COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

Aspecte legate de altruism si de comportamentul prosocial au prezentate de prof. P. Golu în lucrarea „Fundamentele psihologiei sociale” (2000).Nu orice act de servire a intereselor celorlalti este o conduita prosociala (când schimbul de bunuri sau servicii este echitabil – sau perceput ca atare, - imediat si transparent, avem de a face cu o afacere; nici trecatorul care împiedica prin prezenta sa o spargere nu da dovada de comportament prosocial).Criteriile faptului prosocial:_ beneficiile nu sunt imediate, directe si previzibile;_ actiunile sunt în favoarea altuia;_ prezenta intentiei de a ajuta.Altruismul este varianta maximala a dezinteresului pentru ca este lipsit de orice alta compensatie (în afara de cea de dupa moarte sau de satisfactia spirituala).În opinia lui S. Moscovici (1994) exista trei tipuri de altruism:_ altruismul participativ, bazat pe atasamentul fata de patrie, natiune sau familie;_ altruismul fiduciar bazat pe încrederea stabilita într-o relatie de ajutor interpersonal;_ altruismul normativ care se refera la ajutorul furnizat de institutii cum ar fi asigurarile sociale, de sanatate, de somaj.EXPLICATII ALE COMPORTAMENTULUI PROSOCIALSociobiologiaO prima explicatie a altruismului vine din sociobiologie, paradoxal, pentru ca el contravine supremei legi biologice, ce a supravietuirii individului si speciei. Wilson (1975) a introdus ipoteza supravietuirii prin înrudire (cei ce sunt membrii aceleiasi familii au gene comune si sacrificându-se pentru altii asigura transmiterea mai departe a propriilor gene).Rushton (1989) sustine ca actele de ajutorare se bazeaza în mare masura pe similaritate. El considera ca similaritatea, de ordin psihologic sau axiologic, chiar de trasaturi exterioare, presupune si o asemanare genetica, explicata prin proximitatea spatiale si prejudecatile etnice si rasiale. Pozitia este putin convingatoare, dar trebuie retinut din sociobiologie urmatoarele idei:alaturi de tendinte spre individualism si agresivitate este posibil sa existe si la om una, determinata genetic, spre altruism si sacrificiu;cu cât suntem mai apropiati de semenii nostri cu atât tendinta este mai puternica(parinti – copii).Socializarea si functionarea normelor socialeComportamentul prosocial este învatat în timpul socializarii prin mecanisme ca:_ recompensa, pedeapsa, reîntarire – învatare directa;_ observarea consecintelor comportamentale ale altor persoane cu comportamenteprosociale – învatare indirecta.

Comportamentele prosociale sunt încurajate sa devina vectori motivationali pentru ca ele aduc beneficii grupului social. S-au sedimentat norme în acest sens:a) Norma responsabilitatii sociale. Ea cere ca oamenii sa ajute pe cei ce depind de ei (ex.: parintii pe copii, profesorii pe elevi etc.). Religia si codul moral includ aceasta îndatorire.b) Norma responsabilitatii personale afirma ca trebuie ajutati oamenii care au nevoie de ajutor. Este interiorizata din copilarie pentru a deveni o obligatie morala personala. Activarea ei este în functie de trei criterii:_ constientizarea faptului ca cineva are nevoie de ajutor;_ sentimentul de a fi personal responsabil de bunastarea comunitatii;_ asumarea responsabilitatii indiferent de costuri.c) Norma reciprocitatii. Aceasta cere sa ajuti la rândul tau pe cei care te-au ajutat. Este vorba tot despre un comportament prosocial pentru ca schimbul nu este direct si imediat si nu se negociaza.d) Norma justitiei sociale. Ea afirma ca trebuie sa existe o distributie justa a resurselor sibeneficiilor între oameni si grupuri de oameni. Când apare o inechitate, apar comportamente prosocialecare au ca scop redistribuirea resurselor si beneficiilor.Schimbul socialChiar daca actul altruist se face exclusiv în beneficiul altuia si fara recompensa directa, ofertantul de ajutor poate beneficia de recompense subiective adica de câstiguri psihologice indirecte:a) Satisfactii personale.Un act altruist poate fi autogratifiant în masura în care el permite:- sa se îndeparteze tensiunea si anxietatea fata de suferintele fizice si morale ale uneipersoane;- sa creasca sentimentul valorii personale.b) Empatia.O persoana care sufera suscita la observator emotii dezagreabile (din cauza raspunsului empatic, care îl face pe observator sa se imagineze în locul celuilalt). Pentru a atenua suferinta acestuia dar si propria suferinta apare motivatia pentru acordarea ajutorului, motivatie care este cu atât mai mare cu cât victima este mai asemanatoare cu observatorul si mai apropiata afectiv.Paradigma costuri – beneficii scoate în evidenta calculul utilitar al actorului social, explicând comportamentele altruiste prin calcul rational, ce slujeste unor interese pur egoiste. _ Perceptia. Unele situatii sunt clare (un copil mic cazut în apa), altele sunt ambigui (un zgomot de cazatura în apartamentul vecin, noaptea). Importanta este interpretarea si definirea contextului.a. Asumarea responsabilitatii este în legatura cu internalizarea normei responsabilitatii sociale. Importanta este si proximitatea spatiala si psihologica cu cel ce are nevoie de ajutor.b. Evaluarea costuri-beneficii. Când costurile sunt mari si beneficiile celui ce urmeaza sa fie asistat sunt mici, nu se acorda ajutor. Când nevoia de ajutor este mare si riscurile ofertantului de ajutor nu sunt mari, interventia este mai plauzibila. Preturile se platesc si când apare o sustragerea de la acordarea ajutorului, prin intermediul judecatii sociale.

c. Decizia pentru o varianta sau alta. În orice situatie de ajutorare exista doua modalitati de interventie:o actiune directa, personala o cerere de ajutor de la agenti si institutii specializate.Alegerea depinde de: capacitati si cunostinte, mijloace materiale, urgenta situatiei etc.Nu întotdeauna schema este parcursa pâna la capat (cel ce se arunca în foc pentru a salva un copil nu se gândeste la responsabilitate, costuri-beneficii, ci comportamentul sau este motivat de valori sau poatedeterminat genetic).

Bibliografie

Serge Moscovici, Psihologia sociala sau masina de facut zei, Polirom, Iasi 1997Norbert Sillamy, Dictionar de psihologie, Ed Univers Enciclopedic, Bucuresti 1998 Simona Marica, Introducere in Psihologia sociala, Editura Fundatiei România de Mâine, 2008Ewa Drozda-Senkowska , Psihologie sociala experimentala, Polirom 2002