Don Quixote – concepţie regizorală

Acest spectacol se desfăşoară între cele două afirmaţii ale Cavalerului Rătăcitor: „Ştiu eu preabine cine sunt!” şi „Aici e invers!”, adică, perceperea valorii personale şi deconspirate lumii răsturnate în care trăim. În termenii mediocrităţii Don Quijote este un inadaptat, iar de aici tragedia. O valoare nu se poate adapta la normele nonvalorii, chiar dacă

aceasta din urmă este majoritară şi de aceea el nu poate coborî în lume, ci lumea ar trebui să urce către el. Această provocare aruncată simţului comun este tragedia dintotdeauna a celui care se vede aruncat într-o omenire ce-ţi trăieşte confortabil somnul Fiinţei.

Don Quijote nu are trăiri hipnotice, ci vederea transfiguratoare a Spiritului. În acelaşi timp, ele este cel care, aşa cum spunea Unamuno este în posesia adevărului. Morile de vânt nu sunt decât camuflajul pervers sub masca obişnuitului, al monştrilor în ipostaze virtuale. Se spune că poporul care are simţul primejdiei este hărăzit cu geniu. Don Quijote conţine de unul singur calitatea acestui popor, confirmând principiul matematicilor superioare că partea este mai mare decât întregul. Eroismul lui se martirizează în focul râsului batjocoritor al celor mulţi, dar orbi.

Nu întâmplător Dostoivski îl considera pe Don Quijote al doilea personaj important al omenirii după Iisus Hristos.

Un nou limbaj teatral, a cărui vocaţie este universalitatea îi stă la dispoziţie operei majore a lui Cervantes. Un teatru dincolo de cuvânt, dincolo de barierele de limbă, de mentalitate, de cultură sau de obsesie a vreunei ideologii politice. Un limbaj de mare accesibilitate precum este sufletul lui Don Quijote. Pantomima clasică, spiritul ludic al commediei dell’arte, dansul, în ispostazele lui diferite, comedia filmului mut, eu fost chemate să reformuleze într-o limbă a tuturor spiritul cavalerului rătăcitor.

Secolul pe care îl trăim are nevoie de un suprem efort în a recunoaşte că alungarea spiritului nobil, încolonarea valorii în marşul social, adularea realităţii cotidiene, l-a proiectat pe om într-un Ocean al Deznădejdii.

Don Quijote este şi va fi un trezitor al umanităţii din somnul ei fără vise. Căci nu el este Cavalerul Rătăcitor, ci lumea este o fiinţă rătăcită de calea adevărului.

Dedic acest spectacol genialului actor şi profesor – Dem Rădulescu.

Dan Puric