Codrea Mariaan III-B AMG

Comportamentul psihosocial al omului la maturitate

Maturizarea e considerata ca perioada unei maxime realizari – ca perioada celei mai înalte productivitati, a armonizarii intereselor, aptitudinilor, deprinderilor, a modalitatilor interrelationale, a constiintei, inclusiv a securizarii emotionale – si a structurii conceptiei filosofice de viata.

În literatura de specialitate se atrage atentia asupra crizei de la 40 de ani. Aceste vârste sunt profund influentate de evenimentele familiale. Vârstele terminale, ca si vârstele critice în jurul a 40 si a 50-55 de ani se afla sub semnul cresterii longevitatii si al iesirii din viata activa, profesionala. Se tinde sa se consolideze o vârsta matura tardiva prelungita datorita cresterii conditiilor de viata, a suportului medical si de cultura medicala preventiva mai buna si mai larga, fapt ce pune în evidenta o dilatare a vârstelor adulte active.Subetapele vârstei adulte

Având în vedere ideea ca stadiile dezvoltarii psihice au drept criterii de diferentiere tipul fundamental de activitate si tipul de relatii implicate, se pot diferentia urmatoarele subetape adulte:1) Prima perioada adulta, între 35 si 45 de ani, se poate considera ca se consuma vârsta adulta de stabilitate în care implicarea profesionala este intensa, activitatea pe acest plan este cumulativa, activa si creatoare. Adeseori la aceasta vârsta se mai parcurge o scoala de perfectionare, de reciclare, o facultate sau un doctorat etc. Statutele si rolurile sociale încep sa fie mai încarcate de responsabilitati, accesul în ierarhia profesionala este activ.

În viata de familie, copiii încep sa frecventeze scoala, ceea ce creeaza o crestere relativa a continutului subidentitatii de parinte si o modificare în evolutia familiei.2) Perioada adulta dintre 45 si 55 de ani se caracterizeaza prin trecerea pe planuri de mai mare responsabilitate profesionala si social-culturala, si aceasta cu atât mai mult cu cât vor fi mai multe etape de reciclare parcurse. Subidentitatea de sot se va diminua usor ca si aceea de parinte, dat fiind faptul ca independenta copiilor (mari de cele mai multe ori) nu mai necesita o atentionare permanenta în acest rol. Evolutia feminina este relativ mai tensionala si încarcata de indispozitii si anxietati cu substrat biologichormonal (menopauza).3) Perioada adulta prelungita (de la 55 la 65 de ani) se caracterizeaza printr-o oarecare diminuare a fortelor fizice, fiind o perioada critica, mai ales pentru femei.Caracteristicile personalitatii la vârstele adulte

Omul modern implicat în forme de responsabilitate complexa pe directii, subidentitati în care este solicitat (profesie, viata sociala, familie si statut matrimonial) se afla în mare parte absorbit în angajamentele sociale si dispune de relativ putin timp. Standardul de viata se afla în crestere. Responsabilitatea în familie este complexa; copiii au nevoie de hrana, îmbracaminte, spatiu personal pentru învatare si odihna, distractii, educatie.

În perioada adultului tânar, personalitatea este antrenata în trairi afective intense, aspiratii puternice, nu totdeauna în acord cu posibilitatile personale. Se manifesta conflicte de rol si statut, deoarece adultul tânar, pregatit teoretic întâlneste la locul de munca persoane mai limitate, mai pragmatice. Studiul personalitatii legat de adaptarea profesionala si sociala a pus în evidenta pentru aceasta perioada 3 tipuri de situatii:• situatii în care se traieste disconfortul legat de „socul realitatii”, ceea ce are drept consecinta inadaptarea profesionala, bazata pe investitii mari de aspiratii si cerinte de responsabilitati ce nu sunt adaptate la conditiilereale ale locului de munca;• situatii în care adultul tânar investeste în activitatea profesionala aptitudini, dar nu multe aspiratii si adaptarea se realizeaza, dar nu este extinsa;• situatii în care adultul tânar investeste aspiratii.

În perioada dintre 45 si 55 de ani se constientizeaza simtul reusitei si împlinirii sau al nereusitei si neîmplinirii în combinatii de reusita, cu neîmplinire si simt de ratare latent sau nereusita cu impliniri.

În perioada de la 55 la 65 de ani, sub imperiul dezangajarii profesionale are loc în mai mare masura constientizarea simtului reusitei si al împlinirii, o încarcare cu neliniste si anxietate si pregatirea pentru un nou „soc al realitatii” (pensionarea).