Suport de cursConcepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Concepte de bază ale

Tehnologiei Informaţiei

Suport de curs

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Cuprins

Cap.1. Concepte generale------------------------------------------------------------------------------4

1.1 Hardware, software şi tehnologia informaţiei (IT)------------------------------------------------4

1.1.1 Prelucrarea şi utilizarea datelor----------------------------------------------------------------------4

1.1.2 Structura unui calculator personal-------------------------------------------------------------------6

1.2 Tipuri de calculatoare------------------------------------------------------------------------------------9

1.3 Performanţa calculatorului---------------------------------------------------------------------------11

1.4 Unitatea centrală de prelucrare---------------------------------------------------------------------11

1.5 Memoria---------------------------------------------------------------------------------------------------12

1.6 Dispozitive periferice de intrare----------------------------------------------------------------------13

1.7 Dispozitive periferice de ieşire------------------------------------------------------------------------17

1.8 Dispozitive de intrare / ieşire--------------------------------------------------------------------------20

1.9 Dispozitive de stocare-----------------------------------------------------------------------------------21

Cap.2 Software-----------------------------------------------------------------------------------------23

2.1 Diferite tipuri de software-----------------------------------------------------------------------------23

2.2 Principalele funcţii ale unui sistem de operare----------------------------------------------------24

2.3 Aplicaţii software----------------------------------------------------------------------------------------25

2.4 Interfaţa grafică cu utilizatorul (GUI)--------------------------------------------------------------25

2.5 Etapele realizării aplicaţiilor software--------------------------------------------------------------26

2.6 LAN,WAN------------------------------------------------------------------------------------------------26

2.7 Intranet, Extranet---------------------------------------------------------------------------------------30

2.8 Internetul--------------------------------------------------------------------------------------------------30

2.9 Utilizarea telefonului pentru conectarea la Internet---------------------------------------------32

2.10 Definirea termenilor de semnal analogic, semnal digital, modem, rată de transfer-----33

2

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Cap. 3 Utilizarea tehnologiei informaţiei în viaţa de zi cu zi-----------------------------------33

3.1 Calculatoarele de serviciu-----------------------------------------------------------------------------33

3.2 Lumea electronică---------------------------------------------------------------------------------------35

3.2.1 Termenul de poştă electronică (E-mail)------------------------------------------------------------35

3.2.2 Termenul de comerţ electronic (E-commerce)----------------------------------------------------36

3.3 Ergonomie------------------------------------------------------------------------------------------------37

3.4 Probleme de sănătate-----------------------------------------------------------------------------------37

3.5 Probleme de siguranţă----------------------------------------------------------------------------------38

Cap.4 Securitate---------------------------------------------------------------------------------------39

4.1 Securitatea informaţiei---------------------------------------------------------------------------------39

4.2 Viruşi-------------------------------------------------------------------------------------------------------40

4.3 Copyright-------------------------------------------------------------------------------------------------41

4.4 Legea pentru protecţia datelor--------------------------------------------------------------------------42

3

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Cap.1. Concepte generale

1.1 Hardware, software şi tehnologia informaţiei (IT)

1.1.1 Prelucrarea şi utilizarea datelor

Tehnologia informaţiei (IT) este domeniul care se ocupă cu studiul calculatoarelor şi

cu utilizarea acestora într-o gamă variată de domenii şi aplicaţii. În toate domeniile şi

aplicaţiile care utilizează sisteme de calcul (calculatoare) rolul acestora este de a procesa şi

finaliza solicitările care apar din partea utilizatorilor. Pentru rezolvarea tuturor problemelor

existente, calculatoarele folosesc algoritmi. Pentru comunicarea cu sistemul de calcul aceştia

folosesc programe software specializate.

În prezent, existenţa fiecărui individ în parte capătă un ritm tot mai alert, fiind tot mai

mult necesară cunoaşterea rapidă, completă şi corectă a realităţii înconjurătoare pentru ca

luarea deciziilor să fie făcută ferm, oportun şi competent.

Orice decizie are la bază informaţii şi date referitoare la obiectul activităţii respective.

Prelucrarea datelor va fi făcută în concordanţă cu cerinţele tehnologiei informaţionale.

Elementele utilizate sunt:

- datele, elementele primare care provin din diferite surse dar fără o formă organizată.

- informaţiile, date cu caracter de noutate, care îmbogăţesc nivelul de cunoştinţe ale

celui care primeşte informaţii. Datele care nu aduc nimic nou nu pot fi considerate

informaţii.

Prelucrarea datelor (procesarea) reprezintă transformările în formă şi conţinut ale datelor.

Transformări importante:

I. Generarea – operaţia prin care se obţin date primare ( datele sursă)

4

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

II. Culegerea şi pregătirea. Forma iniţială a datelor diferă de forma în

care acestea intră în prelucrare. Pregătirea datelor în vederea prelucrării, presupune

următoarele etape:

selectarea - din datele primare se aleg anumite date care pot genera

anumite informaţii;

codificarea - trecerea datelor într-o formă adecvată prelucrării;

conversia – transferarea datelor de pe un suport pe altul;

copierea, multiplicarea – reproducerea pe un mediu identic a datelor,

păstrându-se forma, conţinutul şi semnificaţia acestora;

verificarea – analiza corectitudinii datelor ca formă şi conţinut;

III. Prelucrarea datelor în scopul obţinerii diferitelor rezultate se face

cu ajutorul funcţiilor:

• sortarea – aranjarea datelor într-o anumită ordine conform unui criteriu;

• clasificarea – gruparea datelor după caracteristici comune

• compararea – stabilirea asemănărilor şi/sau deosebirilor dintre două sau

mai multe date

• analiza – examinarea unui grup de date, urmărindu-se condiţiile

îndeplinirii unei sau unor cerinţe de către fiecare dată a grupului în

parte;

• sintetizarea – stabilirea unor caracteristici esenţiale, generale, pe care le

au datele unui grup, formându-se o nouă structură ce surprinde acele

caracteristici comune;

• calcularea – operaţii aritmetice sau logice efectuate asupra unei sau mai

multe date simultan

IV. Furnizarea datelor. Forma în care sunt datele nu corespunde de cele

mai multe ori cerinţelor celui care aşteaptă rezultatele (beneficiarul). Se impune şi

se cere furnizarea rezultatelor într-o formă clară, astfel încât să nu existe probleme

de înţelegere sau de interpretare eronată a lor.

5

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

V. Păstrarea datelor se face în colecţii de date alcătuite după reguli

bine definite, în vederea unor prelucrări ulterioare. Asupra unei astfel de colecţii

se poate acţiona prin una din funcţiile:

• validarea datelor – precizează modul în care o dată poate fi introdusă

în colecţia de date;

• regăsirea – căutarea şi localizarea unei date în cadrul colecţiei;

• modificarea – transformarea unei date existente în colecţie prin

schimbarea unor atribute;

• distrugere – eliminarea din colecţie a unor date, cu precizarea condiţiilor

în care se poate face acest lucru.

VI. Transmiterea datelor se referă la modul în care datele trec de la o

etapă la alta pe parcursul prelucrării.

Orice activitate se desfăşoară pe baza unui flux informaţional.

Totalitatea fluxurilor informaţionale, cu o anumită organizare, care asigură

legătura dintre conducere şi execuţie se numeşte sistem informaţional.

Dacă desfăşurarea activităţii presupune utilizarea de echipamente electronice,

sistemul informaţional se numeşte sistem informatic.

În structura unui sistem informatic, al cărui element principal este calculatorul electronic

sau sistemul de calcul, se identifică următoarele componente:

• cadrul organizatoric al societăţii şi datele vehiculate

• resursele umane

• metodele şi tehnicile de proiectare

• echipamentele electronice de calcul

• sistemul de programe utilizat pentru realizarea obiectivelor sistemului informatic şi

pentru utilizarea eficientă şi corectă a echipamentelor

Omiterea uneia dintre aceste componente face imposibilă funcţionarea respectivului sistem

informatic.

6

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

1.1.2 Structura unui calculator personal

Din punct de vedere structural, pornind de la diferenţierea modulelor fizice şi logice,

calculatorul are doua mari componente:

Hardware – ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu ajutorul

cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra, suporturile de

memorare a datelor precum şi echipamentele de redare a rezultatelor. Toate

acestea reprezintă componentele ce pot fi practic atinse.

Software – ansamblul programelor, procedurilor, rutinelor care

controlează funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hard; există sub formă

de concept şi simboluri, nu are substanţă.

Din punct de vedere funcţional, arhitectura unui sistem de calcul este redată prin schiţa

următoare:

7

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Componenta Hardware

Unitatea centrală (UC) alcătuită din:

- Unitatea de memorie internă (UM)

- Memorie ROM

- Memorie RAM

- Unitatea centrală de prelucrare (UCP)

- Unitatea de Comandă şi Control (UCC)

- Unitatea Aritmetică şi Logică (UAL)

Sistemul de intrare/ieşire (S I/O) alcătuit din:

8

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

- Dispozitive periferice

- de intrare (D P/I)

- de ieşire (D P/O)

- de intrare/ ieşire(DP I/ O)

- Interfeţe

- Medii de stocare

Vom prezenta pe scurt fiecare componentă cu funcţiile specifice ei:

Unitatea centrală (UC) este alcătuită din :

Unitatea de memorie interna (UM)

Unitatea Centrală de prelucrare (UCP) sau (CPU)

Unitatea de Memorie (UM) sau memoria internă (principală) este componenta sistemului

de calcul care este destinată păstrării datelor şi instrucţiunilor programelor, acestea fiind

puse în locaţii bine definite cu ajutorul adreselor. Este o zonă de stocare temporară a

datelor.

Această unitate de memorie este formată dintr-un sistem de circuite integrate, alcătuite dintr-

un număr mare de celule de memorie, fiecare celulă fiind un circuit care poate stoca un bit

de informaţie.

Noţiunea de bit ( binary digit) – este cea mai mică unitate de informaţie reprezentabilă şi

prelucrabilă într-un calculator şi are ca valori doar 0 şi 1.

O succesiune de 8 biţi se numeşte byte sau octet, fiind cea mai mică unitate de date care

poate fi reprezentată şi adresată de către memorie unui sistem de calcul.

Deoarece datele reprezentate în memorie ocupă o succesiune de bytes, acestea sunt

exprimate în multiplii unui byte astfel:

9

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

1 kilobyte (kB) = 1024 bytes (2 bytes)

1 megabyte (MB) = 1024 kbytes (2 kB)

1 gigabyte (GB) = 1024 Mbytes (2 MB)

1 terrabyte (TB) = 1024 Gbytes (2 GB)

1 petabyte (PB) = 1024 Tbytes (2 TB)

1 exabyte (EB) = 1024 Pbytes (2 PB)

Reprezentarea în memorie a datelor/informaţiilor se realizează la nivel de:

1 byte (octet)

2 cuvânt de memorie = doi bytes (16 biţi)

3 cuvânt dublu = patru bytes (32 biţi)

4 cuvânt cuadruplu = opt bytes (64 biţi)

Memoria cache este un mecanism de stocare de mare viteză. Ea vine să suplinească viteza

mică de răspuns a memoriei RAM. Aici se reţin temporar datele cele mai des utilizate de

UAL.

Poate fi sau o secţiune rezervată din memoria principală sau un dispozitiv independent.

Uneori este încorporat în arhitectura microprocesorului (de exemplu la calculatoarele

Pentium).

Din punct de vedere al “ volatilităţii“, memoria internă este de două tipuri:

1. ROM (Read Only Memory ), având următoarele

caracteristici:

– nu îşi pierde conţinutul odată cu oprirea calculatorului

– nu poate fi „scrisă” de către utilizator (este inscripţionată de către producător cu

aparatură specializată)

– este de capacitate redusă (aprox. 2 MB)

– este folosită pentru stocarea informaţiilor despre hardware, mici programe ce

configurează diverse dispozitive (conţine programe esenţiale care se încarcă la

pornirea calculatorului)

2. RAM (Random Acces Memory ):

– fiind considerată principala memorie de lucru a calculatorului.

10

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

– este o memorie volatilă (conţinutul ei se pierde la oprirea calculatorului)

– poate fi atât citită cât şi modificată

– este folosită pentru stocarea programelor şi a datelor,

Memoria externă sau suplimentară este aceea care foloseşte dispozitive speciale

pentru stocarea datelor: hard disk, CD, floppy disk, disk ZIP.

Unitatea Centrală de Prelucrare (UCP- Central Processing Unit) - este elementul de

bază al sistemului de calcul. Se află in interiorul carcasei montată pe placa de bază

(mainboard sau motherboard). În mod obişnuit plăcile de bază conţin CPU, memoria

internă, interfeţele pentru dispozitivele stocare, şi pentru periffericele standard. – UCP este

implementată cu ajutorul microprocesorului.

Dintre funcţiile procesorului pot fi amintite:

execută instrucţiuni individuale pentru programe ţi controlează operaţiile efectuate

de componentele computerului.

Realizează calcule şi operaţii logice

Microprocesorul este alcătuit din micromodule interconectate prin intermediul unor căi de

comunicaţie numite magistrale interne pe care circulă date. Viteza de deplasare a datelor

pe aceste magistrale depinde de

- laţime (numarul benzilor de circulaţie 8,16,32, 64 sau 128, pe fiecare

bandă se transmite un singur bit)

- frecvenţa de tact – numărul de paşi pe care poate să îl facă procesorul

intr-o secundă. Aceasta se masoară in MHz, GHz.

Structura microprocesorului este descrisă de următoarea schemă :

11

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

-

Componentele UCP sunt

1. Unitatea de Comandă şi Control (UCC) - primeşte instrucţiuni de la memorie,

le interpretează şi emite comenzi către UAL şi UM, respectiv comenzi de

transfer către S I/O şi memoria externă

2. Unitatea Aritmetică şi logică (UAL) – are rolul de a executa operaţii aritmetice

şi logice cu datele furnizate de memorie şi de a depune în memorie rezultatele

obţinute.

UCP conţine de asemenea o memorie mică de înaltă viteză folosită pentru a stoca rezultate

temporare şi anumite informaţii de control. Memoria este alcătuită dintr-un număr de

regiştri, fiecare având o anumită mărime şi funcţiune.

Sistemul de Intrare/Ieşire (S I/O) care la rândul lui este alcătuit din:

12

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

1. Dispozitive periferice – reprezintă totalitatea dispozitivelor prin intermediul cărora

se introduc datele în calculator şi se pot obţine rezultatele. Acestea la rândul lor pot fi

de mai multe feluri:

1.1 dispozitive periferice de intrare (D P/I) - sunt dispozitivele cu ajutorul cărora

introducem datele în calculator: tastatură, mouse, joystick, microfon, Scanner,

cameră video;

1.2 dispozitive periferice de ieşire (D P/O) - sunt dispozitivele cu ajutorul cărora

recepţionăm informaţia şi datele de la sistemul de calcul: monitor, imprimantă,

boxe;

1.3 dispozitive periferice de intrare/ieşire (D PI/O) - sunt dispozitivele care permit

atât introducerea cât şi obţinerea datelor de la sistemul de calcul: modem,

touchscreen;

2. Interfeţele – sunt componente care asigură o conexiune între UC si DP pentru a putea

lucra împreună. Aceste interfeţe se mai numesc porturi şi pot fi de mai multe tipuri:

- paralele – transmit simultan 8 biţi (un byte); folosite în special pentru conectarea

imprimantei (dar nu numai)

- seriale – interfeţe universale, în care biţii unui byte sunt transmişi pe rând, unul

câte unul; prin intermediul lor se poate conecta modemul sau chiar un alt

calculator.

- USB (Universal Serial Bus) – permit conectarea oricăror periferice

- FireWire (IEEE 1394) interfaţă ce permite rate mari de transfer al date lor pană

la 400 Mbps. Se pot conecta diferite dispozitive periferice.

- portul de reţea (RJ45), face posibilă conectarea calculatorului cu alte

calculatoare din reţeaua locală sau Internet.

3. Mediile de stocare – suportul fizic care stochează informaţia. Hatd disk, DVD, CD,

etc. Acestea constituie o memorie suplimentară (memoria externă) sau secundară şi se

utilizează când se doreşte o arhivare a datelor sau a programelor. Este strâns legată de

mediile de stocare din sistemul de intrare/ieşire, referindu-se de fapt la aceleaşi

componente, privite dintr-un punct de vedere diferit (prin prisma funcţiei lor).

Dispozitive periferice pentru accesarea mediilor de stocare: unitatea floppy, unitatea

CD-Rom, unitatea DVD, unitatea ZIP.

Aceste dispozitive pot fi interne sau externe, în funcţie de poziţia lor în calculator.

13

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Diferenţa dintre cele două constă în interfaţă şi nu în ultimul rând preţul; cele externe au

sursă de alimentare şi carcasă proprie, deci au un cost mai mare.

1.1 Dispozitive periferice de intrare

Sunt acele dispozitive prin care informaţia din mediul înconjurător este introdusă în

calculator. Aceasta presupune conversia informaţiei dintr-o formă în alta.

Tastatura

- este cel mai folosit dispozitiv de intrare, dispozitivul

standard de intrare

- se foloseşte pentru a se introduce date, comenzi sau pentru a se răspunde la anumite

întrebări ale calculatorului

Are de obicei 101/102 taste, printre care se numără o serie de taste cu funcţii speciale.

Pe tastatură se găsesc literele mari şi mici ale alfabetului englez, cifrele, tastele funcţionale

(F1, F2, ..., F12), tastele de editare (săgeţi, Home, End), tastele speciale (Alt, Ctrl, Enter...),

caracterele speciale($, #, &), taste speciale, chiar şi de navigare pen Internet.

Mouse-ul

14

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Este un echipament de “point and click” (deplasare a cursorului şi accesare). Sunt mai

recente în lumea calculatoarelor şi sunt folosite în special pentru a interacţiona cu

calculatorul prin interfaţa grafică – GUI (Graphical User Interface).

Se utilizează pentru transmiterea comenzilor către calculator, prin intermediul celor 2 sau 3

butoane. Cu mouse-ul se poate selecta un text, activa un meniu, se pot muta sau copia

informaţii. Sunt folosite pentru programele grafice care permit folosirea lor ca pe stilou,

creion sau pensulă, utilizând un clic sau un dublu clic.

Există 3 tipuri de bază pentru mouse:

- mecanic – are o bilă metalică sau de cauciuc ce se poate roti

în toate direcţiile mutând corespunzător cursorul pe ecran, sensul de mişcare

fiind detectat de către senzorii încorporaţi.

- optic – pentru detectarea mişcării se foloseşte un laser iar deplasarea se face

utilizând o suprafaţă specială, dotată cu o grilă. Acest tip de mouse răspunde mai

rapid şi mai precis la comenzi decât cel mecanic, dar este şi mult mai scump.

- optomecanic - foloseşte o combinaţie de tehnologii mecanice şi optice, dar nu

necesită suprafeţe speciale.

Trackball (bila rulantă) – este un dispozitiv de intrare care poate fi considerat un mouse

aşezat pe spate, mutarea cursorului fiind realizată prin rotirea bilei cu ajutorul degetelor sau

a palmelor. Există de obicei de la unu la trei butoane plasate lângă bilă. Avantajul principal

faţă de un mouse este acela că nu necesită o suprafaţă de lucru, putând fi aşezat oriunde.

Deseori este folosit în locul unui mouse pe un calculator portabil

(laptop).

Touchpad - este o mică suprafaţă sensibilă la atingere, folosită ca

dispozitiv de punctare pe unele calculatoare portabile. Deplasarea pointer-ului pe ecran se

face prin mutarea degetului peste pad.

15

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Scanner – dispozitiv care poate citi textul sau ilustraţiile tipărite pe hârtie cu ajutorul

unor programe de tip OCR şi transformă aceste informaţii într-o formă în care calculatorul

poate să le folosească (digitală). Funcţionează pe baza digitizării unei imagini, adică prin

împărţirea sa într-o grilă de puncte şi reprezentarea fiecărui punct prin 0 sau 1, în raport de

culoarea punctului, alb sau negru.

După mărime şi utilizare, există:

- scanere de birou – arată ca un copiator. Materialul care trebuie copiat se aşează

pe o suprafaţă plană, de sticlă, capacul trebuie să fie închis ca şi la copiator;

sau

- scanere de mână – au dimensiuni reduse, sunt mai lente dar utile pentru prelucrarea

documentelor de mici dimensiuni.

Joystick – este o manetă care se mişcă în toate direcţiile controlând deplasarea punctului

de inserţie (pointerului). Este similar unui mouse, cu deosebirea că la mouse mişcarea

cursorului încetează odată cu deplasarea, pe când la joystick cursorul continuă să se

deplaseze în direcţia în care este îndreptat joystick-ul, încetând odată cu revenirea la poziţia

iniţială. Este folosit mai ales pentru jocurile pe calculator.

Light pen (creion luminos) - dispozitiv asemănător unui mouse, care

foloseşte un detector sensibil la lumină pentru selectarea obiectelor

de pe un ecran de afişare prin punctare directă, adică selectare directă a opţiunilor.

16

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

sau

Microfon – folosit pentru a înregistra diverse sunete pe calculator, conectat la placa de

sunet. Este utilizat în telefonia prin Internet şi la introducerea verbală a comenzilor.

Căşti – sunt folosite pentru a putea asculta diversele aplicaţii multimedia care au un suport

audio. Avantajul folosirii acestora constă în faptul că se păstrează liniştea, neperturbând

persoanele din jur.

1.2 Dispozitive periferice de ieşire

Extragerea datelor se face prin utilizarea unor dispozitive de ieşire, specializate, care pot

prezenta rezultatele într-o formă inteligibilă, pe suport de hârtie sau acustic.

Monitorul (VDU – Video Display Unit) – este dispozitivul standard de

ieşire.

Din punct de vedere constructiv, distingem:

- monitor cu tub catodic – cel mai folosit tip, deşi ocupă mult spaţiu. Imaginea se

formează similar cu cea de pe ecranul televizorului, şi anume pe suprafaţa unui tub

cu raze catodice.

- monitor cu cristale lichide – (LCD – Liquid Crystal

Display) – au ecrane care utilizează două materiale cu strat

polarizat, cu o soluţie de cristale lichide între ele care, la

trecerea unui curent electric, se aşează astfel încât să

oprească trecerea luminii.

17

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Calitatea unui monitor este determinată de:

mărime – dimensiunea diagonalei măsurată în ţoli (inches); 1 inch = 2,54 cm

rezoluţie – măsurată în pixeli (puncte care formează imaginea); cu cât rezoluţia

este mai mare cu atât creşte calitatea.

frecvenţă – măsurată în Hertz, arată de câte ori pe secundă se generează pe ecran

o nouă imagine, deci o rezoluţie crescută înseamnă o calitate mai mare.

aspectul ergonomic - cantitatea de radiaţii emise de către calculator, ştiind că

lucrul îndelungat la calculator provoacă disconfort ocular.

Imprimantă – dispozitiv care afişează pe hârtie texte sau ilustraţii. În funcţie de tehnologia

de tipărire utilizată, imprimantele pot fi:

cu pini sau matriceale – crearea caracterelor se face din alăturarea unor

puncte separate, obţinute prin lovirea pinilor (ace mici) pe o bandă

impregnată cu tuş. Este necesară o hârtie specială. Imprimanta este

ieftină, deosebit de zgomotoasă, înceată şi destul de rar folosită, fiind cel

mai vechi model.

cu jet de cerneală – caracterele sunt realizate din

puncte obţinute stropind cu cerneală prin orificii speciale. Se foloseşte

hârtie de scris normală. Imprimanta are cost mediu şi este puţin

zgomotoasă. Calitatea imaginii depinde pe lângă calitatea hârtiei şi de

rezoluţie (număr de puncte pe inch, măsurată în

dpi=dots per inch), viteza de lucru (în pagini pe

minut) şi de capacitatea de colorare.

18

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

laser – folosesc aceeaşi tehnologie ca şi copiatoarele iar pentru imprimare

utilizează toner şi hârtie normală. Execută cele mai bune lucrări, dar sunt

destul de puţin folosite datorită preţului destul de ridicat.

Caracteristici ale imprimantelor:

capacitatea imprimării sau rezoluţia, este exprimată prin numărul de

puncte tipărite pe un inch;

viteza – exprimată prin numărul de caractere tipărite pe secundă sau

numărul de pagini tipărite pe minut;

modalitatea de alimentare cu hârtie

zgomotul din momentul tipăririi, se măsoară în decibeli

Plotter-ul (trasatorul) – dispozitiv special compus din braţe mecanice pentru

trasarea pe hârtie a unor planuri şi desene tehnice, în funcţie de comenzile unui calculator,

folosind o peniţă.

Boxe (difuzoarele) – sunt folosite ca dispozitive de

ieşire pentru sunet şi sunt conectate la placa de sunet. Datele binare (reprezentate prin 0 sau

1) sunt transformate în sunete.

Pot fi în număr de 2 sau chiar mai multe, în funcţie de placa de sunet folosită.

1.3 Dispozitive de intrare / ieşire

Modem-ul – dispozitiv care permite calculatorului să transmită date prin intermediul

liniilor telefonice. Informaţiile prelucrate de calculator sunt stocate digital, în timp ce

19

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

informaţiile transmise prin linii telefonice sunt transmise sub formă de unde analogice.

Modemul are rolul de a realiza conversia semnalelor analogice în semnale digitale şi

viceversa. Viteza de transmisie se măsoară în biţi pe secundă (bps) aceasta variind de la 9,6

Kbps pînă la 56 Kbps.

Modemul poate fi de două categorii:

- intern, care este conectat în interiorul calculatorului

- extern, care este poziţionat în afara calculatorului, necesitând sursă separată de

alimentare şi implicit având costuri mai ridicate.

Touch screen – tip de ecran de afişare acoperit de o folie transparentă sensibilă la

atingere, punctarea elementelor de pe ecran făcându-se cu degetul. Această caracteristică

poate fi considerată un avantaj dar şi un dezavantaj, punctarea cu acurateţe fiind imposibilă.

Dispozitive de stocare

20

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Hard disk (disk fix) – este un disc magnetic pe care se pot stoca date în calculator. Este

superior celorlalte suporturi de păstrare a informaţiilor din punct de vedere al vitezei de

lucru şi a capacităţii de stocare.

Caracteristicile tehnice care determină viteza unui hard disk sunt:

timpul de acces la date – timpul necesar pentru accesul la un sector (85 până la 65

ms - milisecunde); cu cât viteza de rotaţie este mai mare cu atât accesarea datelor se

face mai rapid.

viteza de transmisie a datelor – cantitatea de informaţii citite într-o secundă, de la

102 Kb/s la 80 Mb/s la unitatile moderne cele mai rapide;

Hard disk-ul extern – este un hard disk care poate fi detaşat de calculator fără a desface

carcasa acestuia. El este situat într-un sertar separat al calculatorului fiind conectat la

magistrala sa de date.

DVD- ROM (Digital Versatile Disk) –suport optic de capacitate mare 4,7 GB

Banda Magnetică – se utilizează în marile centre de calcul din domeniul financiar, ale

liniilor aeriene, etc.

Disk Jaz – dispozitiv cu o capacitate de memorare de 1-2 Gb

CD-ROM (Compact Disk Read Only Memory) – este un disc optic care permite

stocarea unei cantităţi relativ mari de date (peste 650 MB). Datele sunt inscripţionate pe

acesta cu un aparat special şi nu mai pot fi şterse sau modificate.

Din punct de vedere al posibilităţii de imprimare sunt două categorii:

- CD-R – imprimabile o singură dată;

- CD-RW – imprimabile de mai multe ori.

Disk ZIP – dispozitiv cu o capacitate de memorare de 100-300 Mb

21

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Memory stick caracterizat de accesibilitate permanentă şi dimensiuni reduse, capacitate

destul de mare

Disc ZIP-dispozitiv de citire scriere care prelucrează un suport magnetic asemănător

unei dischete. Capacitatea de memorare este de 100-300 MB.

Floppy disk (discheta) – disc magnetic flexibil, portabil, cu timp de

acces mare şi capacitate mică. Sunt folosite tot mai puţin, datele nu se pot păstra timp

îndelungat în siguranţă. În general poate memora 1,44 Mb de informaţii.

Pentru a putea lucra cu o dischetă, aceasta trebuie să fie formatată (de obicei este formatată

în momentul cumpărării).

Formatarea unei dischete este necesară pentru ca aceasta să fie compatibilă cu sistemul de

operare folosit. Prin formatare sistemul de operare şterge toate informaţiile legate de

gestiunea suportului Sistemul analizează întregul disc pentru detectarea cluster-elor

(unităţi de alocare a spaţiului pe disc) defecte pe care le marchează, dacă este cazul.

Utilizarea unei dischete presupune:

- avantaje

- toate calculatoarele au unitate de dischetă, astfel aceasta se poate citi oriunde

- costul de achiziţie este foarte redus

- dezavantaje

- se defectează foarte uşor

- au capacitate de stocare foarte redusă

Stocarea fişierelor Online- serviciu gratuit sau cu plată de stocare a datelor pe serverele

din Internet.

Avantaje

avem acces lşa fisiere pe orice calculator conectat la internet

trimiteţi fişiere şi le partajaţi cu cine doriţi

22

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

avem o copie a documentelor în cazul furtului sau deteriorării

supurtului pe care le-am memorat

putem cripta (codifica) documentele astfel încât să prevenim accesul

neautorizat

Dezavantaje

Este necesară o conexiune la internet pentru accesul la fişiere

Timpul de acces la date poate fi mare (funcţie de laţimea benzii)

Nu intotdeauna este asigurată confidenţialitatea datelor

Deoarece au capacitate de stocare mare, CD-urile şi DVD-urile sunt cele mai bune medii de

stocare pentru aplicaţiile multimedia din punct de vedere preţ-calitate-performanţe.

Calculatoarele care sunt folosite pentru aplicaţii multimedia trebuie să fie echipate astfel

încât să permită prezentarea de texte, grafică, video, animaţie şi sunet. Aceste calculatoare

se numesc PC-multimedia şi au următoarele caracteristici:

- permit folosirea de simboluri grafice

- permit folosirea de sunete

- pot rula jocuri

- pot fi ascultate CD-uri cu muzică

- permit folosirea de boxe

- permit folosirea de microfoane

Termenul de multimedia desemnează o metodă de prezentare a informaţiei pe un computer,

folosind mai multe metode: text, imagine grafică, sunet, imagine video etc.

Programele multimedia se folosesc pentru:

- prezentări

- materiale pentru pregătire pe computer

- jocuri

- publicitate

- aplicaţii de afaceri

Performanţa calculatorului

Structura unui calculator presupune existenţa componentelor hard şi soft, deci

performanţele în funcţionarea sa sunt date de cele obţinute de fiecare dintre acestea.

23

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Factori de ordin tehnic care pot influenţa performanţele computerului:

- viteza procesorului;

- dimensiunea memoriei RAM;

- dimensiunea Hard-disk-ului;

- dimensiunea memoriei cache;

- viteza de transmitere a datelor pe magistrala de date.

Notă: Toţi aceşti termeni vor fi explicaţi detaliat la momentul potrivit

24

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Tipuri de calculatoare

Este destul de dificil să se facă o clasificare riguroasă datorită numărului mare şi

diversităţii criteriilor ce ar trebui luate în considerare.

Sintetizând, se poate spune că în general sistemele de calcul se diferenţiază după

mărime, posibilităţi de procesare, preţ şi viteză de operare. Se consideră astfel că avem

patru categorii de sisteme de calcul:

1. Microcalculatoarele – cunoscute sub denumirea de calculatoare personale (Personal

Computer, PC). Au cunoscut cea mai rapidă dezvoltare şi diversificare odată cu apariţia

chip-ului (circuit integrat obţinut prin încapsularea a milioane de tranzistoare într-un înveliş

ceramic, pe o singură pastilă de siliciu).

Construcţia unui PC se bazează pe microprocessor, un chip care conţine porţiuni din

unitatea centrală de prelucrare (UCP). Acesta este considerat “creierul” microcalculatorului.

Caracteristici ale PC-urilor:

- sunt accesibile din punct de vedere al preţului;

- au dimensiuni reduse iar unele tipuri pot fi portabile;

- utilizatorii pot învăţa foarte uşor utilizarea acestora;

- pot fi folosite în orice domeniu;

- pot lucra în reţea, realizând schimburi de date între ele.

Luând în considerare particularităţile unui calculator personal (PC), din punct de

vedere al mărimii (fizice, capacitate de memorare), vitezei de lucru, costurilor,

utilizărilor specifice avem:

- Desktop – calculator de tip clasic, la care

monitorul este aşezat în general pe carcasa unităţii centrale.

- Tower – acel calculator la care carcasa unităţii

centrale este mai îngustă dar mai înaltă decât la desktop şi aşezată de

cele mai multe ori lângă monitor sau sub birou.

25

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

- Laptop(notebook) – este un calculator care este

mai uşor de transportat, construit pentru a fi folosit în afara biroului,

având o sursă independentă de alimentare (baterii sau acumulatoare).

Au componente uşoare şi mici dar în acelaşi timp şi costisitoare.

Laptop-urile au o greutate de 3-5 kg.

- Palm PC (Palmtop, Handhold sau Organizer) -

sunt utilizate ca bloc notes, agendă telefonică, calculator de buzunar,

calendar, etc. Facilităţile pe care le oferă sunt: posibilitatea transferului de

date prin PC, recunoaşterea scrisului de mână, accesarea Internetului.

Datorită dimensiunilor reduse, procesarea textului ridică uneori probleme.

- PDA (Personal Digital Assistant) – asistent digital

personal. Este un dispozitiv de dimensiuni foarte mici, putând fi purtat în

mână şi combină facilităţile de calcul, telefon/fax cu cele de reţea.

- Tablet PC calculator personal portabil cu fucţii şi

caracteristici similare laptop-ului ce utilizează un ecran tactil. În general

este folosita o tastatura virtuală şi un stilou pe post de mouse

Alte dispozitive portabile

Smartphome- un teleforn mobil cu funcţii avansate de calculator. Peremit trimiterea de e-

mailuri ţi navigarea pe WEB.

Telefonul mobil

Player multimedia- mic dipozitiv care stochează şi rulează muzică, videoclipuri, fotografii

2. Minicalculatoarele – create pentru executarea unor funcţii specializate: aplicaţii

multiutilizator, maşini cu control numeric, automatizări industriale, transmisii de date între

sisteme dispersate geografic.

26

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Sunt calculatoare de dimensiuni medii, compuse din module cu funcţii bine precizate, uşor

de instalat şi utilizat şi se pot conecta la reţeaua electrică fără restricţii. Au putere şi

capacitate de stocare mai mare, UCP complex, precum şi sistemul de intrare/ieşire foarte

dezvoltat. Evoluţia minicalculatoarelor a condus la sisteme multiutilizator mai performante,

care pot fi exploatate simultan de mai multe sute sau chiar mii de utilizatori, cunoscute în

literatura de specialitate sub numele de mainframes.

3. Calculatoarele “mainframe” – se situează între supercalculatoare şi minicalculatoare.

Operează cu viteză mare şi manipulează un volum mare de date. Au procesorul foarte

complex, volum mare de stocare în unitatea de memorie, sunt orientate către gestionarea de

staţii de lucru, permit acces multiutilizator. Aceste calculatoare necesită instalaţii speciale şi

proceduri de menţinere în funcţiune. Funcţionează de regulă fără întrerupere, ceea ce

presupune accesul controlat la date şi un sistem de protecţie adecvat. Sunt utilizate în spitale,

bănci, etc.

4. Supercalculatoare – sunt cele mai puternice, complexe şi scumpe sisteme electronice de

calcul, putând executa peste 1 bilion de instrucţiuni pe secundă. Au procesorul format din

mii de microprocesoare şi sunt proiectate pentru calcul paralel, au costuri şi performanţe

foarte ridicate. Sunt utilizate în domenii care necesită prelucrarea complexă a datelor:

reactoare nucleare, proiectarea aeronavelor, seismologie, meteo, etc.

Referitor la calculul paralel: pentru arhitectura calculatoarelor multiprocesor se foloseste

conceptul de arhitectură paralelă, în sensul că mai multe procesoare sunt interconectate

pentru realizarea aceloraşi sarcini.

27

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Cap.2 Software

2.1 Diferite tipuri de software

Un sistem de calcul nu poate să prelucreze date decât dacă este programat să facă

acest lucru. Un program constă într-o succesiune de instrucţiuni care au ca scop soluţionarea

problemei.

Distingem două categorii de programe:

- programe de sistem – acestea coordonează activitatea componentelor sistemului şi

oferă asistenţă în funcţionarea aplicaţiilor, ele alcătuind un software de bază. Sunt

proiectate în aşa manieră încât să faciliteze utilizarea resurselor calculatorului şi să

ofere instrumente pentru dezvoltarea şi execuţia aplicaţiilor.

Aceste programe sunt făcute special pentru anumite sisteme de calcul şi nu pot fi

utilizate pe alte tipuri, cu alte cuvinte sunt dedicate respectivului sistem de calcul, fiind

concepute de către producătorii sistemelor de calcul sau de către firme specializate în acest

domeniu. Exemple de programe de sistem: Novell, Windows, MS-DOS, etc ...

- programe de aplicaţii - destinate soluţionării problemelor specifice unei aplicaţii,

alcătuind software-ul de aplicaţii. Ele efectuează prelucrări ale datelor şi sunt

concepute de către firme specializate. Ca exemplu putem menţiona Microsoft Office

care este un bogat program de aplicaţii.

După cum precizam la începutul cursului, un sistem de operare este un program complex

care stă permanent rezident în memorie şi a cărui rol este de a controla rularea tuturor

aplicaţiilor utilizatorilor şi de a le aloca acestora resursele calculatorului.

GUI este acea parte a sistemului de operare care se bazează pe modul vizual pentru

interacţiunea calculatorului cu utilizatorul.

28

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Sistemul de operare poate fi definit ca o interfaţă dintre componentele hard şi utilizator.

Majoritatea sistemelor de operare sunt organizate pe două nivele:

fizic – mai apropiat de hardware (cu care interferează)

logic – mai apropiat de utilizator, interferând cu acesta printr-un

sistem de comenzi, limbaje de programe, utilitare.

Corespunzător celor două niveluri, sistemele de operare cuprind două categorii de programe:

de comandă şi control – pentru controlul şi coordonarea tuturor funcţiilor. Activitatea

de lansare în execuţie a unui program, activitatea de gestionare a alocării resurselor

sistemului de calcul, pe toată durata executării programului, ca şi operaţiile efectuate la

încheierea execuţiei acestuia, sunt funcţii realizate de componenta de comandă şi control

a sistemului de operare.

de servicii – executate sub supravegherea programelor de comandă şi control utilizate.

Această componentă s-a dezvoltat odată cu cerinţele utilizatorilor sistemelor de calcul.

Gradul de accesibilitate a unui sistem de calcul, ca şi complexitatea sarcinilor pe care

utilizatorul le poate rezolva cu ajutorul lui, sunt influenţate de existenţa şi eficienţa

programelor de sistem incluse în componenta de servicii. Programele de servicii se

execută sub supravegherea programelor de comandă şi control, ca orice program de

aplicaţie. Poate include: unul sau mai multe programe încărcător pentru sistemul de

operare, programe de tip interpretor de comenzi a sistemului de operare, funcţia de

gestionare a dialogului cu utilizatorul, etc.

29

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

2.2 Principalele funcţii ale unui sistem de operare

- Gestiunea prelucrărilor – lansarea în execuţie a programelor de aplicaţii.

- Editor de texte - introducerea şi modificarea unui program sursă

- Translator – traducerea instrucţiunilor din programul sursă într-un limbaj recunoscut de

sistemul de calcul

- Editor de legături – pentru realizarea legăturilor între modulele obiect

- Gestiunea resurselor – identificarea programelor care se execută, a memoriei necesare,

a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor

- Gestiunea fişierelor – separarea fişierelor încărcate în memorie şi gruparea pe diferiţi

utilizatori

- Planificarea execuţiei lucrărilor după anumite criterii

- Coordonarea execuţiei simultane a mai multor programe

- Asistarea execuţiei programelor de către utilizator, printr-o interfaţă mai prietenoasă,

atât la nivel hardware cât şi software.

2.3 Aplicaţii software

Sunt reprezentate de acele programe care sunt realizate pentru utilizatori cu scopul de a

folosi calculatorul într-o problemă specifică şi pentru a îndeplini o anumită sarcină.

Există programe cu funcţii specializate:

- Programe de comunicaţii – Yahoo Messenger, Outlook Express, cu ajutorul cărora

se comunică şi transmit mesaje diferitelor persoane

- Programe de manipulare şi gestiune a fişierelor – Apple OS 9, Windows Explorer

cu ajutorul cărora se pot crea, şterge sau redenumi fişiere

- Programe de navigare pe WEB – Netscape Navigator, Internet Explorer, pentru

accesarea diferitelor pagini de Internet.

- Programe de procesare de text – WordPro, StarOffice Document, Microsoft Word,

cu posibilităţi de editare text, salvare şi imprimare

30

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

- Programe de calcul tabelar – Microsoft Excel, Lotus 1-2-3, StarOffice Spreadsheet

care permit manipularea datelor numerice existente în tabelele de calcul

- Programe de gestiune a bazelor de date – Filemaker Pro, Microsoft Access,

Apleworks care organizează colecţii mari de date pentru ca informaţia să fie

disponibilă utilizatorului prin realizarea interogărilor şi a extragerilor de date

- Programe pentru creşterea accesibilităţii

o De recunoaştere a vocii care pot recunoaşte cuvinte rostite transformîndu-le

în comenzi

o De recunoaştere a caracterelor existente pe ecran şi convertire în voce a

acestora

o De marire a caracterelor pe ecran

2.4 Etapele realizării aplicaţiilor software

Etape standard:

1. Semnalarea necesităţii unui program – studiu de fezabilitate. Realizarea unui studiu

pentru a vedea cerinţele, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească programul (etapa

de analiză);

2. Proiectarea programului (design) – realizarea bazelor de date, stabilirea funcţiilor

necesare prelucrării;

3. Realizarea programului - este etapa de programare efectivă

4. Testarea programului – (testing); în această etapă programul este implementat în paralel

cu cel deja existent sau se realizează testarea lui în locul pentru care a fost conceput, în

cadrul unei secţii sau a unui departament;

5. Implementarea programului: odată testat şi eventual îmbunătăţit programul este gata

pentru implementare, dar acum fără a mai necesita un program în paralel;

6. Verificare – studierea modului în care programul răspunde cerinţelor beneficiarului;

7. Întreţinerea: actualizarea, modificarea în funcţiile de schimbarea condiţiilor reale.

31

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

2.5 Interfaţa grafică cu utilizatorul (GUI)

GUI – Graphical User Interface. Programele care utilizează o interfaţă grafică folosesc un

sistem de operare care se bazează pe ferestre, fiind mai uşor de manipulat. Toate elementele

prin care utilizatorul interactioneaza cu aplicaţia - meniuri, casete de dialog/mesaje, toolbox

(cutii de instrumente) şi toolbar (bare de instrumente) - alcătuiesc interfaţa GUI (Graphic

User Interface), iar aceasta trebuie să fie un intermediar prietenos şi eficient.

Avantajele folosirii GUI:

- o comunicare uşoară şi eficientă cu computerul

- simplificarea executării instrucţiunilor complexe

- iniţiere intuitivă a comenzilor de către computer

- programele şi fişierele sunt mai uşor de utilizat şi organizat

Componentele de bază ale GUI:

- indicator sau punctator (arată ca o săgeată)

- dispozitiv de punctare, un mouse sau un trackball, care permite selectarea obiectelor

de pe ecran

- pictograme (iconuri) – mici desene care reprezintă comenzi, fişiere sau ferestre care

pot fi activate cu ajutorul mouse-ului

- desktop – zona de pe ecran unde se află pictogramele

- ferestre (windows) – zone ale ecranului în care se pot efectua activităţi diferite

- meniuri (menus) – conţin comenzile care se pot selecta pentru a fi executate.

32

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

2.6 REŢELE INFORMAŢIONALE

LAN,WAN

Reţeaua (Network) – este un grup de cel puţin două calculatoare care sunt conectate

împreună.

Vechiul model al procesării centralizate este înlocuit de un nou model cu nume sonor însă

foarte simplu şi eficient în esenţă: "Prelucrare distribuită a informaţiei". Acest model este de

fapt implementarea la un nivel superior a unei Reţele de Calculatoare.

Putem spune că două calculatoare sunt interconectate dacă este posibil transferul de

informaţii între două entităţi software (programe) ce rulează simultan pe cele două

maşini.

De remarcat că este foarte posibil ca două calculatoare să fie interconectate (să aparţină unei

reţele) însă pentru un motiv sau altul, la nivel software să nu poată exista comunicaţie.

În linii mari, putem împărţi mediile de transmisie în două mari categorii: medii de

transmisie cu suport fizic (cabluri), medii de transmisie fără fir.

Conexiunea fizică nu trebuie să fie neapărat limitată la ideea de cablu. Foarte buni candidaţi

ca mediu de comunicaţie sunt de asemenea laserul, lumina, microundele, undele radio şi

chiar şi sfori de bumbac (în cadrul NASA există un calculator destul de protejat construit

doar prin principii mecanice - pentru a putea continua activitatea de calcul în cazul unei

întreruperi totale a alimentării cu energie sau a unor perturbaţii electromagnetice puternice).

În general se foloseşte ca mediu de comunicaţie orice undă, curent, forţa care suportă

conversii într-o bază oarecare (în mod uzual binară).

Scopul utilizării unei reţele:

Multe organizaţii au deja un număr de calculatoare în exploatare, deseori localizate la

distanţă unul de celălalt. De exemplu o companie cu multe filiale îşi va propune eventual le

să doteze pe fiecare dintre acestea cu o structură informatică pentru a putea ţine evidenţa

tuturor schimbărilor în domeniile specifice. Iniţial poate aceste sisteme vor lucra

independent însă în timp va deveni evidentă necesitatea inter-relaţionării lor în scopul

realizării unor obiective comune şi a unor corelări vitale de informaţii în timp util.

33

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Problema pusă într-o formă puţin mai generală duce la noţiunea de partajare a resurselor iar

ideea este de a face o distribuţie cât mai uniformă şi mai bine gândită a tuturor resurselor

hardware şi software ale unor colective poate foarte îndepărtate. Este o încercare parţial

reuşită de a zdruncina "tirania geografică".

Un alt scop îl constituie asigurarea unei posibilităţi de securizare a informaţiilor vitale,

utilizate încontinuu, pentru unele cazuri extreme cum ar fi defectarea sistemului local.

De exemplu sunt dezvoltate sisteme care asigură o oglindire a informaţiilor la distanţă,

transparent pentru utilizator, asigurând astfel o sursă alternativă actuală şi corectă de

informaţii. Cu alte cuvinte, un utilizator oarecare poate avea acces la informaţii care sunt

aflate la o mare distanţă de acesta. Un avantaj foarte important al reţelelor îl reprezintă

posibilitatea realizării de economii la investiţiile necesare. Calculatoarele mici au un raport

performanţă / preţ mult mai bun decât cele mari iar legarea lor în reţea şi integrarea într-un

sistem software care să permită crearea unui sistem partajat va produce deseori rezultate

comparabile cu cele ale unor calculatoare mari la un preţ chiar cu un ordin de mărime mai

mic. Acest criteriu a fost de fapt şi baza de la care s-a plecat în studiul şi teoretizarea

sistemelor distribuite.

a) Clasificarea reţelelor după aria lor de acoperire

Local Area Network (LAN) – reţea locală, în care calculatoarele sunt

localizate foarte aproape unele de altele, în acceşi întreprindere sau clădire;

Metropolitan Area Network (MAN) – reţea metropolitană care se

întinde pe teritoriul unui oraş sau al unui spaţiu aglomerat;

Wide Area Network (WAN) – reţea de largă acoperire, realizând

comunicarea între calculatoare care se află la o distanţă foarte mare unele de altele,

chiar în alte ţări.

Global Area Network (GAN) – reţea globală, este reţeaua care cuprinde

toată lumea, legând între ele calculatoarele din întreaga lume. Cea mai renumită reţea

GAN este Internetul.

34

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

b) Clasificarea reţelelor în funcţie de gradul de importanţă şi de decizie:

- reţele punct la punct (peer to peer) – fiecare staţie de lucru are capabilităţi şi

responsabilităţi echivalente cu celelalte

- reţele client – server – fiecare calculator este fie client fie server şi anume fiecare

calculator obişnuit (client) este conectat la un calculator central (server) de unde

accesează aplicaţiile de care are nevoie şi le foloseşte.

c) Clasificarea reţelelor după modul în care computerele sunt capabile de a realiza

operaţii (citire, scriere) şi oferi informaţii într-o reţea

Există reţele în cadrul cărora staţiile de lucru sunt formate doar din monitoare şi tastatură,

fără a avea un hard propriu, ele transmiţând toate datele serverului; ca atare nu pot realiza

singure nici o operaţie în afara consultării sau încărcării datelor de la tastatură. Acestea

poartă denumirea de terminale neinteligente. Un exemplu în acest sens sunt terminalele de

la casieriile magazinelor, care transferă toată informaţia introdusă unui calculator central.

În cazul în care ele dispun de procesor propriu şi fac o serie de operaţii cu resursele proprii,

avem de-a face cu terminale inteligente.

Concluzionând, avem:

o terminal inteligent: terminalul care deţine capacitate proprie de procesare şi

care poate prelucra o parte din instrucţiunile de procesare de la computerul principal;

o terminal neinteligent: terminal care nu deţine capacitate proprie de

procesare şi care doar accesează datele de la computerul principal.

d) după criteriul aranjării geometrice a calculatoarelor în reţea (topologie), avem mai

multe posibilităţi:

- magistrala (bus) – calculatoarele sunt aşezate asemănător cu locurile dintr-un autobuz;

35

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

- stea (star) – aşezarea sub formă de stea a calculatoarelor;

- inel (ring) – calculatoarele sunt legate în cerc.

Protocolul – este un set de reguli şi semnale pe care calculatoarele din reţea le folosesc

pentru a comunica. Unul dintre cele mai importante protocoale pentru reţelele LAN este

numi Ethernet.

Există multiple avantaje ale utilizării calculatoarelor din reţea, dintre care cele mai

importante sunt:

- partajarea utilizării resurselor indiferent de localizarea lor fizică;

- accesarea programelor de la distanţă, putând astfel obţine ultimele versiuni ale

acestora;

- accesarea bazelor de date de la distanţă;

- comunicare mai rapidă între oameni, prin text, sunet sau imagine;

- realizarea de videoconferinţe;

- posibilitatea de a lucra de acasă (teleworking) în funcţie de timpul disponibil;

- reducerea costurilor.

36

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

2.7 Intranet, Extranet

Intranetul este o reţea de comunicare care se aseamănă cu Internetul şi care utilizează

aceleaşi instrumente (în special browser-ele WWW).

Cuvântul Intranet este format din două părţi:

intra – corespunzător termenului “interior“

Net – care este folosit în general pentru termenul de reţea.

Diferenţa dintre Intranet şi Internet este aceea că Intranetul este o reţea privată şi internă

unei companii. Termenul fiind foarte nou nu este foarte bine precizat. Există diferite

definiţii care afirmă faptul că o reţea Intranet poate să fie conectată la Internet, adică să aibă

acces la Internet, în timp ce alte definiţii subliniază importanţa unei separări totale de

Internet şi protejarea prin bariere (firewalls).

Principalul beneficiu al serviciului de acces Intranet constã în faptul cã vã permite accesul

foarte rapid la toate resursele aflate pe Intranet-ul firmei dumneavoastră.

Extranetul – este format din:

prefixul extra - corespunzător termenului exterior

Net – corespunzător unei reţele.

Acesta este folosit în exterior cu scopul de a uşura şi îmbunătăţi comunicarea între diferite

organizaţii, clienţi, fără a prejudicia securitatea electronică.

Extranetul este o extensie (o ramificaţie) a unei reţele Internet, în mod special de www

(World Wide Web) care permite comunicarea diferitelor instituţii şi a personalului acestora,

de cele mai multe ori oferind un acces limitat la reţeaua Intranet a celorlalte organizaţii.

Diferenţa dintre Extranet şi Internet este aceea că Extranetul este o reţea exterioară între

anumite firme, care permite şi accesul limitat la reţeaua Intranet a firmelor respective, pe

când Internetul nu permite accesul la reţeaua Intranet a firmelor.

37

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

2.8 Internetul

Internetul este:

- un sistem cu o dezvoltare foarte rapidă care cuprinde computere interconectate şi care

facilitează serviciile de transfer de date cum ar fi poşta electronică, www, transferul de

fişiere şi ştiri.

- o reţea globală de computere, care leagă instituţii, guverne, companii precum şi multe

alte reţele şi utilizatori.

- o reţea globală care conectează mai mult de 2 milioane de calculatoare, numărul acestora

fiind în continuă creştere.

Spre deosebire de serviciile online care sunt controlate în mod central, Internetul este

descentralizat prin însuşi modul sau de proiectare. Fiecare calculator din Internet sau care

aparţine unei reţele oarecare este numit host (gazdă) şi este independent.

Cele mai importante servicii oferite de Internet sunt:

World Wide Web (WWW) – este un serviciu multimedia cuprinzând

un sistem de servere Internet care permit lucrul cu documente formatate special, într-un

limbaj numit HTML (Hyper TextMarkup Language), acesta având posibilitatea de a

permite grafică şi legături hyperlink.

Acest serviciu oferă avantajul accesului la o cantitate foarte mare de informaţii, fapt care

duce la necesitatea stabilirii unei metode de selectare a datelor care ne interesează. Acest

aspect se poate realiza prin intermediul motoarelor de căutare.

38

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Un motor de căutare este un program utilitar care permite utilizatorilor să găsească mai

uşor informaţiile dorite pe Internet, prin simpla tastare a informaţiei dorite, cu ajutorul unui

robot. Robotul este o componentă a unui motor de căutare care “navighează” pe net şi

înregistrează toate url-urile (adresele) găsite, clasează cuvintele cheie şi textul fiecărei pagini

pe care o găseşte în baza de date a motorului. El reprezintă unul dintre programelele care

constituie motorul de căutare şi nu este deloc complicat. Practic, un robot este compus din

trei module distincte; un robot explorator (spider), un sistem de indexare (sortare,

clasificare) şi un program de căutare (searcher).

Cele mai cunoscute motoare de căutare sunt: AltaVista, Yahoo, Hotbot, Lycon, Google,

Metacrawler, Excite, Web Crawler etc.

E-mail – poştă electronică pe Internet;

Chat – conversaţie în timp real pe Internet, prin introducere de texte;

Newsgroup – ultimele noutăţi pe o anumită temă;

FTP (File Transfer Protocol) – serviciu pentru transferul fişierelor sau

a programelor de pe Internet pe calculatorul propriu.

Între calculatoarele care sunt legate la Internet se pot schimba date şi informaţii prin reţele

cablate şi prin satelit folosind unul dintre serviciile amintite. Aceste schimburi de informaţii

la nivelul Internetului poartă numele de datahighway (autostrăzi informaţionale).

2.9 Utilizarea telefonului pentru conectarea la Internet

Pentru a ne putea conecta la Internet folosind o linie telefonică avem nevoie de:

Modem, care să transforme informaţiile transmise de calculator în

semnale electrice (conversie din semnal digital în analogic) şi invers. Aceste informaţii

se transmit prin linia telefonică până la firma care oferă serviciul de Internet (Internet

Service Provider– ISP)

Linie telefonică – prin intermediul căreia se va realiza conectarea;

39

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Provider-ul de Internet (ISP- Internet Service Provider) este cel care

deţine un contract de oferire a serviciilor până la sediul firmei proprii.

Pentru utilizator nu contează distanţa de la care se face accesarea paginii de Internet,

costul fiind acelaşi.

Accesarea propriu-zisă se face prin intermediul unui browser WEB –Internet Explorer,

Mozilla Firefox, etc.

Browser de web – programul care este folosit pentru vizualizarea paginilor în format html;

Program de poştă electronică - este folosit pentru trimiterea şi primirea de mesaje scrise;

Program de telecomunicaţii – este utilizat pentru realizarea teleconferinţelor.

Pentru conectarea la Internet prin linie telefonică se pot folosi mai multe tipuri de

conexiuni:

Public Switched Telephone Network (PSTN) - reţeaua telefonică

construită pentru a transmite sunete în format analogic. Din această cauză, pentru

conexiunea la Internet este nevoie de un modem care să transforme semnalul analogic în

semnal digital şi invers.

Integrated Services Digital Network (ISDN) - standard mondial pentru

transmiterea digitală de semnal telefonic şi servicii de către utilizatori particulari, şcoli,

birouri. Transmisia datelor se face în semnal digital, nemaifiind nevoie de modem.

Asymetric Digital Subscriber Line (ADSL) - linie asimetrică de

legătură. Viteza de primire a datelor este diferită de viteza de transmitere a acestora,

fiind rentabil pentru cei care doresc mai mult să consulte informaţii decât pentru cei care

doresc să trimită informaţii pe Internet. ADSL suportă o viteză de până la 1,5 Mbs la

primire şi viteză de până la 384 Kbps la trimitere.

2.10 Definirea termenilor de semnal analogic, semnal digital, modem, rată de

transfer

40

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Semnalul analogic – este utilizat la sistemele de comunicare şi este un

semnal electric care variază în strânsă legătură cu un semnal produs de un traductor.

Frecvenţa sau amplitudinea semnalului poate varia în funcţie de schimbările unor

fenomene sau caracteristici cum ar fi: sunet, lumină, căldură etc.

Semnalul digital – este un semnal care variază doar la intervale regulate

de timp şi conţine una sau mai multe amplitudini pentru fiecare interval.

Modem-ul – este un dispozitiv electronic care permite calculatoarelor să

trimită informaţii pe distanţe mari cu ajutorul legăturilor telefonice standard.

Toate reţelele de transmitere a datelor au o anumită viteză de

transmitere a datelor, care în cazul datelor digitale se măsoară în bps (biţi/secundă).

Reţelele de transmisie a datelor poartă denumirea şi de Autostrăzi Informaţionale.

Acest termen desemnează orice reţea de calculatoare de dimensiuni mari şi de mare viteză

care sunt accesibile publicului larg. Este numele popular al Internetului şi altor reţele mari

de calculatoare.

Cap. 3 Utilizarea tehnologiei informaţiei în viaţa de zi cu zi

3.1 Calculatoarele de

serviciu

Calculatorul este instrumentul cu ajutorul căruia se identifică din multitudinea informaţiilor

datele care ne interesează, într-o fracţiune de secundă.

El este foarte util spre exemplu în contabilitate, deoarece cu ajutorul lui se pot efectua mai

uşor diferite calcule şi se pot obţine rezultate într-un format acceptabil. De exemplu,

contabilitatea unei firme se poate realiza în câteva zile cu ajutorul calculatorului, în vreme

ce manual ar fi durat câteva săptămâni.

În general calculatoarele sunt mai eficiente decât oamenii în domeniile care necesită un

volum mare de calcule, datorită rapidităţii cu care efectuează calculele şi preciziei lor.

41

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Există numeroase situaţii în care calculatorul poate lua o decizie mai bună decât oamenii,

dar acest lucru nu trebuie generalizat deoarece există situaţii în care intervin şi alţi factori de

natură umană de care calculatoarele nu pot ţine seama.

Utilizarea calculatoarelor în diferite domenii de activitate

Calculatoarele sunt folosite în diferite domenii: la nivel guvernamental, în afaceri, în

medicină, în învăţământ, etc.

Există diferite aplicaţii construite pentru:

domeniul administrativ (inclusiv cel guvernamental) - calculatoarele

sunt folosite în numeroase acţiuni decizionale, precum şi pentru colectarea taxelor,

fără a mai fi nevoie să se aştepte în faţa unui ghişeu. A apărut conceptul de vot

electronic, prin care oamenii pot vota cu ajutorul calculatorului, fără a mai fi nevoie

să se deplaseze la centrele de votare.

mediul de afaceri - reprezintă un domeniu în care calculatoarele capătă o

tot mai largă aplicabilitate datorita rapidităţii cu care trebuie luate deciziile, a

cantităţii mari de informaţii ce pot influenţa aceste decizii, precum şi volumului de

date care se vehiculează.

Câteva dintre aplicaţiile software utilizate în mediul de afaceri sunt:

MIS (Management Information System) - Sistem Informaţional de

Management

EIS (Executive Information System) - Sistem Executiv Informaţional

Procesare de text;

Calcul tabelar;

Aplicaţii pentru salarii;

Programe de contabilitate;

CAD (Computer Aided Design) - Proiectare asistată de computer;

Aplicaţii de E-mail, Navigare pe web etc.

aviaţie şi transporturi - pentru dirijarea traficului;

domeniul bancar - folosite pentru calculul dobânzilor, întregistrarea

depozitelor sau a creditelor acordate, crearea sau gestionarea bazei de date

42

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

cu clienţii.

domeniul medical - pe lângă întocmirea unei baze de date a pacienţilor,

urmăresc laboratoarele de analize, anesteziile etc. Cu ajutorul calculatoarelor se pot

observa mai uşor unele anomalii, pe care doctorul nu le-ar observa cu ochiul liber.

Există diferite instrumente electronice care sunt folosite la realizarea unor operaţii

dificile care necesită o mare precizie.

domeniul educaţional - cu ajutorul calculatoarelor se poate învăţa de

acasă fără a mai fi nevoie de deplasare la o instituţie de învăţământ şi fără a depinde

de un anumit program. Cu ajutorul unei conexiuni la Internet se pot căuta mai multe

cursuri dintr-un anumit domeniu având astfel acces la mai multe opinii. Educaţia cu

ajutorul computerului se numeşte CBT (Computer Based Training).

Câteva dintre cele mai folosite aplicaţii din acest domeniu sunt:

Programe de procesare de text şi calcul tabelar;

Programe de prezentare sau desen;

Aplicaţii de pregătire pe computer;

Baze de date;

Organizarea orarului;

Aplicaţii de E-mail, Navigare pe web etc.

Instruirea cu ajutorul computerului (CBT) are o serie de avantaje şi dezavantaje.

Avantaje:

- Se învaţă în ritmul propriu;

- CBT poate fi realizată pe Internet acasă sau la serviciu;

- Materialul CBT poate fi accesat în orice moment;

- Nu este necesară participarea la nici un curs.

Dezavantaje:

- Nu se interacţionează cu alţi colegi;

- Se comunică mai greu cu profesorul;

- Motivarea se face mai greu.

43

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Un concept foarte nou este teleworking sau munca acasă. Aceasta permite lucrul de acasă

fără a mai fi necesară deplasarea la locul de muncă, ceea ce din nou prezintă avantaje şi

dezavantaje.

Avantaje:

- Reducerea spaţiului necesar pentru activitatea organizaţiei;

- Persoanele care lucrează acasă sunt mai concentrate asupra lucrului;

- Persoanele care lucrează acasă beneficiază un program flexibil.

Dezavantaje:

- Se reduc relaţiile interumane;

- Nu se creează o cultură de firmă, ceea ce este un lucru deosebit de important;

- Este mai greu de lucrat în echipă, deoarece persoanele din echipă nu se cunosc bine

între ele.

3.2 Lumea

electronică

3.2.1 Termenul de poştă electronică (E-mail)

Poşta electronică este o modalitate foarte folosită în zilele noastre de comunicare şi trimitere

a mesajelor. Aceste mesaje pot fi trimise în format electronic de la un computer la altul

folosind o reţea de conectare a computerelor cum ar fi Internet sau Ethernet.

Poşta electronică este utilizată datorită facilităţilor pe care le oferă:

Costul redus - este mult mai ieftină trimiterea unui mesaj în format

electronic decât în modul clasic;

Viteza - transmiterea şi primirea mesajelor se realizează aproape instantaneu;

Accesibilitate - se pot trimite şi primi mesaje oriunde dacă există un

calculator cu conexiune la Internet.

Folosirea poştei electronice are la rândul ei avantaje şi dezavantaje.

Avantaje:

- Transmiterea mesajului rapid către orice destinaţie din lume;

- Un mijloc ieftin şi eficient de comunicare;

44

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

- Permite folosirea listelor de distribuire a mesajelor (trimiterea mesajului o singură

dată către mai mulţi destinatari);

- Foloseşte instrumente de gestiune a mesajelor.

Dezavantaje:

- Un fişier ataşat poate conţine un virus;

- Poate avea loc o supraîncărcare a căsuţei poştale;

- Se pot produc erori şi neglijenţe în folosirea E-mail-ului;

- Se primesc multe mesaje nefolositoare (Junk Mail)

3.2.2 Termenul de comerţ electronic (E-commerce)

Comerţul electronic oferă posibilitatea realizării de tranzacţii comerciale

(vânzare/cumpărare) de bunuri şi servicii folosind Internetul sau alte reţele.

Primul pas în comandarea unor produse prin Internet este completarea unui formular tipizat,

iar în cazul în care produsele nu corespund din punct de vedere al calităţii există un

posibilitatea trimiterii înapoi a acestora.

Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic:

Dezvoltarea comerţului electronic, a telefoanelor mobile, a sistemelor de plată non-cash

(fără plată pe loc în bani) şi în general a tuturor mijloacelor de transmisie a informaţiei care

necesită o criptare şi o decriptare pentru securizarea tranzacţiei, au condus la crearea unei

noi situaţii juridice pentru combaterea infracţiunilor în acest domeniu.

Avantaje:

- se pot comanda produse la orice oră, non-stop;

- se pot căuta produse din toate domeniile fără a mai căuta în diferite magazine;

- se pot primi produsele direct acasă.

Dezavantaje:

- desocializarea oamenilor

- sisteme de plată nesigure;

- cumpărarea produselor din magazine virtuale fără a cunoaşte calitatea lor.

45

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

3.2.3 Termenul de coomunicare instantanee (chat)

Mesageria instantanee (IM) permite schimbul instant de mesaje intre mai multe

calculatoare conectate la iinternet. Este necesar un program numit client IM care se

conectează la un server de mesagerie instantanee.

Conversaţiile au loc în timp real spre deosebire de poşta electronică.

Cele mai populare programe de chat sunt Zahoo Messenger, Skype, Windows Messenger

VoIP (Voice Over Internet Protocol) este tehnologia care vă permite prin intermediul

Internetului să vorbiţi cu alte persoane care folosesc acest serviciu.. Astfel puteţi vorbi fără

costuri suplimentare sau chiar apela numere de telefon la costuri mult mai reduse decât în

mod normal. Puteţi utiliza VoIP doar prin instalarea unui microfon şi cască sau puteţi

achiziţiona un telefon compatibil VoIP pe care să-l conectaţi la calculator la un port USB.

3.2.4 Alte servicii de comunicare

RSS (Really Simple Syndication) este o metodă utilizată pentru distributia stirilor si

articolelor publicate pe Internet, stiri din diferite surse (ca Wall-Street, BBC News, CNN

etc.). Avem nevoie de un program numit client RSS, care să se conecteze la serverul WEB

pentru a afiţa titlul, sumarul si linkul catre intreaga stire.

Avantajul principal al utilizarii RSS il reprezinta primirea unei alerte in timp real atunci

cand pe site-ul tau favorit apar informatii de ultima ora.

Un document RSS este numit canal sau feed. Paginile care permit abonarea la acest

serviciuafişează pe fundal urmatoarele imagini.

.

Cum accesez serviciul RSS ?

Pentru a utiliza serviciile RSS ai nevoie de un soft special pentru citirea stirilor de pe site-

urilor care ofera acest serviciu. Exista o mare varietate de programe care preiau stirile in

format RSS, majoritatea fiind disponibile gratuite. Printre acestea se numara: aplicatia

online Google Reader, aplicatia desktop FeedReader si clientul de mail Mozilla Thunderbird

- care incorporeaza si suport RSS.

46

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Podcast ( Numele vine de la faimosul player portabil de muzică, iPod)- este o metodă de

distribuţie a fişierelor în format multimedia (de obicei fişiere audio dar şi video), prin

intermediul formaturilor de sindicalizare de conţinut RSS şi ATOM. Fişierele pot fi

descărcate şi redate pe echipamente mobile (player) sau calculatoare ce acceptă formatul în

care acestea au fost create. Un autor de podcast este de obicei denumit podcaster.

Siturile de podcasting pot oferi fişierele spre descărcare şi ascultare off-line sau pentru

redare directă on-line. Aceste Situri pot fi identificate prin imaginea

Dacă doriţi ca acest conţinut să fie actualizat folosiţi un program de

podcasting. Pentru începători unul din programele cele mai simple de

folosit este iTunes. După instalarea acestui program, te poţi abona la canalele podcast de

interes.

Iată cum se procedează. Deschide iTunes. In meniu, selectează „Avansat” – Abonează-te la

Podcast”. In fereastra deschisă, copiază URL-ul podcastului pe care îl doreşti. Apoi apăsă

„OK”.

Weblog (blog) este o publicaţie WEB ce conţine articole periodice, care are de obicei

caracter personal. Actualizarea blogurilor constă în adăugări de materiale noi, asemenea

unui jurnal., materialele fiind afiţate în ordine invers cronologică.

Acest gen de publicaţii sunt accesibile publicului larg, care poate să scrie comentarii.

3.2.5 Comunităţi On-line

Sunt posibilitati pe care le ofera reteaua Internet acelora care doresc sa împartaseasca cu

alte persoane pareri, interese, pasiuni. Pe baza unui cont creat pe aceste site-uri acestia

pot completa profiluri cu date personale, despre domeniile de interes, educaţie , loc de

muncă, pot adăuga fotografii, materiale video.

Exemple de comunităţi

Reţele sociale de afaceri

Reţele sociale de prietenii Hi5, Facebook

Reţele sociale de partajare de fotografii

47

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Comunităţi pentru pasionaşi ai jocurilor On-line

Avantaje

Puteţi căuta reţele de prieteni, cunoştinţe, colegi

Sunteţi la curent cu ultimele ştiri, evenimente

Puteţi comenta, vota recomanda mesaje, videoclipuri, etc.

Adăugate de ceilalţi utilizatori

Puteţi partaja conţinutul audio video

Dezavantaje

Informaţiile personale pot deveni publice dacă nu se optează

pentru un profil privat

Există riscul de dependenţă faţă de aceste reţele

Puteţi fi urmăriţi, hărţuiţi şi păcăliţi

48

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Cap 4 Ergonomie . Siguranţă. Securitate

4.1 Ergonomie

Aici sunt cuprinse toate elementele care duc la crearea unui mediu sănătos la locul de

muncă. Acestea sunt:

- păstrarea unei distanţe optime fată de calculator, pentru a evita afectarea ochilor;

- utilizarea ecranelor de protecţie împotriva radiaţiilor emise de monitor;

- poziţionarea adecvată a monitorului, mouse-ului şi a tastaturii;

- utilizarea unor scaune reglabile;

- distanţa adecvată pentru genunchi şi coapse de la birou sau terminal;

- tastatura ergonomică, având un design care permite poziţionarea corectă a mâinilor;

- o aerisire şi o luminozitate bună a încăperii;

- pauze de 10 minute după fiecare 50 de minute petrecute în faţa calculatorului;

4.2 Probleme de sănătate

Folosirea intensă a calculatorului presupune efectuarea unor mişcări stereotipe (mişcări dese

ale coatelor, gâtului etc.) care pot duce la anumite afecţiuni ale gâtului, umerilor, coloanei

vertebrale, etc. Aceste afecţiuni se datorează mişcărilor repetate, conceptul purtând

denumirea de RSI (Repetitive Strain Injury - Accidentarea cauzată de mişcări repetate).

Probleme care pot apărea datorită lucrului cu calculatorul:

- răniri ale ochilor şi slăbirea vederii;

- oboseala;

- probleme cu spatele;

- dureri de umeri;

- dureri de cap, etc.

Pentru a crea un mediu de lucru sănătos pentru utilizatori este necesară respectarea unor

norme de protecţie:

- folosirea unei tastaturi detaşabile pentru a evita durerile de mâini şi braţe;

- scaunul utilizat să fie reglabil, confortabil, cu un spătar comod;

- folosirea unui suport pentru cabluri;

49

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

- genunchii trebuie să fie la o înălţime de aproximativ 70 cm de sol;

- aşezarea monitorului la distanţa potrivită, pentru a împiedica afecţiuni ale ochilor;

- asigurarea unei surse de lumină pentru a evita oboseala ochilor;

- întreruperi frecvente ale lucrului la computer.

4.3 Probleme de siguranţă

Siguranţa se referă atât la cel care utilizează calculatorul cât şi la datele pe care acesta le

prelucrează.

Pentru utilizator lucrul la computer presupune respectarea unor reguli, cum ar fi să se evite

atingerea surselor de curent sau folosirea cablurilor neizolate ori de cate ori se lucrează cu

aparate şi dispozitive electrice şi electronice.

Siguranţa datelor

Există posibilitatea întreruperii curentului sau a unor creşteri bruşte de tensiune, care pot

provoca defecţiuni ale hard-disk-ului, pierderi sau deteriorări ale fişierelor.

Pentru a evita aceste neplăceri se pot lua măsuri specifice:

- folosirea de UPS (Uninteruptible Power Supply –( sursă continuă de curent). În cazul

unei căderi de tensiune, există posibilitatea ca datele prelucrate care nu au fost salvate să

fie pierdute. Pentru aceasta se recomandă folosirea acestor sisteme de alimentare UPS,

care asigură în cazul acestor căderi de tensiune o continuitate de aproximativ 5-30 min,

timp în care se pot salva datele şi se poate închide corect calculatorul.

- folosirea unui dispozitiv care avertizează în legătură cu o eventuală creştere a tensiunii;

- salvarea fişierelor în mod regulat;

- realizarea unui back-up complet în mod regulat

Termenul de back-up al sistemului reprezintă copierea datelor pe un dispozitiv auxiliar de

stocare, pentru a avea disponibile copii ale fişierelor de pe computer în cazul defectării

sistemului. Copierea poate fi făcută zilnic sau de mai multe ori pe zi în funcţie de importanţa

acestora.

Se recomandă ca aceste copii să fie făcute:

- o dată pe săptămână pentru firmele de dimensiune mică

- o dată pe zi pentru firmele mari cum ar fi băncile şi instituţiile guvernamentale.

50

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

4.4 Mediul de lucru

Protejarea mediului prin utilizarea monitoarelor care consumă puţină energie şi au

posibilităţi de reciclare.

Calculatoarele afectează mediul înconjurător deoarece consumă multă energie şi emit

radiaţii, de aceea se recomandă utilizarea monitoarelor şi a imprimantelor care consumă cât

mai puţin. Este bine să se încerce, pe cât posibil, reciclarea hârtiei utilizate la imprimarea

diferitelor documente şi a cartuşelor folosite la imprimare, prin reîncărcarea acestora.

Scăderea necesitaţii utilizării documentelor imprimate datorită existenţei documentelor în

format electronic.

La momentul de faţă, importanţa păstrării documentelor pe suport de hârtie a scăzut destul

de mult, deoarece documentele în format electronic prezintă o mai mare mobilitate, putând

fi transportate foarte uşor şi putându-se realiza oricâte copii ale acestora.

4.5 Securitatea informaţiei

Avantajele securizării datelor

Când se lucrează cu date importante, securitatea datelor este esenţială. Pentru ca acestea să

nu devină publice se recomandă existenţa unor proceduri de raportare, adică anumite norme

legate de gradul de confidenţialitate al documentelor. Important este să fie prezentate

angajaţilor importanţa documentelor cu care aceştia lucrează şi responsabilităţile pe care le

au în legătura cu datele.

În categoria măsurilor concrete pentru realizarea acestei cerinţe se evidenţiază politicile de

securitate:

- accesul fizic la calculator este restricţionat, neexistând posibilitatea de a copia

informaţiile existente pe calculator pe un suport fizic, în vederea unei transportări

ulterioare;

- parolare corespunzătoare, ceea ce se referă la accesarea datelor existente în calculator

doar pe baza unei parole

51

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

- stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator – efectuată de către administratorul

de sistem, care poate acorda diferite drepturi sau restricţii la resursele calculatorului,

prin intermediul aşa numiţilor users (utilizatori). Fiecărui utilizator al unui anumit

calculator i se va face un cont pentru utilizarea calculatorului, cu drepturile şi

restricţiile aferente. Exemple de drepturi şi restricţii: accesul la anumite programe sau

setări.

- copierea datelor în mod regulat;

- criptarea fişierelor pe care se lucrează;

- folosirea programelor anti-virus;

- folosirea programelor de securitate de tip firewall.

Diferite implicatii rezultate in urma pierderii laptop-ului sau a dispozitivelor PDA, a

telefonului mobil

O alta modalitate de pierdere a datelor importante, este aceea in care se pierde sau

este furat laptop-ul, plam-ul sau telefonul mobil

Astfel se pot pierde numere importante de telefon, agenda cu adresele unor persoane

sau chiar fisiere foarte importante. De aceea ar trebui sa fie facute copii ale acestor

informatii si pe alte suporturi. Copiile trebuie pastrate in conditii adecvate, astfel incat

suporturile informatiile sa nu fie degradate din punct de vedere fizic sau logic.

4.6 Viruşi

Ce este un virus şi care sunt efectele pe care le au viruşii asupra calculatoarelor?

Viruşii sunt anumite programe create de oameni cu scopuri distructive. Ele au proprietatea

de a se extinde şi a determina funcţionarea necorespunzătoare a sistemului de operare. Sunt

seturi de instrucţiuni care se ataşează singure unui alt program sau sectorului de boot

(pornire) al unui disk. Asemenea viruşilor umani, ”viruşii de calculator” duc la

“îmbolnăvirea” sistemului de operare şi a fişierelor existente.

Aceste programe de mici dimensiuni distrug informaţiile de pe calculator, împiedică

funcţionarea aplicaţiilor sau pot distruge chiar anumite componente fizice. O dată pătruns în

calculator virusul nu este activ ci se activează în momentul în care programul cu care a fost

adus este activat.

52

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Tipuri de viruşi

- vierme (worm) -este greu descoperit, se reproduce prin autocopierea de la un calculator

la altul

- cal troian –se ascunde intr-un program cunoscut. Acest tip de virus distruge

componentele hard ale calculatorului.

- Păcăleli –(hoax) sunt mesaje trimise prin e-mail care conţin avertizări false despre un

virus existent nţi cer să fie avertizate toate persoanele cunoscute. Aceste avertizări conţin

fişiere ataşate menite, chipurile să stopeze virusul. Retrimiterea mesajului face ca virusul

să se automultiplice.

- Macro- se va folosi de facilitatea de a crea macrocomenzi oferită de unele aplicaţii cum

ar fi şi MS Word.Dacă utilizatorulş va folosi aceste facilităţi virusul iţi va îndeplini

scopul distructiv.. Virusul macro infectează fiţierele de tip document ţi se răspândesc

prin intermediul acestor documente distribuite între utilizatori.

Modalităţi de transmitere a viruşilor

Viruşii pătrund în calculator prin intermediul programelor de pe Internet, atunci când

acestea sunt descărcate. Este recomandat ca în cazul în care descărcaţi asemenea programe

să vă asiguraţi că rulează un program antivirus actualizat.

Avantajele scanării calculatorului împotriva viruşilor

Pentru a evita anumiţi viruşi sau pentru a îi anihila este necesar:

- să fie instalat un program antivirus, cât mai recent

- să se scaneze toate fişierele cu regularitate

- să se actualizeze în fiecare lună programul anti-virus

- să se scaneze fişierele ataşate mail-urilor

- să nu se ruleze programe dacă nu se cunoaşte provenienţa lor

- să nu se utilizeze dischete de provenienţă necunoscută

- să se utilizeze funcţia ”macro disable” (dezactivarea instrucţiunii macro),

disponibilă în cele mai moderne aplicaţii.

53

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Dacă se foloseşte un antivirus corespunzător, acesta poate descoperi în timpul scanării şi

viruşi care nu sunt activi.

Conceptul de dezinfectare

Termenul este analog cu cel din vorbirea curentă, dar se referă la domeniul calculatoarelor.

Ca şi cei umani, şi viruşii de calculator pot fi eliminaţi. Acest lucru se realizează cu ajutorul

programului antivirus care descoperă virusul şi apoi îl elimină din toate fişierele şi din

calculator.

Legislaţie

4.7 Copyright

Termenul de copyright pentru software, dar şi pentru fişiere de tip text, audio, video

Copyright-ul este modalitatea legală de protejare a lucrărilor literare, ştiinţifice, artistice

sau de orice alt fel, publicate sau nepublicate, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă o formă

tangibilă (adică se pot vedea, auzi sau atinge).

Se poate verifica dacă au fost încălcate drepturile de copyright cu ajutorul opţiunii

Properties (proprietăţi) a unui fişier, care conţine data la care a fost creat acel fişier de către

o anumită persoană, indiferent că este de tip text, audio, video, etc. Orice copie ulterioară

sau descărcare de pe Internet a documentului reprezintă o încălcare, pentru că data la care se

realizează aceste operaţii este ulterioară datei creării documentelor.

Copyrightul folosit la distribuirea materialelor pe CD, discheta. Temenii shareware,

freeware şi licenţă.

Shareware - sunt acele aplicaţii sau programe care se pot achiziţiona direct de la persoana

care le-a creat, care doreşte distribuirea acestor programe fără intermediari. De cele mai

multe ori se distribuie gratuit sau cu o taxa minima. Programele pot fi copiate şi chiar

transmise altor utilizatori.

54

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

Freeware - programe protejate de dreptul de autor (copyright) care pot fi difuzate gratis de

către autor, dar fără ca acesta să înstrăineze şi drepturile de autor. Aşadar, programele pot fi

folosite, dar nu pot fi vândute fără acordul autorului.

Open source- este tipul de licenţă care face disponibil codul de programare pentru cine

doreşte să-l dezvolte.

Licenţă - sunt programele care sunt achiziţionate de la persoanele care le produc şi pentru

care se plăteşte un drept de folosire. Acest drept este valabil doar pentru un singur

calculator, iar dacă se doreşte instalarea pe mai multe calculatoare, va trebui achiziţionata o

licenţă specială.

Licenţa acordă dreptul de folosire a programului respectiv, nu şi dreptul de comercializare şi

distribuţie al acestuia.

4.8 Legea pentru protecţia datelor

Extrase din legea Nr. 8/1996, privind drepturile de autor şi drepturile conexe

CAP 5 Durata protecţiei dreptului de autor

ART.30

Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii

autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe

o perioadă de 50 de ani.

CAP.9 Programele pentru calculator

ART.72

(1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui

program, programele de aplicaţie şi sistemele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate

în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor,

precum şi manualele.

55

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care

stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la

baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.

ART.73

Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile

prevăzute în prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi în dreptul exclusiv de a

realiza şi de a configura.

a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin orice

mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinata de

încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator;

b) traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru

calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia

drepturile persoanei care transforma programul pentru calculator;

c) difuzarea originalului sau copiilor unui program pentru calculator sub orice formă,

inclusiv prin închiriere.

ART.74

În lipsa unei convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru

calculator, create de unul sau mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau

după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.

ART.75

a) în lipsa unei convenţii contrare, printr-un program de utilizare a unui program pentru

calculator se presupune că:

b) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;

c) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru

calculator.

d) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul

dreptului de autor asupra acestuia.

56

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

ART.76

În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor

actele prevăzute la art. 73 lit. a) şi b) dacă acestea sunt necesare pentru a permite

dobânditorului să utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător

destinaţiei sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.

ART.77

a) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea

autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară pentru

asigurarea utilizării programului.

b) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea

titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcţionarea acestui

program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui element al

acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie, afişare, conversie,

transmitere sau stocare a programului, operaţiuni pe care este în drept să le efectueze.

c) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator.

ART.78

Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului

sau traducerea formei acestuia este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare

interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă

sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o

persoană care deţine dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o

persoană care îndeplineşte aceste acţiuni în numele celui dintâi, fiind abilitată în

acest scop;

b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi

rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit a) a prezentului articol;

57

Suport de curs

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

c) actele prevăzute la litera a) a prezentului articol sunt

limitate la părţile de program necesare interoperabilităţii.

ART.79

Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:

1. nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea

interoperabilităţii programului pentru calculator, creat

independent;

2. nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care

comunicarea se dovedeşte necesară interoperabilităţii

programului pentru calculator, creat independent;

3. nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori

comercializarea unui program pentru calculator, a cărui

expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce

aduce atingerea drepturilor autorului.

ART.80

Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de

autor sau exploatării normale a programului pentru calculator.

ART.81

Dispoziţiile cap. VI din respectivul titlu nu se aplică programelor pentru calculator.

58