1

1. Protecţia muncii: conţinutul şi valoarea ei.

Protecţia muncii – un complex de măsuri şi mijloace social-economice, organizatorice, tehnice, curative şi profilactice, care funcţionează în baza actelor normative şi asigură securitatea angajaţilor, păstrarea sănătăţii şi menţinerea capacităţilor de lucru pe parcursul zilei. Protecţia muncii include următoarele capitole:

1. Legislaţia de PM 2. Sanitaria industrială şi igiena muncii 3. Tehnica securităţii 4. Protecţia contra incendiilor

2. Actele legislative principale în domeniul PM

2.1 Constituţia RM 2.2 Legea RM cu privire la PM 2.3 Codul muncii al RM 2.4 Sistemul standardelor de PM

2.1 Constituţia RM Art. 43 „Dreptul la muncă şi PM” Art. 44 „Interzicerea muncii forţate” Art. 47 „Dreptul la asistenţă şi asigurare socială”

2.2 Legea RM cu privire la PM Legea securităţii şi sănătăţii în muncă a fost aprobată de parlament la 10 iulie 2008 şi intră în vigoare

de la 1 ianuarie 2009 Legea alcătuieşte 24 articole repartizate în următoarele capitole:

a. Dispoziţii generale b. Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă c. Obligaţiunile angajatorilor d. Obligaţiunile şi drepturile lucrătorilor e. Dispoziţii diverse f. Dispoziţii tranzitorii şi finale

Legea a fost publicată la 5 august 2008 în Monitorul oficial nr. 143-144

2.3 Codul muncii al RM Codul muncii care funcţionează în prezent a fost pus în aplicare la 1 octombrie 2003.

2.4 Sistemul standardelor de PM SSPM – un complex de standarde şi alte acte, respectarea cărora asigură securitatea angajaţilor,

păstrarea sănătăţii şi menţinerea capacităţii de muncă pe parcursul zilei de muncă,. Standardele privind PM:

Internaţionale – ISO

De stat – ГОСТ

Procesul de producţie

Executanţi şi conducători

Microclima colectivului

Condiţii de muncă

Tehnica Clădiri, instalaţii

Legislaţia de PM

Sanitaria industrială şi igiena muncii

Tehnica securităţii

Protecţia contra incendiilor

2

Ale unităţilor economice

SSPM este format de către standardele de stat în care sunt prevăzute următoarele subsisteme:

Subsistemul 0: ГОСТ 12.0.001-82 – apreciază denumiri, definiţii

Subsistemul 1: ГОСТ 12.1.005-88 – apreciază cerinţele PM către condiţiile de muncă,

aprecierea şi normarea factorilor de producţie.

Subsistemul 2: ГОСТ 12.2.003-74 – cerinţele PM către utilajul industrial

Subsistemul 3: ГОСТ 12.3.002-75 – cerinţele PM către produsele tehnologice

Subsistemul 4: ГОСТ 12.4.011-89 – cerinţele PM către mijloace de protecţie ale angajaţilor.

Subsistemul 5: ГОСТ 12.5.007-96 – cerinţele PM la exploatarea clădirilor şi instalaţiilor

Subsistemele 6-9 de rezerve. SSPM a fost pus în aplicare în economia naţională 1.01.1975. 3. Măsurile în domeniul PM 3.1 Instruirea în domeniul PM 3.2 Instrucţiunea de PM 3.3 Planul anual de măsuri de PM: conţinutul, elaborarea şi realizarea lui 3.4 Atestarea locurilor de lucru din punct de vedere a PM

3.1 Instruirea în domeniul PM Instruirea privind PM se efectuează în baza ordinului ministrului muncii şi protecţiei sociale nr.49 din

1 octombrie 2001. Instruirea prevede curs teoretic şi instructaj. Cursul teoretic se petrece cu specialiştii tehnici şi din cadrul administraţiei nu mai târziu de 3 luni după angajare. Volumul prelegerilor la prima instruire >=16 ori şi la cursurile ulterioare nu mai puţin de 8 ore. Cunoştinţele specialiştilor le evaluează 3 persoane deja atestare cu perfectarea unui proces-verbal.

Instructajele se divizează în:

Instructaj introductiv general

Instructaj la locul de muncă

Instructaj periodic

Instructaj introductiv-general – se petrece cu noii angajaţi, persoane care prestează servicii şi cu studenţii practicanţi. Programa prevede legislaţia muncii, caracteristica unităţii economice, factorii principali de risc, mijloacele de protecţie principale, acordarea primului ajutor. Instructajul se înregistrează în registrul instructajelor de PM care se păstrează la serviciul de PM. După aprecierea pozitivă a cunoştinţelor, persoanele se îndreaptă la locul de muncă.

Instructajul la locul de muncă - este organizat de către conducătorul de lucrări şi se petrece în baza

instrucţiunilor de protecţie a muncii de obicei individual. În grup, instructajul are loc pentru persoanele care activează la acelaş loc de muncă.

Instructajul prevede:

familiarizarea cu locul de muncă

construcţia utilajului şi exploatarea lui

metodele optimale de activitate

cauzele posibile de avarie

acordarea primului ajutor la necesitate

mijloacele de protecţie individuală prevăzute După aprecierea cunoştinţelor şi semnăturile respective, persoanei se permite activitatea de sine

stătătoare. Instructajul periodic - se petrece nu mai rar de o dată în 180 zile (calendaristice) şi prevede

fundamentarea cunoştinţelor în domeniu. De asemenea, acest instructaj are loc după lipsa îndelungată a persoanei la serviciu, la schimbarea condiţiilor de muncă, la instalarea utilajului nou, la introducerea

3

proceselor noi, în cazul nerespectării cerinţelor protecţiei muncii, în caz de accidente, la aprecierea conducătorului de lucrări. Toate instructajele se înregistrează în registre respective, ultimele 2 în registrul instructajelor la locul de muncă, care se păstrează la şeful de lucrări. Pentru toţi executanţii se perfectează fişe individuale de instructaj privind protecţia muncii, care includ date personale şi date referitor la petrecerea instructajului.

3.2 Instrucţiunea de PM Instrucţiunile de protecţie a muncii prevăd cerinţele protecţiei muncii la locul respectiv de muncă şi

se elaborează pentru toate lucrările şi locurile de muncă, responsabil pentru elaborare este angajatorul. Anual serviciul pentru protecţia muncii elaborează lista instrucţiunilor prevăzute pentru elaborare şi revizuirea conţinutului.

După coordonarea cu serviciul pentru protecţia muncii, instrucţiunea se aprobă, se înregistrează, se multiplică în numărul necesar şi conform registrului de repartizare se transmite la fiecare loc de muncă. Periodic, dar nu mai rar de 1data-5ani conţinutul instrucţiunilor se revede. De asemenea, conţinutul se revede la instalarea utilajului nou, la schimbarea condiţiilor, la introducerea noilor procese, atunci cînd respectarea cerinţelor instrucţiunii a provocat accident.

3.3 Planul anual de măsuri de PM: conţinutul, elaborarea şi realizarea lui

Măsurile de protecţie a muncii prevăd perfecţionarea condiţiilor de muncă şi se elaborează anual în baza atestării condiţiilor de muncă şi a condiţiilor reale. Planul măsurilor este parte componentă a contractului colectiv de muncă. Pentru elaborarea planului de măsuri, administraţia cu acordul sindicatului numeşte comisia care colectează propunerile colectivelor de muncă, le sistematizaeă şi propune pentru aprobare proiectul planului de măsuri.

SA „Bucuria” Aprobtă:

Ordin Nr____din_____08

L.Ş. semnătura

Instrucţiune de PM la exploatarea malaxorului de cacao

Nr 13 I. Cerinţe generale de PM

II. Cerinţe de protecţie a muncii pînă a începe lucrul III. Cerinţe de PM în timpul lucrului

IV. Cerinţe de PM în situaţii de avarie V. Cerinţe de PM la terminarea lucrului

Semnătura

4

Suplimentar la planul de măsuri, se elaborează următoarele 3 anexe:

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Planul măsurilor se elaborează în baza ordinului Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale Nr.40 din 16

august 2001. 3.4 Atestarea locurilor de lucru din punct de vedere a PM

Atestarea locurilor de muncă prevede măsurarea valorilor factorilor de producţie şi perfectarea fişelor de atestare. Atestarea se petrece nu mai rar 1dată-3ani de o comisie în componenţa a cel puţin 3 persoane.

Normativul de asigurare gratuită cu alimentaţie de protecţie şi substanţe vitaminoase

Lista profesiilor, acivităţilor Numărul raţiei

Normativul

Lista profesiilor, acivităţilor Normativul de protecţie Durata utilizării

Lista profesiilor şi activităţilor care necesită asigurarea gratuită cu substanţe igienico-sanitare

Lista profesiilor, acivităţilor Lista substanţelor igienico-sanitare

Aprobat Ordin Nr____din_____08

Planul măsurilor de PM SA „Bucuria”

Pe anul 2009

Nr Denumirea măsurilor

Unitatea de măsură

Valoarea unităţilor

Costul lucrărilor

Termenul realizării

Responsabil pentru realizare

Notă

1. Măsuri tehnice

2. Măsuri organizatorice

5

În baza fişelor de atestare se perfectează paşapoartele stării protecţiei muncii şi a stării subunităţilor

şi unităţilor, care includ compartimentele:

Caracteristica condiţiilor de muncă

Securitatea echipamentelor de muncă şi a clădirilor

Asigurarea cu încăperi social-sanitare şi auxiliare

4. Accidentele de muncă şi boli profesionale

4.1 Factorii de producţie nocivi şi periculoşi ГОСТ 12.2.003-74

4.2 Accidente de muncă: definiţia, tipurile şi clasificarea lor

4.3 Comunicarea despre accidente

4.4 Cercetarea accidentelor

4.5 Finalizarea cercetării accidentelor. Înregistrarea şi evidenţa lor.

4.6 Metodele de analiză ale accidentelor

4.7 Bolile profesionale. Clasificarea şi indicii lor.

4.8 Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

4.1 Factorii de producţie nocivi şi periculoşi ГОСТ 12.2.003-74

În dependenţă de acţiune asupra organismului uman, factorii de producţie se clasifică în: factori nocivi şi factori periculoşi.

SA „Moldtelecom” Serviciul Clientelă:

Fişa Nr.___ de atestare a locului de muncă

a operatorului

Nr. Specificaţie Unitate de măsură

Valoarea Diferenţă

real normată

1 Temperatura C

2 Umiditatea aerului %

3 Viteza aerului m-s

4 Iluminarea naturală

.....

Decizie (atestat, neatestat)

Semnături

Serviciul de PM ______ Membrii comisiei ________ ________ ________

Angajatul _______

6

Factorii nocivi: sunt acei factori, acţiunea cărora poate provoca înrăutăţirea stării sănătăţii sau îmbolnăvire profesională.

Factori periculoşi: sunt acei factori, acţiunea cărora poate provoca reducerea capacităţii de muncă sau accidentare (curent electric).

Conform ГОСТ 12.2.003-74 factorii nocivi şi periculoşi se clasifică în:

Factori fizici: căldură, utilajul, energia electrică

Factori chimici: substanţe chimice - în dependenţă de acţiunea lor asupra anumitor organe,

după căile de pătrundere în organism – căile respiratorii, digestive şi prin piele

Factori biologici: microorganisme favorabile – berea pâinea, microorganisme nefavorabile,

macroorganisme

Factori psiho - fiziologici: supraîncărcări fizice statice - conspectarea 8 ore, dinamice –

lucru fizic, hipodinamie – mişcare puţină

Factori neuropsihici: suprasolicitarea organelor vizuale, auditive

4.2 Accidente de muncă: definiţia, tipurile şi clasificarea lor

Accidentele se clasifică în:

Accidente de muncă

Accidente în afara muncii

Accidentele de muncă – vătămarea violentă a organismului uman (leziune, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută) provocate de către un factor de producţie şi care a produs incapacitate temporară de muncă sau accidentare gravă, sau deces.

Accidentele de muncă sunt acelea care au avut loc:

În timpul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu

La deplasare spre locul de muncă de la domiciliu şi invers, cu transportul asigurat de

angajator, inclusiv îmbarcarea şi debarcarea

În cazul deplasării pe teritoriul unităţii de la intrare spre locul de lucru şi invers, în timpul şi

pe traseul respectiv

În timpul pregătirii locului de muncă

În cadrul festivităților culturale, sportive, în special organizate de organizator

În alte localităţi, ţări pe probleme de serviciu

În cazul acordării primului ajutor

La lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale

Accidentele care au avut loc chiar şi în cazurile sus-numite, dar cauza lor nu a fost legată cu procesul de muncă (joc, automutilare, folosirea echipamentelor de muncă în scopuri personale fără acordul conducătorului de muncă, furtul lucrurilor materiale) sunt accidente în afara muncii.

Accidentele se divizează în:

Cu capacitate temporară de muncă – nu mai puţin de o zi confirmată de către instituţia

medicală.

Accident grav – confirmat de instituţia medicală după o schemă aprobată de ministerul

sănătăţii.

Accident mortal – confirmat de instituţia medico-legală.

De asemenea, accidentele se clasifică în:

Accident individual – o persoană

Accident colectiv – cel puţin două persoane în acelaşi timp, acelaşi loc de muncă şi din

aceeaşi cauză.

4.3 Comunicarea despre accidente

7

În cazul accidentului accidentatul sau martorii oculari informează conducătorul lucrărilor despre accident. Conducătorul lucrărilor organizează primul ajutor şi informează angajatorul. Conducătorul lucrărilor este obligat să păstreze condiţiile accidentării până la terminarea cercetării. Dacă nu este posibil, se colectează probe care vor servi la cercetarea accidentului. Administraţia unităţii este obligată să informeze despre accident în inspecţia teritorială a muncii, în organul superior şi sindicate. În cazul intoxicaţiilor acute se comunică la medicina preventivă. În cazul accidentelor grave şi cu deces se informează inspecţia de stat a muncii şi în poliţie.

Comunicarea prevede:

Denumirea şi adresa organizaţiei

Date personale despre accidentat (ţi)

Circumstanțele şi rezultatul accidentării

Locul de muncă, data şi ora accidentării

Date despre persoana ce a comunicat

4.4 Cercetarea accidentelor

Cercetarea accidentelor de muncă are loc în baza regulamentului aprobat prin hotărârea guvernului nr. 1361 din 22 decembrie 2005 şi pus în aplicare la 1 martie 2006. Regulamentul prevede comunicarea, cercetarea, înregistrarea, evidenţa şi darea de seamă despre accidente. Accidentele grave şi mortale se cercetează de către inspecţia de stat a muncii, care numeşte inspectorul respectiv. Accidentele cu incapacitatea temporară se cercetează de către organizaţia respectivă.

După accidentare conducătorul unităţii, nu mai târziu de 24 ore numeşte comisia de cercetare în componenţa a cel puţin 3 persoane reprezentant al serviciului de PM şi câte un reprezentant al colectivului de muncă şi a administraţiei. Membrii comisiei studiază condiţiile accidentării, analizează actele normative nerespectate, conversează cu accidentatul, cu martorii oculari, cu persoana responsabilă de securitatea muncii. La cercetare pot asista persoane care reprezintă interesele accidentatului. În cazul când locul de muncă unde a avut loc accidentul este supravegheat de organe de stat de supraveghere (inspecţia energetică, de gaze) se invită şi reprezentanţii lor. La necesitate pot fi invitaţi şi experţi pe diferite probleme. Nu mai târziu de 5 zile lucrătoare, comisia perfectează dosarul cercetării şi îl prezintă pentru aprobare conducătorului unităţii.

4.5 Finalizarea cercetării accidentelor. Înregistrarea şi evidenţa lor.

Dosarul cercetării include procesul-verbal al accidentului pentru fiecare accidentat, fotografii, scheme a locului, mărturisirile accidentatului, ale martorilor oculari, explicaţiile persoanei responsabile de securitate, prezentările membrilor comisiei, certificat referitor la gravitatea accidentării, certificatul medico-legal în caz de deces.

După aprobare, procesul-verbal, la cererea accidentatului sau a persoanei care reprezintă interesele ei, se eliberează nu mai târziu de 3 zile. Dosarul cercetării se păstrează în organizaţie timp de 50 ani. Accidentele se înregistrează separat de către serviciul de PM şi se evidenţiază de către unitatea respectivă.

4.6 Metodele de analiză ale accidentelor

Traumatismul de muncă se analizează în modul următor:

Prin studierea materialelor cercetării accidentului

Prin analiza cauzelor care pot provoca accidente de muncă

a. La prima metodă de analiză se referă următoarele:

Statistică – prin studierea materialelor cercetării accidentelor se calculează următorii

indici ai traumatismului:

o Indicele de frecvenţă 𝐼𝑓 =𝑁𝑎

𝑁𝑚𝑠∙ 1000, Na – nr accidentaţilor în perioada dării

de seamă, Nms - nr mediu scriptic al angajaţilor în această perioadă

8

o Indicele de gravitate 𝐼𝑔𝑟 =𝑁𝑧𝑖

𝑁𝑚𝑠∙ 1000, Nzi – nr sumar al zilelor de incapacitate

de muncă în urma accidentului

o Indicele duratei medie 𝐼𝐷𝑀 =𝑁𝑧𝑖

𝑁𝑎

În grupă – în rezultatul studierii materialelor accidentele se grupează după profesie,

vârstă, vechime în muncă, după sex, după zilele săptămânii, după orele de lucru.

Topografică – se perfectează planul secției cu indicarea locurilor de muncă şi a zonelor

unde s-au produs accidente.

Economică – se calculează coeficientul de pierdere a timpului de muncă sau cantitatea

de producţie. 𝐾𝑝𝑡 =𝑁𝑧𝑖

𝐹𝑎∙ 100, Fa-fondul anual al zilelor de lucru. 𝐹𝑎 = 𝑁𝑚𝑠 ∙ 252

b. La a doua modalitate de analiză se referă metoda monografică, conform căreia se studiază

cauzele accidentării care pot provoca accident la exploatarea unor aparate. Analiza se face

vizual sau vizual şi instrumental. Se elaborează măsuri pentru excluderea acestor cauze.

4.7 Bolile profesionale. Clasificarea şi indicii lor.

Bolile profesionale sunt rezultatul acţiunii factorilor nocivi asupra organismului uman. Ele se clasifică în corespundere cu organul afectat:

Cardiace

Respiratorii

Sistemul nervos

Hepatropice

Indicii bolilor profesionale sunt analogi indicilor traumatismului, numai pentru 100 angajaţi. 4.8 Asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale

Legea este pusă în aplicare la 23.09.2000 şi prevede protecţia socială a angajaţilor la reducerea capacităţilor de muncă sau decesul accidentaţilor.

Participanţii la asigurare sunt angajatorii (asiguratori) şi angajaţii (asiguraţi) prin intermediul casei naţionale de asigurări sociale şi organele locale.

În conformitate cu această lege sunt prevăzute următoarele prestaţii şi indemnizaţii:

Prestaţii pentru incapacitatea temporară de muncă

Prestaţii pentru recuperarea capacităţii de muncă

Prestaţii pentru reabilitarea profesională

Indemnizații pentru incapacitatea temporară de muncă

Indemnizaţii pentru transferare temporară la alt loc de muncă

Indemnizaţii în caz de invaliditate

Indemnizații în caz de deces

Responsabilitatea materială a întreprinderilor în caz de invaliditate sau deces al accidentaţilor sau în cazul bolilor profesionale

În cazul când nu se întocmeşte planul măsurilor de PM sau aceste măsuri nu sunt eficiente, organizaţia poate fi obligată să transfere în fondul social o sumă mai mare decât cea prevăzută.

În caz de invaliditate organizaţia plăteşte accidentatului indemnizaţie unică în valoare de produsul gradului de incapacitate de muncă la salariul mediu lunar pe republică în luna respectivă, dar nu mai puţin de un salariu mediu anual al lui.

În caz de deces suma indemnizaţiei alcătuieşte produsul salariului mediu anual al decedatului la numărul întreg de ani netrăiţi până la 62 (57), dar nu mai puţin de 10 salarii medii anuale ale lui.

9

5. Măsurile privind PM

5.1 Obligaţiunile conducătorilor şi executanţilor privind PM

5.2 Serviciul pentru PM: componenţa, funcţiile şi drepturile

5.3 PM a femeilor

5.4 PM a tineretului

5.1 Obligaţiunile conducătorilor şi executanţilor privind PM

Obligaţiile conducătorilor unităţilor: de a asigura condiţii sănătoase şi inofensive de lucru la toate locurile. Pentru aceasta ei organizează:

Asigură angajarea conform profesiilor necesare

Asigură elaborarea şi realizarea măsurilor de PM

Asigură elaborarea instrucţiunilor

Asigură instruirea şi verificarea cunoştinţelor

Asigură informarea angajaţilor referitor la condiţiile de muncă şi înlesniri

Organizează dotarea angajaţilor cu echipamente de protecţie individuală

Organizează procurarea actelor normative, a literaturii în domeniu

Organizează prezentarea materialelor statistice în organele respective

Organizează cercetarea accidentelor de muncă

Ascultă conducătorii de lucrări referitor la traumatism şi starea PM

Menţionează activităţi privind PM

Obligaţiile conducătorilor de lucrări: asigură condiţii favorabile de muncă în subunităţi. Pentru această ei:

Participă la elaborarea instrucţiunilor de PM

Organizează instructajele la locul de muncă

Asigură funcţionarea inofensivă a utilajului

Întrerupe activitatea persoanelor bolnave, în stare de ebrietate, drogate

Păstrează condiţiile accidentelor până la terminarea cercetării

Informează conducătorul unităţii referitor la accidente, avarii, starea PM

Obligaţiunile executanţilor - de a-şi asigura securitatea proprie şi a colegilor pentru aceasta ei:

Studiază şi respectă cerinţele instrucţiunilor de protecţie a muncii şi a altor acte normative.

Se prezintă la serviciu apţi de muncă, şi păstrează capacitatea de muncă pe parcursul zilei

Asigură securitatea exploatării utilajului

Păstrează condiţiile sanitare la locul de muncă

Acordă primul ajutor accidentaţilor, bolnavilor

Comunică conducătorului de lucrări referitor la accidente de muncă, avarii şi alte situaţii.

5.2 Serviciul pentru PM: componenţa, funcţiile şi drepturile

Conform codului muncii şi altor acte normative, în fiecare organizaţie activează seviciul pentru protecţia muncii. În unităţi cu numărul angajaţilor sub 50, funcţiile în domeniul protecţiei muncii le execută conducătorul. În organizaţii cu numărul angajaţilor peste 50 în state se prevede specialist pentru protecţia muncii.

Componenţa serviciului de protecţie a muncii depinde de numărul angajaţilor, condiţiile de muncă, amplasarea subunităţilor.

Funcţiile serviciului sunt de a implementa în producţie rezultatele cercetărilor în domeniu şi a practicii altor unităţi. Pentru aceasta serviciul:

organizează activitatea de protecţie a muncii

asigură ajutorul metodic la elaborarea instrucţiunilor de protecţie a muncii

petrece instructajul introductiv general

10

apreciază necesitatea organizaţiei în mijloace de protecţie individuală

organizează asigurarea cu acte normative şi literatură de profil

participă la cercetarea accidentelor

înregistrează accidentele

pregăteşte materialele statistice privind traumatismul şi starea protecţiei muncii

informează conducătorul unităţii referitor la avarii, accidente şi alte situaţii.

Drepturile serviciului:

de a controla starea protecţiei muncii în timpul activităţii

de a interzice activitatea persoanelor bolnave, în stare de ebrietatea, şi exploatarea

utilajului deteriorat

face prescripţii conducătorilor de subunităţi la necesitate

propune conducătorului unităţii de a menţiona activitatea în domeniul protecţiei muncii.

5.3 PM a femeilor

Codul muncii şi alte acte prevăd unele înlesniri pentru femeile angajate în cîmpul muncii: Guvernul a aprobat lista activităţilor interzise pentru femei:

Este interzisă activitatea în schimburi de noapte cu excepţia lucrărilor de însemnătate

majoră.

Este interzisă activitatea în subteran, cu excepția lucrărilor de deservire.

Femeilor gravide se acordă concediul prenatal cu durata de 70zile şi post natal cu durata

de 56zile. La naşterea gemenilor, sau în caz de complicaţii concediul poate fi prelungit pînă

la 70zile. La expirarea acestui termen conform cererii, mamei se oferă posibilitatea de a

îngriji copilul pînă la 3 ani cu îndemizaţie lunară, păstrarea locului de muncă şi a vechimii.

De aceleaşi drepturi se bucură persoanele care au înfiat micuţi şi rudele apropiate care

nemijlocit educă copilul. De la 3 până la 6 ani mamei se păstrează locul de muncă şi

vechimea.

Este interzisă activitatea la calculator pentru femeile gravide şi mamele care alaptează.

Mamele cu copii până la 3 ani care şi-au reînceput activitatea dispun de următoarele înlesniri: este interzisă activitatea pe timp de noapte, în zilele de odihnă, de sărbtori, în orele suplimentare, plecarea în deplasări, plecări încolo încoa, dispun de întrerupere suplimentară cu durata de cel puţin 30min după fiecare 3ore de lucru.

Mamele cu 2 copii în vârstă de pînă la 14ani, copil bolnav pînă la 16 ani dispun: de concediu anual în timp de vară, dispun de concediu suplimentar plătit de 4zile. Poate dispune de concediu fără plată cu durata d epînă la 14 zile în perioada favorabilă pentru organizaţie.

5.4 PM a tineretului

Pentru tineretul angajat în muncă sunt prevăzute următoarele înlesniri:

Angajarea în muncă de la vârsta de 16 ani; în unele cazuri cu acordul părinţilor sau a

tutelei se admite angajarea de la 15 ani împliniţi

durata săptămânii de lucru până la 16 ani 24 ore, până la 18 – 35 ore.

Durata zilei de lucru până la 16 ani nu mai mult de 5 ore, de la 16 pînă la 18 nu mai mult

de 7 ore.

Organizarea activităţii între orele 6 şi 22.

nu se admite termenul de încercare.

Primul concediu poate fi acordat pînă la expirarea a 6luni de lucru şi numai în timpul de

vară(în altă perioadă conform cererii)

crearea condiţiilor de a obţine profesie, sau a absolvi instituţie de învăţămînt.

11

6. Supraveghere şi control în domeniul protecţiei muncii. 6.1 Organele de supraveghere şi control privind protecţia muncii 6.2 Comisia de PM a comitetului sindical . împuternicitul de PM 6.3 Controlul administrativ obştesc 6.4 Sancţiuni pentru încălcarea actelor normative de protecţie a muncii 6.1 Organele de supraveghere şi control privind protecţia muncii

6.2 Comisia de PM a comitetului sindical . împuternicitul de PM

Comisia de protecţie a muncii este formată din reprezentanţii tuturor unităţi care sunt împuterniciţi pe protecţia muncii. Preşedintele comisiei este membru al Comitetului Sindical al organizaţiei şi nu poate ocupa în organizaţie funcţii administrative. Funcţiile comisiei sunt de a verifica respectarea cerinţelor protecţiei muncii în organizaţie. 6.3 Controlul administrativ obştesc Controlul administrativ obştesc, prevede:

treapta 1: zilnic, până a începe lucru, maistru (brigadirul) împreună cu împuternicitul pe protecţia muncii, controlează: starea tehnică a utilajului, starea sanitară a condiţiilor de muncă, prezenţa şi starea mijloacelor de protecţie individuală, respectarea cerinţelor protecţiei muncii la păstrarea materialelor a producţiei finite, înlăturarea neajunsurilor apreciate în ajun.

treapta 2: La depistarea neajunsurilor se fac înscrieri în registrul treptelor 1 şi 2, cu indicarea persoanelor responsabile pentru înlăturarea şi timpul executării. Treapta 2 se petrece nu mai rar de o dată în săptămână (decadă) de către conducătorul subunităţii împreună cu împuternicitul

Organele de supraveghere şi control privind PM

Organe de

supraveghere de stat

Organe de sontrol

de stat

Organele de control

obştesc

Inspecţia muncii

Inspecţia sanitară

Inspecţia energetică

Departamentul

standartizare

Departamentul

situaţii extreme

Organe de control

de stat

Serviciul PM a

minsterului

Serviciul PM a

organizaţiei

Inspectoratul tehnică

a sindicatelor

Procuratura

12

superior. Procedura este analogică treptei 1 numai pe o scară mai largă. Suplimentar se controlează înlăturarea neajunsurilor înlăturate la prima treaptă.

treapta 3: se petrece nu mai rar de o dată în lună de comisie condusă de conducătorii unităţii şi a sindicatului. Componenţa comisiei: specialiştii principali şi conducătorii serviciului medical a protecţiei muncii şi a comisiei de protecţie a muncii. După terminarea controlului, conducătorul unităţii petrece întrunirea conducătorilor de subunităţi, cu participarea membrilor comisiei. Se discută rezultatele controlului cu propuneri pentru ameliorarea situaţiei. Treapta 3 se finalizează cu emiterea unui ordin care apreciază situaţia şi aprobă măsurile respective.

6.4 Sancţiuni pentru încălcarea actelor normative de protecţie a muncii

Pentru nerespectarea cerinţelor de nerespectare a cerinţelor muncii sunt prevăzute următoarele sancţiuni:

Disciplinară - prevede observaţie, mustrare, şi eliberarea din funcție. Sancţiunea se aplică de

către angajator prin emiterea unui ordin în baza demersului conducătorului de lucrări şi a

explicaţiei persoanei date. Persoana ia cunoştinţă cu conţinutul ordinului prin semnătură nu mai

puţin de 3 zile după emiterea acestuia.

Administrativă - prevede amendă în mărime de până la un salariu de funcţie. Dreptul de a aplica

amenda dispun angajaţii organelor de supraveghere de stat, şi ai comisiei administrative a

organelor puterii locale. Această sancţiune nu se referă la executanţi.

Materială - recuperarea, restituirea totală sau parţială a pagubei pricinuite. Suma pagubei se

apreciază de către judecată care trimite decizia pentru executare în unitate.

Penală - art. 139 al Codului Penal al RM, prevede următoarele:

Conform părţii 1- privaţiune de libertate de până la 1 an sau impune la lucrări în folosul societăţii pentru activităţi care au creat situaţii de accidentare. Conform părţii 2- privaţiune de libertate de la 1 până la 3 ani în cazul accidentelor individuale cu incapacitate temporară de muncă. Conform părţii 3- privaţiune de libertate de la 3 până la 5 ani în cazul accidentelor grave ori cu deces sau colective. De asemenea în aceste cazuri, judecata poate lua o decizie specială referitor la unitate sau la persoana dată. 7. Sanitaria de producţie şi igienă

7.1 Factorii meteorologici la locurile de muncă şi normarea lor. GOST 12.1.005-88 7.2 Substanţele nocive: caracteristica, clasificarea şi normarea lor. GOST 12.1.007

7.3 Ventilaţia industrială: destinaţia, clasificarea şi calcularea ei. 7.4 Mijloacele de protecţie individuală. GOST 12.4.011-89 7.5 Aparatele de măsurare a factorilor meteorologici şi a noxelor.

7.1 Factorii meteorologici la locurile de muncă şi normarea lor. GOST 12.1.005-88

Factorii meteorologici a aerului sunt: umiditatea relativă, viteza şi presiunea. Condiţiile de muncă normează în dependenţă de: intensitatea activităţii fizice şi perioada anului.

Intensitatea activităţii fizice se clasifică prin consumul de energie în Kkal/h sau în J. În dependenţă de consum toate lucrările fizice se clasifică în 3 categorii:

lucrări fizice uşoare : cu 120 Kkal/h (139 J) – lucrări staţionare fără încordări fizice, şi

120-150 sau 139-174 Kkal/h (139-174J), lucrări parţial staţionare sau parţial în mişcare

dar fără încordări fizice;

lucrări fizice medii: 150-200 Kkal/h (174-232J) ridicarea greutăţilor de până la un kg şi

200-250 Kkal/h (232-292 J) ridicarea şi mutarea greutăţilor de până la 10kg;

lucrări fizice grele: >250 Kkal/h (>292 J).

13

Perioada anului se caracterizează prin temperatura medie diurnă a aerului exterior: perioada rece - temperatura aerului este mai mică de +10

0C şi perioada caldă când e mai mare.

7.2 Substanţele nocive: caracteristica, clasificarea şi normarea lor. GOST 12.1.007

Substanţele nocive se caracterizează prin pericolul de acţiune asupra organismului uman. Concentraţia lor în aer se apreciază mg/m

3. Din punct de vedere a protecţiei muncii este apreciată

concentraţia limită admisibilă a fiecărei noxe. CMA este concentraţia maximală a noxei care pe toată durata de activitatea nu acţionează negativ asupra angajatului şi asupra generaţiilor sale. După GOST 12.001- , clasificarea noxelor este următoarea:

cu pericol extrem CMA <0.1 mg/m3 ( veriliu),

de pericol sporit CMA 0,1-1 mg/m3,

pericol relativ CMA 1-10 mg/m3, pericol redus > 100 mg/m

3.

Atunci când în încăpere sunt mai multe substanţe cu aceeaşi direcţie de acţiune, concentraţia comună a lor se calculează după formula:

n

n

n

cla

c

c

cla

c

cla

c

cla

1

1

2

2

1

1 1;1...

7.3 Ventilaţia industrială: destinaţia, clasificarea şi calcularea ei.

Scopul ventilaţiei este de a aprecia volumul necesar de aer pentru a normaliza condiţiile lui. După forţa de punere în mişcare a aerului ventilaţia este: naturală, şi artificială. Ventilaţia naturală este organizată şi neorganizată. Ventilaţia artificială (mecanică) este asigurată de către ventilatoare axiale şi se clasifică în ventilaţi prin aspiraţie- atunci cînd aerul proaspăt este introdus acolo, prin refulare – se evacuază aerul impurificat, prin aspiraţie de rerefulare- ambele.

Calcularea ventilaţiei prevede determinarea volumului de aer(L) pentru a asigura condiţii normale în dependenţă:

de surplusul caloric (termic) 𝐿 =𝑄

𝐶𝛾 𝑡2−𝑡1 , (𝑚3) – unde Q - surplusul caloric sau

cantitatea de căldură ce se degajă într-o unitate de timp; t2, t1 - temperatura aerului din

încăpere şi din exterior; 𝛾 −densitatea aerului; c-capacitatea specifică termică a aerului.

)4( 0

12 Ctt

după surplusul de umezeală 3

12 )(m

dd

WL

. Unde W – surplusul de umezeală;

d2, d1 – conţinutul de umezeală în aerul din încăpere şi a celui din exterior.

după surplusul de noxe )( 3

12

mcc

ML

. Unde M - cantitatea de noxe ce se elimină

într-o unitate de timp; c2, c1 - concentraţia noxelor în aerul din încăpere şi cel din

exterior.

Cantitatea necesară de aer se apreciază după volumul maximal al lui. Calcularea se termină cu aprecierea tipului ventilatorului şi a numărului lor.

7.4 Mijloacele de protecţie individuală. GOST 12.4.011-89

Destinaţia mijloacelor de protecţie individuală a angajaţilor este de a exclude sau a reduce până la valori nepericuloase influenţa factorilor de risc asupra organismului uman. După numărul persoanelor protejate, mijloacele se clasifică: colective şi individuale. Mijloacele de protecţie colective sunt: sistemele de ventilaţie, de iluminare etc . Mijloacele de protecţie individuale sunt: dispozitivele ermetice(scafandru), vestimentaţie de lucru (halat, combinezon, cojoc), mijloace de protecţie a capului (basma, cască, beret), mijloace de protecţie a organelor auditive (tampon de vată, căşti), mijloacele de protecţie a organelor vizuale (ochelari de protecţie), mijloace de protecţie a feţei (mască de tifon), mijloace de protecţie a

14

organelor respiratorii (tifon, respiratoare), mijloace de protecţie a mâinilor (mănuşi), mijloace de protecţie a picioarelor (cizme, pâsle), dispozitive de siguranţă: centură şi gheare, dispozitive universale (masca antigaz), substanţe dermatologice (unguente, săpun, detergenţi). Angajaţii se asigură gratuit cu mijloace de protecţie conform normelor în vigoare.

7.5 Aparatele de măsurare a factorilor meteorologici şi a noxelor.

Temperatura aerului se măsoară cu termometru, sunt cunoscute termometre cu alcool şi cu mercur. Temperatura se măsoară în câteva locuri ale încăperii cu determinarea mediei. Numărul măsurărilor alcătuieşte: până la 100 m2 – nu mai puţin de 4; de la 100-400 nu mai puţin de 8; mai mare de 400m2 distanţa între măsurări nu poate fi mai mare de 10m2.

Umiditatea relativă se măsoară cu psihrometru alcătui din 2 termometre uscat şi umed. Metodele de măsurare sunt următoarele: după tabelul psihrometric, după graficul psihrometric-nomogramă, prin calcul.

Viteza aerului se apreciază cu anemometrul care înregistrează un număr de diviziuni într-o unitate de timp. Apoi se calculează numărul de diviziuni într-o secundă şi după grafic se apreciază viteza. Anemometrele sunt cu: cupe - măsoară viteza de mână la 30-35 m/sec, cu elice.

Concentraţia noxelor se apreciază prin mai multe metode: una din cele mai simple şi mai efective constă în infiltrarea unui volum concret de aerul impurificat de la 60-300ml printr-un indicator care reacţionează la o substanţă. În rezultatul reacţiei stâlpul indicatorului schimbă culoarea la o anumită înălţime care este concentraţia reală a noxei.

8. Iluminatul industrial

8.1 Tipurile şi funcţiile luminii

8.2 Indicii de lumină şi normarea iluminatului

8.3 Iluminatul natural: avantajele, dezavantajele şi calcularea lui.

8.4 Iluminatul artificial: sursele şi principiul de calculare a lui.

8.5 Metodele de calculare a iluminatului artificial.

8.1 Tipurile şi funcţiile luminii

Laterală (uni sau bi- laterală)

Naturală de sus Combinată De lucru: generală (uniformă şi localizată), locală şi combinată Artificială de siguranţă (de avarie) serveşte pentru a ilumina termina unele lucrări sau

pentru a dirija unele procese şi se asigură din surse autonome

de evacuare - se prevede pentru încăperi cu numărul angajaţilor peste 50 şi este asigurată de sursa autonomă

de gardă (de pază) este instalată pe perimetrul şi în interiorul unităţii

Mixtă: naturală+ artificială

Funcţiile luminii 1. Informativă - 80-90% din informaţie noi obţinem vizual datorită luminii 2. Morfologică - 10-380 nanometri (ultraviolete) asigură provitamina D; 380-770 cele 7 culori ale

curcubeului - asigură adaptarea sistemului nervos şi a ochilor la insuficienţă de lumină; 770-340 000 nanom - infra roşii - asigură confort tehnic , poate fi supraîncălzirea organismului sau şoc termic.

15

3. Relativă-fotosinteza. Schimbă culorile şi proprietăţile mecanice ale unor obiecte., sporeşte securitatea muncii.

8.2 Indicii de lumină şi normarea iluminatului

Indicii de lumină se divizează în:

Cantitativi:

o fluxul de lumină – F, lm

o intensitatea I, cd

o iluminatul E, lx (il. Artificial), e (cin)= %100ext

in

E

tE,

o coeficientul e reflexie a luminii ρ=cazut

refrlectat

F

F

calitativi:

o fond – suprafaţa pe care studiem sau percepem obiectul ρ mai mic de 0,2 fondul e

întunecat, între 0,2 -0,4 mediu, si mai mare e fond alb.

o contrastul între obiect şi fond-mic , mediu şi mare

o coeficientul de pulsaţie a luminii Cp=mediuE

EE

2

minmax.

Normarea iluminatului Toate lucrările vizuale după dimensiunea obiectului studiat se divizează în 8 categorii: <0,15;

0,15-0,3; 0,3-0,5; 0,5-1; 1-5; >5 mm.

8.3 Iluminatul natural: avantajele, dezavantajele şi calcularea lui.

Iluminatul natural se normează după dimensiune a obiectului studiat. Iluminatul artificial se normează după: dimensiunea obiectului studiat, caracteristica fondului şi contrastul între obiect şi fond.

Iluminatul natural: avantajele – este cel mai favorabil pentru organele vizuale, dezavantajele - nu putem folosi pe parcursul 24h. Calcularea iluminatului natural constă în determinarea suprafeţelor golurilor de lumină după formulele:

a) iluminatul lateral Cclr

ce

S

S frn

î

f

10

%100

.

b) iluminatul de susT

rnt

cr

tce

Sî

S

20

%100

unde Sf, St, Sî – suprafaţa ferestrelor, tabacherelor şi a încăperii en – coeficientul iluminatului natural normat cr – coeficientul de rezervă

f , t - coeficientul ce apreciază caracteristica de lumină a ferestrelor şi tabacherelor

τ0 – coeficientul general de penetrare a luminii r1, r2 – apreciază majorarea iluminării la ferestre şi tabachere Ccl – apreciază reducerea iluminatului lateral de către clădirile vecine Ct – tipul tabacherei Toţi coeficienţii se apreciază după СНиП II – 4 – 79

16

8.4 Iluminatul artificial: sursele şi principiul de calculare a lui.

Sursele de iluminare artificială sunt: - Becul incandescent

- Tubul luminiscent

Becul incandescent: Avantaje:

Construcţia şi schema montării simple

Dimensiunile mai mici

Preţuri mai joase

Dezavantaje:

Randamentul funcţionării foarte mic (5%)

Durata exploatării mică, până la 1000 ore

Spectrul luminii nefavorabil

Tubul luminiscent: Avantaje:

Spectrul luminii mult mai favorabil

Randamentul funcționării mai înalt

Durata exploatării mai îndelungată 10000 ore

Dezavantaje:

Schema şi construcţia montării mai complicată

Dimensiunile cu mult mai mari

Preţuri mai înalte

Este posibil efectul stroboscopic

Principiul de calculare a iluminatului artificial 1. Apreciem iluminatul normal

2. Selectăm sursele de lumină

3. Apreciem modul de instalare a surselor de lumină pe tavan

4. Determinăm înălţimea de suspendare a surselor deasupra locurilor de lucru

5. Calculăm numărul surselor de lumină sau fluxul

8.5 Metodele de calculare a iluminatului artificial.

Iluminatul artificial se calculează prin următoarele metode: 1. Metoda puterii specifice: prevede determinarea cantităţii de energie şi a numărului surselor

pentru a asigura iluminatul normal.

𝑃 = 𝑃𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐 ∙ 𝑆î𝑛𝑐ă𝑝𝑒𝑟𝑖𝑖

𝑁 =𝑃

𝑃𝑙

P – puterea necesară N – numărul surselor Psp – puterea specifică – se apreciază după tabele în conformitate cu iluminatul normat, tipul lampei, înălţimea de suspendare a ei şi suprafaţa ei Metoda este mai puţin precisă şi se foloseşte pentru calcule preventive.

17

2. Metoda coeficientului de utilizare a fluxului de lumină – prevede determinarea numărului

surselor sau valoarea fluxului de lumină după formulele:

𝐹 =𝐸𝑛 ∙ 𝑆î ∙ 𝐾𝑟 ∙ 𝑍

𝑁 ∙ 𝑛 ∙ 𝜂

F – fluxul de lumină En – iluminatul artificial normat Sî – suprafaţa încăperii Kr – coeficientul de rezervă Z – coeficientul de neuniformitate a iluminării Z=1.1 – 1.3 N – numărul corpurilor de iluminat n – numărul de lampe într-o sursă 𝜂 - coeficientul de utilizare a fluxului de lumină care se apreciază după tabele în dependenţă de indiciile încăperii i.

𝑖 =𝑆î

𝑕𝑠(𝐴 + 𝐵)

Hs – înălţimea de suspendare a surselor de lumină A, B – lungimea şi lăţimea încăperii Metoda este destul de precisă şi frecvent utilizată.

3. Metoda punctiformă – constă în aprecierea iluminării locului de lucru de către fiecare sursă

separat.

Metoda se foloseşte în scopul de studiu, dar întrebuințare practică nu are. 9. Securitatea electrică

9.1 Acţiunea curentului electric asupra organismului uman

9.2 Clasificarea încăperilor de producţie după gradul de pericol electric

9.3 Condiţiile de electrocutare: atingerea a unu şi doi conductori

9.4 Legarea la pământ a instalaţiilor electrice: felurile de legare şi calcularea ei

9.5 Legarea la nul a instalaţiilor electrice

9.6 Deconectarea de protecţie a instalaţiilor electrice

Securitatea electrică prevede respectarea unui complex de măsuri organizatorice şi tehnice, care va asigura securitatea personalului, de curentul electric, electricitatea statică, câmpurile electromagnetice şi arcul electric. Securitatea electrică va fi asigurată la respectarea cerinţelor următoarelor acte normative:

1. Construcţia instalaţiilor electrice

2. Normele tehnice de exploatare a instalaţiilor electrice

3. Normele de securitate la exploatarea instalaţiilor electrice

4. Instrucţii de PM

Instalaţiile electrice – aparate, dispozitive care produc, transportă, redresează şi consumă energie electrică.

9.1 Acţiunea curentului electric asupra organismului uman

U=I·Rt Rt=Rh+Rm+Rc+Rî+Rp Rh=1000Ώ

I, mA Curent alternativ Curent continuu

0,5-1,5 Impulsuri mici -

10-12 Curent de reţinere Căldură slabă

30-35 Acţiune asupra organelor interne Intensificare încălzirii

18

50-55 Blocarea organelor interne Curent de reţinere

70-80 Fibrilaţia inimii Blocarea organelor interne

100(t>3s) Normă mortală Fibrilaţia inimii

- Acţiunea curentului electric depinde de condiţiile meteorologice. Temperatura înaltă

provoacă transpiraţie – conductibilitatea electrică mărită

- Umiditatea aerului (>75%)

- Prezenţa substanţelor chimice

- Conductibilitatea

- Starea organismului

- Durata acţiunii curentului electric – acţiunea îndelungată mai mult de 3s reduce rezistenţa

electrică

- Direcţia curentului prin organismul uman.

Cea mai periculoasă direcţie este prin organe cu rezistență electrică joasă: mână-mână, mână – picior.

9.2 Clasificarea încăperilor de producţie după gradul de pericol electric

După gradul de pericol electric încăperile de producţie se clasifică în:

Cu pericol scăzut: temperatura aerului până la 25°C, umiditatea relativă până la 75% şi

podeaua neconductoare – încăperi administrative.

Cu pericol sporit: temperatura aerului 25-30°C, umiditatea relativă ~75%, podeaua conduce

curent electric.

Cu pericol deosebit: temperatura aerului >30°C, umiditatea relativă ~100%, sau prezenţa a 2

factori din grupa 2 care distrug izolaţia conductorilor – subsolurile.

Securitatea electrică se asigură în rezultatul următoarelor măsuri tehnice: - Tensiune electrică joasă

- Legarea la pământ şi la nul

- Deconectarea de protecţie

9.3 Condiţiile de electrocutare: atingerea a unu şi doi conductori

1. Atingerea a unui conductor

𝐼 =𝑈

𝑅𝑡

=𝑈

𝑅𝑜𝑚 + 𝑅𝑚ă𝑛𝑢ş𝑖 + 𝑅î𝑛𝑐ă𝑙ţă𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒 + 𝑅𝑐𝑜𝑣𝑜𝑟𝑎ş + 𝑅𝑝ă𝑚â𝑛𝑡

Rom=1000 ohmi 𝑅𝑕 = 1000 𝑅𝑚 = 𝑅𝑖 = 𝑅𝑐 = 𝑅𝑝 = 50000Ω

Analizam 2 situații:

19

1. Persoana dispune de mănuși de electrice, este încălțată, în încălțăminte cu talpa de cauciuc, lângă instalația electrica se afla covorașul dielectric şi pământul sau podeaua nu conduce curentul electric.

2. Lipsesc mănușile si covorașul dielectric, încălțămintea este cu talpa naturală (de piele) şi podeaua conduce curentul electric. I1a=1,1 mA I1b=220 mA

2. 𝐼2𝑎 = 1.9 𝑚𝐴 𝐼2𝑏 = 380 𝑚𝐴

Masurile si mijloacele de protecție:

Securitatea electrica este asigurata prin legarea instalațiilor electrice la pământ la nul si prin deconectarea de protecție.

9.4 Legarea la pământ a instalaţiilor electrice: felurile de legare şi calcularea ei

Legarea la pământ a instalațiilor electrice prezintă conectarea corpului instalației electrice la pământ.

1. Instalația electrica 2. Conturul de legare la pământ 3. Priza de pământ (electrozi)

Conturul de legare la pământ reprezintă o fâșie metalica cu dimensiunile l=20 mm, grosimea=3,4 mm, sau sirma metalica cu diametru =6-8 mm care se instalează pe perimetru încăperii si la care din interior se conectează instalațiile electrice. Dar din exterior – electrozii (prizele de pământ) Priza de pământ prezintă o tava metalica cu diametru 30-60 mm sau cornier (la colt) cu dimensiunile laturilor 30-60 ori o bara metalica cu diametru 10-20 mm si lungimea 2,5 -3 m. Prizele de pământ se instalează pe perimetru clădirii vertical dar in lipsa posibilității – orizontal. In dependenta de modul instalării prizelor legarea la pământ este prin contur (I) sau prin focar (II). Calcularea legării la pământ prevede determinarea rezistentei unei prize (Rp) si a numărului lor:

𝑅𝑝 =𝑠

2𝜋𝑙(𝑙𝑛

2𝑙

𝑑+

1

2𝑙𝑛 +

4𝐻 + 𝑙

4𝐻 − 𝑙)

Unde ro – rezistenta specifica l, d – lungimea si diametru prizei H- adâncimea de instalare a prizei

Numărul electrozilor: 𝑛 =𝑅𝑝∗𝜂𝑠

𝑅𝑛∗𝜂𝑒𝑐𝑟

𝜂𝑠 =coeficient sezonier, este caracterizat de condițiile climaterici 𝜂𝑒𝑐𝑟 = coeficientul ecranării, se ia in considerație in cazul legării la pământ prin focar Rn – rezistenta normata a sistemului de legare la pământ. Rn <= 4Ω Prizele de pământ sunt naturale si artificiale. Cele naturale sunt părțile metalice ale elementelor de construcție instalate in pământ. Scopul legării la pământ consta in reducerea tensiunii sub acțiunea căreia ne putem afla până la valori nepericuloase

9.5 Legarea la nul a instalaţiilor electrice

20

1. Instalație electrica 2. siguranța Legarea la nul prevede conectarea corpului instalație electrice la firul nul multiplu legat la pământ. La apariția curentului electric pe corpul instalației se formează curent de scurt circuit de K ori mai mare decât curentul nominal, care se transforma in curent monofazic

𝑰𝒔𝒄 = 𝒌 ∗ 𝑰𝒏𝒐𝒎 𝒌 = 𝟏,𝟏𝟓 − 𝟔. 𝟎𝟎 La scurgerea curentului majorat siguranțele se supraîncălzesc si se topesc consecutiv. Ca rezultat instalația electrica se deconectează de la rețea. Prin acest fapt consta protecția prin legarea la nul. Neajunsul legării la nul a instalațiilor electrice consta in faptul ca din momentul apariției curentului electric pe corpul instalației se scurge o durată de timp de la 2 -7 sec. Comparație: in cazul legării la nul s

9.6 Deconectarea de protecţie a instalaţiilor electrice

1. Instalație electrică 2. Releu 3. Arc 4. Bobină electrică 5. Braț (tijă) 6. Întrerupător

La apariție pe corpul instalației electrice a curentului de tensiunea 20-40 V se transmite comanda la releu și se conectează contactul K, ca rezultat în bobina electrică apare curent, se formează forța motrică și prin intermediul arcului, tijei se deconectează întrerupătorul, astfel dispare curent electric. Avantajul deconectării de protecție constă in faptul că tensiunea curentului pe corpul instalației nu depășește valoarea admisibilă (=40 V) și durata timpului de la apariția curentului și până la deconectare alcătuiește τ= 0.1 - 0.2 s 10. Măsurile de protecție și acordarea primului ajutor în caz de electrocutare

10.1 Electricitatea statică. Apariția și măsurile de prevenire

10.2 Câmpurile electromagnetice: natura, utilizarea și protecția de ele

10.3 Măsurile de protecție la exploatarea calculatoarelor

10.4 Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare

21

10.1 Electricitatea statică. Apariția și măsurile de prevenire

Electricitatea statică prezintă un proces compus de redistribuire a ionilor sau electronilor la contactarea a 2 suprafețe. Nemijlocit pentru organism electricitatea statică nu prezintă pericol. Pericolul consta in posibile incendii la prezența materialelor inflamabile în zona de apariție a electricității statice. În tehnică electr. Statică apare la funcționarea multor aparate electrice, la fărâmițarea fina a unor produse, la uscarea zahărului și altor produse, la transportarea materialelor solide pe transportare cu bandă, la transportarea substanțelor lichide la electric (benzină, spirt). Măsurile de protecție:

1. Legarea dublă la pământ a instalațiilor electrice inclusiv și a cisternelor pentru păstrarea substanțelor de electrice.

2. Umezirea aerului în încăperile de producție (mai mare 75 %). 3. Reducerea vitezei de transportare prin țevi a substanțelor electrice până la 3-5 m/s. 4. Ventilația încăperilor, tratarea aerului din încăperi cu substanțe anti statice.

10.2 Câmpurile electromagnetice: natura, utilizarea și protecția de ele

Câmpurile electrice și magnetice se formează în jurul conductorilor de curent electric, la utilizarea curentului de frecvență înaltă. În tehnică curenții de frecvență înaltă se folosesc în diferite aparate, la topirea metalului, călirea instrumentului, la tratarea termică a produselor alimentare. Acțiunile câmpului:

1. Acțiunea câmpului electromagnetic asupra organismului uman consta în supraîncălzirea organismului. Mai periculoase zone sunt: ochii, ficatul, coloana vertebrală și altele.

2. Sporirea fragilității vertebrelor. 3. Provoacă oboseală, somnolență.

Măsurile de protecție: 1. Examen medical anual 2. Secționarea locurilor de lucru 3. Material pentru pereți (metal, plasă cu dimetru găurilor până la 5 mm) 4. Instalarea generatoarelor, surselor cu puterea mai mare de 25 KW în încăperi cu suprafața de 30

m pătrați. 10.3 Măsurile de protecție la exploatarea calculatoarelor

Exploatarea multor calculatoare este însoțită de formarea electricității statice a câmpurilor electromagnetice a razelor Roentgen. Suprafața specifică a unui loc de lucru nu poate fi mai mică de 6 m pătrați dar volumul specific nu mai puțin de 20 m cubi. Înălțimea încăperii nu poate fi mai mică de 4 m. durata activității ne întrerupte nu poate depăși o oră cu întrerupere de 5-10 min. În cazul activității pe parcursul a 2 ore durata întreruperii este de 10 -15 min. Durata totala de activitate zilnică este de 6 ore. Nu se admite activitatea la calculator a femeilor gravide și a mamelor care alăptează.

10.4 Acordarea primului ajutor în caz de electrocutare

Primul ajutor în caz de electrocutare prevede: 1. Eliberarea de acțiunea curentului electric: deconectarea sursei, prin tăierea conductorilor, prin

înlăturarea conductorilor de la accidentat sau invers. 2. Apreciem starea accidentatului, în cazul lipsei respirației sau a respirației insuficiente se asigură

respirația artificială prin una din metodele: gura - gură, gura –nas. Pentru aceasta persoana se culcă pe spate pe o suprafață plană. Sub ceafă se instalează un sul (vălătuc) din haine, se ridică bărbia sus și se verifică starea limbii.

Respirația: persoana care petrece trage în sine trage în si pe și respiră aerului până când a apreciat că a tras un volum maximal de aer apoi îl expiră electrocutatului, frecvența insuflărilor alcătuiește 12-16 ori cu 3-4 apăsări pe piept după fiecare insuflare. În cazul respirației insuficiente și a funcționării anormale a inimii se rânduiesc respirația artificială cu masajul inimii, după fiecare inspirație are loc 4-5 apăsări in zona inimii. Paralel cu acordarea ajutorului se informează serviciul medical. Acordarea ajutorului se prelungește până la revenirea accidentatului sau până la sosirea serviciului medical. 11. Masurile de combatere a zgomotelor si vibrațiilor.

22

11.1 Acțiunea zgomotului si vibrațiilor asupra organismului uman

11.2 Clasificarea zgomotelor și vibrațiilor

11.3 Caracteristica zgomotului și vibrațiilor

11.4 Normarea și măsurarea zgomotului și vibrațiilor

11.5 Măsurile de combatere a zgomotului și vibrațiilor

11.1 Acțiunea zgomotului si vibrațiilor asupra organismului uman

Acțiunea zgomotului și vibrațiilor asupra organismului uman este negativă însă mai periculoasă este acțiunea zgomotului. Acțiunea zgomotului consta in:

- Reducerea productivității muncii până la 40-50 % - Scăderea calității produsului finit 30-35 % - Înrăutățirea relațiilor între membrii colectivului - Sporirea posibilităților de accidentare - Reducerea capacităților de muncă a personalului - Acțiunea asupra organelor auditive, sistemului nervos, sistemului digestiv și a altor organe

11.2 Clasificarea zgomotelor și vibrațiilor

Vibrația se clasifică după: 1. acțiunea asupra organismului uman: generală, locală.

2. după procesul tehnologic: Vibrații tehnologice, tehnologice - de transport, de transport

Zgomotul se clasifică după: 1. Frecvența sa:

până la 16 Hz-infrasunet, 16-350 Hz-zgomot de frecvență joasa, 350-1000 Hz – frecvență medie, 1000-20.000 Hz – frecvență înaltă, mai mare de 20000 Hz – ultra sunet

2. Natura zgomotului: Mecanic Electro-mecanic Pneumo-hidraulic Natural

3. Durata zgomotului: Permanent Periodic

11.3 Caracteristica zgomotului și vibrațiilor

Vibrația se caracterizează prin: frecvență f,(Hz), amplitudinea A,(m), vibroviteza V,(m/s), vibro accelerația a,(m/s2) Zgomotul se apreciază prin unități fizice (obiective):

- P – Presiunea (Pa)

𝑃𝑚𝑖𝑛 = 2 ∗ 10−5𝑃𝑎 𝑃𝑚𝑎𝑥 = 2 ∗ 102𝑃𝑎

- Intensitatea I,(W/m2) :

𝐼𝑚𝑖𝑛 = 10−12𝑊/𝑚2 𝐼𝑚𝑎𝑥 = 10 𝑊/𝑚2 Zgomotul se mai caracterizează prin caracteristici neuropsihologice (subiective):

1. Nivelul zgomotului in decibeli (tăria sunetului) dB 2. Nivelul Fon (son) – tăria sunetului la frecvența de 1000 de Hz și intensitatea de un Db 3. Intervalul de frecvență (8 intervale)

𝑓𝑚𝑎𝑥 = 8000 𝐻𝑧

23

𝑓𝑚𝑖𝑛 = 63 𝐻𝑧 Cele mai des întâlnite: 63,125,250,500,1000,2000,4000,8000

11.4 Normarea și măsurarea zgomotului și vibrațiilor

Vibrația se normează după amplitudine, frecvență și nivelul vibrației și se măsoară în locul unde se află operatorul. Zgomotul se normează după nivelul său sau după tărie și frecvență. Nivelul zgomotului se apreciază pe perimetrul instalației la o distanță de un metru de punctele extreme.

11.5 Măsurile de combatere a zgomotului și vibrațiilor

Măsurile de protecție contra zgomotului și vibrațiilor se divizează în măsuri active și măsuri pasive. Măsurile active sunt acelea care asigură reducea sau excluderea vibrației sau a zgomotului în locul formării lor. Măsurile pasive sunt acelea care reduc sau exclud zgomotul sau vibrația în zona de propagare. Măsurile de combatere prevăd următoarele etape:

4. La proiectarea aparatelor utilajelor 5. La confecționarea aparatelor 6. La etapa de exploatarea ale aparatelor

Mijloacele tehnice de securitate 7. Îngrădirea zonelor periculoase 8. Îngrădirea aparatele în mișcare, 9. Îngrădirea zonele de răspândire a materialului prelucrat, 10. Îngrădirea zonelor cu aparatele electrice 11. Zonele de temperaturi înalte și radiații periculoase 12. Zone periculoase în privința căderilor 13. Zonele cu posibilă cădere de la înălțime

Îngrădirile sunt staționare, mobile, și demontabile. Dirijarea la distanță :

14. Mecanică 15. Electrică 16. Hidro – pneumatică 17. Combinată 18. Programată

Semnalizarea pericolului: 19. Sonoră 20. Prin culori 21. Prin semne 22. Combinată

Mijloacele de protecție individuale: 23. Haine de lucru 24. Etc.

Diferite examinări: 25. Încercări la presiune 26. Încercări la temperaturi înalte 27. Încercări la metal

12. Protecția contra incendiilor

12.1 Procesul de ardere

12.2 Clasificarea materialelor după pericolul de incendii

12.3 Caracteristica încăperilor și clădirilor după pericolul de incendiu și explozii

12.4 Substanțele stingătoare de foc

12.5 Dispozitivele de semnalizare despre incendiu

12.6 Stingătoarele de foc : clasificarea și utilizarea lor

12.7 Instalațiile staționare de stingere a incendiilor

24

12.1 Procesul de ardere

Procesul de ardere reprezintă o reacție chimică însoțită de degajarea căldurii și emanării de CO2 și este însoțit de obicei de lumină

Pentru a avea procesul de ardere avem necesitate de: - de o substanță arzătoare - de oxidant - impuls de căldură (impuls termic) - factorul uman 70%

Pentru a întrerupe arderea este necesar de a reduce conținutul oxigenului în zonă sau de a reduce temperatura substanței mai jos de temperatura de aprindere. Incendiu prezintă un proces de ardere necontrolat însoțit de pierderi materiale și chiar umane.

12.2 Clasificarea materialelor după pericolul de incendii 1. după combustibilitate materialele se clasifică:

- incombustibile C0 - combustibile C Materialele combustibile se clasifică: - C1 slab combustibile - C2 moderat combustibile - C3 normal combustibile - C4 puternic combustibile

2. După gradul de propagare a flăcării pe suprafață materialele combustibile se clasifică: - PF1 nu propagă flacăra - PF2 slab propagă flacăra - PF3 moderat propagă flacăra - PF4 puternic propagă flacăra

3. După capacitățile fumigene materialele se clasifică: - F1 cu capacitate fumigenă mică (lemnul ud) - F2 cu capacitate fumigenă moderată (benzina) - F3 cu capacitate fumigenă puternică (Cauciucul)

12.3 Caracteristica încăperilor și clădirilor după pericolul de incendiu și explozii 1. După pericol de incendiu-explozie și incendiu:

- A sunt încăperi unde se află substanțe gazoase sau lichide cu temperatura de izbucnire până la +28 C (unde este acetonă)

- Б pericol de incendiu și explozie in încăperi cu temperatura până la 61 C - B1-B4 se caracterizează prin rezistența specifică la sursa de căldură în J/m2 - Г, Д încăperile nu sunt inflamabile

12.4 Substanțele stingătoare de foc

Cele mai răspândite substanţe stingătoare de foc: - Apa , particularități:

Capacitate specifică termică înaltă

Transformându-se în vapori în condiții normale își mărește volumul de la 1200-1700 de ori

Conduce curent electric

La temperaturi de 1300 C se descompune în O și H care contactând provoacă explozie puternică

La stingere apa acționează negativ asupra obiectelor, produselor alimentate - Gazele inerte, particularități:

Nu însoțesc arderea și nu acționează asupra materialelor - Gazele de eșapament – CO2 - Spuma - se formează din soluții apoase de 3-6 % de spumanți - Prafuri stingătoare – în baza carbonaților și bicarbonaților de Na și Ca - Nisipul (spălat) - Învelitoarele

12.5 Dispozitivele de semnalizare despre incendiu

25

Sistemele de semnalizare și comunicare funcționează în baza următoarelor elemente de bază : 13 Detectoare instalate în încăperi 14 Stații de recepție 15 Rețea de cablu 16 și surse elementare de energie Detectoarele reacționează la factorul incendiar și se clasifică în: 17 detectoare termice – care deservesc o suprafață de 10-25 metri patrați 18 detectoare de fum – care sunt capabile să deservească de la 30-100 m ptr 19 detectoare de lumină – care pot controla suprafața de la 400 600 m ptr 20 Detectoare combinate Neajunsul tuturor detectoarelor este inerția înaltă.