concurs si pe noi nu ne intrebati rop
TRANSCRIPT
Concurs Si pe noi nu ne intrebati?
Eseu – Discriminarea
Discriminare? Oare ce este acest cuvânt somptuos? Să fie oare un nou cuvânt din dicţionar? O
metaforă efemeră pe acest hotar?
Discriminarea este un fapt, o realitate crudă. O realitate pe care eu am descoperit-o la vârsta de
11 ani. Provenită dintr-o familie cu venituri modeste şi proaspăt inclusă într-un nou colectiv am
descoperit repede că lipsa banilor, a hainelor de firmă şi a telefoanelor scumpe fac diferenţa.
Eu, o ‘’sărăntoacă‘’ eram o intrusă în lumea lor. Ei, trăind în globul lor de sticlă nu cunoşteau
realitatea, nu ştiau că eu nu sunt vinovată de condiţiile şi împrejurările în care trăiam, în care m-
am născut. Cuvintele de batjocură şi ocară le erau zilnic pe buze. Lacrimile pe care le vărsam
erau ţipetele mute de protest, pledoaria mea în faţa lor. În ciuda oricărei tentative de socializare,
de a le oferi ocazia de a mă cunoaşte exact aşa cum sunt, ei au refuzat să privească dincolo de
fluturaşul de salariu al părinţilor mei. Nu mă încadram în tiparul lor şi cu asta basta.
După un timp am început să mă întreb de ce se comportau aşa cu mine, când eu nu le făcusem
nimic. Părinţi mei m-au învăţat să nu judec un om după ambalaj, aşa cum nu judeci o carte după
copertă. Oare pe ei nu-i învăţaseră nimeni asta?
După patru ani de umilinţe, patru ani de lacrimi amare şi gânduri negre mi s-a oferit şansa unui
nou început. În acei patru ani, cei mai îngrozitori de până atunci, am suferit cumplit ajungând
chiar să mă întreb: “Oare eu sunt defectă?“. Din fericire pentru mine toate acele suferinţe şi
umilinţe la care am fost supusă m-au ajutat să privesc diferit lucrurile, m-au ajutat să devin o
persoană mai bună. Asemeni mie la acea vreme şi azi, se află în aceeaşi situaţie zeci şi zeci de
tineri, adolescenţi şi chiar adulţi care sunt discriminaţi.
Motivele discriminării sunt multiple, însă cele mai frecvente sunt: culoarea pielii, diferenţa de
clasă social-economică, religia, obezitatea sau anorexia, gradul de handicap, boli ce influenţează
viaţa socială şi profesională, violenţa în familie etc..
Chiar dacă trăim într-un secol al noului, al cunoaşterii, noi rămânem ancoraţi în secolul trecut
punând etichete şi judecând pe toţi cei ce ne ies în cale. Uităm că cândva... într-o vreme nu prea
îndepărtată am luptat cu toţi uniţi de acelaşi ideal, uniţi de dorinţa de egalitate între semeni. Oare
ce s-a schimbat de atunci şi până acum?
Eu, noi suntem viitoarea generaţie, dacă şi noi vom continua să etichetăm fiecare persoană
întâlnită pe stradă ... oare unde se va ajunge ?
Principala problemă în cea ce priveşte discriminarea este că cei mai mulţi dintre noi nu am simţit
pe propria piele cum e să fi discriminat, tocmai de aceea o facem cu atâta uşurinţă. O metodă
pentru a combate discriminarea ar fi realizarea unui film, a unui scurt metraj care să fie realizat
în viziunea unei persoane discriminate. În colaborare cu diferite instituţii de stat şi chiar
televiziuni, filmul ar fi vizionat de un număr cât mai mare de cetăţeni având efecte pozitive
asupra opiniei publice.
O altă metodă, ar fi ca semestrial în instituţiile de învăţământ să se ofere persoane voluntare care
să le vorbească elevilor despre discriminare. Să le explice că atunci când o persoană este
discriminată, discriminarea nu afectează doar persoana ţintă ci şi viitoarea societate.
De cele mai multe ori discriminarea se învaţă acasă, tocmai de acea propunem ca ultimă metodă
un program de educaţie al părinţilor, prin care să le demonstrăm acestora că învăţăturile primite
de la ei sunt de cele mai multe ori greşite.