Compoziţia statică şi compoziţia dinamică

în istoria artei

Dolana Andrei Theodor clasa a VII a A

Compoziţia plasticăCompoziţia constă în modalitatea organizării elementelor

de limbaj plastic într-un ansamblu omogen, echilibrat, indestructibil, capabil să transmită privitorului emoţia şi mesajul autorului.

Ea este direct influenţată de tipul de perspectivă ales pentru redarea spaţiului , de legile interioare ce guvernează compoziţia , precum : echilibrul, simetria-asimetria, compensaţia maselor cromatice sau de lumină-întuneric, de cadrul lucrării ori de rama tabloului, de exprimarea miscării .

Compoziţia închisă/Compoziţia deschisă

Compoziţiile pot fi închise (specifice mai ales Renaşterii) şi deschise (caracteristice , în mod special, barocului, unde spaţiul nu se mai desfăşoară doar între limitele cadrului, ci invadează spaţiul înconjurător, se continuă în cel real).

Compoziţia închisă sugerează că acţiunea se desfaşoară în interiorul spaţiului plastic , avand un centru de interes . In acest caz , elementele sunt ordonate pe scheme compoziţionale în formă de triunghi, pătrat, cerc, oval.

Compoziţia deschisă sugerează că acţiunea se continuă şi în afara spaţiului plastic , având unul sau mai multe centre de interes. Centrul de interes este zona din compoziţia plastică către care se îndreaptă prioritar privirea .

Compoziţia statică/ Compoziţia dinamică

Din punct de vedere al capacităţii de exprimare a mişcarii, compoziţiile pot fi statice (caracteristice mai ales Renaşterii) sau dinamice (ce încep să apară odată cu Renaşterea târzie, manierism şi baroc) în funcţie de predominanţa liniilor directoare generale: orizontale, verticale sau oblice.

Compoziţia statică se realizează prin organizarea semnelor plastice într-un echilibru stabil, elementele constitutive încadrându-se într-o formă geometrică stabilă (triunghi, pătrat, dreptunghi, piramidă). Are,în general , un singur centru de interes ori unul principal şi mai multe secundare .

Compoziţia dinamică presupune structurarea semnelor plastice într-un echilibru instabil prin folosirea liniilor curbe, spirale, oblice, întretăiate, ce dau configuraţiei ansamblului mişcare, dinamism. Aceasta poate avea mai multe centre de interes. Important este să existe în compoziţie unitate , ce se manifestă prin legătura logică, constructiv - formală dintre părţi şi ansamblu, dintre conţinut si formă .

Compoziţia staticăCompoziţia statică reprezintă o pictură, un desen sau o

gravură care, prin dispunerea echilibrată a petelor de culoare, raportul dintre ele şi aspectul pasiv al desenului practicat prin linii orizontale şi verticale, sugerează nemişcarea.

Această structurare poate fi întâlnită într-o largă diversitate de imagini plastice: naturi statice, portrete, scene de interior, peisaje, grupuri de oameni etc. În general o compoziţie statică urmăreşte idolatrizarea persoanei, sublinierea măreţiei simbolice, a liniştii, a calmului sau a atitudinii reţinute.

Noţiunea de static nu înseamnă lipsa forţelor şi a tensiunilor într-o compoziţie, ci echilibrarea lor.

Caracteristicile compoziţiei staticeStructura geometrică si schema compoziţională sunt bazate pe linii orizontale,

verticale si ortogonale, pe simetrie si echilibru , pe figuri geometrice stabile (triunghi cu virful în sus,trapez ) .

Elementele compoziţionale sunt armonios poziţionate în cadru, există echilibru între plin şi gol; elementele sunt ordonate în planuri paralele sau perpendiculare pe tablou .

Formele conturate clar sunt construite liniar, părând mai solide, mai stabile.Observăm armonizarea culorilor şi contrastele moderate, armonizate prin

ţesatura egală de umbre si lumini. Centrul de interes trebuie să atragă atenţia mai ales asupra simetriei, echilibrului , stabilităţii.

Unitatea se realizează printr-o linie sau culoare dominantă.Semnificaţia compoziţiei statice: transmite o stare de calm, de armonie; dă

impresia de echilibru, de solemnitate sau de seninatate; poate însemna consecvenţă, fermitate, statornicie.

Exemple de compoziţie statică (1)Vincent Van Gogh - Floarea

soarelui

Vaza cu flori este unul din cele mai frecvent abordate subiecte când vorbim despre compoziţia statică.

Orizontala principală, masa, precum si griurile colorate delicate, obţinute din amestecul de culori complementare : albastru, orange, alb, dau o stare de linişte şi de echilibru.

Exemple de compoziţie statică (2) Paul Cezanne - Jucătorii de cărţi

Toată suprafaţa tabloului cuprinde forme orizontale şi verticale . Caracterul static este exprimat de masă,scaun, sticlă,fundal şi personaje. Culoarea roşie a feţei de masă dă impresia de aproape.

Există mai multe centre de interes: unul principal-mâinile jucătorilor- şi două secundare – capetele celor doi jucători .

Exemple de compoziţie statică (3)Francisco Goya- Familia regalăEste o compoziţie în care

verticalitatea personajelor le subliniază rangul şi nobleţea, dar şi o atitudine rigidă . Fiecare personaj se vrea a fi un centru de interes. Structura compoziţionala dă o stare de nemişcare, de timp care s-a oprit în loc, asemenea unei fotografii.

Compoziţia dinamicăCompoziţia dinamică este lucrarea care prin raporturile

cromatice tensionate, prin diferenţele puternice dintre forma, dimensiunea şi direcţia petelor de culoare, prin desenul cu linia modelată pe direcţii înclinate, frânte sau curbe, sugerează mişcarea.

Valorile şi culorile dezvoltă contracte puternice de închis-deschis, cald-rece, contrast în sine , contract complementar .

Poate fi închisă sau deschisă , poate avea unul sau mai multe centre de interes .

Caracteristicile compoziţiei dinamiceStructura geometrică este bazată pe diagonale, unghiuri ascuţite, iar schema

compoziţiei este bazată pe figuri geometrice instabile (triunghiuri cu vârful in jos, paralelograme în diagonală) .

Elementele compoziţionale domină suprafaţa, vor sa iasă din cadru.Formele apar învăluite in clar-obscur, unificându-se într-o mişcare plină de

energie.Pentru compoziţia dinamică sunt indicate contrastele, mai ales valorice, care

să conjuge toate elementele într-o mişcare unică.Centrul de interes, susţinut de accente de lumină, indică direcţia mişcării,

părând a fi o sursă de energie.Elementele de limbaj, mijloacele si procedeele îşi însumează forţa de sugestie

în favoarea mişcării.Compoziţia dinamică trebuie să impresioneze, să exprime forţă, măreţie,

mişcare, bucurie sau dramatism , mister si încordare.

Exemple de compoziţie dinamică(1) Ispitirea Sfântului Anton – Salvador DaliÎn pictura lui Dali, Sfântul

Antonie este înfăţişat într-un deşert pustiu şi dezolant, foarte slab . Dinamismul operei rezultă din mişcarea picioarelor alungite şi din contrastul dintre acestea şi uriaşele încărcături purtate de cei patru elefanţi (o fântână a amorului, un obelisc,un far monumental şi o biserică). Sfântul Anton , cu mişcări disperate ,încearcă să o oprească. Privirea aleargă peste toate acestea, devenind astfel centre de interes ale compoziţiei.

Exemple de compoziţie dinamică(2) Atacul de la Smârdan – Nicolae Grigorescu

Tabloul este de un dramatism puternic . Un tânăr turc zace în zapadă , pe spate, cu mâinile intinse,simbolozând parcă renunţarea, ân timp ce , la dreapta lui, un român a cazut cu mâinile încleştate pe puşcă. Flacăra exploziilor, roşul fesurilor sau capetele căzute în zăpadă, cenuşiul cerului hibernal , vin să întregească atmosfera plumburie a câmpului de bătălie. Mişcarea soldaţilor dă operei un dinamism expresiv . Structura compoziţională este organizată pe diagonale şi oblice. Fiecare soldat este un centru de interes.

Exemple de compoziţie dinamică(3) Naşterea lui Venus – Sandro Botticelli Printre valurile înspumate , purtată de

vânt , într-o cochilie, înainteaza zeiţa , o femeie frumoasa, dezbracată, cu părul lung şi blond , în postura lui Venus.

Compoziţia este închisă , organizată astfel încât toate elementele tabloului (linii, puncte, forme, culori, personaje) se orientează spre interiorul cadrului acestuia.Toată acţiunea, elementele de limbaj şi mijloacele de expresie se desfăşoară în interiorul tabloului.

Toate elementele se îndreaptă spre acelaşi centru de interes, spre un scop comun.Poate fi o compoziţie cu o simetrie relativă.

Centrul de interes este nudul feminin din zona centrală.

Primăvara - Sandro Boticelli