conditia onlului de geniu

3
Condiţia omului de geniu în creaţia eminesciană Capodoperele eminesciene precum“Luceafărul” pun în valoare marea capacitate de sinteza filozofică şi de creaţie , ceea ce a determinat variate analize , unele exhaustive , altele parţiale. Interesul pentru aceste capodopere , ce reprezintă treapta cea mai înaltă şi care încununează întreaga operă a poetului , este dat şi de faptul că aceste creaţii se situează ca geneză în perioade apropiate. Teme aproape comune : condiţia omului de geniu , cosmogonia , timpul şi perfecţiunea artistică. Geniul romantic – ceea ce adus nou romantismul în dezvolatrea conceptului de geniu a fost explicitarea opoziţiei între geniu şi talent , precum şi latura socială a problemei : geniul este , în ordine , umană , un nefericit , un neînteles , aflat în veşnică opoziţie cu omul comun . Inadaptarea la regulie de convieţuire obişnuite îl izolează şi are drept urmare nefericirea. După 1880 acest poem rămas în manuscris va fi prelucrat în cinci variante şi transformat într-un cîntec liric în care povestea mai veche trnsformată şi aceasta devine pretextul alegoric al unei meditaţii romantice, filosofice asupra geniului, dar şi asupra condiţiei omului ca fiinţă sfîşiată de contradicţii. Poemul Luceafărul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desfăşoară pe un vag fir epic într-o suită de metafore şi simboluri prin care se sugerează idei filosofice. Este deci în egală măsură un poem de dragoste şi un poem filosofic. Pentru a releva condiţia geniului nefericit , însingurat , Mihai Eminescu asimilează şi transformă în simboluri lirice antinomiile din filosofia shopenhaueriană referitoare la omul superior şi la cel comun . Geniul este înzestrat cu inteligenţa , obiectivitate , capacitatea de a- şi depăşi sfera , aspiraţia spre cunoaştere , posibilitatea de a se sacrifica în vederea atingerii unui idea , manifestă o adevarată vocaţie pentru viaţa trăiă în solitudine .Omul comun este sociabil, se caracterizează prin instinctualitate , subiectiviate , incapacitatea de a-şi depăşi condiţia , voinţa de a trăi , dorinţa de a fi fericit. Despre sensurile poemului Luceafărul au vorbit mulţi critici, dar cea mai bună interpretare a poemului o dă însuşi Eminescu. Poetul făcea o însemnare pe marginea unui manuscris arătînd că “în descrierea unui voiaj în Ţările Române germanul K (Kunish) povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta este povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este, că, dacă

Upload: andreea-mihalcea

Post on 20-Sep-2015

6 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

Conditia Onlului de Geniu

TRANSCRIPT

referat.ro

Condiia omului de geniu n creaia eminescian

Capodoperele eminesciene precumLuceafrul pun n valoare marea capacitate de sinteza filozofic i de creaie , ceea ce a determinat variate analize , unele exhaustive , altele pariale. Interesul pentru aceste capodopere , ce reprezint treapta cea mai nalt i care ncununeaz ntreaga oper a poetului , este dat i de faptul c aceste creaii se situeaz ca genez n perioade apropiate.

Teme aproape comune : condiia omului de geniu , cosmogonia , timpul i perfeciunea artistic.

Geniul romantic ceea ce adus nou romantismul n dezvolatrea conceptului de geniu a fost explicitarea opoziiei ntre geniu i talent , precum i latura social a problemei : geniul este , n ordine , uman , un nefericit , un nenteles , aflat n venic opoziie cu omul comun . Inadaptarea la regulie de convieuire obinuite l izoleaz i are drept urmare nefericirea.

Dup 1880 acest poem rmas n manuscris va fi prelucrat n cinci variante i transformat ntr-un cntec liric n care povestea mai veche trnsformat i aceasta devine pretextul alegoric al unei meditaii romantice, filosofice asupra geniului, dar i asupra condiiei omului ca fiin sfiat de contradicii.

Poemul Luceafrul este un poem romantic pe tema destinului omului de geniu. Poemul se desfoar pe un vag fir epic ntr-o suit de metafore i simboluri prin care se sugereaz idei filosofice. Este deci n egal msur un poem de dragoste i un poem filosofic.

Pentru a releva condiia geniului nefericit , nsingurat , Mihai Eminescu asimileaz i transform n simboluri lirice antinomiile din filosofia shopenhauerian referitoare la omul superior i la cel comun . Geniul este nzestrat cu inteligena , obiectivitate , capacitatea de a-i depi sfera , aspiraia spre cunoatere , posibilitatea de a se sacrifica n vederea atingerii unui idea , manifest o adevarat vocaie pentru viaa tri n solitudine .Omul comun este sociabil, se caracterizeaz prin instinctualitate , subiectiviate , incapacitatea de a-i depi condiia , voina de a tri , dorina de a fi fericit.

Despre sensurile poemului Luceafrul au vorbit muli critici, dar cea mai bun interpretare a poemului o d nsui Eminescu. Poetul fcea o nsemnare pe marginea unui manuscris artnd c n descrierea unui voiaj n rile Romne germanul K (Kunish) povestete legenda Luceafrului. Aceasta este povestea. Iar nelesul alegoric ce i-am dat este, c, dac geniul nu cunoate nici moarte i numele lui scap de noaptea uitrii, pe de alt parte aici pe pmnt nici capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.

Mi s-a prut c soarta Luceafrului din poveste saman mult cu soarta geniului pe pmnt i i-am dat acest neles alegoric."

Din acest punct de vedere Luceafrul este o alegorie pe tem romantic a locului geniului n lume. Astfel nseamn c povestea, personajele i relaiile dintre ele nu snt dect o suit de personificri, metafore i simboluri care sugereaz idei, concepii, atitudini ieite dintr-o meditaie asupra geniului vzut ca fiina nefericit i solitar opus prin structur omului comun. Aceast viziune romantic asupra geniului este puternic influenat de filosofia lui Schopenhauer.

Dup ce a ncercat s construiasc n jurul temei oferite de Kunisch un poem filosofic de mare amploare , el a restrns semnificaia meditaie sale : i-a umanizat personajul , fcndul un simbol al geniului , al gnditorului , i-i imagineaz destinul propriu dup modelul acestei permanene a astrului , indiferent i rece. Aici , pe pmnt geniul va fi deci solitar, indiferent , dar nlat prin suferina lui la nemurire.

O interpretare a poemului Luceafrul socotete aceast creaie ca un poem al vocilor poetului sau un poem al mtilor n sensul c poetul se proiecteaz n diferite ipostaze lirice. Astfel Eminescu s-a imaginat pe sine n primul rnd n Luceafrul sau Hyperion, geniul care caut suprema clip de fericire fr s fie neles i rmnnd la locul su separat de societatea din jur. Eminescu s-a imaginat ns i n chipul lui Ctlin. Pmnteanul obinuit care triete din prima clip a dragostei.

Partea urmtoare cuprinde zborul luceafrului spre Creator este un zbor simbolic, mental, avnd semnificaia ajungerii geniului la contiina sa de nemuritor. Zborul nseamn deci contientizarea de ctre Hyperion a condiiei sale superioare ; geniale. Zborul are loc din finit n infinit:

Un cer de stele dedesubt,

Deasupra-i cer de stele

Prea un fulger ne-ntrerupt

Rtcitor prin ele.

Hyperion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obinuii, dar acest lucru, nefiind posibil, el ajunge la o nelegere superioar a condiiei sale de geniu nemuritor, contemplnd lumea n dialectica relativului cu absolutul:

Ce-i pas ie, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul ?

Trind n cercul vostru strmt

Norocul v petrece,

Ci eu n lumea mea m simt

Nemuritor i rece.

Versurile exprim amrciunea, dezamgirea omului superior, neneles de oamenii obinuii. Conjuncia adversativ ci exprim opoziia fundamental dintre geniu i oamenii obinuii.Nemuritor i recesugereaz nsingurarea orgolioas (mndr) a geniului.

Asemenea ntregii creaii eminesciene, i acest poem are un substrat filozofic: problema geniului este tratat conform filozofiei lui Schopenhauer, dar poetul intervine creator n concepia filozofului german, nzestrndu-i personaul cu o extraordinar capacitate afectiv; zborul luceafrului i descrierea universului cosmic cuprind numeroase idei filozofice; Mihai Eminescu mbin o concepie static despre lume specific filozofiei indiene cu concepia dialectic a lui Hoegel; setea de iubire a geniului este tratat i ea prin concepia filozofic a lui Hoegel ca o dorin a geniului de a ajunge la sine nsui prin reflectarea n alt fiin.

Problema geniului este privit din perspectiva filozofului Schoppenhauer, potrivit careia, cunoaterea lumii este accesibil numai omului de excepie, capabil s depaseasc sfera subiectivitaii, s se depeasc pe sine, nlndu-se n sfera obiectivului.