consiliul european - consilium.europa.eu · mai înalt nivel al uniunii europene”. pornind de la...
TRANSCRIPT
Cancelarul Konrad Adenauer
îl întâmpină pe președintele
Charles de Gaulle la reuniunea de la
nivel înalt de la Bonn, 18 iulie 1961
Fotografie de grup, Dublin, 10-11 martie 1975
Fotografie de grup, Salonic, 19-20 iunie 2003 Primul Consiliu European după intrarea în vigoare
a Tratatului de la Maastricht, Bruxelles, 10-11 decembrie 1993
Reuniune de lucru, Paris, 9-10 decembrie 1974
Primul Consiliul European după intrarea în vigoare
a Actului Unic European, Copenhaga, 4-5 decembrie 1987
Centrul de presă în cursul unei reuniuni
a Consiliului European
Clădirea Justus Lipsius,
sediul actual al Consiliului European
Bund
esar
chiv
, 145
Bild
-F01
1021
-002
, Eg
on S
tein
er
Copy
righ
t: Bu
ndes
regi
erun
g/A
ndre
a Bi
ener
t
Președintele Herman Van Rompuy și cancelarul Angela Merkel,
Consiliul European, Bruxelles, 16-17 decembrie 2010
Consiliul European: Tratatul privind Uniunea Europeană
Consiliul European devine o instituţie
Conferinţele la nivel înalt
201150 de ani de conferinţe
la nivel înalt: etape fundamentale
1961
Consiliul European: începuturile
19755
1975
19755
1975
1975
1975
1975
1975
1975
19755
1975
1975
1975
1975
1975 97
597
597
597
59779797979797 19
7919919119
9319
9319
933319
9319
9319
9319
9319
9319
9319
9319
93319
93 993
1993
1993 99
399
399
399
399
319
9319
93 99393 99 19
9999999999999991111120
0920
0920
0920
09920
0920
0920
0920
0920
0920
0920
09 009
009
009
009
0000000000000 200
20000000000 2020202022222222222
CONSILIUL EUROPEANO INSTITUŢIE LA CEL MAI ÎNALT
NIVEL AL UNIUNII EUROPENE
Paris, 9-10 decembrie 1974
Copenhaga, 14-15 decembrie 1973
Criza petrolului
Paris, 19-20 octombrie 1972
Participarea Danemarcei, a Irlandei și
a Regatului Unit
Haga, 1-2 decembrie 1969
Decizia politică privind prima extindere
Roma, 29-30 mai 1967
10 ani de la Tratatul de la Roma
Bonn, 18 iulie 1961
Paris, 10-11 februarie 1961
1 iulie 1987Consiliul European este inclus
în Actul Unic European.
Dublin, 10-11 martie 1975
Prima reuniune a Consiliului European
Salonic, 19-20 iunie 2003
Consiliul European se reunește
pentru ultima dată în statul
membru care deține președinția –
în prezent acesta se reunește
la Bruxelles.
1 noiembrie 1993
Funcțiile Consiliului European
sunt definite în Tratatul privind
Uniunea Europeană (Tratatul de la
Maastricht).
Bonn, 18 iulie 1961
„Șefii de stat sau de guvern [...] au decis [...] să se reunească
periodic pentru a își confrunta punctele de vedere,
pentru a își concerta politicile și pentru a ajunge la poziții
comune, în vederea promovării uniunii politice a Europei
[...]” (comunicatul de presă al reuniunii la nivel înalt)
„[...] Reîntoarcerea la sursele puterii
era necesară în primul rând pentru
realizarea uniunii economice [...] și
apoi pentru a căuta formele unei uni-
uni mai complete și mai profunde [...]”
Jean Monnet își încheie memoriile din
1976 cu un capitol dedicat Consiliului
European.
„Consiliul European impulsionează
dezvoltarea Uniunii și definește ori-
entările politice generale ale aceste-
ia. [...]” (articolul D din Tratatul de
la Maastricht)
„[...] Consiliul European definește
principiile și orientările generale ale
politicii externe și de securitate co-
mune. [...]” (articolul J.8 din Tratatul
de la Maastricht)
„[...] Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește
orientările și prioritățile politice generale. [...]
Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din
președintele său și președintele Comisiei. [...]” (articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană)
Paris, 10-11 februarie 1961
„[...] Scopul conferinței a fost acela de a identifica modalitățile adecvate de
organizare a unei cooperări politice mai strânse. [...]” (comunicatul de presă
al reuniunii la nivel înalt)
Paris, 9-10 decembrie 1974
„Summitul a murit, trăiască Consiliul European”
(declarația președintelui Valéry Giscard d’Estaing
la încheierea reuniunii la nivel înalt)
© U
niunea Europeană, 2011 – QC-32-10-634-RO
-P
www.european-council.europa.eu
1 decembrie 2009
Tratatul de la Lisabona intră în vigoare:
Consiliul European devine o instituție,
iar președintele acestuia este ales pentru
doi ani și jumătate.
RO
SEC
RET
AR
IAT
UL
GEN
ERA
L A
L C
ON
SILI
ULU
IC
OLE
CȚ
IA A
RH
IVE
Rue de la Loi/Wetstraat 175
1048 Bruxelles/Brussel
BELGIQUE/BELGIË
Tel. +32 22816111
www.european-council.europa.eu
QC-31-11-406-RO
-C
DECEMBRIE 2011
doi:10.2860/72129
CONSILIUL EUROPEAN
CONSILIUL EUROPEANConsiliul European:
50 de ani de conferinţe la nivel înalt
Numeroase informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet
pe serverul Europa (http://europa.eu).
O fi șă catalografi că fi gurează la sfârșitul prezentei publicații.
Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2012
ISBN 978-92-824-3498-7
doi:10.2860/72129
© Uniunea Europeană, 2012
Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei.
Printed in Belgium
Tipărit pe hârtie înălbită fără clor elementar (ECF)
Notă
Prezenta broșură este publicată de Secretariatul General al Consiliului și este pusă
la dispoziție doar cu titlu informativ.
Pentru orice informații cu privire la Consiliul European și la Consiliu puteți
consulta site-urile:
www.european-council.europa.eu
www.consilium.europa.eu
sau vă puteți adresa Serviciului de informare publică al Secretariatului General
al Consiliului la următoarea adresă:
Rue de la Loi/Wetstraat 175
1048 Bruxelles/Brussel
BELGIQUE/BELGIË
Tel. +32 22815650
Fax +32 22814977
Internet: http://www.consilium.europa.eu/infopublic
CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?
Publicații gratuite:• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);
• la reprezentanțele sau delegațiile Uniunii Europene.
Puteți obține datele de contact ale acestora vizitând
http://ec.europa.eu sau trimițând un fax la +352 292942758.
Publicații contra cost:• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).
Abonamente contra cost (de exemplu, la Jurnalul Ofi cial al Uniunii Europene sau la repertoriile jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene):• contactând direct unul dintre agenții de vânzări ai Ofi ciului pentru Publicații al
Uniunii Europene (http://publications.europa.eu/others/agents/index_ro.htm).
Consiliul European
50 de ani de conferinţe la nivel înalt
3
Cuprins
Cuvânt-înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Conferințele la nivel înalt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Începuturile Consiliului European . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Consiliul European în tratate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Actul Unic European . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Tratatul de la Maastricht . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Tratatele de la Amsterdam și de la Nisa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
Consiliul European devine o instituție . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
Cronologia conferințelor la nivel înalt și a reuniunilor Consiliului European . . . . . . . . . 17
Pentru mai multe informații . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
4
Cuvânt-înainte
Această broșură prezintă originea și istoria Consiliului European. Broșura a fost elaborată
ca o completare la afi șul pentru seria istorică (arhive): „Consiliul European: o instituție la cel
mai înalt nivel al Uniunii Europene”.
Pornind de la prima reuniune la nivel înalt de la Paris din 1961, broșura prezintă evoluția
modului de funcționare, a rolului și a mandatului Consiliului European până la obținerea
statutului de instituție cu drepturi depline prin Tratatul de la Lisabona din 2009.
La sfârșitul broșurii, este prevăzută o listă exhaustivă a tuturor reuniunilor Consiliului
European și conferințelor la nivel înalt desfășurate începând din 1961.
Broșura se adresează mediului academic, cercetătorilor, dar și tuturor persoanelor care
manifestă un interes deosebit pentru istoria integrării europene.
Dacă doriți, ne puteți transmite observațiile sau sugestiile dumneavoastră la adresa urmă-
toare: [email protected].
5
Introducere
Șefi i de stat sau de guvern ai celor șase state membre ale Comunității Europene a Cărbune-
lui și Oțelului (CECO) s-au reunit la 19-20 februarie 1957 la Paris, la invitația președintelui
Consiliului de miniștri francez Guy Mollet, în vederea soluționării ultimelor difi cultăți
legate de elaborarea viitoarelor Tratate de la Roma.
După intrarea în vigoare a Tratatelor de la Roma, ideea de a se reuni la cel mai înalt nivel a
fost relansată de președintele Charles de Gaulle. Acesta a organizat prima conferință la nivel
înalt a șefi lor de stat sau de guvern ai celor șase state membre ale comunităților europene în
februarie 1961, la Paris.
În 50 de ani de existență de la această primă conferință la nivel înalt a șefi lor de stat sau
de guvern ai statelor membre, Consiliul European a evoluat progresiv de la o reuniune la
nivel înalt cu caracter ocazional către statutul de instituție europeană. Această aniversare ne
invită să parcurgem pe scurt istoria acestei noi instituții, care a jucat, încă de la începuturile
sale, un rol central în cadrul principalelor decizii adoptate de statele membre cu privire la
integrarea lor. Această istorie refl ectă istoria Uniunii Europene în ansamblul său: politicile,
ambițiile, crizele și progresele acesteia.
6
Conferințele la nivel înalt
Convocată în februarie 1961 la Paris, prima conferință la nivel înalt are ca obiectiv „iden-
tifi carea mijloacelor proprii organizării unei cooperări politice mai strânse ” (1). Faptul că
reuniunea are loc la nivel de șefi de stat sau de guvern permite abordarea unor teme impor-
tante care nu sunt prevăzute de tratatele de la Paris și de la Roma, precum și anumite aspecte
ale relațiilor cu state terțe.
La reuniunea la nivel înalt de la Bonn din iulie 1961, cei șase au examinat ideea unei coope-
rări politice aprofundate și au declarat că: „Șefi i de stat sau de guvern […] au decis […] să
se reunească periodic pentru a își confrunta punctele de vedere, pentru a își concerta poli-
ticile și pentru a ajunge la poziții comune, în vederea favorizării uniunii politice a Europei
[…]” (2).
Cu toate acestea, în cursul aceleași perioade, evoluția către o posibilă uniune politică se
confruntă cu un climat nefavorabil, marcat în special de eșecul „planurilor Fouchet” (3) din
1961 și 1962, de dezacordurile din 1963 și 1967 cu privire la prima extindere și de criza „sca-
unului gol” din 1965 și 1966, atunci când Franța nu a participat la reuniunile Consiliului și
ale organismelor acestuia.
În acest climat, șefi i de stat sau de guvern nu s-au mai reunit până în mai 1967, atunci când
conferința la nivel înalt de la Roma a oferit ocazia de a celebra în mod formal zece ani de la
semnarea Tratatelor CEE și Euratom.
Reuniunea la nivel înalt de la Haga din decembrie 1969, la care Comisia a participat pen-
tru prima dată, a permis relansarea Comunității. Deciziile adoptate cu ocazia respectivei
reuniuni la nivel înalt au deschis, în special, calea către adoptarea unei decizii care i-a acor-
dat Comunității resurse fi nanciare proprii, către lansarea cooperării în domeniul politicii
(1) Comunicatul de presă al reuniunii la nivel înalt.
(2) Comunicatul ofi cial al conferinței la nivel înalt.
(3) Christian Fouchet a fost președintele comisiei instituite de reuniunea la nivel înalt de la Paris din
februarie 1961 pentru a examina problemele privind cooperarea europeană și însărcinate de șefi i de
stat sau de guvern cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Bonn din iulie 1961 să „le prezinte propuneri
cu privire la mijloacele care ar permite, cât mai curând cu putință, să se imprime un caracter statutar
uniunii popoarelor lor” (comunicatul ofi cial, Bonn, 18 iulie 1961).
7
© U
niu
nea
Eu
rop
ean
ă
Sesiune de lucru, Paris, 9-10 decembrie 1974
externe (cooperarea politică europeană lansată prin primul „raport Davignon”) și către
aderarea Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit. Aceste progrese înregistrate sunt în
prezent cunoscute ca trioul „fi nalizare, aprofundare, extindere”. Cei trei noi membri au fost
invitați să participe la reuniunea la nivel înalt convocată la Paris în octombrie 1972, deși
aderarea lor ofi cială va avea loc abia în ianuarie 1973.
8
© U
niu
nea
Eu
rop
ean
ă
Începuturile Consiliului European
În urma reuniunii la nivel înalt de la Copenhaga (decembrie 1973) care a prevăzut
desfășurarea de reuniuni la nivel înalt ori de câte ori se dovedește necesar, reuniunea la nivel
înalt de la Paris din decembrie 1974, organizată de președintele Valéry Giscard d’Estaing, a
creat Consiliul European.
„Necesitatea unei abordări cuprinzătoare a problemelor interne prezentate de construcția
europeană și a problemelor externe cu care se confruntă Europa” (4) stă la baza creării Con-
siliului European. Astfel, Consiliului European îi este conferit rolul de stimul politic, atât
în domeniul comunitar, cât și în cel al cooperării politice. Însoțiți de miniștrii afacerilor
externe, șefi i de stat sau de guvern se vor reuni din acel moment „de trei ori pe an și ori de
câte ori se dovedește necesar” (5).
(4) Comunicatul fi nal al reuniunii de la Paris.
(5) Ibidem.
Fotografi e de grup, Dublin, 10-11 martie 1975
9
În martie 1975, Consiliul European s-a reunit pentru prima dată la Dublin.
Deși, la momentul respectiv, Consiliul European nu dispunea de niciun temei juridic în tra-
tate, rolul său în avansarea construcției europene se confi rmă în anii 1980, când Europa s-a
confruntat cu un blocaj în domeniul bugetar și al agriculturii. Astfel, Consiliul European de
la Fontainbleau din iunie 1984 a reușit să deblocheze situația adoptând un pachet de măsuri
în aceste domenii. În plus, acesta a însărcinat un comitet ad-hoc (6) să „prezinte propuneri
în vederea îmbunătățirii funcționării cooperării europene în domeniul comunitar, precum
și în cel al cooperării politice (7)”.
Raportul acestui comitet a fost dezbătut cu ocazia Consiliului European de la Milan din
1985, care a decis, cu majoritate de voturi, convocarea unei conferințe interguvernamentale
(CIG) în vederea revizuirii tratatelor, în special în ceea ce privește funcționarea instituțiilor
comunitare, libera circulație și elaborarea unui text privind politica externă și de securitate
comună.
(6) „Comitetul Dooge”, denumit uneori „comitetul Spaak II”, ca trimitere la comitetul instituit prin
rezoluția conferinței de la Messina din 1955.
(7) Concluziile Consiliului European de la Fontainebleau, concluziile Președinției.
10
Consiliul European în tratate
Actul Unic European
Rezultatele lucrărilor CIG au reprezentat principalul subiect de dezbatere cu ocazia Con-
siliului European de la Luxemburg din decembrie 1985, în cadrul căruia s-a ajuns la un
acord politic care a deschis calea către adoptarea Actului Unic European. Actul, care a intrat
în vigoare la 1 iulie 1987, reunește într-un singur document modifi cările aduse tratatelor
comunitare și un text referitor la cooperarea în domeniul politicii externe.
Actul Unic i-a conferit Consiliului European un temei juridic în tratat, consacrând existența
acestuia și defi nindu-i alcătuirea: „Consiliul European reunește șefi i de stat sau de guvern ai
statelor membre și pe Președintele Comisiei Comunităților Europene. Aceștia sunt asistați
de către miniștrii afacerilor externe și de către un membru al Comisiei. Consiliul European
se reunește cel puțin de două ori pe an.”
Deși competențele sale nu sunt precizate în Actul Unic, Consiliul European continuă să
contribuie la cele mai importante evoluții ale construcției europene.
Acesta este cazul evoluției către crearea uniunii economice și monetare, proces în cadrul
căruia mai multe Consilii Europene, precum cel de la Hanovra din iunie 1988, au jucat un
rol esențial.
Tratatul de la Maastricht
Consiliul European de la Strasbourg din decembrie 1989, a stabilit data deschiderii unei
CIG privind uniunea economică și monetară pentru luna decembrie 1990. Acesta a fost
urmat de Consiliul European de la Dublin din aprilie 1990, care a lansat lucrările pregăti-
toare pentru o CIG privind uniunea politică. Ambele conferințe interguvernamentale și-au
început lucrările în cadrul Consiliului European de la Roma din decembrie 1990. Consiliul
European de la Maastricht din decembrie 1991 a ajuns la un acord cu privire la noul tratat
care urma să abordeze aceste două domenii într-un singur text.
Tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992, a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993
și a creat o uniune economică bazată pe un pilon comunitar extins, prevăzând, printre altele,
11
© U
niu
nea
Eu
rop
ean
ă
crearea unei uniuni economice și monetare și a doi noi piloni: politica externă și de securi-
tate comună (PESC) și cooperarea în materie de justiție și afaceri interne (JAI).
În plus, tratatul abordează rolul Consiliului European în relațiile instituționale. Acesta for-
malizează practica prin care Consiliului European este prezidat de șeful de stat sau de guvern
din țara care exercită președinția Consiliului. În plus, pe lângă sporirea competențelor Par-
lamentului European, acest tratat prevede prezentarea de către Consiliul European a unui
raport adresat Parlamentului în urma fi ecăreia dintre reuniunile sale și a unui raport anual
scris cu privire la progresele înregistrate de Uniune.
În sfârșit, Tratatul de la Maastricht a început să clarifi ce competențele Consiliului Euro-
pean: „Consiliul European impulsionează dezvoltarea Uniunii și defi nește orientările poli-
tice generale ale acesteia.” Defi nirea de către Consiliul European a orientărilor globale de
politică economică reprezintă o materializare a acestui rol.
Primul Consiliu European după intrarea în vigoare a Actului Unic European,
Copenhaga, 4-5 decembrie 1987
12
© U
niu
nea
Eu
rop
ean
ă
Tratatele de la Amsterdam și de la Nisa
În urma Consiliului European de la Torino din martie 1996, care a mandatat CIG să revi-
zuiască tratatul, negocierilor le este imprimat un nou dinamism cu ocazia Consiliului Euro-
pean extraordinar de la Dublin din luna octombrie a aceluiași an. Ultimele chestiuni restante
au fost soluționate cu ocazia Consiliului European de la Amsterdam din iunie 1997. Prin
urmare, tratatul a putut fi semnat la 2 octombrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 mai 1999.
Tratatul de la Amsterdam precizează competențele Consiliului European în domeniul
PESC. „Consiliul European defi nește principiile și orientările generale ale politicii externe
și de securitate comune, inclusiv în ceea ce privește chestiunile având implicații în materie
de apărare. Consiliul European stabilește strategiile comune care vor fi puse în aplicare de
către Uniune, în domeniile în care statele membre au interese comune importante.” A se
lua act în acest sens de rolul important jucat în aceste domenii de Consiliul European de la
Pörtschach (reuniune informală, octombrie 1998), Köln (iunie 1999) și Helsinki (decem-
brie 1999).
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Consiliul European extraordinar
de la Tampere din octombrie 1999, dedicat creării unui „spațiu de libertate, securitate și
justiție în Uniunea European” a decis să pună în aplicare o „politică europeană comună
în materie de azil și de migrație” și a deschis calea către progrese importante în domeniul
cooperării polițienești și judiciare.
Fotografi e de grup, Lisabona, 23-24 martie 2000
13
În martie 2000, Consiliul European extraordinar de la Lisabona a instituit o strategie în
vederea îmbunătățirii competitivității economiei europene. În acest scop, s-a prevăzut, în
special, introducerea unei noi metode deschise de coordonare la toate nivelurile la care Con-
siliul European trebuie să joace „un rol de orientare și coordonare […] mult mai important,
pentru a asigura o direcție strategică mai coerentă și o monitorizare efi cientă a rezultatelor
obținute”. S-a decis ca în fi ecare primăvară să se organizeze o reuniune a Consiliului Euro-
pean pentru a asigura urmărirea progreselor înregistrate în această privință.
Din 1999, Consiliul European a început un proces de reformă, în special în vederea extin-
derii Uniunii. Astfel, după dezbateri pe aceste teme cu ocazia Consiliului European de la
Helsinki (decembrie 1999), Göteborg (iunie 2001) și Barcelona (martie 2002), Consiliul
European de la Sevilla din iunie 2002 și-a dat „acordul privind o serie de măsuri concrete
aplicabile, fără modifi carea tratatelor, organizării și funcționării Consiliului European […]
și Consiliului.” (8) Aceste măsuri privesc pregătirea, desfășurarea și acțiunile ulterioare
lucrărilor Consiliului European, precum și concluziile acestuia.
Declarația nr. 22 anexată la Actul fi nal al Tratatului de la Nisa din 26 februarie 2001 pre-
vede că: „Începând cu 2002, la Bruxelles va avea loc o reuniune a Consiliului European pe
parcursul fi ecărei președinții. De la data la care Uniunea Europeană va avea optsprezece
membri, toate reuniunile Consiliului European vor avea loc la Bruxelles.” Tratatul a fost
încheiat după patru zile de negociere, cu ocazia Consiliului European de la Nisa din decem-
brie 2000 (9).
Declarația de la Laeken, adoptată de Consiliul European din decembrie 2001 prevede con-
vocarea unei Convenții privind viitorul Europei. Proiectul de „Tratat Constituțional”, pre-
zentat de convenție președintelui Consiliului European în iulie 2003, a constituit în acel
moment punctul de plecare pentru lucrările CIG convocate în octombrie 2003, tratatul fi ind
semnat la 29 octombrie 2004.
Cu toate acestea, eșecul ratifi cării tratatului în 2005 a determinat șefi i de stat sau de guvern să
adopte, cu ocazia Consiliului European din iunie 2005 (10), sub președinția Luxemburgului,
(8) Consiliul European de la Sevilla, iunie 2002, concluziile Președinției.
(9) Până în prezent, Consiliul European de la Nisa rămâne cel mai lung din istorie.
(10) Consiliul European de la Salonic din iunie 2003 este ultimul care s-a desfășurat în afara Bruxelles-ului.
Toate reuniunile următoare sunt menționate cu data și președinția respectivă, mai degrabă decât cu
locul desfășurării lor.
14
© U
niu
nea
Eu
rop
ean
ă
o declarație care a inaugurat o perioadă de refl ecție de un an. Răspunzând Consiliului Euro-
pean din iunie 2006, sub președinția Austriei, declarația de la Berlin adoptată de șefi i de stat
sau de guvern cu ocazia celei de a 50-a aniversări a Tratatului de la Roma a stabilit „scopul
de a așeza Uniunea Europeană pe noi baze comune înainte de alegerile parlamentare euro-
pene din 2009.” Consiliul European din iunie 2007, sub președinția Germaniei, a ajuns
la un acord asupra mandatului unei CIG care urma să fi e convocate în vederea modifi cării
tratatelor existente. Tratatul rezultat în urma acestui proces a fost semnat la Lisabona la 13
decembrie 2007.
Consiliul European de la Sevilla, 21 iunie 2002
15
Consiliul European devine o instituție
Tratatul de la Lisabona de modifi care a tratatelor existente a intrat în vigoare la 1 decembrie
2009. În special, tratatul acordă Consiliului European statutul de instituție, ceea ce implică
faptul că acesta face obiectul tuturor dispozițiilor aplicabile instituțiilor Uniunii. De exem-
plu, atunci când adoptă acte juridice cu caracter obligatoriu, Consiliul trebuie să respecte
temeiul juridic prevăzut de tratat, iar actele sale pot face obiectul unor acțiuni în fața Curții
de Justiție. Ca punct culminant al procesului de abandonare a caracterului informal al reu-
niunilor la nivel înalt, Consiliul European, în calitate de instituție nouă, și-a adoptat pro-
priul regulament de procedură în ziua intrării în vigoare a tratatului (11).
Tratatul prevede, de asemenea, o președinție stabilă pentru Consiliul European și un
președinte ales de membrii săi pentru doi ani și jumătate, al cărui mandat poate fi reînnoit
o singură dată (12).
De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul European, sub președinția dlui
Herman Van Rompuy, primul său președinte ales, a stat la baza tuturor deciziilor majore
adoptate de Uniune pentru a face față provocărilor interne și internaționale în domeniul
economic, fi nanciar și monetar, al azilului și imigrației, al extinderii, al cooperării pentru
dezvoltare și al relațiilor internaționale. Acesta își asumă astfel rolul strategic în procesul de
dezvoltare a Uniunii care i-a fost atribuit prin Tratatul de la Maastricht și confi rmat prin
Tratatul de la Lisabona.
(11) A se vedea JO L 315, 2.12.2009, p. 51.
(12) Dintre statele care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 și 2007, doar șefi i de stat sau de guvern ai
Sloveniei și Republicii Cehe au avut ocazia de a prezida Consiliul European în calitate de reprezentanți
ai statelor membre respective.
16
Cancelarul Konrad Adenauer îl întâmpină pe președintele
Charles de Gaulle la reuniunea de la nivel înalt de la Bonn, 18 iulie 1961
Fotografie de grup, Dublin, 10-11 martie 1975
Fotografie de grup, Salonic, 19-20 iunie 2003
Primul Consiliu European după intrarea în vigoare
a Tratatului de la Maastricht, Bruxelles, 10-11 decembrie 1993
Reuniune de lucru, Paris, 9-10 decembrie 1974
Primul Consiliul European după intrarea în vigoare a Actului Unic European, Copenhaga, 4-5 decembrie 1987
Centrul de presă în cursul unei reuniuni a Consiliului European
Clădirea Justus Lipsius, sediul actual al Consiliului European
Bund
esar
chiv
, 145
Bild
-F01
1021
-002
, Eg
on S
tein
er
Copy
righ
t: Bu
ndes
regi
erun
g/A
ndre
a Bi
ener
t
Președintele Herman Van Rompuy și cancelarul Angela Merkel, Consiliul European, Bruxelles, 16-17 decembrie 2010
Consiliul European: Tratatul privind Uniunea Europeană
Consiliul European devine o instituţie
Conferinţele la nivel înalt
201150 de ani de conferinţe
la nivel înalt: etape fundamentale
1961
Consiliul European: începuturile
111111111111111111111111119999999999999999999999999999977777777777777777777777777755555555555555555555555555555555555
111111111111111111111111111199999999999999999999999999999
99999999999999999999999999999333333333333333333333333333333331
222222222222222222222222222222222222000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000999999999999999999999999
2CONSILIUL EUROPEAN O INSTITUŢIE LA CEL MAI ÎNALT
NIVEL AL UNIUNII EUROPENE
Paris, 9-10 decembrie 1974
Copenhaga, 14-15 decembrie 1973Criza petrolului
Paris, 19-20 octombrie 1972Participarea Danemarcei, a Irlandei și
a Regatului Unit
Haga, 1-2 decembrie 1969Decizia politică privind prima extindere
Roma, 29-30 mai 196710 ani de la Tratatul de la Roma
Bonn, 18 iulie 1961
Paris, 10-11 februarie 1961
1 iulie 1987Consiliul European este inclus în Actul Unic European.
Dublin, 10-11 martie 1975Prima reuniune a Consiliului European
Salonic, 19-20 iunie 2003Consiliul European se reunește pentru ultima dată în statul membru care deține președinția – în prezent acesta se reunește
la Bruxelles.
1 noiembrie 1993Funcțiile Consiliului European sunt definite în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht).
Bonn, 18 iulie 1961
„Șefii de stat sau de guvern [...] au decis [...] să se reunească periodic pentru a își confrunta punctele de vedere, pentru a își concerta politicile și pentru a ajunge la poziții comune, în vederea promovării uniunii politice a Europei
[...]” (comunicatul de presă al reuniunii la nivel înalt)
„[...] Reîntoarcerea la sursele puterii
era necesară în primul rând pentru
realizarea uniunii economice [...] și
apoi pentru a căuta formele unei uni-
uni mai complete și mai profunde [...]”
Jean Monnet își încheie memoriile din
1976 cu un capitol dedicat Consiliului
European.
„Consiliul European impulsionează
dezvoltarea Uniunii și definește ori-
entările politice generale ale aceste-
ia. [...]” (articolul D din Tratatul de
la Maastricht)
„[...] Consiliul European definește
principiile și orientările generale ale
politicii externe și de securitate co-
mune. [...]” (articolul J.8 din Tratatul
de la Maastricht)
„[...] Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește
orientările și prioritățile politice generale. [...]
Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din
președintele său și președintele Comisiei. [...]” (articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană)
Paris, 10-11 februarie 1961
„[...] Scopul conferinței a fost acela de a identifica modalitățile adecvate de
organizare a unei cooperări politice mai strânse. [...]” (comunicatul de presă al reuniunii la nivel înalt)
Paris, 9-10 decembrie 1974„Summitul a murit, trăiască Consiliul European” (declarația președintelui Valéry Giscard d’Estaing la încheierea reuniunii la nivel înalt)
© U
niunea Europeană, 2011 – QC-32-10-634-RO
-Pwww.european-council.europa.eu
1 decembrie 2009Tratatul de la Lisabona intră în vigoare: Consiliul European devine o instituție, iar președintele acestuia este ales pentru doi ani și jumătate.
Afi șul „Consiliul European, o instituție la cel mai înalt nivel al Uniunii Europene”
publicat pentru a sărbători 50 de ani de reuniuni ale șefi lor de stat sau de guvern ai Uniunii Europene
17
Cronologia conferințelor la nivel înalt și a reuniunilor
Consiliului European
Conferințe la nivel înalt
10-11 februarie 1961, Paris (Quai d’Orsay), prezidată de Charles de Gaulle
18 iulie 1961, Bonn (Godesberger Redoute), prezidată de Konrad Adenauer
29-30 mai 1967, Roma (Capitoliu), prezidată de Aldo Moro
1-2 decembrie 1969, Haga (Ridderzaal), prezidată de Piet de Jong
19-20 octombrie 1972, Paris (Centre des conférences internationales), prezidată de Barend Biesheuvel
14-15 decembrie 1973, Copenhaga (Bella Center), prezidată de Anker Jørgensen
9-10 decembrie 1974, Paris (Quai d’Orsay), prezidată de Valéry Giscard d’Estaing
Consilii Europene
10-11 martie 1975, Dublin (Dublin Castle), prezidat de Liam Cosgrave
16-17 iulie 1975, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Aldo Moro
1-2 decembrie 1975, Roma (Palazzo Barberini), prezidat de Aldo Moro
1-2 aprilie 1976, Luxemburg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Gaston Thorn
12-13 iulie 1976, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Joop Den Uyl
29-30 noiembrie 1976, Haga (Ridderzaal), prezidat de Joop Den Uyl
25-26 martie 1977, Roma (Palazzo Barberini), prezidat de James Callaghan
29-30 iunie 1977, Londra (Lancaster House), prezidat de James Callaghan
5-6 decembrie 1977, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Leo Tindemans
7-8 aprilie 1978, Copenhaga (Christiansborg), prezidat de Anker Jørgensen
6-7 iulie 1978, Bremen (Rathaus), prezidat de Helmut Schmidt
4-5 decembrie 1978, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Helmut Schmidt
12-13 martie 1979, Paris (Centre de conférences internationales), prezidat de Valéry Giscard d’Estaing
21-22 iunie 1979, Strasbourg (Palais de l’Europe), prezidat de Valéry Giscard d’Estaing
29-30 noiembrie 1979, Dublin (Dublin Castle), prezidat de Jack Lynch
27-28 aprilie 1980, Luxemburg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Francesco Cossiga
12-13 iunie 1980, Veneția (Fondazione Cini), prezidat de Francesco Cossiga
18
1-2 decembrie 1980, Luxemburg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Pierre Werner
23-24 martie 1981, Maastricht (Stadhuis), prezidat de Dries Van Agt
29-30 iunie 1981, Luxemburg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Dries Van Agt
26-27 noiembrie 1981, Londra (Lancaster House), prezidat de Margaret Thatcher
29-30 martie 1982, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Wilfried Martens
28-29 iulie 1982, Bruxelles (Palais d’Egmont), prezidat de Wilfried Martens
3-4 decembrie 1982, Copenhaga (Eigtveds Pakhus), prezidată de Poul Schlüter
21-22 martie 1983, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Helmut Kohl
17-19 iunie 1983, Stuttgart (Neues Schloss), prezidat de Helmut Kohl
4-6 decembrie 1983, Atena (Zappion), prezidat de Andreas Papandreou
19-20 martie 1984, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de François Mitterrand
25-26 iunie 1984, Fontainebleau (Château de Fontainebleau), prezidat de François Mitterrand
3-4 decembrie 1984, Dublin (Dublin Castle), prezidat de Garret Fitzgerald
29-30 martie 1985, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Bettino Craxi
28-29 iunie 1985, Milan (Castello Sforzesco), prezidat de Bettino Craxi
2-3 decembrie 1985, Luxemburg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Jacques Santer
26-27 iunie 1986, Haga (Conferentiecentrum van het Ministerie van Buitenlandse Zaken),
prezidat de Ruud Lubbers
5-6 decembrie 1986, Londra (Queen Elizabeth II Conference Centre), prezidat de Margaret Thatcher
29-30 iunie 1987, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Wilfried Martens
4-5 decembrie 1987, Copenhaga (Eigtveds Pakhus), prezidat de Poul Schlüter
11-12 februarie 1988, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Helmut Kohl
27-28 iunie 1988, Hanovra (Neues Schloss), prezidat de Helmut Kohl
2-3 decembrie 1988, Rhodos (Palati tou Megalou Magistrou), prezidat de Andreas Papandreou
26-27 iunie 1989, Madrid (Palacio de Congresos de Madrid), prezidat de Felipe González
8-9 decembrie 1989, Strasbourg (Palais de la Musique et des Congrès), prezidat de François Mitterrand
28 aprilie 1990, Dublin (Dublin Castle), prezidat de Charles Haughey (Consiliul European extraordinar)
25-26 iunie 1990, Dublin (Dublin Castle), prezidat de Charles Haughey
27-28 octombrie 1990, Roma (Palazzo Madama), prezidat de Giulio Andreotti
14-15 decembrie 1990, Roma (Palazzo Madama), prezidat de Giulio Andreotti
8 aprilie 1991, Luxemburg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Jacques Santer
(Consiliul European informal)
19
28-29 iunie 1991, Luxemburg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Jacques Santer
9-10 decembrie 1991, Maastricht (Provinciehuis), prezidat de Ruud Lubbers
26-27 iunie 1992, Lisabona (Centro Cultural de Belém), prezidat de Aníbal Cavaco Silva
16 octombrie 1992, Birmingham (Birmingham ICC), prezidat de John Major
(Consiliul European extraordinar)
11-12 decembrie 1992, Edinburgh (Holyrood House), prezidat de John Major
21-22 iunie 1993, Copenhaga (Bella Center), prezidat de Poul Nyrup Rasmussen
29 octombrie 1993, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Jean-Luc Dehaene
10-11 decembrie 1993, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Jean-Luc Dehaene
24-25 iunie 1994, Corfou (Palaia Anaktora), prezidat de Andreas Papandreou
15 iulie 1994, Bruxelles (clădirea Charlemagne), prezidat de Helmut Kohl
9-10 decembrie 1994, Hanovra (Messe Essen), prezidat de Helmut Kohl
26-27 iunie 1995, Cannes (Palais des festivals), prezidat de Jacques Chirac
22-23 septembrie 1995, Mallorca (Hotel Formentor), prezidat de Felipe González
(Consiliul European informal)
15-16 decembrie 1995, Madrid (Palacio de Congresos de Madrid), prezidat de Felipe González
29 martie 1996, Torino (Lingotto), prezidat de Lamberto Dini
21-22 iunie 1996, Florența (Fortezza da Basso/Palais des Expositions), prezidat de Romano Prodi
5 octombrie 1996, Dublin (Dublin Castle), prezidat de Charles Haughey (Consiliu European extraordinar)
13-14 decembrie 1996, Dublin (Dublin Castle), prezidat de John Bruton
23 mai 1997, Noordwijk (Grand Hotel Huis ter Duin), prezidat de Wim Kok (Consiliu European informal)
16-17 iunie 1997, Amsterdam (Nederlandsche Bank), prezidat de Wim Kok
20-21 noiembrie 1997, Luxemburg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Jean-Claude Juncker
(Consiliu European extraordinar privind ocuparea forței de muncă)
12-13 decembrie 1997, Luxembourg (Centrul de conferințe Kirchberg), prezidat de Jean-Claude Juncker
15-16 iunie 1998, Cardiff (City Hall), prezidat de Tony Blair
24-25 octombrie 1998, Pörtschach (Parkhotel Pörtschach), prezidat de Viktor Klima
(reuniune informală a șefilor de stat sau de guvern)
11-12 decembrie 1998, Viena (Hofburg), prezidat de Viktor Klima
26 februarie 1999, Bonn (Gästehaus der Bundesregierung auf dem Petersberg),
prezidat de Gerhard Schröder (reuniune informală a șefilor de stat sau de guvern)
24-25 martie 1999, Berlin (Hotel Intercontinental), prezidat de Gerhard Schröder
20
14 aprilie 1999, Bruxelles (clădirea Justus Lipsius), prezidat de Gerhard Schröder
(reuniune informală a șefilor de stat sau de guvern)
3-4 iunie 1999, Köln (Der Gürzenich), prezidat de Gerhard Schröder
15-16 octombrie 1999, Tampere (Museokeskus Vapriikki), prezidat de Paavo Lipponen
10-11 decembrie 1999, Helsinki (Helsinki Fair Centre), prezidat de Paavo Lipponen
23-24 martie 2000, Lisbona (Feira Internacional de Lisboa), prezidat de António Guterres
19-20 iunie 2000, Santa Maria Da Feira (Europarque Centro de Congressos), prezidat de António Guterres
13-14 octombrie 2000, Biarritz (Casino municipal de Biarritz), prezidat de Jacques Chirac
7-11 decembrie 2000, Nisa (Centre des Congrès Acropolis), prezidat de Jacques Chirac
23-24 martie 2001, Stockholm (Stockholm Mässan), prezidat de Göran Persson
15-16 iunie 2001, Göteborg (Svenska Mässan-Swedish Exhibition and Congress Centre),
prezidat de Göran Persson
21 septembrie 2001, Bruxelles (clădirea Justus Lipsius), prezidat de Guy Verhofstadt
(reuniune extraordinară a Consiliului European)
19 octombrie 2001, Ghent (Sint Pietersabdij), prezidat de Guy Verhofstadt
(reuniune informală a șefilor de stat și/sau de guvern)
14-15 decembrie 2001, Bruxelles (Château Royal de Laeken), prezidat de Guy Verhofstadt
15-16 martie 2002, Barcelona (Palau de Congressos de Catalunya), prezidat de José María Aznar
21-22 iunie 2002, Sevilla (Palacio de Exposiciones y Congresos), prezidat de José María Aznar
24-25 octombrie 2002, Bruxelles (clădirea Justus Lipsius), prezidat de Anders Fogh Rasmussen
12-13 decembrie 2002, Copenhaga (Bella Center), prezidat de Anders Fogh Rasmussen
17 februarie 2003, Bruxelles (clădirea Justus Lipsius), prezidat de Costas Simitis
(Consiliul European extraordinar al șefilor de stat și/sau de guvern)
20-21 martie 2003, Bruxelles (clădirea Justus Lipsius), prezidat de Costas Simitis
16 aprilie 2003, Atena (Zappeion Hall), prezidat de Costas Simitis
(reuniune informală a șefilor de stat și/sau de guvern)
19-20 iunie 2003, Salonic (13) (Porto Carras), prezidat de Costas Simitis
16-17 octombrie 2003, Bruxelles (14) (clădirea Justus Lipsius), prezidat de Silvio Berlusconi
12-13 decembrie 2003, prezidat de Silvio Berlusconi
(13) Ultimul Consiliul European desfășurat în afara Bruxelles-ului.
(14) Începând din acel moment, reuniunile Consiliului European se desfășoară în mod normal la Bruxelles,
în clădirea Justus Lipsius.
21
25-26 martie 2004, prezidat de Bertie Ahern
17-18 iunie 2004, prezidat de Bertie Ahern
4-5 noiembrie 2004, prezidat de Jan Peter Balkenende
16-17 decembrie 2004, prezidat de Jan Peter Balkenende
22-23 martie 2005, prezidat de Jean-Claude Juncker
16-17 iunie 2005, prezidat de Jean-Claude Juncker
15-16 decembrie 2005, prezidat de Tony Blair
23-24 martie 2006, prezidat de Wolfgang Schüssel
15-16 iunie 2006, prezidat de Wolfgang Schüssel
14-15 decembrie 2006, prezidat de Matti Vanhanen
8-9 martie 2007, prezidat de Angela Merkel
21-22 iunie 2007, prezidat de Angela Merkel
14 decembrie 2007, prezidat de José Sócrates
13-14 martie 2008, prezidat de Janez Janša
19-20 iunie 2008, prezidat de Janez Janša
1 septembrie 2008, prezidat de Nicolas Sarkozy (Consiliu European extraordinar)
15-16 octombrie 2008, prezidat de Nicolas Sarkozy
7 noiembrie 2008, prezidat de Nicolas Sarkozy (reuniune informală a șefilor de stat sau de guvern)
10-11 decembrie 2008, prezidat de Nicolas Sarkozy
1 martie 2009, prezidat de Mirek Topolánek (reuniune informală a șefilor de stat sau de guvern)
19-20 martie 2009, prezidat de Mirek Topolánek
18-19 iunie 2009, prezidat de Jan Fischer
17 septembrie 2009, prezidat de Fredrik Reinfeldt (reuniune informală a șefilor de stat sau de guvern)
29-30 octombrie 2009, prezidat de Fredrik Reinfeldt
19 noiembrie 2009, prezidat de Fredrik Reinfeldt (reuniune informală a șefilor de stat sau de guvern)
22
După Lisabona (1 decembrie 2009)
10-11 decembrie 2009, prezidat de Fredrik Reinfeldt, ultima reuniune prezidată de președinția asigurată
prin rotație a Consiliului
11 februarie 2010, Bruxelles, Biblioteca Solvay, prezidat de Herman Van Rompuy (15)
(Consiliul European informal)
25-26 martie 2010, Bruxelles (clădirea Justus Lipsius), prima reuniune formală a Consiliului European
prezidat de Herman Van Rompuy
(15) Primul președinte al Consiliului European, ales la 1 decembrie 2009 pentru un mandat cu durata de
doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o dată [articolul 15 alineatul (5) din TUE].
23
Pentru mai multe informații
Publicații și resurse electronice (disponibile cu titlu gratuit în versiune imprimată și electronică, în limbile oficiale ale UE)
http://www.consilium.europa.eu/publications
Concluzii referitoare la Consiliul European
http://www.european-council.europa.eu/council-meetings/conclusions
Comunicate de presă referitoare la Consiliul European
http://www.consilium.europa.eu/ec-pressreleases
Regulamentul de procedură al Consiliului European – Regulamentul de procedură al Consiliului, 2009,
46 de pagini
Consiliul European – Consiliul, Două instituții în cadrul acțiunii europene, 2010, 16 pagini
Consiliul European în 2010, 2011, 46 de pagini
Consiliul European – Consiliul Pe scurt, 2010, 6 pagini
Surse de informare privind Consiliul European și Consiliul, 2010, 6 pagini
Consiliul European, o instituție la cel mai înalt nivel al Uniunii Europene, 2011, afiș în format A1
Consiliul European – Consiliul, 2010, DVD (multilingv)
Site-uri
Consiliul European: http://www.european-council.europa.eu
Președintele: http://www.european-council.europa.eu/president
Președintele: http://www.facebook.com/Hermanvanrompuy
Consiliul European: http://twitter.com/EUCouncilPress
Președintele: http://twitter.com/euHvR
Secretariatul General al Consiliului
Consiliul European: 50 de ani de conferințe la nivel înalt
Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene
2012 — 23 p. — 17,6 × 25 cm
ISBN 978-92-824-3498-7
doi:10.2860/72129
Numeroase informații despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet
pe serverul Europa (http://europa.eu).
O fi șă catalografi că fi gurează la sfârșitul prezentei publicații.
Luxemburg: Ofi ciul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2012
ISBN 978-92-824-3498-7
doi:10.2860/72129
© Uniunea Europeană, 2012
Reproducerea textului este autorizată cu condiția menționării sursei.
Printed in Belgium
Tipărit pe hârtie înălbită fără clor elementar (ECF)
Notă
Prezenta broșură este publicată de Secretariatul General al Consiliului și este pusă
la dispoziție doar cu titlu informativ.
Pentru orice informații cu privire la Consiliul European și la Consiliu puteți
consulta site-urile:
www.european-council.europa.eu
www.consilium.europa.eu
sau vă puteți adresa Serviciului de informare publică al Secretariatului General
al Consiliului la următoarea adresă:
Rue de la Loi/Wetstraat 175
1048 Bruxelles/Brussel
BELGIQUE/BELGIË
Tel. +32 22815650
Fax +32 22814977
Internet: http://www.consilium.europa.eu/infopublic
CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?
Publicații gratuite:• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);
• la reprezentanțele sau delegațiile Uniunii Europene.
Puteți obține datele de contact ale acestora vizitând
http://ec.europa.eu sau trimițând un fax la +352 292942758.
Publicații contra cost:• prin EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).
Abonamente contra cost (de exemplu, la Jurnalul Ofi cial al Uniunii Europene sau la repertoriile jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene):• contactând direct unul dintre agenții de vânzări ai Ofi ciului pentru Publicații al
Uniunii Europene (http://publications.europa.eu/others/agents/index_ro.htm).
Cancelarul Konrad Adenauer
îl întâmpină pe președintele
Charles de Gaulle la reuniunea de la
nivel înalt de la Bonn, 18 iulie 1961
Fotografie de grup, Dublin, 10-11 martie 1975
Fotografie de grup, Salonic, 19-20 iunie 2003 Primul Consiliu European după intrarea în vigoare
a Tratatului de la Maastricht, Bruxelles, 10-11 decembrie 1993
Reuniune de lucru, Paris, 9-10 decembrie 1974
Primul Consiliul European după intrarea în vigoare
a Actului Unic European, Copenhaga, 4-5 decembrie 1987
Centrul de presă în cursul unei reuniuni
a Consiliului European
Clădirea Justus Lipsius,
sediul actual al Consiliului European
Bund
esar
chiv
, 145
Bild
-F01
1021
-002
, Eg
on S
tein
er
Copy
righ
t: Bu
ndes
regi
erun
g/A
ndre
a Bi
ener
t
Președintele Herman Van Rompuy și cancelarul Angela Merkel,
Consiliul European, Bruxelles, 16-17 decembrie 2010
Consiliul European: Tratatul privind Uniunea Europeană
Consiliul European devine o instituţie
Conferinţele la nivel înalt
201150 de ani de conferinţe
la nivel înalt: etape fundamentale
1961
Consiliul European: începuturile
19755
1975
19755
1975
1975
1975
1975
1975
1975
19755
1975
1975
1975
1975
1975 97
597
597
597
59779797979797 19
7919919119
9319
9319
933319
9319
9319
9319
9319
9319
9319
9319
93319
93 993
1993
1993 99
399
399
399
399
319
9319
93 99393 99 19
9999999999999991111120
0920
0920
0920
09920
0920
0920
0920
0920
0920
0920
09 009
009
009
009
0000000000000 200
20000000000 2020202022222222222
CONSILIUL EUROPEANO INSTITUŢIE LA CEL MAI ÎNALT
NIVEL AL UNIUNII EUROPENE
Paris, 9-10 decembrie 1974
Copenhaga, 14-15 decembrie 1973
Criza petrolului
Paris, 19-20 octombrie 1972
Participarea Danemarcei, a Irlandei și
a Regatului Unit
Haga, 1-2 decembrie 1969
Decizia politică privind prima extindere
Roma, 29-30 mai 1967
10 ani de la Tratatul de la Roma
Bonn, 18 iulie 1961
Paris, 10-11 februarie 1961
1 iulie 1987Consiliul European este inclus
în Actul Unic European.
Dublin, 10-11 martie 1975
Prima reuniune a Consiliului European
Salonic, 19-20 iunie 2003
Consiliul European se reunește
pentru ultima dată în statul
membru care deține președinția –
în prezent acesta se reunește
la Bruxelles.
1 noiembrie 1993
Funcțiile Consiliului European
sunt definite în Tratatul privind
Uniunea Europeană (Tratatul de la
Maastricht).
Bonn, 18 iulie 1961
„Șefii de stat sau de guvern [...] au decis [...] să se reunească
periodic pentru a își confrunta punctele de vedere,
pentru a își concerta politicile și pentru a ajunge la poziții
comune, în vederea promovării uniunii politice a Europei
[...]” (comunicatul de presă al reuniunii la nivel înalt)
„[...] Reîntoarcerea la sursele puterii
era necesară în primul rând pentru
realizarea uniunii economice [...] și
apoi pentru a căuta formele unei uni-
uni mai complete și mai profunde [...]”
Jean Monnet își încheie memoriile din
1976 cu un capitol dedicat Consiliului
European.
„Consiliul European impulsionează
dezvoltarea Uniunii și definește ori-
entările politice generale ale aceste-
ia. [...]” (articolul D din Tratatul de
la Maastricht)
„[...] Consiliul European definește
principiile și orientările generale ale
politicii externe și de securitate co-
mune. [...]” (articolul J.8 din Tratatul
de la Maastricht)
„[...] Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește
orientările și prioritățile politice generale. [...]
Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din
președintele său și președintele Comisiei. [...]” (articolul 15 din Tratatul privind Uniunea Europeană)
Paris, 10-11 februarie 1961
„[...] Scopul conferinței a fost acela de a identifica modalitățile adecvate de
organizare a unei cooperări politice mai strânse. [...]” (comunicatul de presă
al reuniunii la nivel înalt)
Paris, 9-10 decembrie 1974
„Summitul a murit, trăiască Consiliul European”
(declarația președintelui Valéry Giscard d’Estaing
la încheierea reuniunii la nivel înalt)
© U
niunea Europeană, 2011 – QC-32-10-634-RO
-P
www.european-council.europa.eu
1 decembrie 2009
Tratatul de la Lisabona intră în vigoare:
Consiliul European devine o instituție,
iar președintele acestuia este ales pentru
doi ani și jumătate.
RO
SEC
RET
AR
IAT
UL
GEN
ERA
L A
L C
ON
SILI
ULU
IC
OLE
CȚ
IA A
RH
IVE
Rue de la Loi/Wetstraat 175
1048 Bruxelles/Brussel
BELGIQUE/BELGIË
Tel. +32 22816111
www.european-council.europa.eu
QC-31-11-406-RO
-C
DECEMBRIE 2011
doi:10.2860/72129
CONSILIUL EUROPEAN
CONSILIUL EUROPEANConsiliul European:
50 de ani de conferinţe la nivel înalt