comportamentul in familie si societate
DESCRIPTION
swqaTRANSCRIPT
Comportametul în familie și în societate între valori și norme etice
Realizat: Jalbă LuciaProfesoară: Cojuhari Ana
Colegiul Național de Medicină și Farmacie “Raisa Pacalo”
Comportamentul în familie ne vorbeşte despre cine suntem cu adevărat.•Formarea comportamentului unui copil se face inca din primii ani de viata, iar familia joaca rolul cel mai important atat in oferirea afectiunii necesare cat si in formarea educatiei.
Nu putini sunt copiii care sufera din lipsa atentiei parintilor. Ei reactioneaza diferit, de la caz la caz, unii se inchid in ei, sunt timizi, altii sunt indiferenti si, in cel mai rau caz, agresivi sau opozitionisti.
TimiditateaParintii asteapta multe din partea copilului, iar acesta creste cu teama de a nu gresi, de a nu se ridica la nivelul asteptarilor. Atunci cand greseste i se reproseaza si i se atrage atentia ca nu a fost destul de atent, ca nu s-a straduit indeajuns sau este comparat cu un alt copil care s-a descurcat mai bine. Astfel, increderea in sine scade foarte mult si copilul nu mai ia initiativa de teama ca ar putea gresi undeva si ca si-ar dezamagi parintii.
HiperactivitateaParintii au tendinta de a exagera in toate chiar si cand lucrurile merg perfect. Ba ca se intampla ceva cu copilul, ba ca se comporta ciudat de la o vreme, cu toate ca nu-i asa. Acest copil face parte dintr-o familie anxioasa, care nu poate ajuta sau accepta copilul asa cum este. Acesta incearca sa le arate parintilor ca totul merge bine, ca el e pe drumul cel bun dar nu ajunge la nici un rezultat. Parintii prin atitudinea lor, nu fac altceva decat sa arate copilului lor drumul spre depresie.
IndiferentaProgramul incarcat, timpul foarte scurt pe care parintii il petrec alaturi de copil, il poate afecta. Faptul ca ei nu participa alaturi de el la anumite activitati, nu manifesta interes pentru preocuparile sale, poate duce la indiferenta copilului fata de parintii sai. De cele mai multe ori, acesta se indreapta afectiv de persoanele care au intr-adevar grija de el: bunici, dadaca, rude apropiate, care il ajuta zi de zi in lipsa parintilor. Cu toate ca acesta se va dezvolta din punct de vedere intelectual, evita sa se implice in relatii cu alte persoane pentru ca resimte lipsa afectiunii relatiei autentice dintre parinte si copil sau va cauta afectiunea in alta parte si va fi in continuare complet indiferent fata de familia sa.
AgresivitateaPedepsele si amenintarile perturba comportamentul copilului. Astfel de metode de corectie nu fac altceva decat sa il transforme si pe el intr-o persoana agresiva. In alte cazuri, agresivitatea copilului este un mod de protest. Acesta incearca sa atraga atentia asupra sa si asupra faptului ca el sufera, e singur, trist si are nevoie de consolare. Aceste cazuri pot aparea des in cazul divorturilor.
OpozitiaReguli, reguli si iar reguli. In cele din urma, copilul va incerca sa iasa din acest sistem rigid de educatie protestand. Se opune, refuza mediul in care a crescut. Familiile de acest gen, care impun anumite reguli, care au principii invechite, au tendinta de a anula creativitatea si spontaneitatea copilului, fapt pentru care acesta doreste sa iasa din acest tipar si sa aiba puterea sa decida pentru el.
Comportamentul în societate•A fi un bun cetatean inseamna a-ti exercita cu buna
credinta drepturile, a-ti indeplini corect indatoririle fundamentale prevazute in Constitutie, dar, mai presus de toate, inseamna a fi cinstit si corect in ceea ce faci si a fi cinstit cu tine insuti. A fi un bun cetatean este o onoare sacra.• A fi un bun cetatean nu se rezuma doar la setul de drepturi si indatoriri, ci merge mult mai departe pana la un comportament civilizat si acte responsabile.
Fiecare membru al comunitatii, de la cel mai mic pana la cel mai in varsta, e dator sa coopereze, iar acest lucru nu se refera la a depune eforturi mari, ci la lucruri simple si marunte care duc la ameliorarea nivelului de trai. Fiecare dintre noi a primit, sau se cuvine sa primeasca, o educatie in familie, parintii fiind primii nostri mentori. Ei ne-au invatat sa salutam vecinii, sa dam intaietate persoanelor in varsta la intrarea intr-o cladire, sa le oferim locul nostru intr-un mijloc de transport in comun, sa traversam strada pe locurile special marcate, sau sa multumim cand am primit un lucru. Toate acestea si multe altele insumeaza “cei 7 ani de acasa” sau “bunele maniere”.
Trecand la umatoarea etapa, adolescenta, am invatat ca a fi responsabil pentru ce zici, ce faci, ce gandesti este pasul catre asumarea faptelor si vorbelor, ceea ce ne face constienti de urmarile unui comportament de risc, este impulsul ce ne trebuie pentru a putea zice „NU” atunci când nu suntem pregatiti, ca refuzul este un lucru bun atunci cand gandim ca este ceea ce trebuie facut. Este mai greu sa faci pasul spre responsabilizare decat sa fii responsabil.
Adultii ajung sa constientizeze ca modul in care ne simtim si ne comportam este determinat, in mare masura, de felul in care gandim si nu de ceea ce ni se intampla sau de actiunile celor din jur. Astfel daca avem capacitatea sa gandim si sa actionam responsabil in folosul comunitatilor in care traim, inseamna ca ne integram armonios in societate, in ambianta naturala, ca ne-am gasit starea interioara potrivita pentru a convietui in acord cu valorile, scopurile si credintele personale.
•Noțiunea de comportament în societate este una complexă,poate fi determinata și de modul nostru de viața în familie-modul în care tratăm viața de familie sau obiceiurile rele sau bune.•Comunicarea și modul în care comunicăm face posibilăautoanaliza noastra, pentru depistarea domeniilor la care mai avem de lucrat, este ceea ce scoate lasuprafața persoana lăuntrică.
