Domnitorul Martir Sfântul Constantin

Brâncoveanu –chip al omului politic diplomat

Motto

,,Brâncovene Constantin,

Boier vechi şi domn creştin”

Balada Sfinţilor Martiri Brâncoveni

(culeasă din popor de Vasile Alecsandri)

În multe chipuri și rânduri, Domnul Dumnezeu a căutat cu milă și îndurare spre neamul

nostru românesc, o binecuvântare fiind și ziua de 15 august 1654 cînd în localitatea Brâncoveni

(actualmente comună în judeţul Olt), într-o veche familie boierească, s-a născut pruncul

Constantin, viitorul domn martir, din părinții credincioși Matei(Papa) și Stanca Brâncoveanu,

fostă Cantacuzino, sora Domnitorului Șerban Cantacuzino (1640-1688), Domn al Țării

Românești.

Viitorul Domn, rămas orfan de tată la vârsta de un an, este crescut fără dragostea și

protecția paternă, dar cu bunătatea mamei sale, Stanca și a bunicii, Păuna, cu purtarea de grijă și

atenția unchiului său, Stolnicul Constantin Cantacuzino, primi o educație aleasă având la

dispoziție și numeroasele resurse ale bibliotecii de la Mărgineni, renumită pentru cărțile pe care

le adăpostea.

Va dobândi cunoștințe laice și profane studiind o vreme îndelungată la vestita Academie

din Fanar, iar în 1667 se va îndreapta spre Universitatea din Padova ,,scaunul și cuibul a toată

dăscălimea”1 cum o numea cronicarul Miron Costin

Prima funcție deținută a fost cea postelnic al doilea, la 19 ani. În timpul domniei lui

Gherorghe Duca, când Constantin Brânoveanu avea 20 de ani, este trimis la Brașov cu solie de

pace pentru a-i aduce acasă pe boierii fugari, reușita acestei misiuni concretizându-se cu rangul

de logofăt- este și o recunoaștere publică a admiterii marelui feudal din Brâncoveni în viața

politică a țării.1 Veronica Tameș, Iataganul însângerat , Editura Lux Libris, Brașov 2003, pag 48

Împlinind rânduiala creștinească, tânărul Constantin Brâncoveanu s-a căsătorit în iunie

1674 cu Marica (Maria), fiica postelnicului Neagoe și nepoata fostului domnitor Antonie Vodă.

A fost o familie binecuvântată cu 11 copii, 4 fii și 7 fiice.

În timpul Domnitorului Șerban Vodă Cantacuzino, unchiul său, Sf. Constantin

Brâncoveanu, ajunge Mare Logofăt, adică boierul cel mai de seamă din divanul domnesc,

primind diverse slujiri importante:

- este trimis să poarte tratative de pace cu generalul imperial austriac Veterani,

întorcându-se victorios;

- când oamenii domitorului, trimiși spre Viena, sunt opriți în Ardeal, el este cel

care mijlocește să treacă;

- este trimis la Istanbul în 1681 să rezolve problemele ivite cu ambasadorul

austriac Caprara, precum și nemulțumirile din Ardeal, când se punea la cale schimbarea

principelui Mihail Apafi. La fel a lucrat, cu mare folos, la Țaringrad purtând tratative cu

ambasadorul austriac pentru eliberarea Mitropolitului ortodox Sava Brancovici.

Arătându-se priceput și socotit în treburile țării, iar în viața căsnică cumpătat, milos și

blând cu toți, Sf. Brâncoveanu e cheamat la și mai mare cinste de Dumnezeu, care nu vrea ca

lumina să stea sub obroc ci să fie pusă în sfeșnic și să lumineze tuturor. Îmbolnăvindu-se,

domnitorul Șerban Cantacuzino trece la cele veșnice, pe 26 octombrie 1688, în 29 octombrie

1688, este ales ca domn al Țării Românești Constantin Cantacuzino Basarab Brâncoveanu, la

vârsta de 34 de ani.2

Din relatarea făcută de Anton Maria Del Chiaro, secretarul domnesc, susține ,,chiar că

în ultimile ceasuri, Șerban Vodă l-ar fi chemat la patul său de moarte, și, încredințându-i

pecetea domnească, l-ar fi rugat să-și asume sarcina domniei, pentru liniștea țării”.3

Domnia sa a marcat în Ţara Românească o perioadă de progres economic și cultural-

artistic, de inițiative de modernizare a aparatului statal, de reformare a sistemului fiscal.

Brâncoveanu a organizat cancelaria statului în vederea întreținerii raporturilor cu puterile

străine. De asemenea, epoca brâncovenească s-a deschis influențelor occidentale care au început

să prevaleze asupra celor orientale. Astfel, s-a creat o sinteză originală națională, prin aportul

tradiției răsăritene și a celei occidentale.

2 Martiriul Sfinților Brâncoveni(1714-2014)-300 de ani de săvârșirea mucenicească a Brâncovenilor, Ed. Sofia, București 2014,pag 231

3 Idem pag. 233

Va trimite mai întâi soli la Istanbul pentru a fi recunoscut de Înalta Poartă ca Domnitor,

primind confirmarea lor. 4 Va trimite o scrisoare omagială și împăratului Leopol I al Austriei și,

ca dar, o Cruce bătută cu diamante, un cal, o sabie rară cu mâner în filigran și pietre prețioase.

La bunătatea sa se va opune răutatea soției fostului domn, care cere ajutorul ginerelui ei

Constantin Bălăceanu, refugiat în Ardeal. Acesta, nefiind partizanul noului domn, reușește să

convingă pe nemți de a trimite 7-8 regimente sub comanda Generalului Donat Heissler în

decembrie 1689 ocupând cetatea de scaun Târgoviștre, apoi se îndreaptă spre București.

Domnitorul Sf. Constantin Brâncoveanu se va retrage la Plătărești la Mănăstire neripostând cu

armata sa. La Drăgănești, va avea loc o întâlnire cu Generalul Donat Heissler, rămânând

celebră în epocă replica Domnitorului Sfânt ,,Cu vremea…Cu vremea, Înălțimea voastră…”5

unde vedem adevărat exemplu de virtute a răbdării. Rezultatul întrevederii este retragerea

nemților din Țara Românească în ianuarie 1690.

Atunci când moare principele Transilvaniei, Sf. Constantin Brâncoveanu va sprijini pe

nobilul Emerik Thököly, preferatul Porții Otomane, devenind și comandantul suprem al armatei

româno-turco-tătare–maghiare, apoi învingând trupele Imperiale Habsburgice la Zărnești (11

august 1690). Deși a asistat la luptă, Sf. Constantin Brâncoveanu nu a scos sabia din teacă, el

fiind un om pașnic, făcând trecerea de la domnitorii războinicii la domnitorii diplomați.6

În acest context, Sf. Constantin Brâncoveanu își arată geniul său politic recunoscut și de

turci și de nemți. Se plânge Porții de fărădelegile săvârșite de Thokoly și primește autoritate de

a-l alunga. Brâncoveanu scrie în secret nemților că îi va extermina pe rebelii unguri și va

îndepărta pe Thokoly, astfel el mulțumind ambele tabere și aducând pace în țară. Istoricul

Nicolae Iorga îl numește astfel ,omul neutralității veghetoare”7.

Va cultiva relațiile cu austriecii, cu alte puteri creștine și nu numai. Spera că va reuși cu

ajutorul Rusiei să declanșeze o campanie antiotomană menită să elibereze toate popoarele

subjugate de către otomani. Pentru serviciile aduse Rusiei, țarul Petru I îl decorează pe

Constantin Brancoveanu cu ordinul ,,Sfântul Andrei”.

4Negoiţă Paul, Constantin Brâncoveanu Îndoitul încoronat în Ziarul Lumina, Duminică 13iulie 2014, pag.6

5 Idem pag. 76 Alexandru Briciu, Una dintre cel mai înfloritoare domnii interviu cu prof. acad. dr. Constantin

Bălăceanu Stolnici , în Ziarul Lumina, joi 20 mar 2014 , pag 47 Idem, Omul neutralității veghetoare , în Ziarul Lumina, 19 iunie 2014, , pag 7

Începe să se gândească și la nemurirea sufletului său și se hotărăște să zidească

Mănăstirea Hurezi, în anul 1690.

Se întristează atunci când primește vestea că Mitropolitul Atanasie a semnat actul de

unire cu Roma, fapt menționat în «Manifestul de unire» din 1698. Este știută contribuția

comună a Mitropolitului Teodosie și a Domnitorului sfânt la ajutorarea românilor ortodocși din

Transilvania, precum și sprijinul material și spiritual oferit lui și eparhiei.8

Între problemele sale, el nu uită de neamul său, ci se gândește să diminueze populația de

dări, cei nevoiași să plătească mai puțin, iar cei avuți să dea mai mult.

În anul 1703, Sfântul Constantin Brâncoveanu a fost chemat la Adrianopol, reşedinţa

temporară a Curţii imperiale otomane în timpul sultanului Mustafa al II-lea. Spre deosebire de

drumul către Adrianopol, care a durat mai bine de trei săptămâni, Dimitrie Cantemir, în

„Evenimentele Cantacuzinilor şi Brâncovenilor“, arată că Brâncoveanu, după întoarcerea de la

Adrianopol, a afirmat că „preferă să moară sau să cerşătorească până prin ţările Creştinilor,

decât să treacă încă odată Dunărea şi să meargă la Constantinopol“9.

Încă o dată Pronia divină l-a ferit, deoarece imediat, la Adrianopol, a izbucnit o răscoală

a ienicerilor împotriva lui Mustafa al II-lea și putea fi ucis ca partizan al acestuia. Mustafa al II-

lea a fost înlăturat şi închis, iar pe tron a fost adus Ahmed al III-lea, fratele său, domnia sa fiind

cunoscută în istorie ca Epoca lalelelor. Ajuns în ţară, este informat de schimbările de la Înalta

Poartă și începe să câştige favoarea Sultanei Valide, mama sultanului, echivalentul reginei-

mame. „Anonimul Brâncovenesc“ arată că Brâncoveanu a obţinut hatişerif şi de la sultanul

Ahmed al III-lea, confirmându-i şi acesta domnia pe viaţă în Ţara Românească. 10

În timpul războiului ruso-turc (1710-1711),vărul Domnitorului, Toma Cantacuzino și o

parte dintre boieri îl trădează și participă la asedierea raielei turcești de la Brăila. Această

întâmplare a fost în defavoarea Binecredinciosului Domn deoarece stolnicul Constantin (unchi

și naș de botez) și Mihai Cantacuzino vor trimite la Poartă acuzații împotriva sa. Medicului

Antonio Corea, tratând un turc din familia caimacanului din Constantinopol, află că Domnitorul

a fost declarat rebel și că va fi adus aici cu familia sa. Trimite informații Domnitorului, dar

8 P.S. Emilian Lovișteanu, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Între bucuria vieții și darul nemuririi Sfinții Martiri Brâncoveni, Editura Antim Ivireanul, Râmnicul Vâlcea, 2014, pag. 36

9 Ibidem, pag 23610 Diac. George ANICULOAIE, ,,Monarhie culturală” , a Sfântul Constantin Brâncoveanu în Ziarul

Lumina, Duminică 18 mai 2014, , pag 3.

acesta nu-i dă crezare, ,,fiind o fire naivă care nu credea în posibilitatea unei trădării”11, astfel

sfârșitul tragic nefiind amânat.

Datorită priceperii lui Constantin Brâncoveanu de a face politcă externă eficientă, Țara

Românească a devenit activă pe plan european, ale cărui servicii diplomatice erau căutate. În

permanență domnitorul avea în vedere menținerea unor raporturi bune cu Poarta, pentru

menținerea statutului politico-juridic deosebit al Țărilor Române12.

Concluzii

Prin domnia sa, Constantin Brâncoveanu a realizat o operă politică și artistică unitară și

a contribuit la organizarea modernă a instituțiilor autorității centrale. În acelati timp, el a

acționat pentru respectarea drepturilor suverane ale Țării Romanesti.

Constantin Brâncoveanu a aplicat "o politică de cumpătare, dar practică; puțin

strălucitoare, dar foarte folositoare", dupa cum se exprima Nicolae Iorga, fiind politician

strălucit, diplomat și om de cultură.

Principalele direcții ale politicii pe care a realizat-o au fost:

- reorganizarea sistemului fiscal;

- întărirea rolului domniei;

- promovarea de relații strânse cu Moldova si Transilvania. 13

Desfășurarea războiului curților i-a impus domnului muntean o politică abilă, ajutând

românii din Transilvania, dar și menținând echilibru între Habsburgi și Poartă.

Politica sa externă a urmărit echilibrul faţă de presiunile celor trei mari imperii: austriac,

otoman şi rus. El a aderat la Liga sfântă (constituită în 1684 din iniţiativa Papei Inocenţiu al XI-

lea), alcătuită din Statul Papal, Imperiul Habsburgic, Polonia, Veneţia şi Rusia, care dorea

alungarea turcilor din Europa şi realizarea unui nou echilibru politic între puterile Europene.

Relaţiile sale externe şi negocierile abile i-au atras supranumele de ,,meşterul neântrecut

al diplomaţiei”. Lui i se datorează introducerea de noi metode în diplomaţia secolului al XVIII-

lea, precum corespondenţa secretă şi folosirea agenţilor secreţi în marile capitale ale

continentului14

11 Idem joi 17 iulie 2014, pag 712 , Pr. Acad. Niculae M Popescu. Viața și faptele Domnului Țării Românești Constantin-Vodă

Brâncoveanu1714-2014 -3oo de ani de la martiriul Sfinților Brâncovenilor, Ed. Sofia Dor din dar București 201313 http://www.ipedia.ro/constantin-brancoveanu-410/ 14Op.cit. Sursa: Anton Maria del Chiaro, Revolutiile Valahiei pag 241