comportare civilizata

10. CUM NE COMPORTĂMC. COMPORTARE CIVILIZATĂ

Fapte buneVictor TulbureDe pe-acum fapte bune,Câte poţi să faci, ţi-oi spune:

Poţi să dai la porumbeiCâte-o strachină de mei!

De la-nec albina, poţi, Cu un fir de pai, s-o scoţi!

Poţi, udând cu stropitoarea,Să ajuţi să crească floarea!

Poţi să treci fără să strici,Muşuroiul de furnici!

Iar pisoii mici şi dragiPoţi de coadă să nu-i tragi!

Ce ştiu euViorica LutiaDragii mei, drept să vă spun,La flori apă ştiu să pun,Mă spăl singur cu săpun,Şi mai ştiu să spun frumos,Bună ziua, respectuos.

Iar când mă aşez la masăNu-mi pătez haina frumoasă,Şi pe scaun eu stau drept,Să cresc mare şi deştept.

Spune adevărul!Nelu-a spart o cană: plici!Neatent, ce poţi sa-i zici?!Nimeni însă nu-l zări;S-o ascundă, bine-o fi?

Se gândeşte, se gândeşte…Cana nu se mai lipeşte.Vine tata: - Ce-i cu tine?Ce eşti supărat, copile?

Lacrimi mici apar sub geană…- N-am nimic, am spart o cană!- Rău!...Dar nu pot să te cert,Ai spus drept şi eu te iert!

ŞireataViorica, fata mamei,Cea cuminte şi curatăŞi-a făcut, mâncând cireşe,Pe furiş, pe şorţ, o pată.

Şi-acum stă în colţ şi plânge:„Doctorul e vinovatşi c-o să mă certe mama,şi că şorţul l-am pătat!

Mama intră-ncet pe uşă,Ea tresare şi-ntinzândLacrimi mari deasupra mesei,Plânge-ntr-una, suspinând.

- De ce plângi, fetiţa mamei?- Plâng, că doctorul ţi-a spus,să nu-mi dai deloc cireşe,şi tu în dulap le-ai pus…

- Şi tu plângi din lăcomie?Ce ruşine!...- Să mă ierţi!- Bine, dar să fii cuminte!

- Nici de şorţ nu mă mai cerţi?- Care şorţ? Întreabă mama.- Uite, ăsta! L-am pătat!Lăcomia, pentru careChiar acuma m-ai iertat!

Nicuşor e curajosAna TudoraşNor cu nor s-a adunat,Cerul s-a întunecat,Fulgeră mereu şi tunăBuuum! Se-aude cum răsună.

Au sărit cu toţi din casă.Mâţa s-a ascuns sub masă,Iar Grivei, înspăimântat,Iute, s-a pitit sub pat.

Râde Nicuşor de el:- Nu eşti curajos de fel!Uite, eu, deşi sunt mic,Nu mă sperii de nimic!

144


Nicu şi CuţuVictor EftimiuNicu e copil cuminte;Are patru anişori,Dar aşa, micuţ, cum este,El dă tot la cerşetori.

Într-o zi, văzând pe stradăUn căţel flămând, golan,Nicu zice: „Mamă dragă,Cuţu plânge, dă-i un ban!”

NeastâmpăratulValeria BoiculesiNelu vine-n goanăC-o napolitană.Şi cum nu-i atent de fel,Pierde înc-un năsturel.Când o ia peste ulucă,Hop, se-mpiedică de-o nucă.Iese Nana-n calea sa:- Vrei să te astâmperi?- Da!

O faptă bunăGh. ZarafuLângă casă, Florinel, A zărit un porumbel,Ce sta trist într-un boschet.S-a apropiat încet…

Şi-a văzut, când l-a luat,Că era însângerat.O aripă-i atârna,Şi nu mai putea zbura.

Iute-atunci, FlorinelA venit acas’ cu el,L-a spălat şi l-a pansatŞi aripa i-a legat.

După două săptămâniI-a zburat frumos din mâiniDar din zborul lui rotit,Mai întâi i-a mulţumit.

Jucăriile celui cuminteGeorge CoşbucZice tufa de zambile:- Bună ziua, drag copile!Floarea zice: - Opreşte-ţi paşii!- Prinde-ne! zic fluturaşii.- Ia-mă! Zice-o pietricică.Cântă rândunica iar:- Eu demult te chem afară!Căţeluşul şi el vine:- Hai şi joacă-te cu mine!Toate-aşa, cu drag, îl cheamăŞi el, vesel, ia de seamă.

Numai cel ursuz nu ştieCum să facă-o jucărie.Şi numai posomorâtulNu-şi ştie-alunga urâtul.

Salutul Gheorghe ZarafuEu, atunci când plec de-acasă„Bună ziua” spun frumos.Văd un cunoscut pe stradă?Îl salut respectuos.Azi am fost şi lăudat De a noastră-nvăţătoare…Că-i un mod civilizatSă saluţi cu voce tare.

Obiceiuri buneSoarele, cât e de soare,Obiceiuri bune are,Când în zori şi-arată faţa,Zice „Bună dimineaţa!”

Pomii încă-s somnoroşiDar răspund politicoşi,Plini de roua sclipitoare:„Bună dimineaţa, soare!”

Când trec norii din greşealăPeste-a soarelui beteală,Spun: „Să ne scuzaţi, vă rog”Şi-o iau repede din loc.

Iar atunci când ploaia caldă

145


Brazda semănată scaldă,Grâul, după câte ştim,Zice ploii: „Mulţumim!”.Obosit de colindat,Soarele nu s-a culcat;Înainte să apunăDânsul zice „Noapte bună!”

Iar dacă noaptea s-a lăsatPeste câmp, în lung şi-n latIarba murmură uşor:„Noapte bună, tuturor!”

PoliticosulLuminiţa CodreaPinguinul meu, DorinAre frac de pinguin,Dar nu-şi ţine nasul sus,Fiindcă fracul şi l-a pus.

Luăm la zooparc bilete,Să-l vedem pe îndelete.Dintre toţi, e-adevărat,El e cel mai admirat,

Pentru frac, pentru ţinută,Pentru felul cum salută,Pentru buna cuviinţă!Să-l întreci, nu-i cu putinţă!

Dă bineţe orişicui,Chiar şi crocodiluluiCăci la zoo, la bazin,Crocodilul i-e vecin.

Cine a uitat să spună:„Bună ziua!”, „Noapte bună!„Mulţumesc!”, „Pentru puţin!”Să-l privească pe Dorin,

Şi, privindu-l, să înveţe,Ce înseamnă „politeţe”.

MulţumescGheorghe ZarafuDoi copii: băiat şi fată;Fata-i foarte supărată…Supărată că aseară,O păpuşă bălăioară

Îşi rupsese pe parchetMâna, când făcea balet.

– Nu fi dragă, supărată,Am să ţi-o repar îndată.Fata s-a înseninat,Lacrimile şi-a uscatŞi-a rostit politicos:– Frate, mulţumesc frumos!

În parcGheorghe ZarafuPe-o alee mi-am uitatPăpuşica mea… brunetă,Ca să desenez pe-asfaltO lalea şi-o margaretă.

Şi-a trecut un băieţelPedalând pe bicicletă.Eu nu l-am văzut defel,Coloram la margaretă.

Însă el, băiat cuminte,Claxonează din trompetă,Ia păpuşa frumuşelŞi-o aşează pe banchetă.

Şi-a pornit din nou voiosEu i-am mulţumit frumos!

Trei modele de urmatAurora ConţescuBună ziua, Mulţumesc,Şi Vă rog sunt ca trei fraţi:

În aceeaşi curte crescŞi nu-i vezi nicicând certaţi.

Fiţi şi voi cu luare-aminteDoar o zi din calendar:

Pot să jur c-o să vă iasă înainteÎn tramvai, pe drum, în clasă,Dintre sute de cuvinteVocea lor cuviincioasăFolosind clar şi firescÎn oricare dialogBună ziua, Mulţumesc

146


Şi Vă rog.

Dintre voi, cine promiteSă-i imite?Aud bine?... Nu greşesc?Chiar cu toţii?!Mulţumesc!

Bună ziua!Te rog!Mulţumesc!Gheorghe ZarafuCând o-ntâmpinăm în clasă,Sau când suntem la plimbare,Bună ziua! Spunem veseliDragei noastre-nvăţătoare.

Ninge-afară-aşa frumos !Dealul în zăpezi se-mbracă…- Mamă, lasă-mă, te rog!Să mă duc puţin la joacă!

Mi-a căzut sub pat creionul…Însă fratele mai mareMi l-a dat şi-i mulţumescCălduros, cu voce tare.

Bună ziua! Mulţumesc!Şi Te rog! Sunt dragi cuvinteCe le spune cu folosOrişice copil cuminte.

Cum vorbim?Mircea PopEu, dacă cineva mă-ntreabă,Răspund frumos şi fără grabă.

Şi doar frumoasele cuvinteLe-aleg, din câte am în minte.

Şi toate câte am de spus,Eu le rostesc cu fruntea sus!

Cum e bineLidia ConstantinescuCând afară este soareMerg cu tata la plimbare.

Urc în troleibuz, încet,

Şi cumpăr, iute, un bilet.

Nu alerg, să ştiţi, delocCa să-mi ocup un loc.

Dacă eu pe scaun stauMă ridic şi locul dauCelor mai mari decât mine,Aşa e frumos şi bine.

Cântecul prietenieiCând eşti la o nevoie,La bine şi la greu,Prietenu-i aproapeDe tine, tot mereu.

Prietenia-i floare rarăÎn suflet omenesc.Prietenia-i o comoară,Învăţ s-o preţuiesc.

Nelu Elena FaragoDintr-un rest de prăjituri,Nelu face firmituri.Mama-l vede şi întreabă:- Iar nu eşti copil de treabă,Nelule şi-mi faci gunoi?Cum fu vorba între noi?

- Vorba noastră, stai să-ţi spun,Ca să vezi cum e, ţin minte:Să mă fac tot mai cuminteŞi mai harnic, şi mai bun!

- Şi de ce îmi faci gunoi?- Pentru vorba dintre noi:Eu acum fac firmituriPentru puii rândunicii,Ca să aibă şi ei, micii,Azi, la masă, prăjituri!

Vreau să ştiuElena DragoşM-am făcut un pic mai mareMamei întrebări îi pun:Râul de-unde vine, oare?Omul rău, de ce nu-i bun?

147


- Râul vrednic izvorăşte,Dragul meu, din munţii suri,El răzbate voiniceştePrintre stânci ce-i stau în jur;Râul acesta-ţi dă povaţă,Fii sârguincios ca el;Şi munceşte şi învaţăDacă vrei s-ajungi la fel.

La a doua întrebare,Ia aminte, să-ţi răspund:

Lumea asta foarte mare,Găzduieşte, nu-ţi ascund,Răi şi buni. Tu te fereşteSă te numeri printre răi.

Vrednic fii şi bun. Cinsteşte Astfel, pe părinţii tăi.

Cum să fie copilulG.BuduFii cuminte, drag copile,Poartă-te frumos şi bine,Căci la om, buna purtare,Este, ca la pom o floare.Fii cuminte că-ţi stă bine.

Fii cuminte, fără ură,Şi cu cei mai mici ca tine!Dă răspuns la întrebare,Blând şi fără supărare.Fii cuminte, că-ţi stă bine.

Când vei fi cu fiecareBlând, cuminte şi voios,Toţi te vor vorbi de bineŞi-or privi cu drag la tine.Fii cuminte, că-i frumos!

Ce voi fi?Marcela Peneş- Ce voi fi? – l-am întrebat pe tata,Care meserie să-mi aleg?Tata a zâmbit, privindu-şi fataŞi mi-a zis domol, să-l înţeleg:

- Multe meserii sunt inventate,

Însă lucrul cel mai minunatE să-nveţi să fii, întâi de toate,Ţine minte: om adevărat!

Vorba lui în gând mereu îmi sunăŞi mă-ntorc spre sfatul său mereu,Zilnic am să fac o faptă bună,Ca s-ajung un om ca tatăl meu.

Nicuşor Într-o joi de dimineaţă,Mama-i zice: „Hai, te scoală!Bea-ţi cafeaua, ia-ţi ghiozdanul,Şi fugi repede la şcoală.

Nicu, supărat, atuncea,Că-l scula de dimineaţă,Şi-a luat cu el ghiozdanulŞi s-a dus întins la gheaţă.

Balta-i mare şi-ngheţatăAh! Ce minunată cale!Nicuşor începe joculDurrr! la deal, şi durrr! la vale.

Gheaţa-i însă şugubeaţăNu prea groasă, ci subţire,A crăpat fără de veste.Doamne, ce nenorocire!

Era gata să se-neceBietul Nicu în vâltoare,Dacă nu-l vedeau doi oameniCe veneau pe drum, călare.

Ud şi îngheţat, săracul, Umilit, ca un căţel,A venit plângând acasăVai de el şi vai de el!

A zăcut în pat o lunăŞi de frică şi de boalăŞi de-atunci domnul NicuŞi-a văzut numai de şcoală!

Spre grădiniţăTitel ConstantinescuUnde-i grădiniţa? Iată,Nu-i departe… Şi spre ea

148


A pornit abia-abiaO fetiţă sprâncenată…

Dar din urmă a ajuns-oMelcul, melcul, codobelcul.„- Bună dimineaţa!”„- Bună!”„- Hai să mergem împreună!”Spune melcul codobelcul.

„- Eu cu tine? Vai de mine,Abia mergi!... Nu ţi-e ruşine?...”Şi porneşte fata iar.

Cinci furnici pe drum răsar,Cu cinci saci în spate, grei;Nu ştiu ce-or avea în ei!...„- Bună dimineaţa!...”„- Bună!”„- Vrei să mergem împreună?”Spun furnicile. Iar fataFace iar pe supărata:„- Abia mergeţi …n-am răbdareeu am pasul mult mai mare!”

Şi am terminat povestea!...Melcul mic şi cinci furniciAu ajuns demult aici…Iar fetiţa, nu ştiu cum,Tot mai e pe drum!

Copil răuGeo DumitrescuVreţi să ştiţi copilul răuCum arată? Luaţi aminte,Că vă fac în trei cuvinteChipul său!

Mai ieri, Gavrilă,Fără nici un pic de milăDe cum s-a pornit pe sfadă,A tras mâţa rău de coadă.

Altă dată, c-un pietroi,A rupt laba la răţoiŞi-n răzorul de la poartă A zvârlit cu apă fiartăPeste flori,Vestejindu-le din zori.

Tot aşa, ca pe-o nimicăSfarmă cuiburi de furnicăŞi se caţără să striceCuiburi mici de pitulice.

Dacă are-o haină nouă,Până-n seară-i ruptă-n două.Dă cu praştia-n fereastră,Rupe florile din glastră,

Urlă, miaună şi rageŞi-n găini cu arcul trage.Pe-un copil mai mic, când vede,Să-l smuncească, se repede.

Eu mă dau mai la o parte,Să vă las judecători:E frumos ce face ori Nu prea ştie să se poarte?

FularulElena DragoşStă fularul pe sub patŞi gândeşte bosumflat„Nu m-ascund că eu am vrut!Mihăiţă m-a pierdut…Dacă-a fost dezordonat,De la joc vine-ngheţat!”

O lecţieNicuşor, copil de treabă,A plecat la şcoală-n grabă.Şi cum merge mulţumitDin urmă a auzit:

- Nicuşor, stai! Ham, ham, ham,Nu vezi în gură ce am?Vrei să-mi dai batista mie?Eu zic să ţi-o păstrezi ţie.

Dacă n-ai de ea nevoie,Atunci eu îţi fac pe voie:Schimbă nasul tău cu-al meuŞi-ai scăpat de griji mereu.

149


Ciuşu MăgăruşuMarin ConstantinMicul Ciuşu MăgăruşuEste foarte supăratCă, deşi a fost la şcoală,Mai nimic n-a învăţat.

Literele tipăriteLe-a făcut praf sub copite,A distrus ca un măgarÎntregul abecedar.

Fiindcă-a fost aşa de rău Azi l-am pedepsit şi eu.Nu i-am dat nici cărţi cu poze,Nici bomboane verzi sau roze,

Nici gumă de mestecat,Toată ziua l-am certat.A mai văzut el copiiCare fac obrăznicii?

Niţu ciobanulSus, pe dealul de la Grui,Niţu-şi paşte turma lui.Şi gândeşte ne-ncetatCum să-şi bată joc de sat.

Niţu strig-atunci cu zor:- Vine lupu! Ajutor!Vin săteni să vadă ce-iNiţu râde-atunci de ei:

- Mergeţi, purcedeţi-napoi,Lupul n-a venit la oi.Turma paşte liniştit,Ha, ha, ha! V-am păcălit!

Însă iată că-ntr-o ziLupu-ntr-adevăr veni.În zadar Niţu strigă,Nimeni nu-l mai ascultă.

Iată, lupul cel turbatPe cioban mi l-a mâncat.Dacă minte n-a avut Şi să mintă i-a plăcut!

PăpuşicaLuminiţa CodreaPăpuşica asta mică,„Mama” ştie doar să zică!De se scoală dimineaţa,Nici măcar nu-şi spală faţa.

Nici nu doarme, se preface…Şi nici patul nu şi-l face!Florile nu le-a udat,Nu m-ajută la spălat,

Şi nici la cumpărături…Ce urâte-apucături!Păpuşica asta reaNu mai e fetiţa mea!

Întrebare şi răspunsGhe. D. VasileUn copil întreab-odată:- Leneşi sunt şi-ntre pitici?- Sunt, cum sunt în lumea toată,îi răspunse Lenevici.

I-am văzut trântiţi la umbrăDe mărar şi pătrunjel,Când cei harnici ziua umblăDupă treburi fel de fel.

Leneşi sunt pe orişiundeParcă duşi dintre cei vii.Leneşi sunt pe orişiunde…Oare sunt şi-ntre copii?

Tu nu te sfii!Răspunde.Uite, cum ai vrea să fii?

Sfatul jucăriilorDeşi ora e târzieUite, nici o jucărieNu poate dormi.Azi sunt foarte supărateŞi rămân la sfat cu toatePână-n zori de zi!

- Uite, spune-o minge mică,Nicu m-a-nţepat!Mi-am pierdut puterea toată

150


Şi m-am dezumflat.

- Coada mi-a tăiat c-o lamă! Spune un căţel,Şi de-atunci mi-e tare teamăSă mă joc cu el.

Şi aşa s-au plâns cu toateJucăriile stricate.Iar apoi, când au sfârşit,O scrisoare-au întocmitTuturor copiilorDin partea jucăriilor.

Şi-n scrisoare-au scris atât:„ Noi, de azi, ne-am hotărâtsă fugim de-acei copiicare strică jucării!”

Hoţii de mereSevasta DumitruÎntr-o zi, pe înserat,Alexandru şi MihaiAu plecat să fure mereDe la badea Niculai.

Dar, deodată, iese luna,Şi băieţii se oprescŞi Mihai cu teamă zice:- Ăsta-i ochi Dumnezeiesc!

Dacă nimeni nu-i de faţăCând noi mere vom fura,Ochiul Domnului ne vede;Domnul se va supăra.

Şi se-ntorc, încet, acasăRuşinaţi de gândul lor,Pe când luna se ascundeDupă muchia unui nor.

Furnica Otilia CazimirO furnică duce-n spateUn grăunte jumătate,– Încotro fugi, surioară? – Ia, mă duc şi eu la moară!Şi-s grăbită, şi-s grăbită,Că mi-i casa ne-ngrijită

Şi mi-s rufele la soareŞi copii-mi cer mâncare…

Nu, la noi în muşuroiNu e timp pentru zăbavă;Că de n-ai fi de ispravă,Ar fi vai şi-amar de noi!

Să-nvăţăm de la furniciFlorin ConstantinescuSă-nvăţăm de la furniciDe când suntem foarte miciCea mai sfântă să ne fieLecţia de hărnicie!

Le-aţi văzut, dar nu în joacă,Să aflaţi ce pot să facă.Toată ziua, cât de mare,Cară hrană în spinare.

Greutate cât un bloc,Dar nu zic nicicând : „Nu pot”!Aşa-s ele, muncitoare,Harnice, nevoie mare!Deci, cât suntem noi de pici,Să-nvăţăm de la furnici!

Să ne comportăm civilizatElena DragoşÎl priveam cum îi atârnăPărul răvăşit pe faţă,Până către nara cârnă…Ca la căţeluşul Zdreanţă.Mă uitai pe îndeleteŞ-apoi, ce mai tura-vura,I-am făcut caricaturaLa gazeta de pereteCând se uită NătăfleaţăZice: „Asta nu-moi convine!”Drept la frizerie-n piaţăSe trezeşte… de ruşine.…Ia acasă forfecuţaUnghiile de-ţi scurteazăS-a mirat şi pisicuţaTot crezând cum… că visează.Astăzi nu mai facem glume,Îl chemăm frumos pe nume,Căci porecla „Hei”, fireşte,Nu i se mai potriveşte.

151

comportare civilizata

Documents