentelor ce ne aparþin, distru-gerea cimitirelor, difuzarea unormanifeste din care sã rezulteponegrirea naþiunii ºi culturiinoastre ºi îndoiala faþã de înþe-lesul contractelor încheiate cunoi. În munca de propagandãtrebuie implicaþi ºi bãºtinaºii,folosindu-ne de ura care existãîmpotriva acelor organizaþii.

39) Se va avea grijã de con-strucþia ºi reconstrucþia drumu-rilor, podurilor, a drumurilor ºireþelelor de legãturã, ca în ca-zul în care este nevoie de o in-tervenþie armatã locul rezisten-þei sau al concentrãrii forþelorreacþionare sã fie accesibil dintoate pãrþile.

40) Atenþie ca reprezentanþiiopoziþiei politice sã fie închiºi.Sã se prelucreze acei opozanþicare se bucurã de stima popula-þiei bãºtinaºe, înainte ca ei sãse întipãreascã în conºtiinþamaselor, trebuie lichidaþi prinaºa-numite „întâmplãri nepre-

vãzute” sau închiºi sub acuza-þie de crimã de drept comun.

41) Trebuie împiedicatã rea-bilitarea celor condamnaþi înprocese politice. Dacã aceastãreabilitare devine inevitabilã,se admite doar cu condiþia caacel caz sã fie considerat o gre-ºealã judecãtoreascã; nu vaavea loc reluarea procesului,respectiv pricinuitorii judecãþiigreºite nu vor fi convocaþi.

42) Acei conducãtori numiþide cãtre partid, care prin acti-vitatea lor au produs pierderisau au trezit nemulþumirea an-gajaþilor sã nu fie chemaþi în ju-decatã. În cazuri drastice se re-cheamã din funcþie, fiind numiþiîn poziþii similare sau superioa-re. La sfârºit trebuie puºi în func-þii de conducere ºi þinuþi în evi-denþã ca ºi cadre de rezervã pen-tru perioada schimbãrilor ulte-rioare.

43) Se aduc la cunoºtinþã pu-blicului procesele acelor per-soane cu poziþie de conducere(în primul rând din cadrul ar-matei, ministerelor, serviciilorimportante, cadrelor didactice)care sunt învinuite de atitudineîmpotriva poporului, socialis-mului, industrializãrii. E o acþi-une ce atrage atenþia maselorpopulare.

44) Cei care lucreazã în dife-rite funcþii trebuie sã fie schim-baþi ºi înlocuiþi cu muncitori cucea mai micã pregãtire profesi-onalã, necalificaþi.

45) Trebuie ca la facultãþi sãajungã cu prioritate cei ce pro-vin din cele mai joase categoriisociale, cei care nu sunt intere-saþi sã se perfecþioneze la nivelînalt, ci doar sã obþinã o diplo-mã.3

De acum înainte în România,întreaga viaþã economicã, politi-cã ºi culturalã va fi îndrumatã înconformitate cu ideologia mar-xist-leninistã formulatã de Marx,Engels, Lenin ºi Stalin; cu „înlã-turarea, aºadar, a tuturor creaþii-lor filosofice, stiinþifice, ºtiinþifi-ce, artistice ºi morale, izvorâte dinoriginalitatea personalitãþiilor cuvocaþie din mijlocul poporuluiromân. Sub pretextul cã se urmã-reºte o adevãratã democraþie po-pularã, ocupaþia ruseascã tindede fapt la înlãturarea tuturor cre-aþiilor individuale dãruite de na-tura geniului românesc, creaþiicare nu se potrivesc pe tiparulideologiei comuniste, constrân-gând prin aceasta pe intelectua-lii români la o veºnicã sterilitate,sau la o simplã imitare a modele-lor culturale ruseºti, aceea ce re-vine de fapt tot la o veþnicã steri-litate, adicã la moarte.”4

În învãþãmântul românesc, re-forma fãcutã de regimul comunist,dupã 1948, a impus ca filosofieoficialã – marxism-leninismul.

1 C. Rãdulescu-Motru, Revizuiriºi adãugiri, 1948, vol. VI. EdituraFloarea darurilor, Bucureºti, 2000,p. 204.

2 Ion N. Bãlãnescu, Catedre demarxism-leninism în învãþãmântulsuperior, în „Contemporanul”, nr.98, 13 august 1948, p. 9.

3 Reprodusã din revista „Litera-turã ºi Artã”, Chiºinãu, 7 iunie 1990,p. 8.

4 C. Rãdulescu-Motru, Revizuiriºi adãugiri, vol. VI, (1948), Bucu-reºti, Editura Floarea Darurilor,2000, p. 36.

nnnnn FLORIN COLONAª

din generaþia sa care aveau aces-te diplome. Cred cã este amuzantsã vedem câteva notãri din ma-tricola de elev a lui „Alecu Ian-cu”, aºa cum reiese din Portreteliterare ºi politice, o lucrare deL. Leoneanu, apãrutã la Bucu-reºti în 1935, pp. 57-59. Sã vedemce consemneazã „Matricolulugimnasiului Sf. Petru ºi Paulu dinPloesci pe anulu ºcolariu 1866-1867”: „Caragiale Ioane, nãscutîn anulu 1852 luna Ianuarie 29,de naþiune român, de religiuneChristu-Orthod.., nãscut în Hai-manale, locuinþa în mahalaua Sf.Voievozi, strada Dinescu No. 90”.Aºadar este vorba despre un elevcare nu strãlucea nici mãcar lalatinã, materie despre care OctavMinar nu se sfia sã scrie cã era„atât de tare încât stârnise admi-raþia profesorului”, matricola con-semneazã sec: cinci note de 4 ºitrei de 7. Stãtea cu mult mai binela istorie ºi geografie, unde suntmai numeroase notele de 7. Ma-teria la care se pare cã a excelat afost, însã, greu de crezut pentruun viitor literat, matematica, undeare note de 10. Nu gãsim referirila limba românã, dar aici rezulta-tul, indiferent de cu cât a fostnotat de cãtre profesori, Ion LucaCaragiale a obþinut nota maximãîn practica scrisului. Aºa cum re-zultã din matricolã, dupã patruclase de gimnaziu la Petru ºi Pa-vel, este notat cu bizarul „dezer-tat”. Chiar dacã s-a retras ºi nu amai continuat ºcoala, viitorulmare scriitor ºi-a continuat pecont propriu educaþia, spiritul viude observaþie ºi talentul nativajutându-l sã devinã un conde-ier de o valoare inestimabilã carenu a evadat niciodatã din mijlo-cul societãþii în care a trãit, fiindmereu în centrul sãu, îndârjindu-se sã descifreze cele mai nebã-nuite faþete, ilustrând prin scrie-rile sale ºi prin personalitatea sao întreagã epocã.


rte

S-a vorbit de Emil Boro-ghinã ca despre un di-rector exemplar al Naþi-

onalului craiovean: promotor alunui repertoriu ambiþios, originalºi de þinutã, cu piese de vârf aleunor importanþi dramaturgi con-temporani, strãini ºi români; ini-þiator sau continuator tenace alunor importante manifestãri na-þionale consacrate lui Caragiale,lui Marin Sorescu, lui I. D. Sârbu,lui D. R. Popescu ºi, nu în ultimulrând, teatrului istoric; fãuritor alunei trupe mereu întinerite cu noitalente. S-a vorbit ºi mai mult deactivitatea sa de dupã 1989, demeritul sãu de a asigura condiþiiexcepþionale de creaþie unorspectacole de anvergura celorimaginate de Silviu Purcãrete, ºiapoi de rãbdarea ºi tenacitateaieºitã din comun cu care mana-gerul Emil Boroghinã a promovatUbu rex cu scene din Macbeth,Fedra, Titus Andronicus în ace-le fabuloase turnee prin care Na-þionalul craiovean a obþinut ova-þii ºi premii importante la Edin-burgh, la Avignon, în Germania,în þãrile nordice, la Atena, Istan-bul ºi Cairo, la Montreal ºi Mel-bourne, în Brazilia ºi în Japoniaºi care au impus geniul ºi teatrulromânesc aºa cum nu a reuºitnicio altã instituþie de culturã. Totlui Emil Boroghinã îi datorãm acelextraordinar Festival Internaþio-nal Shakespeare, ajuns la cea de-a opta ediþie – o manifestare acumbienalã, care adunã mari teatre dinEuropa ºi din lume, montãri detop semnate de personalitãþi mar-cante precum Peter Brook, LevDodin, Declan Donnellan, O.Korºunovas, Ostermeier, BobWilson, Eimuntas Nekrosius, Ri-mas Tuminas, Elisabeth LeCompte, Richard Schechner, LeeYun Taek ºi Nicolai Kolyada.

Prin toate acestea Emil Boro-ghinã s-a impus ca un promotorºi animator cultural fãrã egal, rolcare pãrea sã oculteze definitivdeschiderea lui cãtre regie ºi vo-caþia – resimþitã acut din tinereþe– de a fi interpret. Un interpret pecare, de-a lungul anilor, l-am apre-ciat, desigur, atât cât o permiteadistribuirea sa în partituri de fac-turã realistã, þinând de registrulunui teatru mai convenþional saurealist de implicare psihologicã.Am avut recent ocazia de a ur-mãri din nou ºi de a redescoperiactorul – de data aceasta într-unrepertoriu de anvergurã. EmilBoroghinã a susþinut un recitalIonescu în cadrul „Zilelor EugenIonescu”, eveniment organizatîntre 26 - 28 noiembrie de Socie-tatea culturalã cu numele drama-turgului francez nãscut la Slati-na. Ce revelaþie ºi ce bucurie sã-l urmãreºti în Întâlniri cu perso-najul Béranger! Reprezentaþia aavut loc la Colegiul Naþional„Sfântul Sava”, consacrat ºi caspaþiu de joc dupã rãzboi, cãci,dupã ce clãdirea Teatrului Naþio-

întâlnirea lui Emil Boroghinãcu Eugen Ionescu

cã spectaculos frisonul mediatic.Un fragment cu vocea sa din fi-nalul versiunii radiofonice a mon-tãrii în regia lui Lucian Giurches-cu a precedat evoluþia actoruluidin Bãnie – prilej de a ne reamintisuperlativul absolut cu care Eu-gen Ionescu, dupã triumfalul tur-neu al Teatrului de Comedie laParis, a caracterizat performanþalui Radu Beligan (chiar dacãatent sã nu vexeze orgoliile ce-lorlalþi interpreþi - un german, KarlMaria Schey, de la Schauspiel-haus din Berlin, Jean Louis Bar-rault, cãruia îi va urma LaurenceOlivier, sub bagheta lui OrsonWelles). Scena lipsitã de oricedecor, recuzitã, obiecte, mobile -excepþie fãcând pianul de la careGeorge Marcu îl va acompania(sensibil ºi foarte discret) pe pro-tagonistul one-man-show-ului.ªi, iatã, silueta gracilã ºi, parcã,mai verticalã ca oricând a lui EmilBoroghinã, într-o þinutã sobrã (ra-glan negru, ochelari cu rame deculoare închisã), totul con-trastând cu albul pãrului care-iaureoleazã chipul, ºi mai strãlu-citor în lumina unui reflector.

Eroismulde a rãmâne om

Dupã o intrare rapidã în sce-nã, Boroghinã va ataca direct ºifrontal textul, rãmânând timp devreo orã singur în spaþiul gol ºidispensându-se de apariþiile ºi

vocile altor personaje (acesteadoar presupuse sau invocate).Mergând pe urmele lui Béranger– cel din Pietonul aerului, Uci-gaº fãrã simbrie, Rinocerii –protagonistul recitalului va refa-ce experienþe, tensiuni, conflicteºi dileme fundamentale pentruimpactul istoriei asupra crizei va-lorilor morale ºi spirituale din se-colul XX.

Va trece de la luminã la întu-neric, de la starea de vis ºi graþie,de la utopia întrezãririi unei lumiideale, a oraºului perfect, (para-dis modern ce fructificã forþa gân-dirii ºi a descoperirilor tehnico -ºtiinþifice) la experienþe atroce:experienþa confruntãrii cu confor-mismul asociat unor entuziasmeisterice contagioase împins pânãla epidemia rinocerizãrii; experi-enþa „ideologiilor devenite ido-latrii ºi sisteme automate ale gân-dirii, ideologii care se înalþã ca unecran întru spirit ºi realitate, fal-sificând înþelegerea, orbind, in-stituindu-se între om ºi om, dezu-manizând”; experienþa confrun-tãrii cu atotputernicia crimei ira-þionale, absurde, gratuite. Scena-riul propus de actorul din Bãniepune accentul pe acest din urmã„ºoc” – cele mai memorabile pã-rându-mi-se confruntãrile dispe-rate, dar de un patetism mereusobru, dintre Béranger ºi asasi-nul mut (din Ucigaº fãrã simbrie)care, cum ºtim, nu face decât sãrânjeascã! ªi Boroghinã se vadovedi un emul demn de maes-trul sãu nonagenar, descoperin-du-ne resurse expresive bogate,vãdindu-se capabil sã orchestre-ze intens, nuanþat, mereu inteli-gent ºi percutant naivitatea ºicredulitatea, entuziasmul ºi dez-vrãjirea, îndoielile de sine, tenta-þiile abandonului ºi ale derapaju-lui moral ºi, mai ales, sublimuleroismului fãrã voie, în numeleomeniei.

În rostirea sa, discursul luiBéranger ne apare ca simplu, fi-resc ºi în acelaºi timp esenþial.Monologul se transformã într-undialog care, tinzând zadarnic larecuperarea „mutanþilor”, poten-teazã comunicarea cu publicul.Iatã-l pe interpretul nostru, în-cântându-ne cu poezia ºi cu eu-foria simbolului luminii. Iatã-l, fra-gil ºi dârz în acelaºi timp, de ocaldã umanitate ºi cu mari rezer-ve de tandreþe, încercând sã sefacã auzit ºi înþeles cu preþul re-lativizãrii propriilor criterii ºi prin-cipii. „Firesc”, lucid ºi auster,desfãºoarã retorica bunului simþºi a inteligenþei reflexive ºi per-suasive în faþa presiunii molipsi-toare a spiritului gregar ºi a mon-struozitãþii, fãcând apel zadarnicla posibilele complexe psihologi-ce, sociale ale ucigaºului ºischimbând registrul convingeriicu cel al vehemenþei. Iatã-l tul-burat în echilibrul sãu precar, defiinþã complexã ºi sensibilã,trãind cu disperare ºi în maximãizolare situaþiile neaºteptate, in-capabil (în chip organic) sã seidentifice cu rãul ºi constatândcã „nu se poate schimba”, cã „ur-letul” sãu nu face faþã mugetuluimasei isterizate. Nefericit, pãs-trându-ºi eul ºi rezistând glasu-lui de sirenã al spiritului de turmãse recunoaºte neputincios în faþaÎntunericului, fiind un învins,

care rãmâne, totuºi, un erou tra-gic modern. Un erou care se opu-ne instinctiv, prin însãºi naturasa omeneascã (fãrã suportul, bachiar împotriva oricãrei ideologiisau construcþii intelectuale!) for-þelor arbitrare, dezumanizante ºidistructive. „Sã-i conving de ce?Sunt oare reversibile mutaþiile? ...E mai presus de forþele mele...Niciodatã nu vei fi rinocer, nicio-datã, niciodatã... Nu mã potschimba. Am sã mã apãr împotri-va lumii întregi, mã voi apãra, mãvoi apãra. Sunt ultimul om ºi voirãmâne aºa pânã la cea din urmãsuflare. Nu mã dau bãtut.” Evi-dent, Emil Boroghinã a înclinattulburãtor balanþa spre tonulgrav ºi semnificaþia tragicã a per-sonajului în registrul unui impre-sionant joc modern.

Pariul pe magiaartei autentice

Ca sã fiu sincerã spectacolulnu a beneficiat de condiþii opti-me. Sala cu un îngust balconînalt, nu avea acustica idealã.Elevii care o umpluserã pânã laultimul scaun nu aflaserã „nicimãcar de pe google” (vorba luiMihai Lungeanu, merituosul or-ganizator al „Zilelor Eugen Iones-cu”) cine este Béranger ºi ce re-prezintã „aventura” sa, existenþi-alã ºi substanþialã. Necunoscândpiesele ºi lipsiþi de orice altã în-drumare, tinerii spectatori nuaveau cum vibra emoþional la si-tuaþiile limitã ºi la bogatele trãiriale personajului. ªi ceva din opa-citatea tãcutã sau din vaga lor„foialã” ar fi putut greva joculactorului. Nu s-a întâmplat aºa!Am admirat cu atât mai mult con-secvenþa cu care Boroghinã,adevãrat Don Quijote al unei artefãrã concesii ºi compromisuri, adorit ºi a reuºit sã foreze în adân-cul conºtiinþelor, rãmânând fidelunui stil dramatic interiorizat. Amadmirat încrederea lui în capaci-tatea de comunicare a caratelorde unicitate ºi fervoare ale actu-lui artistic. Am admirat faptul cãa refuzat cu obstinaþie fie ºi celmai mic „captatio”, „acroº” prinmijloace exterioare (excese ges-tuale, inflexiuni vocale cãutate,accente afectate etc.). O opþiunecare vorbeºte de formaþia sa so-lidã, de rafinata sa culturã teatra-lã, de opþiunea sa pentru un lim-baj scenic lipsit de emfazã, deorice „focuri de artificii” ºi, nu înultimul rând, de crezul ºi discer-nãmântul acestui „selecþioner”care, strãbãtând globul a vãzutla viaþa sa atât de multe „osten-taþii” ºi „provocãri” histrionice,ba chiar cabotine! Altfel spus,Emil Boroghinã a câºtigat admi-rabil rãmãºagul cu timpul ºi cuarta. Dar, de fapt, el nici nu a pa-riat... Imun la poluãri, a respirat,pur ºi simplu, o viaþã, în Teatru!

nnnnn Natalia Stancu

nal a fost distrusã de un ultimbombardament german, „SfântulSava” a adãpostit, o vreme, par-te din reprezentaþiile slujitorilorprimei scene a þãrii. ªi vã închi-puiþi sentimentul cu care am pã-ºit (dupã multe zeci de ani) în in-cinta celei mai vechi ºcoli bucu-reºtene, emoþia cu care mi-amamintit momentul în care am des-coperit teatrul prin acel de neui-tat Înºir’te mãrgãrite, ºi, de cenu, prin Aventurile lui Ciufulici!

Béranger în scenã -Béranger în salã

... O salã arhiplinã avându-l cainvitat pe Radu Beligan. Maes-trul, interpret de neuitat al luiBéranger, a onorat cu prezenþasa evenimentul, fãcând sã creas-


rte

Actuala ediþie (a 39-a) aFestivalului Interna-þional „Craiova Muzi-

calã” a debutat „în forþã”, propu-nând melomanilor un „ºlagãr”:cantata profanã „Carmina Bura-na”, de Carl Orff, lucrare arhicu-noscutã, frecvent cântatã în sãli-le noastre de concert, asigurândmomentului inaugural un imenssucces la public. Corala acade-micã (maestru de cor ManuelaEnache) ºi orchestra simfonicãale Filarmonicii „Oltenia” s-auaflat sub bagheta experimentatu-lui maestru al genului vocal-sim-fonic Florentin Mihãescu, avân-du-i în prim planul scenei pe so-liºtii Irina Iordãchescu (sopranã),Szerekován János (tenor, Unga-ria), Iordache Basalic (bariton);ºi-a dat concursul Corul de Copiial Filarmonicii, pregãtit tot de M.Enache. Am avut parte, fãrã în-doialã, de un demers artistic pecât de convingãtor, pe atât debine închegat ca sonoritate ºi oritmicã bine pusã la punct.

Trio-ul „Syrinx” al Filarmoni-cii „Mihail Jora” din Bacãu, - for-mat din flautistul Dorel Baicu,oboistul Dorin Gliga ºi fagotistulPavel Ionescu, muzicieni de no-torietate recunoscutã ºi cu unpalmares concertistic impresio-nant - a onorat festivalul craio-vean printr-o demonstraþie deînalt nivel interpretativ, propu-nând un program structurat pedouã capitole: muzicã barocã-cla-sicã (Telemann, Haydn, Mozart);compozitori români contempo-rani (Liviu Dãnceanu, ViorelMunteanu).

Dirijorul Cristian Oroºanu afost protagonistul concertuluiorchestrei simfonice a Filarmoni-cii „Oltenia” într-un program ine-dit în prima parte a serii, când s-acântat, în primã audiþie în Româ-nia, Concertul pentru violã ºi or-chestrã de Alfred Schnittke, cuconcursul violonistului sârb De-jan Mladjenoviæ. Acest opus,gândit pentru o orchestrã atipicã(fãrã viori prime ºi secunde, cu odistribuþie „stufoasã” la celelaltecorzi - câte opt instrumente laviolã, violoncele ºi contrabaºi -ºi percuþie, plus pian, celestã,clavecin, harpã ºi, desigur, intru-mentele de suflat, lemne ºi ala-mã, în formulã postromanticã),dincolo de noutatea lui, a reuºitsã ne convingã de faptul cã,atunci când un dirijor ºtie sã „ar-ticuleze” un text muzical, sã-l facãinteligibil, succesul de public esteasigurat; e adevãrat cã, ºi solis-

„Craiova muzicalã” - un succes!

tul ne-a impresionat în mod deo-sebit prin calitatea tonului violeisale (un Guarneri) ºi aplombulneforþat al discursului sãu. Înpartea a doua a serii, CristianOroºanu, a fost magistral; a con-struit un „edificiu” sonor brah-msian (a patra simfonie) tulburã-tor, „strunind” ansamblul de omanierã entuziasmantã, ceea cei-a asigurat nesfârºite aplauzedin partea publicului.

O revelaþie, astfel putem ca-racteriza evoluþia Cvartetului„Ad libitum” al Filarmonicii „Mol-dova” din Iaºi, format din Ale-xandru Tomescu (vioara I), ªer-ban Mereuþã (vioara a II-a), Bog-dan Biºoc (violã), Filip Papa (vio-loncel), una dintre formaþiile deacest tip aflate în top-ul artei in-terpretative româneºti. Prezenþacvartetului în cadrul festivaluluis-a constituit într-o adevãratãsãrbãtoare muzicalã, cei patrumembrii ai ansamblului „defi-lând”, pur ºi simplu, prin labirin-tul muzicii lui Borodin ºi Beetho-ven, demonstrând calitãþi artisti-ce rarissime, de la pianissime abiaperceptibile la fortissime „zgudui-toare”, de la simplitatea ºi fine-þea melodicã din pãrþile lente latumultul frenetic al miºcãrilor re-pezi. Per total, se poate vorbi,aici, despre un cvartet ce vizeazã

perfecþiunea!Veºnic tânãrul nostru dirijor

Ovidiu Bãlan, un autentic maes-tru al baghetei, a optat în concer-tul sãu din cadrul festivaluluipentru un program de consisten-þã sonorã: Simfonia a IV-a deCeaikovski, Concertul nr. 2 pen-tru pian de Rahmaninov (deci,muzicã rusã); seara muzicalã aînceput cu o lucrare a compozi-torului ieºean Viorel Munteanu,„Triptic psaltic”, pentru sopranãºi orchestrã de coarde; solistaDiana Þugui, primadona Teatru-lui Liric „Elena Teodorini”. Sim-fonia ceaikovskianã ºi-a gãsit înmaestrul Ovidiu Bãlan un inter-pret inteligent, de clasã incontes-tabilã, capabil sã performeze înfruntea oricãrui ansamblu; ca ur-mare, orchestra craioveanã l-aurmat, fãrã ºovãire, clãdind undiscurs pe deplin configurat, pre-dominând, cum era de aºteptat,sonoritãþiile ample, „ameninþãri-le” alãmurilor. Concertul în Dominor al lui Serghei Rahmaninovîn versiunea solisticã a pianistu-lui craiovean Mihai Ungureanua avut momente lirice de caldãînvãluire, de cristalinã expuneremelodicã; de la explozive discur-suri la paroxistice izbucniri tem-peramentale. Fãrã îndoialã, MihaiUngureanu dispune, la ora actua-lã, de o bogatã experienþã con-certisticã, ceea ce îi conferã oevidentã dezinvolturã scenicã ºio carismã de netãgãduit.

Corala academicã a Filarmoni-cii „Oltenia” se aflã de câþiva anisub îndrumarea tinerei ºi talenta-tei Manuela Enache, o dirijoarede cor bine „ºcolitã”, cu reale în-zestrãri pentru aceastã „meserie”,capabilã de performanþe artisti-ce; programarea ei ºi a ansamblu-lui pe care-l conduce în cadrulfestivalului a fost salutatã ºi aº-teptatã cu interes. Într-un pro-gram de o diversitate stilisticã„afiºatã”, de la madrigale ºi muzi-cã sacrã la opusuri mai puþin sauchiar deloc cunoscute („Trinken-lied” de D.Dediu, „Mjeseèina” deB.Bersa, „Neznakomka” de Y.Fo-lik º.a.), corala ºi-a urmat dirijorulde o manierã ce a pus în prim-plan rostirea inteligibilã a textu-

lui ºi interpretarea de facturã pro-fesionistã. În componenþa actua-lã (de cca 40 artiºti lirici), coralase aflã într-o situaþie incertã:aproape cor de camerã, nicide-cum cor vocal-simfonic; se ºtie,menirea unui cor de filarmonicãeste de a promova, în primul rând,marile opusuri vocal-simfonice.

Senzaþional a fost recitalul pia-nistului lituanian Kasparas Uin-skas, invitat la Craiova ºi în ca-drul unui concert simfonic. Cho-pin, Brahms, Debussy, Rahmani-nov - sunt datele muzicale al reci-talului; pianistul, dând dovadã deo fermecãtoare prezentã scenicã,a surmonat dificultãþiile tehnice aleopusurilor abordate cu dezinvol-tura artistului stãpân pe mijloace-le sale de exprimare; îi prevedemo fulminantã carierã internaþiona-lã. În concertul orchestrei simfo-nice a Filarmonicii „Oltenia”, con-dus de dirijorul Gheorghe Costin,Kasparas Uinskas a optat pentru„Re minorul” brahmsian, care-i„vine” ca o „mãnuºã”, în sensulcã, pur ºi simplu, se joacã cu tas-tele pianului, construind sonori-tãþi limpezi, diamantine ºi, acolounde e cazul, veritabile „catedra-le” sonore. Ne-am aflat, în celedouã seri amintirile în faþa unuipianist de clasã mondialã. Gheor-ghe Costin, acest maestru de ne-contestat al baghetei, ºi-a pus„amprenta” pe evoluþia extraordi-narã a orchestrei craiovene într-un program ce a cuprins, alãturide concertul brahmsian amintit,Rapsodia a II-a de G.Enescu ºiSuita de balet „Pasãrea de foc” deI.Stravinski; un program atractiv,de virtuozitate orchestralã. Spu-nem extraordinarã pentru cã, an-samblul a cântat cu însufleþire, cudorinþa de a „contura” un demersde înaltã facturã artisticã. Gh.Costin, în opinia noastrã, este undirijor care ºtie cum poate fi „în-ºurubat” un ansamblu pentru a-lface sã treacã dincolo de „bariera”posibilitãþilor sale obiºnuite de ex-primare; a fost o searã de succes.

Încheierea festivalului aaparþinut Orchestrei Naþionale deCamerã a Republicii Moldova,orchestrã ce-ºi desfãºoarã acti-vitatea permanentã în vestita

Salã cu Orgã din Chiºinãu, or-chestrã condusã, de ani buni, dedirijorul ºi violoncelistul CristianFlorea, un muzician cu largã des-chidere spre abordarea unui re-pertoriu divers, de la muzica pre-clasicã la cea contemporanã. Înconcertul craiovean, ansamblulmoldav a impresionat prin dega-jarea ºi aplombul cu care cântã,prin sonoritatea pe deplin cizela-tã ºi bine articulatã ca mesaj so-nor; „Anotimpurile” vivaldieneau fost interpretate de violonis-tul Ilian Gârneþ, din RepublicaMoldova, cu dezinvoltura artis-tului consacrat, demonstrândvirtuþi artistice excepþionale: tonfrumos, agilitate tehnicã binepusã la punct, maleabilitate ºi dis-curs nesofisticat. În Octetul în Mibemol major de F. Mendelssohn-Bartholdy, în versiunea pentruorchestrã de coarde, dirijorul Cris-tian Florea ºi ansamblul sãu auexcelat prin francheþea ºi determi-narea cu care „slujesc” muzica, se-riozitatea pe care au „afiºat-o” încadrul evoluþiei lor scenice.

Cristian Florea este cu „mâna”acolo unde este nevoie, intru-mentiºtii urmându-i gestul pas cupas ºi intuindu-i fiecare inflexiu-ne interpretativã. Rezultatul: or-chestra ºi dirijorul cântã la „uni-son”, se aflã pe aceeaºi lungimede undã; publicul s-a arãtatmulþumit de evoluþia artiºtilor dinChiºinãu, aplaudându-i la scenãdeschisã minute în ºir, obligân-du-i la patru „bis-uri”.

Iatã, aºadar, pe scurt, o trece-re în revistã a manifestãrilor în-scrise în actuala ediþie a festiva-lului ºi tot atât de scurte apre-cieri la adresa prestaþiei artisticea interpreþilor. A fost un festivalpe mãsura disponibilitãþilor fi-nanciare ale Filarmonicii „Olte-nia” (subvenþii de la ConsiliulLocal al Municipiului Craiova,Consiliul Judeþean Dolj ºi Minis-terul Culturii ºi PatrimoniuluiNaþional), un festival de þinutãartisticã incontestabilã, un festi-val de succes. Felicitãri organi-zatorilor ºi artiºtilor, deopotrivã.

nnnnn Gheorghe Fabian

Dirijorul Ovidiu Bãlan ºi solistul la pian Mihai Ungureanu

Deschiderea Festivalului Internaþional Craiova Muzicalã - Carmina Burana, dirijor: Florentin Mihãescu Foto: Daniel Guþã


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a***

ca ºi când ar naºte din nouse joacã – gurã ameninþãtoarescuipând un corp pe nisip- câte þãri muteau traversat cei cete asociazã celor careîncredinþeazã buzelor tale sareamiezul cântecului lor?

***precum arborele abandonatde tutela umbrei

sau sunetul pãsãrilordescãrcându-ºi þipãtul

- sub pleoapelecelui care merge

o dulce rumoaredezarmeazã memoria

***pânã la auzirea unei picãturicãzând una dupã altaîntr-o zi ciudatã- unde se va afla picãtura în neantul ei?

pânã a deveniea însãºi puþin câte puþinaceastã existenþãscãpatã din strânsoare

aceastã sãriturãîmpotriva ziduluicare nu se separãde nimic

***îºi aþintea urechea spre cameravecinã ºi suspinele carenu se impuneau în copilãria sa

nnnnn MARC DUGARDIN

nnnnn LUCA CIPOLLA

ºi deja cãtre pasãre când cântecul sãuîi traduce creanga certitudineaextremã a vibraþiei sale

nu se ºtie nimic de cel care vorbeºtela prezent a cui este aceastã vocepe care frica n-o întrerupe

nu se ºtie nimic de aceastã uºãdeschisã spre inocenþã nicipentru cã noaptea este alungatã

***în vertijul oreloralbina transportão lume ºi existãun om care striveºte sub picioraceastã lume ºi în abispoate un omcare se etaleazã

***o patãroºie de durerepe pieptul sãupe când infinitulalbastru îºi aruncã þesãturape trupul sãupe cel ce se refugiazã în elºi pe care noi nu-l cunoaºtem

- infinitul albastruca ºi când ar fi fostîn exilmemoria cea mai bunã.

***(deschid parantezapentru a-þi spunesã te arunci în genunchisã te târãºti în noroipentru a împroºca chipul puritãþiiapoi reînchide-te acolo

Medjugorje, Reginaºi Adversarul

Pisica observã liniºtitã examinânddansurile noastre de dragoste pestepietrele care sfâºie picioarele;Vicka ne urmãreºte radioasã, cu privireaºtrengarã a unei plãpânde dijeteAmicã, noi toþi avem o mamã ºi trebuiesã fim demni de iubirea ei,tu care plângi pentru prima oarã ºisemnalul ne reprezintã atât distanþi,moderni,dar lacrimile nu sunt de coltanGreierii înceteazã sã cânte în frigul inimiimele, Tu care o înþarci de gândurileîndrãzneþeºi dovezi ca lamele cuþitului,luna este acum un soare ce palpitã ºi searatã integrã ºi goalã ochilor noºtrismeriþi ºi pacifici,inima ta de mamã, poate,lunã care se suprapune peste munte ºine observã, noi gândim cu ochi amabiliºi Tu acolo, poate..Creºte calvarul nostru ºi ne incitã sã nusimþim chinul,nu, nu frate, nu-i cinism, e sã rãmânemabsorbiþi, cumpãniþi ºi fermi în faþa roateitimpurilorºi a rãnilor care incumbã de-a lunguldrumului..Mamã, dã-mi mâna ºi ajutã-mã sã atingfiecare staþie, gravurã a cãii talepentru cã ecoul fiecãrei taine, refrenulfiecãrei giaculatoriasã miroase a parfumul tãu de violeteºi a raza aceea care din Kri•evacîmbrãþiºeazã Podbordo ºi serãspândeºte în tricolorul frãþiei slave.Învãluie ochii aceºtia ºi simþurile meledeja aþipite dar încã sensibile la farmeculde ghaziya înyelekul ei de purpurã,dansatoarea mã ademeneºte cu pieleastrãlucitoare a uleiului ºi a mierii ceseduce,trupul tãu, Salomeea, e doar cenuºã,înveliºul adversarului:pe care minte o uzurpi astãzi, laºule, pecare cap îl reclami ca sã poatã pluti

dentistul, „Gospa Majka moja” Amalia,toxicomanã,„Gospa Majka moja”Aran, comerciant de lichioruri,„Zdravo Kraljice Mira” se ridicã dinAlfred, fotbalist, Gaudêncio, fostultraficant de droguri, Francine, secretarã,„Zdravo Kraljice Mira” din Ilie, þãran, ºiDavid, cu tulburare bipolarã, „ZdravoKraljice Mira” decãtre Agnieszka, gospodinã, Erzena,fostã prostituatã, Giovanni, bancher, ºiîncãRaimund, bolnav de cancer, Danica,cofetãreasã din Zadar, Adelina...Judecata e mioapã în faþa vãlului careascunde adevãrul fiinþeiºi eu doar cu rãul pot cunoaºte binele?Nu, Mamã, nu sunt vrednic sã intri subacoperãmântul meu, ci nu mã lasã orfanprintre schijele destinului..Vicka reflectã privirea lui Miryam, acumdin nou copilã, miloasã ºi binevoitoare.

S-a nãscut în Bruxelles, la 27 noiembrie1946. A fãcut studii clasice, greco-latine lal’Athénée de Schaerbeek ºi la l’InstitutSaint-Marie, în Bruxelles. ªi-a exercitatprofesia d’educateur spécialisé la Bruxel-les ºi în Brabantul valon. A fost adminis-trator la Journal des Poètes (1982-1988).Este membru al Asociaþiei Scriitorilor dinBelgia ºi al Consiliului de redacþie al Edi-turii l’Arbre à Paroles. În prezent locuieº-te la Namur. A publicat primele poeme înrevista Vérités (1979). Primul volum deversuri, Connivences, i-a apãrut în 1982,la Vérités, Flémalle. Au urmat încã vreozece volume de poeme publicate. MarcDugardin scrie o poezie meditativã, mo-dernã, sugestivã, concentratã într-un nu-mãr restrâns de versuri. Poezia înseamnãpentru el „un mod de viaþã”, care-l „ajutãsã respire”. Poemele traduse fac parte dinvolumul Fragments du jour (Rogerie,2004), dãruit de autor la Craiova, în 2008.

asemãnãtor unui pântececare ºtie mai mult decât tinedespre inocenþa ta)

***- imobilca pentru a se lipside cel ce l-a pusîn lume

pentru cã un cuvântnaºtedin sincopa cuvântului

***murmur de promoroacã peste timpanulzilei bocãnire a steleiîn adâncul unui mare rezervor de umbrã

cuvintele îºi cautã îºi pierd coliziunea cãrþilor liniºteacadenþa

rãmasul bun de la trandafiri nu va fipierdut

***pentru o altã imagine a prezentului ironiile ºoaptei

în grãdinã cad fructele partea nemãrturisitã a poemului

cea care a regãsit absenþaascultând steaua vie a pasului nostruo rozã atunci disculpã ziuaºi cuvintele care nu mai au martori

Prezentare ºi traducere deToma Grigorie

Luca Cipolla (n. 17 noiembrie 1975,Milano) studiazã limba românã din 2003.A publicat poezii ºi proze în diferite revis-te de culturã, precum „Climate Literare” ºi„Boema”, la care colaboreazã, „Oglinda Li-terarã”, „Nord Literar”, „Luceafãrul”,„Ecouri Literare”, „România Literarã”,„Apostrof”, „Vatra”, „Actualitatea Lite-rarã”, „Vatra veche” , „Revista ArmoniiCulturale” dar ºi în reviste literare online:„Agonia”, „Visul”, „Oneºtiul Cultural” ºi„Poezii”. A tradus în limba italianã carteascriitorului Petre Rãu Judecata de apoipublicatã în aprilie 2011 ºi a contribuit lavolumul Mirajul mamei - cele mai frumoa-se poezii despre mamã apãrut în luna fe-bruarie 2012. În septembrie 2012 a primitpremiul I pentru poezie la concursul decreaþie literarã „ Visul”- Ediþia a VII-a, 2012.

printre dejecþiilecloacelor tale ?Cupidon egoului, ego în persoanã, cedardã ascunde tolba ta ?Poate timp ºi singurãtate ºi te arãþi caciudã, þanþoºie, judecatã indiscutabilã ?Cuvintele tale prefãcute ºi asertive mãinduc la evitare ºi mã înlocuieºti pemine, etalând drapelul meupe câmpul de luptã comun dintre bine ºirãu.Pierd,dar aºezat pe o stâncã sã satisfaco cruce de lemn care nu este osecerãtoare stângace:„Înclinaþi spre sugestii, fereºte-ne dehaos,Kraljica Mira,înlãturã de la noi fiecare extaz indus cepropune visuri de hârtieºi ne ridicã îngâmfaþi din pãmânt,ºovãitori;dã-ne un semn ºi milã,noi, cei care hoinãrim în cãutarea uneidovezi tangibile, cam toþi Sfântul Toma,noi, naufragiaþi în absenþa tacare adesea nu ºtim cine doarme alãturide noi ºi noaptea ne þinem de mânã;aici e mai uºor sã te ascult dar eºtioriunde chiar dacã mai multe porþi nedespart,din Malkhut pânã la Keter, ridicã cortinaaceasta, Mamã tuturor,dezvãluie iubire, smerenie ºi împãrþire –ca sã pot capta imediat razele astea deluminã -altã existenþã nu avem, deºteaptã-ne dinsomn ºi þine-ne de mânã,nu ca sclipirile scurte ale conºtientizãriipe care nebunia ne-o dãruieºte,fã ca asta sã fie pentru totdeauna ºi ca,noi sã fim eliberaþi din lanþuri,o lebãdã sã cânte pentru fiecare dintrenoi.Tu ne arãþi cã o floare îºi obþinefrumuseþea din apã ºi din soare,sã fie integre sãmânþa ºi rãdãcinile ca sãaibã graþie ºi culoare.Ajutã-ne sã credem în Tine, în ceea cereal nu se vedepentru un desen care ne aparþine tuturordeoarece conºtiinþa noastrã trebuie sãfie

ca un copil de înþãrcat ºi de crescutîntr-o probã constantã ºi rãbdãtoarespre a putea fi demni de luminã”.Singur, dar printre fraþi pe care nu îidisting, beau roua câmpiilor delevãnþicã,o sclipire a oglinzilor, ridurile apelor,pilule de iubire, de o inimã înãlbitã arãnilor- bunicã ce mã însoþeai pe o cãrarecunoscutã, curtea, scãrile, totulschimbat,viitorul unui timp care s-a oprit -acum cum sã cred dacã nu gãsescechilibru,dacã dintre bine ºi rãu pierd ºi greºesc,dacã în tulburare eu devin rãul,dacã deja atât de rigid ºi dificil la ochiisemenilor mei nu pot mãrturisi numeletãu,a fi un exemplu,cum sã cred, Mamã,Tu care îmi ceri sã fiu puternic, vei aveao zi mila unei inimi bolnave?..Acum, cã am coborât pantele goale alecalcarului cuprinse de coroane de spini,veseli în cortina de o mie de steaguriunde ne duci ºi te chemãm în fiecarelimbã,ajutã-mã, ajutã-ne sã traversãm strada,Mamã,sã nu ne laºi înapoi dar nicidecum sãmergem înainte, Tu, Fiicã cerului,care-þi îndrepþi privirea ºi cuvântulcopiilor, cei mai mici,ai adevãrului receptivi în candoarea lor,absenþa judecãþii ºi a dezamãgiriiprecum albiile rigolei primei ape de izvor.Bijakovici este o portocalã pe parteadreaptã a vãii, pânze de stofã atârnãdin barãci ale vânzãtorilor de cruci ºi deiconiþe, noaptea domneºte, îi ceremclemenþa de a ne cruþa ultima suflare înpãtura care din zarese deapãnã;Mamã, în ora aceasta suntem mai fragiliºi simþim mai mult frig, rãtãcirea se ridicãpe noi,teama,dar Tu, bagã-ne în pat.Un zefir de var se înalþã aproape în semnde salut,„Gospa Majka moja” cântã Divan,

poeme


niv

ers

ali

an

ive

rs

ali

an

ive

rs

ali

a

Adunis (pseudonimul lui Ali Ahmed Said), poet, eseistºi traducãtor sirian, este multiplu nominalizat la Premiul Nobel pentru literaturã începând cu anul 1988 ºi

autor a peste douãzeci de cãrþi ºi volume de poezie. Sunt opiniiconform cãrora numele de Adunis l-ar fi primit de la liderulPartidului Naþional Socialist Sirian, Antun Saada, însã se parecã ºi l-a ales singur la vârsta de 17 ani, dupã ce textele salesemnate cu numele sãu real i-au fost refuzate de mai multereviste, pentru a le atrage atenþia editorilor asupra „talentuluisãu poetic timpuriu ºi a muzelor sale pre-islamice, pan-medite-raneene”1 . În 2007, el a obþinut Premiul Bjørnson (acordat deAcademia Norvegianã pentru Literaturã ºi Libertate de Expre-sie), iar în 2011 Premiul Goethe.

Studiul comparativ al lui Adunis (n. 1930) Sufism ºi supra-realism, identificã punctele de convergenþã ale ideilor funda-mentale ce definesc înþelepciunea sufistã ºi miºcarea suprarea-listã. Deºi la prima vedere misticismul islamic nu pare sã aibãprea multe în comun cu miºcarea avangardistã iniþiatã de AndréBreton, Adunis ne oferã pe parcursul acestei cãrþi paralele con-vingãtoare despre modul în care sufiºtii ºi suprarealiºtii se ra-porteazã la concepte precum cunoaºtere, imaginaþie, iubire,scriere, poezie, creativitate etc. pentru a avea acces la nivelemai profunde ale realitãþii, pentru a spune ceea ce nu a fostspus ºi pentru a cunoaºte ceea ce nu a fost cunoscut încã. Încadrul American Corner Craiova (la Secþia Audio-video a Bi-bliotecii Judeþene „Alexandru ºi Aristia Aman” din Craiova)cititorii pot avea acces la ediþia în limba englezã a cãrþii luiAdunis, autor considerat a fi unul din cei mai importanþi repre-zentanþi ai culturii arabe contemporane.

nnnnn ADUNIS

sufism ºi suprarealism (II)3

Am petrecut o lungã pe-rioadã de timp cu tex-tul anterior deoarece

este de maximã actualitate sã dis-cutãm relaþia dintre suprarealismºi lumea abstractã sau ascunsã.Fie cã-l vedem ca pe un lucrunegativ sau pozitiv, cu toateacestea, tot ce are legãturã cu elne conduce spre profunzimileacestui raport ºi al importanþeisale fundamentale, atâta timp câtdimensiunea religioasã tradiþio-nalã o excludem din sfera abstrac-tului sau a ceea ce este ascuns.Sufismul, aºa cum îl înþeleg eu, ºicum voi cãuta sã demonstrez, nueste lipsit de o asemenea dimen-siune ºi nici nu i se opune, maiales din punct de vedere intelec-tual. Dar, cred cã asemenea ob-iecþii, aºa cum am subliniat încãde la început, vor continua sãaparã. Suprarealismul, de exem-plu, este privit ca o miºcare artis-ticã ºi culturalã ce þine de poezie,prozã ºi arte plastice. În timp cesufismul este privit ca fiind o miº-care religioasã al cãrei rezultatpoate fi studiat numai consul-tând documente care explicã idei-le ºi credinþele sale religioase.Prin urmare, nu pare sã existe vreolegãturã lingvisticã sau istoricãîntre cele douã, deºi acest lucrupoate fi explicat prin puþinele lu-crãri critice despre sufism ºi sla-ba înþelegere a acestuia, ceea cene demonstreazã în general nive-lul scãzut al cunoaºterii teoreticeal acelora care studiazã culturaarabã ºi jalnica imagine a culturiiînsãºi pe care ei o reprezintã.

În orice caz, mã grãbesc sãadaug cã intenþia acestui studiunu este de a spune cã sufismuleste totuna cu suprarealismul saucã sufismul ar fi avut o influenþãdirectã sau indirectã asupra su-prarealismului deoarece acest lu-cru se ºtie deja. Intenþia este, maidegrabã, de a confirma cã existão lume interioarã ce este invizibi-lã, necunoscutã ºi inaccesibilãmijloacelor logicii sau ale raþiu-nii. Fãrã aceastã lume ºi fãrã as-piraþia de a o descoperi, oameniisunt fiinþe incomplete, lipsite deexistenþã ºi cunoaºtere. Modali-tãþile de a descoperi aceastã lumeinterioarã sunt proprii ºi specifi-ce. Acest fapt este evidenþiat defraternitatea ºi armonia care exis-tã între toate acele grupuri careurmãresc sã pãtrundã nevãzutul,categorie din care fac parte su-fiºtii ºi suprarealiºtii. Importanteîncercãri de a cunoaºte parteaascunsã a fiinþei se intersecteazãîntr-o formã sau alta, pe diferitelecãi care sunt dincolo de limbaj,timp ºi culturi. Voi încerca sã schi-þez aceastã întâlnire între sufismºi suprarealism ºi sã explic cumambele au urmat aceeaºi cale acunoaºterii, deºi au nume ºi sco-puri diferite. Similitudinile careexistã ne permit sã spunem cã su-prarealismul este o formã pãgâ-nã de sufism al cãrui scop esteacela de a deveni una cu absolu-tul, în timp ce sufismul este su-prarealist prin faptul cã este încãutarea absolutului ºi urmãreº-te sã se contopeascã cu el.

Da, în anumite momente, omulsimte cã are nevoie de altcevadecât de carte (revelaþie), raþiune

sau cunoaºtere pentru a-i vorbi.Un copac, o piatrã, un munte sauun pârâu.

În asemenea momente, omulsimte cã ideile existã nu numai încapul sãu, ci în întregul sãu corp,iar la un moment dat ar putea fimai prezente în tãlpile sale decâtîn capul sãu. El simte ideea ca peo profundã uniune între douãcorpuri, mai degrabã decât întredouã gânduri ºi simte nevoia, înloc sã vorbeascã unei fiinþe uma-ne, sã devinã una cu, sã zicem,un val.

În acel moment, el devine con-ºtient cã adevãrul nu vine dincãrþi, revelaþii, legi, idei sau ºtiin-þã, ci dintr-o lume interioarã,dintr-o experienþã trãitã, din iubi-re ºi dintr-o interconexiune vita-lã, continuã între fiinþe ºi univers.Astfel devine clar cã omul tindeconstant sã integreze ºi sã fie in-tegrat, mai degrabã decât sã se-pare ºi sã fie separat. El este în-setat de a realiza o stare de co-muniune mai degrabã decât deobscuritate, de participare ºi nude dominare. El este convins cãdacã Dumnezeu existã, ca fiinþãseparatã în afara universului cre-at, ºi este legat de acesta prin ni-mic altceva decât actul creaþiei ºial guvernãrii lumii, atunci lumeanu este decât un fir de nisip ºi numeritã sã existe sau, mai explicit,nu meritã ca un asemenea om (oasemenea fãpturã mãreaþã) sãtrãiascã în aceastã lume. Creatu-ra va fi mult mai importantã decâtcreatorul ei. Dacã existenþa nucuprinde nimic mai mult decâtraiul ºi iadul, atunci ea devine ocompetiþie, una stupidã în fond,ridicolã ºi inutilã pentru omenire.

În asemenea momente, omuldevine treptat conºtient cã înadâncurile fiinþei sale se aflã unocean grandios care este îngrã-dit ºi limitat de obstacole ºi bara-je de tot felul. Dacã nu plonjeazãîn el pentru a rupe obstacolele ºilimitele (care þin apa în frâu), pen-tru a vedea ceea ce nu a vãzut(ceea ce nu este vizibil) ºi gândiceea ce este de neînchipuit ºisimþi ceea ce nimeni nu crede cãpoate fi posibil, atunci viaþa luiva fi precum spuma de pe creas-ta unui val. Dacã se scufundã pesine în acest ocean, i se va des-chide o lume care este nelimitatãºi ale cãrei graniþe sunt doar gân-direa ºi imaginaþia. Nu are alte li-mite, cu excepþia celor impuse degândire ºi imaginaþie.

Probabil cã acest moment esteadevãratul moment al iubirii. Îniubire, bãrbatul ºi femeia ies dineurile lor individuale ºi devinunul, într-o formã de unitate încare ei cred cã pot însemna îm-preunã mai mult decât o fac se-parat. Împreunã, ei sunt realul ºiabsolutul, existenþa ºi transcen-dentul. Unul devine celãlalt. El/ea se manifestã în celãlalt ca par-te superioarã acestuia, interioarãacestuia ºi precum acesta.

4Ibn Taymiyya a spus urmãtoa-

rea fatwah2 despre sufism: „Na-tura acestor oameni este rãul, dinmoment ce ei îi contrazic pe me-sageri (pacea lui Dumnezeu fieasupra lor), aºa cum reiese dincuvintele scrise de cãtre autor în

Futuhat al-Makiyya, Fusus ºialte scrieri. El laudã necredincioºiprecum tribul lui Noe sau profe-tul Hud sau Faraon ºi alþii ca ei,dezaprobând profeþi ca Noe,Avraam, Moise sau Harun; elcenzureazã ºeicii islamului caresunt lãudaþi de musulmani pre-cum Junaid bin Mahomed sauSahel bin Abd Allah al-Testari ºiîi laudã pe aceia care sunt cenzu-raþi de musulmani ca al-Hallaj ºipe cei ca el, menþionându-l chiarºi cu revelaþiile sale satanice (al-Fatawah, 11/239, Riyadeh 1382dupã Hijrah).”

Tind sã cred cã aceastã fat-wah este scrisã din perspectivalui Ibn Taymiyya, adicã din punc-tul de vedere literal ºi ortodox alînþelegerii Coranului. Nu esteposibil sã gãsim o sursã clarãpentru viziunea sufistã; nu apa-re în textul Coranului aºa cum l-au înþeles primii musulmani, niciîn zicerile Profetului, dacã aces-tea sunt interpretate literal ºi într-o manierã ortodoxã, conformã cutradiþia. De fapt opusul este ade-vãrat: nu este nimic în sufism caresã nu contrazicã în mod evidentproblema creatorului ºi a creaþiei,aºa cum apare ea în textele sacre.

De aceea sufismul înþelege tex-tele religioase ºi le explicã într-un mod total diferit decât cel lite-ral sau canonic. Profetul însuºieste privit, în vorbã ºi în faptã, camodel în sufism, dar aceasta esteo altã problemã.

Poate ar trebui sã aruncãm oprivire asupra modului în care IbnTaymiyya vede sufismul, fiindcãreprezintã un mod ortodox exem-plar. Dupã el, sufismul este dedouã feluri: specific ºi absolut.Primul, afirmã el, „spun creºtinii,ca ºi al-Ghalia din Rafidun despreImam ºi sãracii ignoranþi ori su-fiºtii despre ºeici, cã unitatea sereferã la acea contopire a apei cuiaurtul sau hulul (a deveni unacu), unitatea unuia cu celãlalt”.În ceea ce priveºte hulul absolut(panteism), aceasta înseamnã cãDumnezeu este cu atât mai gran-dios în esenþã, prezent în orice –aceasta fiind ceea ce sunniþii creddespre cei ce trãiau în vremurilede demult.

Ceea ce sufiºtii spun despreaceastã unitate generalã a maifost spus, din câte ºtiu eu, doarde cei care-l neagã pe creator,cum este cazul Faraonului al-Qa-ramita. În realitate, ei cred cã esen-þa existenþei lui Dumnezeu esteesenþa existenþei creaþiei ºi cãesenþa existenþei lui Dumnezeu,creatorul cerului ºi al pãmântu-lui, este una cu ceea ce a fost cre-at. Ei nu îºi imagineazã cã Dum-nezeu a creat ºi pe ceilalþi sau cãel este stãpânul celor douã lumiori cã el este bogat în timp ce cei-lalþi sunt sãraci. Asemenea oa-meni pot fi împãrþiþi în trei facþi-uni: „Prima ramurã este a celorcare cred cã esenþa a tot, anima-le, plante, minerale, lucruri anima-te ºi ne-animate ce fac parte dinnon-fiinþã, care este eternã ºi ne-pieritoare, iar existenþa adevãru-lui (Dumnezeu), pãtrunde acesteesenþe ºi existenþa lor este exis-tenþa lui Dumnezeu, deºi esenþalor nu este esenþa lui Dumnezeu.Aceastã facþiune face distincþiaîntre existenþã ºi imuabilitate.

Când eºti imuabil, apari în toatãsplendoarea existenþei tale.

Cea de-a doua facþiune estecea a celor care cred cã existenþaa ceea ce a fost creat coincide cuexistenþa creatorului ºi nu estenici o diferenþã între cele douã.

Cea de-a treia facþiune aparþi-ne celor care cred cã nu existãalteritate ºi cã omul îl vede pecelãlalt doar fiindcã el este aco-perit de un vãl. Când vãlul de pefaþa sa este dat la o parte, el vedecã nu este nimic altceva ºi pro-blema devine clarã pentru el.”

Ibn Taymiyya crede cã naturaereticã a sufismului constã în fap-tul cã aceºtia preferã propria loropinie în locul cuvântului reve-lat de Dumnezeu (Coranul): „Eipreferã mai degrabã sã îºi urmezepropriile dorinþe decât ordinelelui Dumnezeu, aºa cã ei se aban-doneazã experienþelor extatice ºialtor asemenea lucruri pentru cãei iubesc ºi doresc o asemeneapracticã devoþionalã”. El spunecã aceasta este originea tuturorpãcatelor comise de pãcãtoºi3 .Dorinþã înseamnã modã, plãcereºi gratificaþie spontanã4 . Prin ur-mare, dupã cum afirmã Ibn Tay-miyya, acestor oameni le place sã„asculte poeme, cântece ºi in-strumente muzicale ce exprimãiubirea absolutã, nepropunându-ºi sã o pãstreze doar pentru cre-dincioºi, ci sã o împãrtãºeascã cutoþi aceia care-l iubesc pe Dum-nezeu, idolatrii, iubitori ai crucii,iubitori de frãþii sau tineri. Ase-menea oameni îºi urmeazã simþu-rile ºi pasiunile, fãrã a respectaCoranul sau Sunnah ori calea luiSalaf pe care comunitatea a ur-mat-o”5 . Cu alte cuvinte, sufis-mul îl venereazã pe Dumnezeufãrã a îi urma ordinele sau legile,

ci adorându-l cu „dorinþã, ardoa-re ºi erezie”.

Traducere din limbaenglezã ºi prezentare de

Petriºor Militaru

1 Vezi Maya Jaggi, „Adonis: alife in writing”, în The Guardian din27 ianuarie 2012. (n.t.)

2 O opinie sau o interpretare avi-zatã emisã de un erudit musulman.(n.t.)

3 Ibn Taymiyya, „Letter of Sla-very”, distribuitã de al-Maktab al-Islami, Damasc, 1962, p.26.

4 „ªi [aduceþi-vã aminte] când amîncheiat legãmântul cu voi ºi am ridi-cat deasupra voastrã muntele At-Tur[zicând]: «Þineþi ceea ce v-am dat, cutãrie, ºi ascultaþi.» Au rãspuns ei: «Amauzit, dar nu ne supunem!» ªi au fostadãpate inimile lor cu viþelul pentrunecredinþa lor. Spune: «Ce lucru res-pingãtor vã porunceºte credinþa voas-trã, dacã voi sunteþi credincioºi!»”,Sura Al-Baqara: 93; „Iar de nu-þi vorrãspunde, sã ºtii cã ei urmeazã doarpoftele lor! ªi cine este mai rãtãcitdecât acela care urmeazã poftei salefãrã o cãlãuzire de la Allah? Allah nucãlãuzeºte neamul de nelegiuiþi.”, SuraAl-Quasas: 50; „Ele nu sunt decâtniºte nume pe care le-aþi dat voi ºipãrinþii voºtri. Allah nu a trimis asu-pra lor nicio putere. Ei nu urmeazãdecât bãnuiala ºi ceea ce poftesc su-fletele, în vreme ce de la Domnul lorle-a venit cãlãuzirea.”, Sura An-Najm:23; „Apoi te-am aºezat Noi pe caleacea adevãratã a religiei. Urmeaz-o,aºadar, ºi nu urma poftelor celor carenu ºtiu!”, Sura Al-Jathiya: 18. Cita-tele sunt extrase din Traducerea sen-surilor Coranului Cel Sfânt în limbaromânã, ediþia a V-a, Liga Islamicã ºiCulturalã din România, Editura Islam,Bucureºti, 2006.

5 Ibn Taymiyya, „Letter of Sla-very”, pp.27-28.


rte

nnnnn FLORIN COLONAª

Ajuns la al patrulea ni-vel al Centrului Pom-pidou, muzeu de artã

modernã, te întâmpinã o mare ex-poziþie de fotografii: „Voici Paris– Modernités photographiques(1920-1950)” gânditã de QuentinBajac (director al departamen-tului de fotografie al CentruluiGeorges Pompidou) ºi ClémentChéroux (conservator al secþieide fotografie). Tentaþia este multprea mare ºi o asemenea ocazienu trebuie niciodatã ratatã. Labaza actualei expoziþii stã o im-portantã achiziþie a CentruluiPompidou, care în 2011 a trans-ferat în depozitele sale un numãrde circa ºapte mii de fotografii aleunor artiºti bine cunoscuþi ce aulucrat la Paris în acele decenii.Aºa cum se aratã în pliantul careînsoþeºte expoziþia, aceasta „areambiþia de a prezenta bogãþia ex-traordinarã a respectivei colecþiidar, în acelaºi timp, de a schiþaun portret al activitãþii fotografi-ce din Franþa, într-o epocã în carecapitala atrãgea toate forþele ar-dente ale creaþiei internaþionale”.La baza manifestãrii în care figu-reazã nu mai puþin de trei sute detiraje stã colecþia unui fotografºi, aºa cum se întâmplã de regu-lã, un pasionat colecþionar, Chris-tian Bouqueret.

Intram în aceastã lume capti-vantã a imaginilor, fãrã sã citesctitluri, fãrã sã desluºesc autorii.Retina trimite scoarþei cerebralesemnale care sunt recepþionate

rendez-vous cu Bauh, la Pompidouºi înmagazinate nonstop, într-ocontinuã delectare orficã. La unmoment dat o imagine ºoc pen-tru mine – imaginea unor picioa-

re goale, cu tãlpile bãtãtorite deasprimea drumului, degetele sã-nãtoase, arse de soare, obiºnui-te sã strãbatã distanþe bune în

nnnnn LUIZA MITU

„Natura umanã nu poateîndura prea multã realitate”

T.S. Eliot

Distincþia real/ realitatese impune tot mai acutîn gândirea cercetãto-

rilor de astãzi. Nu mai este sufi-cient sã concepem o realitatetrunchiatã, ruptã de ceea ce nu-mim real, ci suntem nevoiþi sãacceptãm o realitate a realuluicare integreazã ºi depãºeºte ceeace se manifestã dincolo de raþiu-ne. Realismul ºi suprarealismul,avataruri care au dezvoltat nume-roase idei divergente asupra no-þiunii de real, au fost curentele înjurul cãrora s-a desfãºurat la Tou-louse, în perioada 29-30 noiem-brie un seminar de cercetare or-ganizat de tinerii cercetãtori dincadrul Asociaþiei toulousienepentru Cercetarea Interdiscipli-narã a Americii ºi moderat deCatherine Heyman, profesor laUniversitatea Toulouse II-LeMirail. Seminariile, gãzduite deMaison de Recherche din Tou-louse, sunt susþinute financiar deInstitutul American.

Întâlnirea s-a desfãºurat înprezenþa lui Henri Béhar, profe-sor emerit, directorul revistei„Mélusine” ºi al Centrului de cer-cetare suprarealist din Paris, acãrui comunicare a avut ca titluRealism. Suprarealism. Realismmagic. Dezbaterea din cadrul se-

minarului este o continuare a te-maticii din numãrul XXI din 2001al revistei „Mélusine”, Réalisme-surréalisme, tematicã centratã peraportul care se poate stabili în-tre cele douã curente («Suprarea-lismul este un fel de escaladare arealismului, sau mai degrabã an-titeza realismului?», Philippe Ha-mon, «Descriptions», în Réalis-me-surréalisme, studii reunite deHenri Béhar, Mélusine, n° XXI,Editions L’Age d’Homme, 2001,p. 97) pornind de la critica formu-latã de André Breton asupra ati-tudinii realiste, suprarealismulfiind în acest caz o plonjare asu-pra realului ºi asupra tuturor po-tenþialitãþilor pe care acesta îl ofe-rã imaginarului. Au fost dezbãtu-te noþiunile de noul realism, re-alism magic, o conciliere a rea-lismului ºi a suprarealismului într-un termen mijlocitor, liberrealismºi emergenþa lor în literatura lati-no-americanã a anilor 1950,printr-un proces de apropriere,fuziune ºi reelaborare. Interven-þia participanþilor a avut ca punctde pornire trei întrebãri:l Care sunt elementele împru-

mutate de la model – realism, su-prarealism – justificând astfel reu-tilizarea termenului ºi elementelenoi care se disting?l Care sunt vectorii prin care

are loc tranziþia de la un spaþiugeografic ºi cultural la un alt spa-þiu geografic ºi cultural?

l În ce mãsurã putem vorbide o revenire a acestori valori din-spre America spre Europa ºi ceinfluenþe reciproce existã întrecele douã continente?

Seminarul s-a deschis cu ocomunicare a lui Aurélie Guillain(profesor la Universitatea Tou-louse II-Le Mirail), Realismulimpur la Philip Roth, urmatã deintervenþia fermecãtoare a luiHenri Béhar. Dupã-amiaza s-a

conferinþa lui Henri Béhar despre raportuldintre realism ºi suprarealism

continuat cu Zachary Bacque,David Lynch sau suprarealismulamerican, Modesta Suárez (pro-fesor, FRAMESPA, Universita-tea Toulouse II-Le Mirail), Lecþiaamericanã a Blancãi Vorela. Îna doua ºi ultima zi a seminarului,moderat de Modesta Suárez, aususþinut comunicãri: TrinidadBarrera (profesor, Universitateadin Sevilia), Suprarealismul dedescendenþã jarrianã la Olive-

rio Giróndo, Gäelle Hourdin,(profesor asociat, FRAMESPA,Universitatea Toulouse II-LeMirail), Suprarealismul în miº-care la César Moro, Yves Char-les Grandjeat (profesor, CLIMAS,Universitatea Michel de Mon-taigne-Bordeaux), Deviaþii obli-gatorii: realismul imposibil ºinecesar în literatura afro-ame-ricanã a Statelor Unite, naraþi-unile sclavilor la Toni Morrison.

cele mai aspre condiþii. Iþarii le-gaþi cu sfoarã, privesc parcã cusuperioarã înþelegere condiþiabietelor extremitãþi. Este imagineacare popula prin anii 60 multe afi-ºe ºi coperta unei cãrþi celebrã înepocã, Desculþ de Zaharia Stan-cu, best-seller al epocii comunis-te iar aceastã imagine sugereazã„talpa þãrii” idealizatã prin picioa-rele eroului principal, Darie.

Fotografia pe care o ºtia toatãlumea, în acea vreme, era semna-tã de un fotograf cunoscut, trãi-tor în preajma lui Tudor Argheziºi care semna Aurel Bauh. Nu-mivenea sã cred! Aurel Bauh laPompidou! Fantastic! Mã uit cuatenþie ºi constat cã la o micã dis-tanþã este o altã imagine semna-tã de artistul român, vecinã cuuna aparþinând lui Man Ray. În-cep sã numãr creaþiile fotografi-

ce aparþinând lui Bauh. Suntnouã. Minunatã surprizã ºi extra-ordinarã companie! Mai sunt doicompatrioþi în acest sublim antu-raj: Brassaï ºi Eli Lotar (EliazarLotar Theodoresco, bãiatul luiArghezi), alãturi de Pierre Bou-cher, Marianne Breslauer, HenriCartier-Bresou, Yvonne Cheva-lier, René Claire, Georges Hugnet,Ergy Landau, Dora Maar, AlbertRudomine, Luis Buñuel.

Aurel Bauh (1900-1964), carea început ca plastician ºi care aluat lecþii de sculpturã cu Alexan-der Archipenko ºi de picturã cuFernand Léger, a ales ca mulþi al-þii din domeniu sã se dedice fo-tografiei, un alt domeniu capti-vant al artelor vizuale. Anul tre-cut, în cadrul festivalului de laVendôme, pe valea Loirei, i s-aorganizat o expoziþie care s-a bu-curat de un mare interes din par-tea unui pictor familiarizat cu artafotograficã. Totodatã s-a lansatun album cu texte în limba ger-manã, englezã ºi românã, al cãruiautor, Michael Ilk, a reuºit sãpunã în valoare personalitateaacestui fruntaº al fotografiei ro-mâneºti care, iatã acum, cucereº-te muzeul Pompidou. Din pãcate,realizatorul impresionantului al-bum de trei sute de pagini, editathigh-tech de muzeul francez, nuciteazã la bibliografie aceastã lu-crare despre Bauh, singura edi-tatã vreodatã despre artistul nãs-cut la Craiova.

Aurel Bauh - Studiu de nud (1930)

Aurel Bauh

constantin m. popa sau tabãra · poate fi un parpangel crescut din verva parodiei. un rol...

Documents