Michelle Cuevas este scriitoare americand, ndscutA in 1gg2, in Lee,statul Massachusetts. A absorvit williams corlege gi a f6cut un masterin scriere creativd la University of Virginia.

Pe l6ngd Confesiunile unui prieten irnaginar (2015),Michelle Cuevasa mai scris Beyond the Laughing Sky (201D qi The Masterwork of aPainting Elephant (Z0ll).

in.timpul liber ii place sE pictezein acuareld gi sd admire pdsdrile. Iarprintre eErtile ei preferate se numdrd.Iep ureie d.e catifea, Micul pringgi volumele de poezii semnate de Shel Silverstein.

Dupd o perioadd in care a lucrat la The whitney Museum of AmericanArt in NewYork, a ales sd devind scriitoare full_time, qi dacd weodatd arwea sd facd altceva decat sd scrie, atunci i-ar pldcea sd fie paleontorog.

CONFESIUNILE UNUI

PRIBTEN IMAGINAR

MEMORIILE LUI JACOUBS PAPIER

CONSEMNATE DE MICHELLE CUEVAS

Traducere din englezdde Laura Sandu

4RTHUR

20

Sirena gi calul

- Ce e cu pdpuqile astea aici, acasi? a intrebat Fleur.

N-ar trebui sd fie lamagazin?

-Yezi tu, i-a rdspuns tata, cubralele pline de pdpuqi

gi sforicele, cartea noastrd despre creqterea copiilor zice

cd uneori e de ajutor si ne folosim de pdpugi ca sd vorbimunii cu alfii.

- Despre ce sd vorbim? a intrebat Fleur.

- A, despre orice, a r6spuns tata. $coal6, hobby-uri,temeri obsesive gi iralionale cum cd noi sau cei dragi noud

am fi imaginari. Chestii d-astea.

Mama gi-a dat ochii peste cap. Asta sigur fusese ideea

tatei. L-am vdzut punAndu-qi pe mAhE o p6pugd'in formide cal gi ddndu-i lui Fleur una imbrdcatd in siren6.

- Salut, a inceput tata, fabricdndu-qi cea mai bund voce

de cal de care era in stare. Ce mai faci? Cum te simli astdzi?

Fleur isi puse reticenti pdpuga sirend pe m6n5..

- MA simt bine. Azi am inotat prin cabinele unei cord-

bii scufundate, unde m-am lntAlnit cu un peqte care trdiaintr-un ceainic. Mi-am pus o dorinld pe o stea de mare. $i

50 51

am folosit niqte cernealS de caracatild ca sd

scriu o scrisoare.

A65... nu, a zis tata, cu vocea luide tatd. Nu ne prefacem cd suntem o

sirenS. Tu erai tu, Fleur. Pdpuga e

doar... d... stai pulin.Tata gi-a scos pdpuqa de pe mAnd gi

a inceput sd rdsfoiasci de zor cartea despre

cregterea copiilor, mormdind qi indoind col-

lurile paginilor.

- Of, pentru Dumnezeu, a protestat mama.Apoi s-a aqezat in genunchi ca sd o poatd

privi pe Fleur in ochi.

- Draga mea, am {Ecut o programare la psihiatru. Nue vorba de vreo consultalie sau de injecfii sau de alteleasemenea. E doar o discufie. $i vom fi qi noi acolo.

Fleur a chibzuit pu{in.

- Poate sd vind gi Jacques?

Mama i-a rdspuns printre dinfi:

- Desigur. Sunt convinsd ci tera-peutului ii va face mare pldcere s6-l

cunoascd.

- $i poate sd-l aduc5. qi pe prie-tenul lui imaginar? Marele Hering

Dragon?

Mama a inchis ochii.

- Sigur. Bine. Fie ce-o fi. Md duc sd

stau pufin in pat.

- Super, a zis Fleur. Dar, ca sd fieclar, pare o pierdere de vreme. Adic5

am avut ceteya dovezi convingdtoare cd sunt imaginari.Uite, pun pariu...

Fleur s-a folosit de m6na cu sirend ca s6 apuce o tigaie.* Pun pariu cd dac6 sirena asta mi-ar da ln cap cu o

tigaie, nici m6car n-aE simfi. Suntefi gat{lTata era absorbit de cartea despre creqterea copiilor,

iar mama avea oehii inchiqi.

- IJnu, zise Fleur. Doi... Trei...2t

Domnul Pomani

$i uite-aga am ajuns la urgen{e, iar a doua zi toatdfamilia - inclusiv eu - am fEcut o excursie la cabinetulde psihiatrie.

Copiii erau specialitatea doctorului St6phane gi, se

pare,ln special copiii cu prieteni imaginari. Mi-am pus inminte sd-i cer referinfe. Dar n-am avut ocazia pentru c5,

atunci c6nd a fost strigat numele lui Fleur, doctorul a avutneobrdzarea sd md roage sd rdmdn in sala de aqteptare.

Dupd ce-au plecat, un supererou cu ochelari gi cu brafeleca niqte spaghete s-a uitat la mine.

- Prima oar5 pe aici? a intrebat el.

Stdtea l6ngd un baiefel agitat care se finea de pelerinaeroului ca de o plturicd reconfortantd.

- Eu eunt Domnul Poman6, un erou mediocru gi nutocmai super. Sunt prietenul imaginar al lui Arnold, ami-cul meu aici de fafd.

Domnul Pomand aardtatspre bdiatul de lAngd el. BEia-

tul, drept rdspuns, a bdiguit ceva neinteligibil.

53

- Arnold se intreba, a

zis Domnul Poman6, de ce

e aici fata cu care ai venit.

- PAi, treaba e cd e sora

mea. $i suntem aici pentru cd

ea crede cI qi ea e imaginarS.DupI o scurtl pauzd am

addugat repede:

- $i pentru cd s-a urcatpe scend in timpul unei pie-

se, a intrat in larcul uneigorile qi gi-a dat singuri cu o

tigaie-n cap.

- inleleg, a spus DomnulPomanS, atotgtiutor. Noi am

inceput sd venim cdnd Arnoldcredea cd nu e suficient de curajos, aga cI a incercat sd

zboareimpreunS. eu mine de pe acoperiqul garajului. Dupd

cum bine spune genialul doctor St6phane: ,,IJneori neca-

zurile imaginare sunt mai greu de suportat decdt cele

reale."M-am uitat la ceilalli pri-

eteni imaginari din sala de

aqteptare. Erau singurii pe

care ii mai vdzusem in afaraVdcdri{ei cu patine. Mai eraacolo o creaturd ca un gugu-

loi imens qi pdros care citea o

revistd impreund cu o fetif6, unlupt5tor ninja exersa intr-un eol!lovituri impreund cu un biiat, mai

54 bb

era - sau cel pulin cred ci mai era - un prieten imagi-nar sub forma unei gosete rogii. St[tea la distanli de toficeilalli impreund cu un bdie,tel murdar gi cu doi pdrinlifoarte lngrijifi, care pdreau lngrijorafi.

- Pssst, am zis, aplecAndu-md spre goseta care, mi-amdat seama, mirosea ca pisicile bdtrdne qi ea picioarele decdpciun. Ca balele de limax gi ca respiralia de v6rcolac.

- Eqti cumva... o qosetd imaginari?

- Nu, puqtiule, a rdspuns qoseta ddndu-qi ochii pestecap. Sunt un sandvici cu chiftele.

- De ce ai venit aici?

$oseta impuliti a pdrut surprinsd.

- Chiar te intereseazd povestea mea?

- Da. Desigur.

$i aqa, lmprdqtiind un mirosin{ep6tor, $oseta impufitd mi-a.spus povestea ei scurtS, dar pli-nd de emanafii.