consideraii teoretice privind geneza i evoluia …...care generează la rândul lor o anumită...

14
Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 3 Consideraţii teoretice privind geneza şi evoluţia riscurilor financiar-bancare Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected]) Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București Drd. Gyorgy BODO ([email protected]) Academia de Studii Economice din București Abstract În acest articol, autorii au efectuat un studiu al principalelor cauze care determină apariția riscurilor în sistemul financiar-bancar. Riscul exte un element de incertitudine care poate avea efecte mai mari sau mai mici asupra activității instituției bancare, iar aceste elemente pot fi considerate ca variabile de intrare în modelele statistico-economice de analiză a indicatorilor de risc. Managementul riscurilor implică o analiză profundă a cauzelor care generează factori de risc, identificarea impactului acestora asupra modelului de afaceri al băncii și, pe de altă parte, are efecte în procesul de modelare a riscurilor bancare. În cadrul acestei analize, autorii au inventariat riscurilor semnificative identificate de studiile de specialitate și rezultate din practica / experiența instituțiilor financiar-bancare, subliniind factorii de incertitudine care conduc la apariția riscurilor respective. Identificarea și cunoașterea a cât mai multor factori generatori de risc constituie o necesitate atât pentru conducerea, dar și pentru orice angajat, ceea ce poate conduce la o mai bună înțelegere a fenomenelor care pot influența sistemul economic în care banca își desfășoară activitatea. Astfel, prin identificarea factorilor care generează risc sau identificând originea riscurilor semnificative, conducerea instituției financiar-bancare, dar și clienții acestora pot avea un instrument obiectiv prin care să își fundamenteze deciziile strategice în vederea minimizării pierderilor asociate factorilor de risc. Cuvinte cheie: risc bancar, factori de risc, expunerea la risc, gestionarea riscurilor, instituții financiar-bancare Clasificarea JEL: G21, G33 Introducere În general, riscul apare atunci când există o incertitudine. Imposibilitatea de a putea prevede cu certitudine viitorul și modul în care va evolua afacerea, reprezintă o incertitudine si este sursa riscurilor. Riscul reprezintă un element de incertitudine care poate avea efecte mai mari sau mai mici asupra activității instituției bancare, iar aceste elemente pot fi

Upload: others

Post on 03-Jan-2020

17 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 3

Consideraţii teoretice privind geneza şi evoluţia riscurilor fi nanciar-bancare

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected])

Academia de Studii Economice din București / Universitatea „Artifex” din București Drd. Gyorgy BODO ([email protected])

Academia de Studii Economice din București

Abstract În acest articol, autorii au efectuat un studiu al principalelor cauze care determină apariția riscurilor în sistemul fi nanciar-bancar. Riscul exte un element de incertitudine care poate avea efecte mai mari sau mai mici asupra activității instituției bancare, iar aceste elemente pot fi considerate ca variabile de intrare în modelele statistico-economice de analiză a indicatorilor de risc. Managementul riscurilor implică o analiză profundă a cauzelor care generează factori de risc, identifi carea impactului acestora asupra modelului de afaceri al băncii și, pe de altă parte, are efecte în procesul de modelare a riscurilor bancare. În cadrul acestei analize, autorii au inventariat riscurilor semnifi cative identifi cate de studiile de specialitate și rezultate din practica / experiența instituțiilor fi nanciar-bancare, subliniind factorii de incertitudine care conduc la apariția riscurilor respective. Identifi carea și cunoașterea a cât mai multor factori generatori de risc constituie o necesitate atât pentru conducerea, dar și pentru orice angajat, ceea ce poate conduce la o mai bună înțelegere a fenomenelor care pot infl uența sistemul economic în care banca își desfășoară activitatea. Astfel, prin identifi carea factorilor care generează risc sau identifi când originea riscurilor semnifi cative, conducerea instituției fi nanciar-bancare, dar și clienții acestora pot avea un instrument obiectiv prin care să își fundamenteze deciziile strategice în vederea minimizării pierderilor asociate factorilor de risc. Cuvinte cheie: risc bancar, factori de risc, expunerea la risc, gestionarea riscurilor, instituții fi nanciar-bancare Clasifi carea JEL: G21, G33

Introducere

În general, riscul apare atunci când există o incertitudine. Imposibilitatea de a putea prevede cu certitudine viitorul și modul în care va evolua afacerea, reprezintă o incertitudine si este sursa riscurilor. Riscul reprezintă un element de incertitudine care poate avea efecte mai mari sau mai mici asupra activității instituției bancare, iar aceste elemente pot fi

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 5 / 20184

considerate ca variabile de intrare în modelele statistico-economice de analiză a indicatorilor și de modelare a proceselor de risc. Autorii in acest studiu, realizează o inventariere a riscurilor semnifi cative identifi cate de către studiile de specialitate dar și cele rezultate din practica / experiența conducătorilor instituțiilor fi nanciar-bancare, ceea ce poate conduce la o mai bună înțelegere a fenomenelor care pot infl uența sistemul economic în care banca își desfășoară activitatea. Managementul riscurilor presupune o analiză detaliată privind cauzele care generează factori de risc, identifi carea impactului acestora asupra modelului de afaceri al băncii, și pe de altă parte are implicații în procesul de modelare a riscurilor bancare. În articol se prezintă principalele cauze de incertitudine care conduc la apariția riscurilor fi nanciar bancare, și care impun identifi carea și cunoașterea a cât mai multor factori generatori de risc, este o necesitate atât pentru conducerea dar si pentru orice lucrător din bancă. Se pornește de la aspecte general valabile pentru orice afacere, privind natura riscurilor – pur sau asumat, a originii acestora – cauzate de fenomene externe sau interne companiei, precum și izvorâte din intențiile fraudulente a celor implicați. O importanță deosebită este acordată rolului informației precum și a cauzelor care sunt datorate lipsei de informații sau ascunderea unor informații, cauze izvorâte din modul de interacționare cu clientul, dar și a problemelor cu care se pot confrunta aceștia în derularea afaceri (operând în același context socio-economic). O atenție deosebită este acordată riscurilor specifi ce activității fi nanciar-bancare și sunt prezentate pe scurt cauzele care duc la riscul de lichiditate, si cel de creditare, clasa de riscuri operaționale specifi ce activității bancare, impactul cursului de schimb valutar dar si a ratelor dobânzilor, cauze datorate cadrului de reglementare și mai ales impactul instabilității acestuia asupra mediului de afaceri, implicarea excesivă a factorului politic în mediul de afaceri și nu în ultimul rând cadrul macroeconomic în care agenții economici își desfăsoară activitatea. Astfel prin identifi carea factorilor care generează risc, sau determinând originea riscurilor semnifi cative, conducerea instituției fi nanciar-bancare poate avea un instrument performant de modelare a sistemului de gestionare a riscurilor dar la rândul lui acesta poate fi considerat un instrument obiectiv prin care managementul poate să fundamenteze deciziile strategice în vederea minimizării pierderilor asociate factorilor de risc.

Literature review Lucrarea prezentată de Anghelache (2010) reprezintă o referință în studierea modelelor și metodelor de identifi care și modelare a riscurilor în sistemul fi nanciar bancar. De asemenea, Sfetcu (2011), precum și Anghel,

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 5

Sfetcu și Bodó (2016) au analizat aspectele generale ale factorilor de risc aferente activității economice și au prezentat diverse metode de evaluare a activității economice, iar Anghel, Diaconu și Popovici a analizat aspectele teoretice privind modelele cele mai uzuale de analiză a riscurilor. Principalele aspecte aferente activității fi nanciar-bancare a fost analizat de către Anghelache, Anghelache și alții (2016), care cuprinde o clasifi care detaliată a factorilor de risc și propune o grupare ale acestora pe baza mai multor criterii de similitudine. De asemenea, aspecte teoretice privind riscurile bancare si originea acestora au fost studiate în detaliu de către Sfetcu (2008), Pirvu și Mehedințu (2010), Gavalas și Syriopoulos (2014), Anghelache, Begu și alții (2012), respectiv Anghelache și alții (2017), toate aceste lucrări prezintă puncte de vedere bine structurate referitor la sursa riscului bancar și impactul acestora asupra activității instituțiilor respective. Aspecte esențiale privind administrarea riscului de credit (sau de creditare) au fost studiate în detaliu de către Miller (2014), care include atât procesele de luare a deciziilor înainte de aprobare cât si cele de urmărire a rambursării angajamentelor asumate. În mod similar, implicațiile riscurilor fi nanciare, cu precădere a riscului de credit a fost analizat și cercetat de către Apostu și Preduț (2014), precum și de către Anghelache (2010), urmărind o abordare largă a cauzelor generatoare și fenomenelor implicate. Aspecte privind sursa de risc ce rezidă din diverse modele de măsurare a riscurilor și acuratețea sistemelor interne de rating si modelare au fost analizate de către Cipovová și Dlasková (2016) subliniind implicațiile privind capitalul minim necesar în funcție de metodologia abordată. Anghelache și Bodo (2016) au studiat contextul apariției unor riscuri care pot fi considerate că pot ajunge la nivelul de risc sistemic, care pot conduce la situații de criză într-un anumit mediu de afaceri, o zonă economică sau chiar la nivel mondial. În lucrare au prezentat și principalele cauze de risc care pot accentua o situație astfel încât aceasta să degenereze în risc sistemic. Pastor și Veronesi (2016) au analizat impactul deciziilor politice luate de guverne, care generează la rândul lor o anumită incertitudine în mediul de afaceri decizii care pot fi purtătoare de risc semnifi cativ in funcție de implicațiile/consecințele acestora. Concomitent Anghelache, Bodó și Dumbravă (2018) au realizat o analiză a impactului riscului suveran și cel de țară în cazul entităților economice care au expunere către alte regiuni, și care constituie o sursă de incertitudine ducând la riscuri specifi ce acestor tipuri de tranzacții. Un factor important în administrarea riscurilor rezultă din nivelul de acces la informație. Nivelul de acces la informație poate fi o cauză importantă a riscurilor bancare, aspect care fost studiat de către Anghelache, Bodó și Marinescu (2017), ajungând la concluzia că “informația reprezintă putere”,

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 5 / 20186

astfel încât cu cât avem la dispoziție mai multe informații din surse credibile, cu atât modelele de analiză si simulare pot fi mai performante și pot refl ecta realitatea mai fi del. Un alt aspect referitor la schimbul de informații a fost analizat de către Mishkin (2004), care a analizat diferența de perspectivă dintre client și bancă, si consideră că o cauză importantă a riscului rezultă din selecția adversă și hazardul moral, ceea ce rezultă din “informația ascunsă” de către părțile implicate atât în procesul de analiză cât și faza de derulare/urmărire a creditelor. În mod similar Anghelache, Anghel și Bodó (2017) au studiat impactul asimetriei de informații în procesul de administrare a riscurilor, și au concluzionat că riscul cauzat de lipsa de informații tind să se estompeze prin utilizarea de sisteme IT din ce în ce mai performante si accesului larg la surse de date credibile care vor tinde către în viitor către sisteme de monitorizare bazate pe informații obiective. Nu în ultimul rând, rolul instituției având rolul de supraveghere fi nanciar-bancară exercitate de către instituțiile abilitate au fost studiate de către Anghelache, Sfetcu și Bodó, 2017, iar impactul politicilor fi scale și monetare asupra băncilor a fort studiat de Anghelache, Bodo și alții (2017). Măsurile prudențiale ale supravegherii bancare cum sunt prezentate în BNR (2013) și BNR-CNVM (2006b), respectiv cele organizatorice specifi ce de clasifi care a riscurilor (BNR-CNVM, 2006a), și măsuri de provizionare (BNR, 2012) deși au rolul de a diminua riscul aferent activității bancare, la rândul lor pot genera alte tipuri de risc care vor trebui gestionate de conducerea băncii.

Metodologia cercetării, date, rezultate și discuții

Riscul reprezintă un fenomen care are la origine o incertitudine, care poată să producă o pierdere / pagubă dacă nu sunt luate măsuri adecvate de prevenire. Astfel pentru a putea gestiona în mod corespunzător riscurile, în primul rând trebuie să încercăm să identifi căm cauzele care duc la aceste situații de incertitudine, ceea ce putem considera ca fi ind la originea riscului respectiv. Fiecare sursă de risc are implicații asupra derulării afacerii unei entități economice, și pot infl uența modul în care va evolua afacerea respectivă. Managerii se confruntă zilnic cu situații de a lua decizii pentru a îndrepta afacerea către direcția în care să producă profi t. Dar zilnic sunt confruntați cu situații de incertitudine care le pune la incercare pe de o parte spiritul antreprenorial, de aventură, de a se angaja în situații riscante iar pe de altă parte cel conservator de a se ferii de neprevăzut, de a căuta modalități prin care să identifi ce consecințele deciziilor, sau de a se acoperii cu măsuri asiguratorii. În mod particular, sistemul fi nanciar-bancar are un rol semnifi cativ în gestionarea unor riscuri semnifi cative, dat fi ind că la rândul lor aceste instituții

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 7

furnizează surse de fi nanțare pentru alți agenți economici, iar in cazul in care o bancă ar ajunge în situație difi cilă, toate entitățile economice ce depind de acesta ar putea ajunge în situație economică difi cilă. În cele ce urmează încercăm să trecem în revistă principalele surse de riscuri care afectează activitatea fi nanciar-bancară, și au efecte directe atât asupra băncii respective dar infl uențează în mod direct sau indirect clienții / partenerii de afaceri ai acesteia. Fiecare persoană dintr-o bancă (sau fi rmă) este de fapt responsabilă pentru modul de derulare a afacerii, și în același rând implicat direct în procesul de administrare a riscurilor afacerii – chiar dacă nu este conștient în mod direct de acesta.

• Cauză internă sau externă

O primă clasifi care a sursei generatoare de risc se referă la faptul dacă aceasta are originea într-un factor intern care poate fi considerat ca fi ind direct asociat activității / administrării proprii a afacerii sau sunt riscuri care rezultă din fenomene/evenimente externe companiei respective. Având în vedere rolul conducerii asumat în fața acționarilor, aceștia trebuie să se preocupe ca riscurile în general să producă efecte defavorabile cât mai mici. Astfel, în cazul riscurilor având originea în exteriorul companiei, conducerea trebuie să le identifi ce și să ia măsuri corective prin care să diminueze efectele negative ale acestora. În mod contrar, în cazul riscurilor interne pe lângă masuri reactive conducerea are la îndemână și pârghiile prin care poate elimina sursa (cauza) riscului respectiv prin luarea de măsuri preventive. Pe lângă măsurile corective și cele preventive de mai sus, conducerea mai are la dispoziție și măsuri asiguratorii prin care își ia măsuri preventive pentru riscuri având originea externă. Un astfel de exemplu sunt polițele de asigurare sau constituirea de provizioane, prin intermediul cărora conducerea își asumă un anumit cost care se presupune că are rolul de a diminua afectele riscul asociat asigurării. Analiza SWOT este o metodă foarte simplă, care are in vedere identifi carea riscurilor interne și externe încă din faza de planifi care a afacerii, și le pune în oglindă cu oportunitățile specifi ce. • Riscul managerial – apetitul de risc (asumat sau gestionat)

Acest aspect are originea în însăși spiritul antreprenorial, care presupune asumarea unor riscuri în cunoștință de cauză, adică antreprenorul în mod voit se expune la anumite riscuri în speranța ca rezultatele afacerii să fi e mai mari decât sumele investite. Astfel, prin riscul asumat, managerii deși știu că operațiunile respective pot cauza pierderi dar în același măsură pot genera și câștiguri mai mari decât alte afaceri cu risc ponderat se lansează în domenii cu un risc mai ridicat.

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 5 / 20188

Pe de altă parte, riscul gestionat se referă la cauze care nu țin de voința antreprenorului respectiv, iar acesta are o atitudine reactivă / corectivă la apariția riscurilor respective și care impune luarea unor măsuri de minimizare a efectelor negative. Pe baza celor două criterii și în funcție de gradul de risc asumat, managerii pot fi clasifi cați gradual pornind de la cei cu „apetit de risc” și mergând până la cei „prudenți”. Rolul managementului în orientarea strategică a fi rmei este esențială și trebuie să urmărească realizarea unor indicatori fi nanciari așteptați de acționari, și totodată trebuie să în gestioneze cu precauție situațiile cu risc semnifi cativ. Strategia la rândul lui poate sta la originea unor riscuri, care rezultă din probabilitatea de adoptare a unei strategii greșite de către conducere, sau prin necunoașterea contextului economic-social conducerea si-a asumat angajamente cu riscuri prea mari (rezultate nerealiste) care pot avea consecințe fatale pentru fi rma respectivă. Cunoașterea, și mai ales urmărirea atentă a evoluției mediului de afaceri pot da indicii prețioase pentru managerii experimentați pentru a formula o strategie viabilă și a se angaja în operațiuni cu riscul asumat, factor care este puternic infl uențat de subiectivismul și experiența factorului decident („fl erul”). Dar chiar și o experiență managerială bună poate fi considerată ca sursă de risc, dat fi ind optimismul („miopia”) managerilor de succes că anumite situații riscante dacă au fost evitate până acum vor putea fi evitate și în viitor.

• Cauza ce rezultă din accesul la informație

Această cauză are la bază accesul diferențiat la informație a părților implicate în afacere. Astfel fi ecare parte posedă informații „prețioase” sau „strategice” pe care le consideră că sunt viabile pentru afacerea sa și pe care nu dorește să le divulge celeilalte părți cu speranța de a obține avantaje suplimentare. Acest aspect este cunoscut în literatura de specialitate ca asimetrie de informații, un exemplu tipic din domeniul fi nanciar-bancar se referă la furnizarea de către solicitant a unor date ajustate în plus pentru obține condiții mai bune de creditare. O altă cauză asociată nivelului de informații este cel aferent hazardului moral, prin care fi nalizarea înțelegerii una din părți nu depune eforturi similare cu cealaltă parte în vederea respectării acordului. Un exemplu tipic poate fi considerat cazul în care având poliță de asigurare „full casco” un șofer ar putea să conducă mai neglijent decât daca ar avea o poliță cu risc împărțit („cu fransiză”). Al treilea aspect legat de informații care poate cauza un risc se referă la problema Principal-Agent, prin care în derularea unei tranzacții este

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 9

implicat un intermediar (Agent), care poate avea interese personale pe care le ascunde față de cel care l-a angajat să-l reprezinte (Principal). Un astfel de exemplu se poate considera un avocat care este angajat să reprezinte pe cineva în instanță, dar nu avem siguranța că va face tot ceea ce este posibil pentru a servi clientul, sau alt caz, al unui agent imobiliar care joacă la două capete ca să obțină avantaje atât de la vânzător cât și de la cumpărător. În prezent evoluția tehnologică în domeniul IT oferă din ce în ce mai multe unelte de analiză și surse de date statistice (big data), care pot ajuta în procesul de luare a unor decizii fundamentate bazate pe criterii din ce in ce mai obiective.

• Cauza aferente problemelor clienților

Această cauză poate fi generic asociată cu riscul de creditare, care în sens larg se referă la imposibilitatea unor clienți de a putea rambursa datoria asumată de la bancă, sau în mod fraudulos refuză să ramburseze creditul. În cazul în care banca nu întrevede posibilitatea de redresare a clientului și probabilitatea de rambursare este minimă, banca poate trece la măsuri de executare a garanțiilor în vederea recuperării datoriilor. Pe de altă parte în vederea acoperirii unor potențiale pierderi băncile sunt obligate de prevederile legale să constituie provizioane de risc prin care iau în calcul un factor asigurator bazat pe estimări statistice care pot acoperii unele pierderi. La rândul său, motivul pentru care clientul nu rambursează poate avea cauze obiective care ar trebui să fi e luat în considerare de bancă (împrumutant), în discuțiile cu clientul respectiv și dacă sunt îndeplinite condițiile de bune intenții să li se acorde circumstanțe atenuante si rescadențarea datoriilor în concordanță cu noile condiții de afaceri ale fi rmei. Există cazuri în care unele bănci din comoditate și minimizare a costurilor de recuperare, decid ca să „execute” garanția, sau să vândă datoria către fi rme de recuperare. Aceasta este un exemplu clasic de transferare a riscului, dar si o modalitate rapidă de „curățare a bilanțului” de credite neperformante – fapt care a fost utilizat la fi nele crizei economice.

• Cauza de lichiditate / capital

Această cauză este asociată cu probabilitatea de rambursare a împrumuturilor angajate de către bancă dar și de restituire a depozitelor constituite de către clienți. Lichiditatea reprezintă de fapt capacitatea băncii de a obține la un moment dat fondurile necesare fi nanțării angajamentelor sale, iar acest lucru să se realizeze în timp cât mai scurt și la costuri cât de cât rezonabile. Criza de lichiditate poate avea cauza în necesitatea de lichiditate pe termen scurt cauzat fi e de o cerere crescândă de retrageri de fonduri din

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 5 / 201810

depozitele constituite de clienți, fi e că împrumuturile nu sunt rambursate conform scadențarelor stabilite cu clienții. În consecință, banca trebuie să asigure fi nanțarea lor pe termen scurt din alte surse, ceea ce implică un cost suplimentar pentru bancă, dar la rândul lui poate transmite criza și către alte instituții de credit, fapt care poate conduce la fenomenul de risc sistemic dacă nu este administrat corespunzător de structura de supraveghere națională. Lipsa de lichiditate este cauza multor probleme care pot afecta grav nu numai o instituție fi nanciară dar se poate extinde si la alte instituții fi nanciar-bancare, fapt pentru care managementul instituțiilor fi nanciar-bancare trebuie să fi e foarte atenți la aspectele care infl uențează nivelul de lichiditate. Astfel criza de lichiditate poate avea multe alte cauze care le generează, care trebuie să fi e identifi cate, evaluate si administrate corespunzător. Organele de reglementare la rândul lui impun anumite măsuri de prevenire și limitare a expunerii, cerințe minime de capital (ex. BASEL III), dar și efectuarea unor teste/simulări de răspuns (numite „stress-test”) prin care băncile să dovedească faptul că sunt capabile să răspundă rapid unor evenimente imprevizibile, dar sunt capabile să absoarbă anumite șocuri externe.

• Cauze macroeconomice De fapt, în acest caz vorbim de mai mulți indicatori care sunt utilizați pentru măsurarea performanței la nivel național dintre care vom analiza doar cele care au impact direct asupra riscurilor fi nanciar-bancare. Poate cea mai importantă cauză este cel asociat ratei de schimb valutar, dat fi ind faptul că pe aceste rate de schimb se bazează creditele în valută. O creștere semnifi cativă a ratei de schimb cum a fost cel CHF/RON a avut impact semnifi cativ asupra sistemului fi nanciar-bancar atât în mod direct prin expunerea la o valută considerată „exotică” dar mai ales în mod indirect prin clientela băncilor prin creșterea semnifi cativă a ratelor creditelor acestora. Acest fapt a condus la declanșarea unei situații de criză la nivel național, dar care a fost gestionat cu calm și precauție de organul de supraveghere național (BNR) și astfel a fost evitat o situație de criză sistemică. Un alt aspect care este asociat cu o cauză macroeconomică se referă la nivelul ratelor dobânzilor, care se ajustează în concordanță cu condițiile de piață – în încercarea de a aduce stabilitate pe piață. Organul de supraveghere național (BNR) stabilește dobânda de referință la nivel național (ROBOR) la care se aliniază băncile comerciale, iar de pe plan internațional cele mai uzitate nivele de referință utilizate în România sunt cele aferente USD (LIBOR) si de EUR (EURIBOR). Variația acestor nivele de referință au ca efect în special variația costului creditelor, în contextul în care se dorește scăderea creditării și încurajarea economisirii aceste dobânzi cresc, si viceversa – toate depinzând

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 11

de intențiile organelor de reglementare, si de stabilitate macroeconomică specifi ce. Un exemplu recent este cazul creșterii ROBOR, ceea ce a cauzat creșterea ratelor creditelor care se bazează pe dobânda variabilă ROBOR. PIB, creșterea economică, nivelul infl ației, sau rata șomajul sunt indicatori socio-economici care căror evoluție infl uențează în mod direct sistemul fi nanciar bancar. De exemplu, creșterea infl ației scade puterea de cumpărare a populației, care va avea mai puțini bani și astfel crește riscul de nerambursare a creditelor. Similar, creșterea șomajului poate fi asociat ca fi ind cauza asociată în mod direct cu riscul de nerambursare a creditelor. De altfel Institutul național de Statistică (INS) publică periodic seturi de indicatori macroeconomic dar și corelații dintre aceștia si evoluția performanței economice a diverselor sectoare economice.

• Cauza suverană sau de țară

Aceste riscuri au originea în dependența mediului de afaceri a contrapartidei cu care se derulează afacerea – în special tranzacții internaționale, și care este asociat cu probabilitatea pierderilor din activități transfrontaliere datorită unor evenimente ce depind, total sau parțial, de controlul guvernului străin și de evoluția mediului de afaceri din țara sau zona respectivă. La rândul lor, contextul economic dintr-o țară/zonă este infl uențat de o multitudine de factori, și determinat de cauze care nu întotdeauna pot fi cunoscute de partenerul din afara țării (sau investitor), ceea ce agravează riscul aferent afacerii cu partenerul din zona respectivă. Riscul de țară este cuantifi cat prin intermediul unor califi cative date de instituții de rating de renume și recunoscute la nivel mondial pentru performanța, stabilitatea și perspectivele economice a unei țări, factori politici, factori naturali etc. Astfel se presupune că învestitorii pot avea la dispoziție indicatori specifi ci care să permită o comparabilitate a diverselor medii de afaceri de pe glob. Acești indicatori se revizuiesc periodic sau ori de câte ori se manifestă un eveniment major undeva în zona care este vizată/evaluată – ex. revoltă, război, schimbări politice, epidemie, fenomene naturale etc.

• Cauze operaționale

Sub numele colectiv de riscuri operaționale în lucrările de specialitate găsim mai multe abordări care identifi că diverse cauze ale acestor fenomene, cea mai sintetică defi niție fi ind cea propusă de Comitetul Basel care precizează că sursa riscurilor operaționale se afl ă gestiunea inadecvată a proceselor interne, oamenilor și sistemelor. Dintre elementele care pot genera risc operațional în cele ce urmează vom menționa doar cele mai importante, fi ecare bancă este liber să extindă lista (să îmbunătățească modelul de risc) cu elemente nou care pot cauza risc operațional.

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 5 / 201812

Astfel, riscul de proces este legat îndeaproape de derularea proceselor interne care guvernează activitatea băncii, și impune un cadru bine organizat de norme și proceduri, dar și măsuri de urmărire și control; Funcționarea defectuoasă a sistemelor și mai ales a sistemelor IT reprezintă o cauză semnifi cativă în contextul tehnologic actual când aproape toate operațiunile bancare se derulează prin intermediul platformelor IT; Riscul tehnologic este asociat cu nivelul de evoluție tehnologică, iar imposibilitatea de a tine pasul cu tehnologia poate fi o sursă de risc care creează dezavantaj competitiv. Securitatea sistemelor informatice poate avea atât cauze externe (atacuri cibernetice) cât și interne (acces neautorizat la sisteme, scurgeri de date); Practici defectuoase legate de clientelă, se referă la o relație improprie privind clientela, spălarea banilor, vânzarea unor produse greșite, derularea unor operațiuni restricționate unor clienți, neidentifi carea operațiunilor de spălare a banilor, neaplicarea procedurilor de cunoaștere a clientelei (Known Your Customers - KYC); Punerea în pericol a activelor corporale include riscurile asociate cu furtul activelor, vandalism, actele de terorism, război, incendii, cutremure, catastrofe naturale care afectează infrastructura operațională a băncii; Personalul din bănci reprezentând o sursă importantă de apariție a riscului operațional din cel puțin trei motive: fl uctuația de personal, pregătirea profesională inadecvată și lipsa de specialiști in anumite domenii; Riscul reputațional este cauzat de pierderea încrederii în instituția fi nanciar-bancară respective urmare unor tranzacții care au expus banca la imposibilitatea de a-și onora obligațiile sale față de clienți, ceea ce poate avea un impact prin scăderea prețului s.a.m.d.

• Cauze datorate fraudei Frauda reprezintă cauza unor riscuri ce exprimă probabilitatea comiterii în mod intenționat (premeditat) a unor furturi sau efectuarea unor acțiuni contrare intereselor băncii. În funcție de cine a cauzat, frauda poate fi diferențiată în cauze interne, externe sau combinate. Frauda internă este cauzată de încălcarea cu rea credință de către personalul băncii a normelor/procedurilor de lucru, efectuarea de operații incorecte, efectuarea de operații pe conturile clienților fără consimțământul lor, divulgarea de informații confi dențiale, dar și acceptarea cu bună știință a unor înscrisul false sau cu valori nerealiste etc. Frauda externă are originea în rândul clienților (sau contrapartidei) și reprezintă acțiunea premeditată a unor terți de a trage foloase necuvenite din relația cu banca, cum ar fi obținerea de credite cu acte false, prezentarea de documente, acte false sau mincinoase, supraevaluarea garanțiilor, încasarea creditului si refuzul la plata ratelor, etc. Cazul și mai grav este când există o complicitate dintre un angajat (intern) si

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 13

un client fraudulos (extern) prin care în mod concertat se intenționează de a obține foloase necuvenite în mod direct de la bancă (furt deturnare de fonduri), sau prin favorizarea unor tranzacții cu profi t ridicat. În această categorie intră si fraudele informatice prin care hackeri externi pot obține credențialele de acces în sisteme informatice de unde pot fura datele vitale despre clienți, tranzacții etc. dar pot derula operațiuni frauduloase in numele altor clienți. Oricum am prezenta, frauda este considerată o infracțiune și este pedepsită de lege prin acțiune penală, iar persoanele găsite vinovate din sistemul bancar riscă să fi e excluse din a putea fi angajate în bănci.

• Cauze de reglementare / juridic Un factor important al mediului de afaceri se referă la stabilitatea/predictibilitatea contextului juridic stabilit de reglementările în vigoare, orice modifi care a unei reglementări (în special legi, norme, regulamente) la nivel macroeconomic pot cauză o discontinuitate în derularea afacerii din rândul companiilor și totodată a băncilor. Mai concret în cazul băncilor adoptarea unei noi norme care vizează creșterea supravegherii și a controlului organului de supraveghere (care are intenții bune de a limita excesele din mediul bancare și a ține sub control stabilitatea întregului sistem) de fapt impun limitări în procesul de derulare a afacerii, deci conducerea băncilor vor trebui analizeze impactul și să-și redefi nească strategia de afaceri (business plan-ul). Prin deciziile nefundamentate și intempestive luate, factorul politic poate infl uența semnifi cativ acest risc, chiar poate duce la declanșarea situației de risc sistemic. O altă sursă de risc care poate fi asociat de sistemul juridic re referă la cadrul intern de reglementare, care prin lipsa unor proceduri clare și bine redactate pot duce la situații de incertitudine – deci factor de risc, sau breșele de reglementare pot fi speculate în scopul fraudării instituției respective – așa cu am prezentat mai înainte. Pe de altă parte, supra-reglementarea va crea un sistem mai predictibil dar mai rigid și greoi de urmat, operarea și întreținerea unui sistem complex necesită efort și costuri mari, ceea ce se refl ectă în mod direct în rezultatele fi nanciare. În consecință, îi revine managementului sarcina de a găsi un punct de „optimum”, prin care să fi e satisfăcute atât cerințele de reglementare și documentare, dar care totuși să permită o adaptare facilă și rapidă la schimbările din mediul economic. Tot de domeniul juridic se poate lega și cauza asociată cu riscul de solicitare a unor pretenții juridice din partea clienților ca urmare a acționării băncii în judecată, și care au un grad mare de incertitudine / pierdere și care sunt datorate nerespectării unor condiții juridice, sau clauze contractuale abuzive, sau datorate unor activității greșite ale personalului (ex. un aviz juridic intern se dovedește a fi greșit în justiție; sau o un contract de vânzare fraudulos

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 5 / 201814

nu încadra si cauzele de risc care sunt asociate cu amenzile de plătit de bancă urmare unor controale și prin care au fost constatate nerespectarea unor legi, norme sau s-au constat abuzuri din partea personalului în relația cu clienții.

• Cauze politice Cauzele de risc care au originea în factorul politic sunt strict legate de cele de reglementare prezentat mai înainte. Factorul politic prezintă un anumit grad de incertitudine prin anumite acțiuni și decizii populiste, insufi cient fundamentate din punct de vedere economic, care pot avea consecințe uneori greu de prezis. Multe dintre deciziile politice cu implicații economice luate de Guvern în ultima perioadă nu au o susținere economică bine susținută de argumente obiective, unele fi ind chiar contrare unor politici monetare si fi scale care vizează macrostabilitatea economică a țării. De exemplu, creșterea salariilor și a pensiilor, angajarea de cheltuieli de investiții concomitent cu reducerea impozitului pe venit, al TVA, și eliminarea unor taxe și accize pot crea dezechilibre economica care pot avea consecințe pe termen mediu și lung care vor putea fi greau rebalansate în viitor (revenirea starea de echilibru stabil). O altă sursă de risc care are originea in factorul politic și în deciziile acestuia (fi e că vorbim de Guvern, de Parlament sau de alte instituții de interes național) reprezintă divergența de opinii exprimate de diverse personaje politice, care pot bulversa mediul economic, precum și opinii personale exprimate in mass-media, care fi ind prezentate de persoane expuse politic și care pot fi interpretate de către audiență din mediul economic ca fi ind poziția ofi cială a instituției respective Pe plan internațional, o sursă de risc și incertitudine de origine politică, dar cu implicații majore pe tot globul putem considera de exemplu BREXIT-ul – ale cărui efecte sunt difi cil de evaluat / modelat în prezent.

Concluzii În concluzie, prin acest articol am încercat să oferim o vedere de ansamblu asupra principalelor cauze generatoare de riscuri în sistemul fi nanciar bancar, lista poate continua și cauzele pot fi detaliate și analizate în adâncime mult mai mult, O primă concluzie se referă la modul de gestionare a riscurilor bancare, prin care pe lângă respectarea prevederilor legale, fi ecare instituție de credit este liber să găsească punctul optim prin care costul măsurilor de gestionare a riscurilor să se potrivească cu valoarea potențială a pierderilor. A doua concluzie se referă la rolul dual al conducerii, prin care aceasta trebuie să pună în aplicare măsuri de identifi care, măsurare și gestionare a riscurilor specifi ce, iar pe de altă parte trebuie să stabilească o strategie de

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 15

afaceri care să fi e profi tabilă pentru acționari, toate aceste aspecte în condițiile respectării cadrului legal de reglementare. A treia concluzie putem formula ca fi ind necesitatea de a avea sisteme adecvate de captare a evenimentelor generatoare de risc, de a avea modele complexe care să fi e capabile să proceseze un volum mare de date, si care să fi e actualizate la zi cu multitudinea surselor de risc = factori de intrare in aceste modele. Prin urmărirea fl uxului de derulare a activităților si introducerea unor puncte de control se încearcă identifi care tranzacțiilor ieșite din tipar care pot fi considerate potențial frauduloase. A patra concluzie are în vedere factorii externi instituției de credit, dar care infl uențează în mod direct succesul unei afaceri. Astfel stabilitatea legală/juridică si predictibilitatea mediului de afaceri, implicarea cât mai redusă apoliticului sunt doar câteva aspecte care pot determina in mod pozitiv soarta unei afaceri. Și o ultimă concluzie este aceea că originea riscurilor pe care le-am prezentat trebuie întotdeauna tratate și analizate într-un context mai larg, cel al riscurilor cadrului economic specifi c care pot să apară pe piața fi nanciar-bancară și care pot afecta interesele băncii în cauză. Oricum am privi lucrurile, sistemul bancar din România este bine reglementat si supravegherea bancară exercitată de BNR urmărește stabilirea unui cadru de reglementare care să evite derapajele care ar putea duce la apariția unei situații de risc sistemic

Bibliografi e

1. Anghel M.G, Diaconu A., și Popovici M. (2016). Theoretical considerations regarding risk analysis models, Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2016, nr. 9, pp. 64-72

2. Anghel M.G, Sfetcu M., Bodó Gy, și Burea D (2017). Managementul riscurilor bancare, Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2017, nr. 11, pp. 79-86

3. Anghelache, C. (2006). Elemente privind managementul fi nanciar, Note de curs, Editura Artifex, Bucuresti

4. Anghelache, C. (2010). Metode și modele de măsurare a riscurilor si performanțelor

fi nanciar-bancare, Second edition, Editura Artifex, București 5. Anghelache, C., Anghel, M.G. și Bodó, G. (2017). Aspecte teoretice privind rolul

informațiilor în procesul de modelare a deciziilor / riscurilor. Revista Română de

Statistică – Supliment, vol. 2017, nr. 6, pp. 92-101 6. Anghelache, C., Anghelache, G.V., Anghel, M.G. și Niță, G.(2016). General Notions on

banking Risks, Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2016, nr. 5, pp.13-18 7. Anghelache, C., Begu, L. și alții (2012). Diagnosis of the Financial-Banking Risk,

Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2012, nr. 2, pp. 260-264 8. Anghelache, C. și Bodó, Gy. (2016). Theoretical aspects regarding systemic

risk and managerial decisions during the crisis. Revista Română de Statistică –

Supliment, vol. 2016, nr. 12, 109-116 9. Anghelache, C. și Bodó, Gy. (2018). Analiza riscului de lichiditate la instituții

fi nanciar-bancare. Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2018, nr. 1, 56-64

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 5 / 201816

10. Anghelache C., Bodó G. și Marinescu A. I. (2017). Asymmetric Information in Case of Decision under Risk, Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2017, nr. 1, pp. 22-36,

11. Anghelache C., Bodó G. și Dumbravă S. (2018). Aspecte teoretice privind riscul de țară si riscul, Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2018, nr. 1, pp. 132-140,

12. Anghelache, C., Sfetcu M., Bodó, G., și Avram D. (2017) Theoretical notions about banking risks. Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2017, nr. 11, pp. 33-42

13. Anghelache, C., Bodó, Gy. și alții (2017) Noțiuni privind politicile monetare și fi scale optime. Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2017, nr. 5, pp. 104-121

14. Anghelache, C., Sfetcu M., și Bodó, Gy. (2017) Analiza riscurilor bancare în contextul acordurilor Basel. Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2017, nr. 12, pp. 76-82

15. Apostu, T., Predut, A. S. (2014), - Riscul de credit, Colecţia de working papers

ABC-UL LUMII FINANCIARE nr. 2/2014, pp. 186-207; 16. Cipovová, E. și Dlasková, G. (2016). Comparison of Different Methods of Credit

Risk Management of the Commercial Bank to Accelerate Lending Activities for SME Segment, European Research Studies, vol. 19, issue. 4, pp. 17-26

17. Echart, L, Gollier, C, Schlesinger, H, (2005). Economic and Financial Decisions under Risk, Princeton University Press

18. Gavalas D. și Syriopoulos T. (2014) Bank Credit Risk Management and Rating Migration Analysis on the Business Cycle, International Journal of Financial

Studies, vol 2(1), pp. 122-143 19. Miller P. G. (2014). The Role of Risk Management and Compliance in Banking

Integration, New York University Law and Economics Working Paper, 2014-11, pp. 1-26 20. Mishkin, S. F. (2004). The Economics of Money, Banking and Financial Markets,

Columbia University, 7th edition, 2004, Chapter 9;

21. Pastor, L. și Veronesi, P. (2013). Political uncertainty and risk premia. Journal of

Financial Economics, 110, 520-545 22. Pîrvu, C., Mehedinţu, A. (2010) Considerations Concerning the Banking Credit and

its Optimization’’, Annalele Universiății din Petroşani - Economics, nr. 4/2010 23. Sfetcu, M. (2008) Lending Risk – The quality function of banking loan portfolio,

Revista Română de Statistică – Supliment,, vol. 2008, nr. 10, pp. 29-48 24. Sfetcu, M. (2011) Indicatori de evaluare a situațiilor fi nanciare ale clienților gestiunii

resurselor, Revista Română de Statistică – Supliment, vol. 2011, trim III, pp. 82-89 25. BCBS (2000). Principles for the Management of Credit Risk, Basel Committee

on Banking Supervision – Basel, September 2000 26. BNR (2012). Regulament nr. 5/2012, privind clasifi carea creditelor şi constituirea,

regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifi ce de risc de credit aplicabil entităţilor supravegheate de Banca Naţională a României, altele decât instituţiile de credit, published in The Offi cial Gazette of Romania, Part I 179 20.mar.2012.

27. BNR (2013). Regulament nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile de credit, published in The Offi cial Gazette of Romania, Part I 841 30.dec.2013

28. BNR–CNVM (2006a). Regulamentul BNR – CNVM nr.14/19/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi fi rmele de investiţii potrivit abordării standard,

29. BNR–CNVM (2006b). Regulamentului BNR – CNVM nr.17/22/2006 privind supravegherea pe bază consolidată a instituţiilor de credit şi a fi rmelor de investiţii.