comportamente dependente

Psihologia sănătăţii Tatiana Turchină

TABACISMUL ŞI SĂNĂTATEA

1. Motive ale consumului de tutunCea mai mare parte a fumătorilor încep la adolescenţă, la o vîrstă cînd boala şi moartea par mult prea îndepărtate pentru a li se acorda vreo importanţă.

Motive de iniţiere invocate de adolescenţi:- pentru a se „integra” în grupul prietenilor;- pentru a demonstra că este „adult”;- suport împotriva timidităţii;- un mod de a se simţi mai degajat în societate,- un simbol al independenţei;- un simbol al „eroului”;- pentru a schimba imaginea,- pentru relaxare;- în loc de plictiseală;- din plăcere;- toţi prietenii fumează.

Motive de menţinere invocate de fumători:- îmbunătăţeşte performanţele intelectuale;- relaxează;- menţine greutatea la limitele normale;- din obişnuinţă;

2. Tutunul. Compoziţia fumului de tutunFumul de tutun conţine, pe lîngă majoritatea componenţilor din tutun şi a celor care apar ca urmare a fabricării sale, compuşi care iau naştere în momentul arderii ţigării, aşa numiţi produşi de transformare.

Se disting trei tipuri de curente ale fumului de ţigară:- curentul primar, inhalat direct de fumător;- curentul secundar, rezultînd din arderea spontană a ţigării între inhalaţii;- curentul terţiar, fracţie a curentului primar, exhalată de fumător.

Fumătorul este expus la cele trei, iar anturajul său, la ultimele două. Fumul de tutun este un amestec de gaze şi particule cu o compoziţie complexă. Se apreciază că în fumul de tutun se găsesc circa 4000 de substanţe repartizate în două faze:

- faza de particule, care reprezintă 10% din fumul de tutun;- faza gazoasă, care reprezintă 90% din fumul de tutun şi are între componentele ei gazele de

aer: azotul, oxigenul şi argonul (peste 70%), apoi dioxidul de carbon şi gazele provenite din ardere (compuşi ai carbonului, compuşi ai azotului şi compuşi ai suflului) şi din celelalte procese ce au loc în ţigara aprinsă.

În toxicitatea fumului de tutun intervin patru elemente fundamentale:a. Nicotina – un alcaloid natural, are efect nociv asupra organismului: o doză de 60 mg într-o

administrare unică este mortală. În cantitate mică are efect stimulant, care devine, din contră, deprimant prin creşterea dozelor. Nicotina este un drog care induce , ca şi alte substanţe psihoactive, obişnuinţă şi dependenţă. Această farmaco-dependenţă explică parţial dificultăţile pe care le întîmpină fumătorii la abandonarea fumatului. Cînd o persoană fumează, nicotina din ţigară este inhalată prin fum, absorbită în plămîni, ea acţionează asupra sistemului nervos, asupra sistemului neuromuscular, a aparatului respirator, aparatului cardiovascular, a celui gastrointestinal, determinînd o serie de efecte, cum sunt: tremurături, convulsii la concentraţii

1


mari de nicotină, creşterea frecvenţei cardiace, a tensiunii arteriale, vasoconstricţie periferică, scăderea apetitului. etc

b. Oxidul de carbon – are efecte imediate, deoarece creează cu hemoglobina un compus stabil, carboxihemoglobina, compus care este impropriu transportului oxigenului. Are şi efect aterogen – de unde şi gravitatea tabacismului pentru bolnavii coronarieni şi arteritici, favorizează producerea infarctului şi accidentelor cerebrale.

c. Produse iritante – aparţin ambelor faze ale fumului de tutun. Efectul lor iritant reduce sau chiar distruge mecanismul mucocilar de apărare al mucoasei respiratorii, împiedicînd eliminarea particuleleor străine ajunse la acest nivel. Plămînii suferă o iritare cronică şi devin vulnerabili la afecţiuni ca bronşita („tusea fumătorului”). După o iritare constantă a celulelor mucoasei, la nivelul ei apar celule canceroase.

d. Substanţe cancerigene – sunt aşa-numitele „gudroane”.

3. Efectele fumatului asupra organismului Efectele nicotinei asupra organismului:

- creşterea ratei pulsului şi a respiraţiei;- încetinirea activităţii musculare şi a reflexelor;- forţează organismul să consume mai mult oxigen, cea ce face mai dificilă funcţionarea inimii;- creşte probabilitatea de a se forma „dopuri” în sînge – ceea ce poate duce la infarct miocardic.

Efectele asupra creierului:- tulburări ale atenţiei;- dificultăţi de învăţare;- modificări ale dispoziţiei afective;- încetinirea reacţiilor.

Cînd o persoană fumează, nicotina...- ajunge rapid în sînge prin plămîni;- ajunge la creier în 7 sec. De la inhalare;- ajunge în alte organe – rinichi, pancreas, ficat.

4. Consecinţele tabacismului Consecinţele patologice ale fumatului sunt variate şi depind da mai mulţi factori, cum ar fi:

- tipul de fumat (ţigară cu filtru, pipă, ţigară fără filtru);- cantitatea zilnică de tutun;- profunzimea inhalării fumului de tutun;- vîrsta la care a debutat fumatul;- durata fumatului (nr. de ani);- factori de risc asociaţi: poluarea urbană, factori somatici, factori genetici etc.

Consecinţele nocive:- Bolile aparatului respirator: bronşita cronică, emfizemul pulmonar, astmul bronţic,

tuberculoza pulmonară, pneumonie;- Bolile cardiovasculare: cardiopatia ischemică, accidente vasculare cerebrale, anevrism aortic,

ateroscleroză, hipertensiune arterială;- Cancer localizat la plămîn, cavitatea bucală, laringe, esofag, rinichi, vezică urinară, stomac,

pancreas, colul uterin;- Consecinţe ale tabacismului matern asupra fătului şi nou-născutului: hipotrofia fătului,

prezentaţia pelviană a fătului la naştere;, comploicaţii ale sarcinii, morbiditate infantilă, naştere prematură, sindromul alcoolic al fătului, subponderabilitatea fătului la naştere, retard mental, delicvenţă juvenilă, dificultăţi şcolare.

5. Metode şi mijloace de combatere a tabacismului Motive individuale pentru renunţare:

- sănătatea;

2


- intenţia de a se elibera de viciu;- necesitatea de a corespunde cerinţelor profesionale sau stării civile;- incomoditatea pe care o creează prin miros;- influenţa negativă asupra copiilor;

Beneficiile renunţării la fumat relevante pentru elevi:- Vei dobîndi o formă fizică mai bună, prin creşterea rezistenţei organismului;- Respiraţia, părul, hainele tale nu vor mai emana mirosul neplăcut de tutun;- Dantura şi degetele tale nu vor mai fi îngălbenite;- Vei economisi zilnic o sumă importantă de bani pe care poţi să-i foloseşti în alte scopuri;- Eviţi riscul contactării unor boli grave, adesea incurabile, precum şi sensibilitatea la bolile

infecţioase;- Îţi vei prelungi durata vieţii.

Strategii la nivel social: legislative, economice, educative, programe antitabagice. Tehnici de psihoterapie individuală: autosugestie, sfaturi în cadrul relaţiei medic-pacient, tehnici

imaginative, hipnoză;Tehnici de psihoterapie de grup Metode aversive (obiectiv – crearea repulsiei faţă de fumat).

3


DROGURILE ŞI DEPENDENŢA DE DROGURI

Drogul este o substanţă a cărei utilizare creează dependenţă fizică şi psihică şi tulburări grave ale activităţii mintale, percepţiei şi comportamentului. Drogul este substanţa solidă, lichidă sau gazoasă care, introdusă în organism, modifică imaginea asupra propriei persoane şi asupra realităţii înconjurătoare.

Clasificarea drogurilor1). După modul de obţinere, drogurile se clasifică în:

- naturale (opiumul, morfina , cocaina, cannabisul)- semisintetice (heroina, Isd-ul, codeina)- sintetice (anfetaminele, metadona, mialgin)

2). După modul de acţiune a drogurilor aspra sistemului nervos central:- stimulente (cofeina, amfetamine, cocaina, stimulative ale dispoziţiei) – accelerează funcţionarea

SNC, producînd alertă şi excitabilitate)- depresive ( morfina , opiumul)- perturbatoare (psilocina, cannabisul, mescalina)

3). După efectul acţiunii:- stupefiante (morfina , cocaina , THC-ul)- halucinogene sau psihodisleptice (LSD, mescalina, haşiş, marijuana) – produc tulburări ale

funcţionării intelectuale, inducînd o stare pseudopsihotică cu iluzii şi halucinaţii.- droguri de relaxare (tranchilizante, barbiturice, sedative, benzodiazepine, neuroleptice) –

încetinesc activitatea SNC, produc o stare de relaxare şi induc somnul.

Factori care duc la consumul de droguri:a. factori socio-culturali:

- căutarea unei plăceri insolite prin transgregarea interdicţiei şi gustul riscului;- apartenenţa la un grup favorabil utilizării drogului;- căutarea unei spiritualităţi în izolarea de lume;- un mod de a protesta;- precaritate, izolare socială, neintegrare, trăirea exclusiv în prezent.

b. factorii individuali:- intoleranţă la frustrare;- nevoia imperioasă de satisfacţie;- agresivitate patologică;- inadaptare;- relaţii părinte-copil perturbate;- tulburări psihopatologice de gravitate variabilă;- curiozitatea;- rezolvarea problemelor;- formarea unei imagini sociale;- presiunea grupului;- o stimă de sine scăzută;- un răspuns la singurătate.

Modele ale consumatorilor de droguri:- Consum experimental – se manifestă curiozitatea individului, dorinţa unei noi experienţe;- Consum recreaţional – drogul este folosit în mod voluntar, în general într-un grup, dar

individul nu e încă dependent de drog, poate opta pentru renunţare;- Consum circumstanţial – individul este motivat de căutarea efectelor noi, anticipate, pentru

rezolvarea unor situaţii sau probleme stresante (amfetamina folosită de studenţi în perioada examenelor sau de către şoferi de cursă lungă);

4


- Consum intensiv – utilizarea drogului este zilnică şi este motivată de probleme personale sau situaţii foarte stresante ori de dorinţa de a menţine un anumit nivel al echilibrului psihic sau al performanţei. Lipseşte capacitatea de totală detaşare a individului faţă de drog.

- Consum compulsiv – frecvenţa ridicată a utilizării drogului, un mare interes şi un înalt grad de dependenţă psihică şi fizică faţă de drog. La aceşti indivizi drogul domină existenţa şi exclude alte preocupări sociale.

Dependenta este o formă de consum voluntar, abuziv, periodic sau cronic a substanţelor dependogene, fără a avea la bază o motivaţie medicală, spre deosebire de farmaco-dependenţele aşa-zise clasice, legitime, care sunt prin originea lor întotdeauna terapeutice, în cazul dependenţei legitime, dezintegrarea personalităţii consumatorului este efectul şi nu cauza consumului de droguri.Din punct de vedere farmacologic, conform definiţiei date de Organizaţia Mondiala a Sănătăţii, prin dependenţă trebuie să se înţeleagă „starea psihica sau fizica ce rezulta din interacţiunea unui organism cu un medicament caracterizata prin modificări de comportament si alte reacţii, însoţite întotdeauna de nevoie de a lua substanţa in mod continuu sau periodic pentru a nu-i simţi efectele sale psihice si uneori pentru a evita suferinţele. Starea de dependenta este însoţită sau nu de TOLERANTA".

Dependenţa psihică sau psihologică poate fi dedusa cu uşurinţa din definiţia generală, constând intr-o stare psihica, particulara, manifestata prin dorinţa imperioasa si irezistibila a subiectului de a continua utilizarea drogului si de a înlătura disconfortul psihic. Se întâlneşte in toate cazurile de dependenţă, cu anumite particularităţi, cum este normal, pentru fiecare drog in parte, putând fi însoţită ori nu de dependenta fizica si toleranta. Psihodependenţa se recunoaşte in primul rând după atitudinea consumatorilor care continuă să folosească drogul, deşi sunt in deplina cunoştinţa ca acest lucru le dăunează sănătăţii, situaţiei familiale si sociale si le impune numeroase eforturi de natura materiala pentru obţinerea lui.

Dependenta fizica sau adicţia, este tot rezultatul administrării îndelungate a unui drog. Ea se manifesta de îndată la reducerea marcata a dozelor, la întreruperea completa a administrării sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile ale organismului, situaţii ce vor genera o serie de tulburări fizice care, în ansamblul lor, îmbracă aspectul sindromului specific toxicomanilor cunoscut sub numele de sindrom de abstinenta (SEVRAJ).

Sevrajul in ceea ce priveşte anumite droguri, este nespus de greu de suportat de organism si, in aceasta situaţie, pentru a-i înlătura efectele neplăcute, consumatorul recurge la o noua administrare. Modul de manifestare a dependentei fizice, respectiv al sindromului de sevraj, diferă si el, în funcţie de drog atât in ceea ce priveşte natura simptoamelor, cât si intensitatea acestora. Astfel, ea este moderata sau poate sa lipsească la formele de dependenta cerute de celelalte droguri.

Se poate vorbi si despre o dependenta naturală, deci care nu a fost dobândită in mod voit sau accidental pe parcursul vieţii individului. Aceasta dependenta survine odată cu naşterea copilului, în cazul in care mama sa este toxicomana.

Toleranţa – exprimă faptul că organismul se obişnuieşte cu o substanţă şi necesită mărirea dozei pentru a obţine aceleaşi efecte.

Convingeri ale adolescenţilor faţă de droguri care cresc riscul implicării lor în consumul de substanţe:- Consumul unui drog o singură dată nu are efecte negative.- Adolescenţii, tinerii nu pot deveni dependenţi.- Consumul de alcool sau droguri îţi rezolvă problemele.- Drogul te face să comunici mai uşor.

5


- Drogul te face să te simţi liber!- Numai indivizii slabi ajung să devină dependenţi de droguri.- Drogurile sunt oferite numai de străini.

Depistarea consumatorilor de droguri:Indicii care pot indica consumul:

- schimbarea bruscă a comportamentului- treceri fără motiv de la veselie la tristeţe, uneori chiar agresivitate neobişnuită, şi de la

agresiune la linişte şi chiar delăsare;- pierderea apetitului alimentar, ochi injectaţi;- pierderea gradată a interesului pentru şcoală, muncă, hobby-uri, sporturi, prieteni;- stări de somnolenţă şi apatie necaracteristice, oboseală excesivă fără o cauză aparentă;- cheltuieli excesive, dispariţia banilor sau a unor obiecte de valoare din casă;- pete neobişnuite, mirosuri ciudate pe piele sau îmbrăcăminte;- schimbarea grupului de prieteni, precum şi tendinţa de tăinuire a acestor „prieteni”, folosirea

unui argou diferit de cel anterior.

Efecte ale consumului de droguria. Tulburări psihosomatice:- astenie;- depresie, suspiciune;- stări de agitaţie;- modificări de somn şi de memorie;- lentoare intelectuală;- dezorientare spaţio-temporală;- amenoree;

- impotenţă şi frigiditate;- nou-născut bolnav;- halucinaţii;- sensibilitate la infecţii;- aritmie;- reacţii hetero sau autoagresive;- leziuni definitive ale creierului etc.

b. Efecte psihosociale:- apatie;- plictiseală;- pierderea motivaţiilor;- accidente de circulaţie şi profesionale- lipsa oricărui scop;- evitarea celorlalţi;- deteriorarea relaţiilor sociale;

- eşec profesional şi social;- malnutriţie;- sărăcie;- conflicte;- comportament „sociopatic”;- sinucidere;- comportament sexual impulsiv etc.

Prevenţia consumului de droguri:- Informaţii despre consecinţele de sănătate şi sociale ale consumului de droguri;- Formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos;- Discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului în consumul de droguri;- Dezvoltarea deprinderilor de management al situaţiilor de criză prin învăţarea unor strategii

de coping adaptative;- Dezvoltarea deprinderilor de management al conflictelor şi luare de decizii responsabile;- Discutarea modului în care drogurile controlează gîndirea, sentimentele, comportamentul;- Desfăşurarea de activităţi de recreiere sănătoase.

Strategii folosite:- strategii educaţionale – prin care populaţia poate fi informată şi educată cu privire la

pericolele folosirii drogurilor;- strategii automat protective – vizează controlul variabilelor din mediu (ex: distrugerea

recoltelor de marijuana);- strategii coercive – vizează folosirea legii sau a altor forme de control social.

6


ALCOOLUL ŞI DEPENDENŢA DE ALCOOL

Deşi alcoolul a apărut iniţial din motive practice (înlocuirea apei de băut impure, oficierea unor ceremonii religioase etc.) utilizarea lui s-a schimbat ulterior. Oamenii au început să producă diferite tipuri de alcool, iar consumul de alcool a devenit parte din cultura europeană. Utilizarea lui a dus însă adesea la abuz. Indiferent dacă este sub formă de bere, vin sau lichior, băuturile alcoolice sunt substanţe chimice care afectează activitatea mentală, emoţională şi comportamentală. Alcoolul este un drog puternic. Deoarece băuturile alcoolice sunt atât de comune şi accesibile în cultura noastră, uităm că alcoolul este un drog cu efecte similare drogurilor interzise.

Iniţierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învăţare socială – copiii şi adolescenţii învaţă, privind la cei maturi, că a consuma alcool este ceva plăcut, oamenii care beau sunt veseli, râd şi se simt bine. Curiozitatea şi dorinţa de a imita adulţii îi determină pe mulţi copii să încerce să consume la rândul lor alcool. Alcoolul devine astfel un risc din ce în ce mai mare pentru că poate fi acceptat şi încurajat de către cei din anturaj şi cel puţin temporar îi poate face să pară şi să se simtă mai mari. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învăţării sociale. Învăţarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni:

Învăţarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii familiei, prietenii, celebrităţi, modele personale. (“A bea este ceva interesant, te face să te simţi bine, să fii vesel)

Învăţarea socială presupune şi formarea unor atitudini pozitive faţă de efectele alcoolului; adolescenţii învaţă astfel că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai “sociabil” şi mai “matur".

Adolescenţii continuă să consume alcool mai ales datorită influenţei grupului. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool. Ca şi consecinţe ale acestora, adolescenţii tind să considere că relaţiile sociale sunt facilitate şi favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili şi mai lipsiţi de inhibiţii. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situaţiilor de criză pentru care tânărul nu şi-a dezvoltat abilităţile necesare.

Cauzele alcoolosmului

Cauze ereditatare

In sens direct alcoolismul nu este ereditar, dar toti care stiu ca a existat o problema de alcoolism in familia lor, ar trebui sa abordeze alcoolul cu aceeasi vigilenta pe care o are un diabetic ereditar fata de zahar.

In mod sigur alcoolismul nu se mosteneste atat de evident ca si culoarea albastra a ochilor sau anumite boli ereditare. Este insa cunoscut faptul ca in unele familii cazurile de alcoolism sunt mai dese. Conform unui studiu american, copiii din familiile de alcoolici au un risc de patru ori mai mare de a devenii dependenti de alcool. Se pare ca unii oameni reactioneaza diferit fata de alcool in comparatie cu altii si ca aceasta sensibilitate poate fi transmisa ereditar asa cum au aratat unele studii facute pe gemeni, studii extinse asupra mai multor rase umane.

De asemenea putem vorbi si de asa numita mostenire sociala, adica de anumite procese de invatare care probabil nu sunt constientizate vreodata. Copiii din familiile de alcoolici sunt expusi unor conditii pe care ei le considera a fi normale, iar o persoana din afara poate avea impresia ca nu il afecteaza. Aparentele insala.

Unele cercetari arata ca fiii alcoolicilor pot suporta in general mai mult alcool decat alte persoane, inainte de a simti un efect clar sau de a manifesta modificari de comportament.Deasemenea, se pare ca in familiile din care au provenit alcoolici mamele suferisera de depresii intr-o masura mai mare.

Conform unor studii, cercetatorii americani sustin ca adultii care au parinti alcoolici se deosebesc

7


de ceilati prin urmatoarele caracteristici:

» Nu stiu ce inseamna comportament normal si se orienteaza dupa altii.» Au dificultati in a urmarii un plan de la inceput pana la sfarsit.» Mint si in situatii in care ar fi la fel de simplu sa spuna adevarul.» Se judeca pe ei insisi fara menajamente.» Au dificultati in a se deconecta.(cand toate merg bine o vreme ma cuprinde nelinistea)» Se iau foarte in serios.» Au dificultati in relatii intime.(frica de a fi parasit)» Manifesta surexcitare fata de modificari ale mediului, atunci cand nu le pot controla.» Cauta meru apreciere si confirmare.» Se considera deosebiti fata de alti oameni.» Sunt fie extrem de constiinciosi, fie lipsiti de responsabilitate.» Sunt deosebit de credinciosi si loiali, chiar si atunci cand este evident ca loialitatea lor nu este meritata.» Sunt impulsivi. Au tendinta de a se incurca in actiuni fara a fi analizate in prealabil alternativele si consecintele.

Aceasta nu inseamna insa ca toti copiii de alcoolici vor deveni la randul lor dependenti.

Cauze organice

Nu exista o anumita cauza organica responsabila de instalarea alcoolismului si mai ales nu exista o alergie la alcool care sa declanseze dependenta deja de la cea mai mica doza.

Mai periclitate sunt persoanele care reactioneaza pozitiv fata de efectele alcoolului fara a resimti urmari neplacute.

Rezultatele unor studii arata ca persoanele care au din nastere o cantitate mai redusa de endorfina, substanta de tipul morfinei sintetizata de organism si care influenteaza dispozitia, reactioneaza pozitiv fata de alcool si de aceea il apreciaza mai mult.

Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea in functiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului si anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului (SOME) care va prelua pana la doua treimi din catabolizarea cantitatii crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza si suporta cantitati mai mari de alcool. Dar SOME este declansat, chiar si dupa perioade lungi de intrerupere a consumului, de cantitati mici de alcool, declansindu-se o dorinta puternica de a ingera mai multa bautura. Aceasta impiedica revenirea la consumul controlat.

O alta explicatie relevata de cercetari recente ar fi faptul ca in anumite etape ale metabolizarii alcoolului, rezulta asa numitii produsi de condensare dintre acetaldehida si adrenalina sau dopamina, care actioneaza la nivel cerebral asupra acelorasi receptori ca si opiaceele. Partile cerebrale asupra carora acestea actioneaza infuenteaza dispozitia si starea de confort psihic - inca un indiciu important pentru semnificatia sentimentelor in procesul de instalare al dependentei de alcool.

Abuzul cronic de alcool poate reduce cu pana la 50% concentratia endorfinelor, care sunt atat de necesare pentru instalarea unei stari generale tonice. Acest lucru poate fi o explicatie pentru dorinta puternica de a consuma inlocuitorul alcool, intrandu-se de fapt intr-un cerc vicios.

Cauze psihice

Nu exista trasaturi universal valabile, dar din acest punct de vedere anumite caracteristici sunt mai des intalnite la persoanele dependente de alcool:

» Tendinta de a evita problemele indiferent de capacitatea reala de a le rezolva. » Nesiguranta de sine si inhibitie.

8


» Dependenta de ceilalti.» Capacitate redusa de a se stapani, de a suporta neplaceri sau de a astepta o recompensa (toleranta redusa la frustrare). » Autostapanire exagerata si refulare a sentimentelor.» Dificultati in satisfacerea nevoii de atasament si de apropiere.» Adesea o proasta dispozitie si o stare de confort psihic redus.

Dar aceste trasaturi pot fi la fel de bine si consecinte ale consumului abuziv de alcool.

In multe cazuri, dependenta are la baza automedicatia nereusita a golurilor sufletesti. La femei se intalnesc des rani psihice din cauza unor abuzuri sexuale sau unor agresiuni. Frecventa dependentilor este mai mare printre cei care provin din orfelinate sau din familii dezorganizate. Dar ranile sufletesti nu sunt o conditie necesara sau suficienta pentru instalarea dependentei.

Se pare insa ca, in multe cazuri, nu insusirile de persoalitate il fac pe om mai vulnerabil la consumul de alcool, ci intreaga atitudine fata de viata a fiecaruia dintre noi. O trasatura deosebit de pregnanta la aceste persoane este faptul ca stau in asteptarea a ceva mai bun. Fie ca speranta lor este reala sau nu, ei cred ca viata lor trebuie sa fie o continua ascensiune. Dar in realitate viata decurge dupa o sinusoida mai mult sau mai putin pronuntata, iar dispozitia este o suita de urcusuri si coborasuri intr-o alternanta continua. Alcoolicul incearca sa niveleze aceasta sinuozitate a vietii pe cale chimica sau pe cat posibil chiar sa-i riduce nivelul. Pe termenlung, efectul este exact invers.

Cauze profesionale

Exista diferente considerabile intre frecventa cu care alcoolismul apare in cadrul diferitelor grupe profesionale. Cei care au asa numitele meserii alcoolice adica producatorii si distribuirorii de bauturi alcoolice sunt deosebit de periclitati. De asemenea sunt periclitati angajatii in constructii, angajatii in transporturi in special in transporturi maritime, dar si liberii profesionisti fara program de lucru clar definit, precum si meseriile cu multa rutina si fara program de lucru clar definit si meseriile cu multa rutina si fara supervizare tehnica.

S-a constatat ca solicitatea si suprasolicitarea la locul de munca este adesea biruita cu ajutorul alcoolului.

Este foarte important sa ai o pregatire de specialitate si sa dispui de un loc de munca ce-ti corespunde si este sigur. Somajul este un factor de stres cu risc foarte mare.

La femei un grup de risc este cel al sotiilor fara servici, mai ales cand conditia lor economica si sociala este buna.

Cauze educative

Parintii care nu au avut nici un rol sau doar unul neinsemnat in evolutia dependentei de alcool a copilului lor sunt chinuiti de indoieli si de sentimente de vinovatie. Unii cred ca l-au rasfatat prea mult, ca au sufocat copilul cu prea multa dragoste si caldura sufleteasca, altii cred ca au fost prea severi, prea reci, ca i-au ingaduit prea putina libertate si l-au respins prea tare. Daunatoare este si educatia in care copilul este supraingrijit si nu este lasat sa devina independent.Fiecare dintre aceste moduri de comportament ar putea constitui un element in construirea zidului numit dependenta. De regula nu se va gasi un raspuns simplu de genul cauza-efect. De aceea aceste indoieli si temeri isi au rostul lor atata vreme cat ajuta la intelegerea si rezolvarea problemei.

Mai simplu este raspunsul in acele cazuri in care unul dintre parinti este alcoolic, cand cea mai

9


importanta influenta este probabil aceea ca fiul sau fiica nu a invatat de la parinti cum sa biruie o problema in mod corect. Desi tanarul a trait experienta negativa a alcoolismului parintelui sau poate prelua el insusi exemplul acestuia pentru a-si rezolva propriile probleme, o invatare dupa model.

Cauze conflictuale

Fiecare conflict in familie sau la locul de munca poate fi declansant pentru abuzul de alcool. Dar si consumul ridicat de alcool este la randul sau cauza pentru dificultati familiale si probleme profesionale, astfel incat conflictele cresc si se complica. Devine din ce in ce mai puternica dorinta de a evita aceste conflicte si astfel putem constata cum se inchide acest cerc vicios, care dupa un timp nu mai poate fi rupt decat cu foarte mult efort.

Analizand mai indeaproape situatia, de fapt nu conflictul este cel care determina dependenta, ci modul cum este el abordat, cel in cauza putand sa-l rezolve sau sa-l evite. In acest sens nu conflictul este problema, ci modul de abordare. Un lucru e cert alcoolul nu ajuta la evitarea conflictelor.

Cauze sociale

Atitudinea publicului larg fata de alcool si implicit fata de alcoolic este echivoca. In timp ce alcoolicul este dispretuit ca fiind betiv, sunt admirati toti cei care la un chef reusesc sa bea cat mai mult. Consumul temporar excesiv de alcool, de exemplu cu ocazia diferitelor sarbatri, este considerat un semn al barbatiei. Un barbat adevarat este cel care suporta cat mai mult alcool si, dimpotriva, cel ce nu bea de loc sau putin este considerat slab sau spargator de chef.

Prin aceasta larga acceptanta fata de alcool, opinia publica sprijina consumul de alcool si promoveaza involuntar pericolul instalarii alcoolismului. Societatea minimalizand consumul crescut de alccol il ajuta de fapt pe cel amenintat de a deveni alcoolic sa se amageasca multa vreme ca pericolul in care se afla nu este atat de mare.

Efectele alcooluluiExistă două tipuri de efecte ale consumului de băuturi alcoolice: efectele de scurtă durată şi

efectele pe termen lung. Efectele imediate ale consumului de alcool sunt o uşoară relaxare, inhibiţii mai reduse şi reacţii mai lente. Cu cât este consumat mai mult alcool, cu atât acesta va produce mai multe modificări la nivel cognitiv, emoţional şi comportamental. Consumul de alcool în cantităţi mari şi pe o perioadă îndelungată poate duce la tulburări somatice şi psihologice grave. Alcoolul este o substanţă toxică, care are ca şi consecinţe: ciroza, boli cardiace, ulcer, cancer, boli psihice, afecţiuni fatale ale creierului (pentru identificarea de către elevi a efectelor alcoolului asupra organismului, utilizaţi fişa 24 din anexe).

Una dintre cele mai grave consecinţe ale consumului de alcool este alcoolismul. Organizaţia Mondială a Sănătăţii consideră alcoolismul o boală. Este o boală cronică, progresivă şi potenţial fatală prin consumul necontrolat de alcool. Alcoolismul nu este o problemă de imoralitate sau de caracter slab. Alcoolicii sunt persoane bolnave care au nevoie de sprijin şi tratament. Există o serie de instituţii şi asociaţii care au ca obiectiv recuperarea tinerilor şi adulţilor dependenţi de alcool. Unul dintre programele cu eficienţă ridicată în recuperare dezvoltat şi în ţara noastră este cel al Asociaţiei Alcoolicilor Anonimi (AA) ce oferă materiale informative şi servicii de consiliere şi terapie pentru persoanele dependente (adolescenţi şi adulţi) şi pentru familiile acestora.

Efectele consumului de alcool asupra tinerilor1. Abuzul de alcool este cauza celor mai multe accidente de maşină în care sunt implicaţi tinerii. O treime din accidentele mortale sunt legate de consumul de alcool. În plus, mii de persoane sunt rănite grav în fiecare an. În 85% din cazuri, conducătorii implicaţi în accidente au consumat ocazional alcool. 2. Consumul de alcool, chiar şi în cantităţi moderate creşte foarte mult riscul de a avea raporturi sexuale neprotejate. Mesajul transmis tinerilor trebuie să fie: “Un singur raport sexual neprotejat te poate contamina cu virusul HIV (SIDA) sau cu alte boli cu transmitere sexuală.”

10


3. Consumul de alcool duce la violenţă şi agresivitate. Sub influenţa consumului de alcool poţi interpreta greşit o remarcă sau un gest, ceea ce poate duce la comportamente agresive şi violenţă.

Prevenţia consumului de alcool are ca şi componente: informaţii privind consecinţele sociale şi de sănătate de scurtă şi de lungă durată ale consumului

de alcool; formarea unor valori şi atitudini pozitive faţă de un stil de viaţă sănătos; discutarea şi analizarea rolului influenţei grupului, a familiei şi a mass-mediei în formarea şi

menţinerea atitudinilor faţă de alcool; discutarea modului în care alcoolul poate diminua performanţele şcolare, profesionale etc. dezvoltarea deprinderilor de asertivitate şi de a face faţă presiunii grupului (deprinderea de a

spune NU); dezvoltarea abilităţilor de luare a deciziilor, de gândire critică şi de management al stresului. desfăşurarea de activităţi de recreere sănătoase, cum sunt: sportul, muzica, artele plastice,

activităţi de club, voluntariatul.

11


DEPENDENŢ ŞI CODEPENDENŢA

Conform definitiei de dictionar notiunea de dependenta reprezinta o stare de subordonare, atarnare, supunere, caracrerizata prin pierderea anumitor libertati.

La ora acutala prin notiunea de dependenta din punct de vedere psihologic se intelege manifestarea excesiva a unui mod de comportament anormal si daunator.

Poate parea surprinzator, dar aproape toate activitatile umane - ca de exemplu munca, alimentatia, sexualitatea, acumularea unor valori materiale, stabilirea unor recorduri, consumul unor medicamente, consumul de alcool si alte droguri pot lua trasaturile unei dependente.

De obicei, insa, folosim notiunea de dependenta doar pentru manifestarile care duc la o pierdere a libertatii pentru persoana in cauza prin afectarea capacitatii de decizie in anumite privinte. Comportamentul respectiv este constientizat la un moment dat, ca o problema tot mai serioasa pentru propria persoana sau pentru cei din jur, dar totusi nu se renunta la el. In aceasta privinta, apare o asemanare cu alte comportamente obsesive, respectiv maniacale, care pot merge pina la lezarea demnitatii umane.Din cauza pierderii libertatii personale se modifica si unele trasaturi de personalitate, dar aceasta se produce intr-un mod insidios si poate trece neobservata multa vreme. De exemplu, comportamentul dependent impinge omul catre autoamagire si minciuna, deoarece cel in cauza are nevoie de un sistem sucit de explicatii pentru a nu-si pierde respectul de sine, precum si respectul celorlalti.

O alta caracteristica a notiunii de dependenta o constituie si conotatia negativa cu care este perceputa, motiv pentru care in general oamenii nu doresc sa fie etichetati ca atare.

Libertatea, autodeterminarea si autocontrolul, indeplinirea functiilor sociale si sanatatea sunt valori deosebit de apreciate ale societatii, dar atata vreme cat cineva se dedica anumitor pasiuni sau chiar placeri neinfranate, fara sa-i fie afectate sanatatea, pozitia sociala sau capacitatea de munca, probabil ca nimeni nu-l va considera dependent sau maniac.

Acesti termeni se folosesc de regula doar daca aceste valori au fost lezate, daca intreaga sfera de interese a omului se ingusteaza si cand comportamentul dependent apare tot mai frecvent, oferind insa tot mai putina satisfactie. In cele din urma un alcoolic va constata ca bautura nu i-a adus nici o satisfactie, asa cum un workoholic (dependent de munca) nu se va mai interesa de rezultatele muncii sale, astfel incat comportamemtul sau nu mai este influentat de succes sau de rezultatul muncii. Aceasta autodinamica a dependentei duce in cele din urma la incapacitatea progresiva de a percepe placerea si la pierderea poftei de viata.

Se disting doua feluri de dependenta: cea fizica si cea psihica.

Dependenta fizica este o consecinta unui consum frecvent si abuziv de substante nocive si a adaptarii organismumui prin modificari metabolice la acesta, obtinindu-se o crestere a tolerantei. Drept urmare organismul are nevoie de respectiva substanta ca sa functioneze.Dependenta fizica se manifenta intotdeauna la intreruperea consumului cind apar o serie de fenomene neplacute pe plan fizic, numite fenomene de sevraj. Senzatia trupeasca de normalitate se reinstaleaza la reluarea administrarii.

Despre dependenta psihica se vorbeste atunci cand exista dorinta interioara, iar apoi cerinta obsesiva de a consuma in continuare substanta nociva, fie pentru a-si procura din nou placere, fie pentru a evita neplacerile.Depedentul psihic foloseste acea substanta pentru a obtine starea de confort psihic si pentru a rezolva starile de stres sau indispozitiile. Atunci cand substanta nu este la indemana, apare disconfortul psihic sau chiar frica.Este foarte posibil ca dependenta psihica si cea fizica sa apara independent una fata de alta.

12


O atitudine gresita tipica exista la viitorul dependent cu mult inaintea instalarii bolii. Pentru producerea dependentei, nu substanta este atunci decisiva, stand practic la dispozitia tuturor oamenilor. Decisiva este impulsionarea hotarata a unei persoane de a se folosi de acesta substanta in vederea obtinerii anumitor efecte, de-abia asta face din om o persoana dependenta.

Tratamentul dependentei:

Iesirea din dependenta poate avea loc fie prin forte proprii, fie cu ajutorul grupelor de intrajutorare sau prin asistenta de specialitate

Cercetatorii americani Prochaska si Di Clemente au observat si inregistrat cum se elibereaza un dependent din boala sa, indiferent de ce cale a ales si au constatat o strucura de baza comuna ca in figura urmatoate

Astfel ei au identificat patru faze de evolutie:

Faza premeditativa in care se consuma alcool refuzandu-se orice observatie pe aceasta tema care poate da de gandit.

Faza meditativa in care dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de timp realitatea mult evitata patrunde totusi in subconstient, clipa din care alcoolicul incepe sa mediteze si sa-si propuna schimbari profunde.

Faza de actiune in care alcoolicul dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de cautari gasind niste solutii se hotaraste sa actioneze chiar daca solutiile gasite sunt pentru inceput modificari mici si simple ale stilului de viata.

Faza de perseverenta in care alcoolicul mentine acele solutii gasite care il ajuta si se potrivesc capacitatilor sale personale si conditiilor de mediu.

De regula dependentul are nevoie de mai multe incercari serioase de a se elibera definitiv din boala. Avantajul acestui model consta in faptul ca incercarile esuate, obisuite la iesirea din dependenta, sunt prezentate ca surse de invatare si nu ca obiceiuri proaste care nu mai ofera perspectiva progresului. Din pacate aceste esecuri de multe ori sunt pastrate in secret. Pericolul este ca fiecare esec al acestor incercari secrete scade sansa ca alcoolocul sa mai incerce odata. Devine demoralizat si respinge unele informatii utile sau oferte de ajutor.

Pentru multi alcoolici prima incercare se limiteaza la nivelul simptomatic, impunandu-si doar sa nu mai bea. Abia apoi realizeaza ca trebuie sa modifice si anumite convingeri si atitudini din viata lor, sa rezolve situatii sociale, eventuale conflicte si sa imbunatateasca relatiile cu persoanele apropiate sau importante. Vor constata ca si aceste aspecte au influentat nereusitele premergatoare. Vor ajunge la concluzia ca trebuie sa-si analizeze felul trairilor, ca trebuie sa se schimbe mai profund.

Abstinenta este definita ca fiind abtinerea voluntara de la satisfacerea unor necesitati fiziologice sau a unor placeri.

In cazul alcoolismului abstinenta este notiunea prin care se defineste renuntarea definitiva la comsumul de bauturi alcoolice sau orice preparat care contine alcool, constituind o premisa indispensabila vindecarii si din aceasta cauza reprezinta o masura terapeutica de baza.

Pentru terapia alcoolismului abstinenta este conditia de baza, iar capacitatea de a duce o viata implinita si sanatoasa este telul ei.

Tratamentul dependentei de alcool are loc in patru etape distincte la care participa membrii ai diferitelor categorii profesionale, cel mai adesea asistenti sociali, medici, psihologi, preoti si chiar fosti dependenti, succesiunea acestor faze constituind un lant terapeutic.

Etapa de contact in care accentul cade pe stabilirea diagnosticului si evaluarea complicatiilor organice, clarificarea situatiei sociale precum si pe incurajarea motivatiei pacientului de a se trata.

13


Acesta faza se poate desfasura in centre de consiliere ambulatorii, unde pot obtine rezultate dependentii foarte motivati.

Etapa de dezintoxicare este indicata atunci cand sunt de asteptat simtome de sevraj severe si se desfasoara in spitale de psihiatrie sub supraveghere medicala.

Etapa de dezobisnuire are ca scop reducerea pana la disparitie a dependentei psihice si consolidarea unei abstinente stabile, desfasurandu-se de regula in centre de tratament stationar, atunci cand nu se obtin rezultate in tratamentul ambulatoriu sau cand mediul social nu sustine cauza.

Etapa de postcura si readaptare are ca scop stabilizarea dezobisnuintei in care participarea la grupuri abstinente este de mare importanta.

Cel mai important element al tratamentului alcoolismului sau a altor dependente este discutia in grup - terapia de grup. Oricat de diferit ar fi de la o clinica la alta, acest element nu lipseste din nici o clinica de specialitate.

Importanta terapiei de grup provine in primul rand din miscarea de autoajutorare care se bazeaza pe intalnirea intre persoane care au aceasi problema. Un alt aspect consta in accentuarea actiunii pacientului in eliberarea sa din dependenta. Grupul reduce din responsabilitatea terapeutului pentru schimbarile ce urmeaza sa aiba loc si stimuleaza capacitatea de autovindecare a membrilor acestuia. Un alt motiv pentru cresterea ponderii terapiei de grup il constiruie tendinta de tagaduire a problematicii. Aceasta poate fi diminuata de prezenta altor persoane afectate de aceleasi griji. Intelegerea manifestata de ceilalti contracareaza in mare masura rusinea care se ascunde in spatele tagaduirii si care ar inhiba altfel orice proces.Sansele de succes ale tratamentului sunt considerate de multi dintre concetatenii nostri in mod eronat ca fiind reduse, insa situatia nu sta de loc asa.

Pe termen lung raman abstinenti circa 50% dintre pacientii unei clinici de recuperare cu terapie de lunga durata. Alti 15% au o recidiva din care isi revin prin propriile forte. Prin comparatie, daca s-ar aplica aceleasi etaloane severe la verificarea masurii in care s-a schimbat viata unui cardiac sau a unui diabetic de exemplu, am inregistra mult mai multe recidive. Recidiva alcoolicului este insa mai evidenta, deoarece au loc modificari de personalitate si este mult mai dramatica.

Cele mai mari sanse de succes terapeutic le au pacientii care s-au hotarat sa faca o terapie pe termen lung, pe care o incheie, dupa care se ataseaza unui grup de intrajutorare. 70,5% dintre pacientii care au frecventat un grup postcura raman abstinenti fata de numai 45,5% dintre cei care n-au contactat un asemenea grup.Succes mai mare inregistreaza cei care traiesc inca intr-un cuplu intact, cu copii, au un loc de munca si o varsta de circa 40 de ani.

Aceste date statistice confirma ceea ce poate fi lesne dedus: pacientul pastreaza comportamentul schimbat cu atat mai multa perseverenta cu cat este mai convins de necesitatea lui, observa avantajele sale, este sprijinit de alte persoane, traieste in conditii stabile, nu se orienteaza dupa valori straine si isi incadreaza noul comportament intr-o anume finalitate.

Codependenta

Mult timp alcoolismul a fost considerat o problema a celui dependent, care era privit ca o persoana rea si lipsita de vointa, a carei vindecare se putea realiza prin izolarea de familie si cu ajutorul altor dependenti.

La ora actuala alcoolismul este considerat o boala a familiei, in care nu numai dependentul este afectat

14


ci si intreaga familie, fiecare membru al acesteia avand un rol in instalarea boli, pentru ca unui purtaror al sindromului ii corespunde un intretinator al sindromului, asa cum unui neajutorat ii corespunde un ajutator sau unui suferind ii corespunde un ingrijitor al suferintei.

Un bolnav si un ingrijitor se gasesc si se completeaza reciproc, pentru ca necesitatile ambilor parteneri se imbina perfect, unul simtind nevoia sa ofere protectie, iar celalat sa fie ocrotit. Termenul folosit pentru a desemna membrii familiei unui dependent de alcool este cel de co-dependent. Dar termenul nu se rezuma doar la membrii familiei alcoolicului: partener de viata, copii, patrinti, frati, ci si la colegii de serviciu, prietenii, vecinii, etc. alcoolicului. Prin extensie un co-dependent este o persoana din preajma alcoolicului, un aliat al acestuia si un dublu participant la boala.Daca initial, la inceputul anilor 70, termenul de co-dependenta a fost introdus in domeniul tratamentului dependentei de alcool, referindu-se in mod special la sotiile alcoolicilor, recent termenul a inceput sa fie folosit generic pentru a descrie un stil disfunctional de a relationa cu cei din jur. Initial simptomele co-dependentei au fost considerate ca o reactie la stresul vietii alaturi de alcoolic, iar teama, rusinea, suferinta si mania exagerata a membrilor familiei erau vazute ca raspuns la comportamentul unei persoane foarte bolnave, care si-a perdut controlul datorita dependentei de care sufera. Dar s-a constatat ca aceste compotramente au continuat sa fie manifestate de membrii familiei si cand alcoolicul a devenit abstinent.

Acest lucru a atras atentia specialistilor, care si-au dat seama ca este vorba de o alta boala care afecteaza familia, iar cauzele ascunse ale acestui comportament disfunctional au contribuit de fapt la agravarea consumului de alcool al dependentului.

Termenul de co-dependent a fost folosit pentru a ajuta familiile si partenerii de viata ai unui alcoolic sa inteleaga reactiile si comportamentele pe care le dezvolta prin traiul alaturi de un alcoolic.O persoana co-dependenta este descrisa ca fiind o persoana deosebita, politicoasa, altruista pentru ca in aparenta este ingrijorata de soarta celor din jur, fiind mereu dispusa sa ajute si sa poarte grija acestora. Dorinta si incercarile ei de a avea grija de o persoana aflata in dificultate, au la baza intentii bune, dar grija devine compulsiva si daunatoare si il prinde pe co-dependent intr-un cerc vicios in care nu mai obtine satisfactii si din care nu poate iesi. Co-dependentii adesea preiau rolul unui martir si devin binefacatorii unei persoane care are nevoie de ei.

Aceste incercari repetate de a salva, determina persoana care primeste ajutor sa dezvolte un comportament distructiv prin care devine tot mai dependent de actiunile de salvare ale binefacatorului, iar co-dependentul cu cat ofera mai mult ajutor cu atat se simte mai satisfacut, placandu-i ipostaza de binefacator.

Comportamentul co-dependent rezulta din tendinta de a exercita prea mult control asupra sentimentelor, gandurilor si actiunilor altor persoane, prin care se obtin mici avantaje in oportunitatile de a-si satisface propriile dorinte. Co-dependentii adesea confunda ceea ce sunt ei si ce sunt altii considerand ca sunt centrul lumii din jurul lor si ca fericirea sau nefericirea celorlalti depinde de ei. Ajung sa isi organizeze viata pentru a primi aprobarea celor din jur, lucru ce da sens si valoarea vietii lor. Nu de putine ori co-dependentii continua sa ramana intr-o relatie indiferent cat de distructiva este penru propria lor persoana.

Formele de comportament co-dependent in familie sunt:

Preluarea responsabilitatilor in locul persoanei dependente.

Scuzarea comportamentului persoanei dependente in fata persoanelor apropiate, rudelor, prietenilor, colegilor de munca sau superiorilor.

Ajutarea alcoolicului prin scutirea de diferite activitati dificile.

15


Controlarea compotramentului si vietii alcoolicului prin evitarea participarii la diferite evenimente si situatii in care stie ca se consuma bauturi alcoolice, trasarea de sarcini in vederea evitarii unui posibil consum de alcool, cautarea rezervelor de bautura si aruncarea acestora, dovedirea prin argumente a afirmatiilor mincinoase ale alcoolicului.

Nesinceritatea fata de persoana dependenta, fata de alte persoane si fata de sine insasi in ceea ce priveste realitatea si sentimentele produse de dependenta.

Tendinta de a fi perfect in tot ceea ce face, crede, gandeste din dorinta de a fi admirat si apreciat de cei din jur.

La fel ca si dependenta de alcool co-dependenta cunoaste propria sa evolutie stans legata de evolutia dependentei urmand mai multe faze caracterizate prin anumite atitudini.

In primele faze ale dependentei de alcool cand inca alcoolicul consuma ocazional, co-dependentul adopta o atitudine protectoare. Cauta sa scuze comportamentul partenerului gasind o paleta variata de motive pe care le expune celor din jur.

Cu cat creste cantitatea de alcool a partenerului, cu atat mai tare creste si nevoia de a gasi vinovatul situatiei in care s-a ajuns, dar pentru ca nu de putine ori el este tinta reprosurilor, acuzatiilor, invinuirilor consumului de alcool, co-dependentul ajunge sa creada ca el este cauza. Ajunge sa se indoiasca de calitatea lui ca om, ca sot/sotie, parinte. Pentru ca acesta situatie determina o presiune prea mare pentru co-dependent, acesta cauta sa isi dovedeasca siesi si celor din jur ca este o persoana perfecta. Incearca sa-i multumeasca pe toti, preia tot mai multe responsabilitai in casa, rezolva situatii dificile, considerand ca numai asa il poate determina pe partener sa se lase de baut.

Dar contrar asteptarilor alcoolicul nu reduce consumul de alcool, ci chiar il mareste, situatie care determina din partea co-dependentului o noua reactie devenind controlator. Aceasta reactie apare din nevoia disperata de a tine sub control o situatie care si-a pierdut controlul, in vederea reducerii starii de tensiune si restabilirii securitatii. Co-dependentul ajunge sa controleze tot ceea ce face alcoolicul , ii monitorizeaza tote aspectele vietii si chiar cauta sa ii organizeze viata din dorinta de a-l tine cat mai departe de sursele de procurare a bauturii.

Pentru ca stima de sine a co-dependentului se deterioreaza treptat, acesta paseste intr-o noua etapa, etapa de blamator. Co-dependentul incepe sa proiecteze asupra alcoolicului sentimente de manie, furie, teama, esec, acesta fiind vazut ca unicul motiv al problemelor existente.

Treptat co-dependentul isi pierde orice capacitate de a-si imbunatatii stima de sine si cauta sa se protejeze prin insingurare. Este momentul cand ajunge sa se victimizeze, sa isi planga de mila si sa nu isi mai doreasca sa ajute, sa sprijine pe nimeni. Rupe relatiile cu prietenii sau persoanele apropiate, rude, ajungand sa se izoleze intr-o lume a sa, plina de amaraciune.

Insa prin asumarea tot mai multor responsabilitai in locul dependentului alcoolic, initial jucand rolul de protector, ulterior de controlator si mai apoi de blamator, co-dependentul paseste in ultima faza a evolutiei sale si anume ingaduinta. Acest comportament ii permite alcoolicului sa evite consecintele comportamentului sau, pentru ca incercarile disperate ale co-dependentului de a-i manipula si controla comportamentul, de fapt, i-au oferit suport si incurajare.

Necesitatea acordarii de ajutor co-dependentilor este vitala, daca se doreste restabilirea armoniei si functionalitatii cuplului si familiei, mai ales in situatia in care insusi alcoolicul isi trateaza dependenta.Recuperarea co-dependentilor presupune folosirea unor metode variate cu scopul de a procesa si accepta durerea provocata de trecut si prezent, in vederea dobandirii unui nou stil de viata. Insa aceasta recuperare nu se poate realiza intr-un timp foarte scurt, pentru ca insasi instalarea co-dependentei s-a realizat in timp. De multe ori recuperarea se extinde pe tot restul vietii. Ajutorul de specialitate ofera oportunitatea identificarii factorilor care au contribuit la instalarea comportamentului co-dependent si sunt furnizate efectiv strategii utile de folosit in situatii in care poate reaparea comprtamentul.

16


Toti cunoastem ca adesea ni se face pofta de anumite lucruri. Cand ne este foame, ne sar in ochi peste tot alimente pe care altfel nici nu le-am fi observat, sau mirosul de paine proaspata dintr-o brutarie ne poate determina sa cumparam o paine chiar daca n-am avea nevoie de ea.

Dar, de obicei nu ne urmam fiecare impuls care ne-ar impinge sa ne satisfacem o pofta imediata, mai ales daca ne-ar dauna sau daca nu se potriveste situatiei. Fiecare are strategiile sale de a rezista unor asemenea impulsuri. Este adevarat ca exista persoane mai impulsive care au dificultati mai mari in a se stapani, in timp ce altele nu par sa faca mari eforturi pentru a se abtine.

Fiecare alcoolic trebuie sa stie ca dorinta de a bea este un lucru normal, ca poate fi declansata de stari psihice sau de evenimente exterioare. Adesea dorinta de a bea este comparata cu un val care poare creste repede dar care se niveleaza apoi treptat. Este greu sa te opui valului cand si-a atins forta maxima. Este mai usor, mai elegant si mai putin periculos, la fel ca la inot sau la surf, sa ramai pe coama valului pana cand el se epuizeaza. La fel si in cazul dorintei de a bea, ea trece de la sine daca nu i te opui. Deci este mult mai indicat sa-ti spui: "Observ ca mi se face pofta sa beau. Poate ca se va inteti inca putin pofta asta, dar o sa-mi treaca."

Pe parcursut terapiei alcoolicul invata cum poate preveni sau reduce o asemenea pofta. Sunt prezentate in continuare cateva metode utile in astfel de situatii.

Mai intai trebuie sa-si reaminteasca mereu de ce vrea sa reziste poftei si de ce nu-si poate permite o asemenea slabiciune. El trebuie sa-si consulte lista de argumente pro si contra consumului de alcool, pe care singur si-a stabilit-o. Aceasta lista poate exista fizic sub forma unei carti de credit a abstinentului, un cartonas de marimea unei carti de vizita sau cartele telefonice usor de pastrat asupra sa, ce are pe o parte avantajele renuntari la butura si pe cealalta parte riscurile unui eventual consum.

In al doilea rand se poate apela la o metoda de relaxare ce a fost in prealabil invatata in terapie. Se cunosc multe metode de relaxare de la simple exercitii de respiratie la metode mai complexe in care sunt corelate imagini placute, pozitive.

In al treilea rand, in momentele cand alcoolicul se simte coplesit de griji, pot fi utile monologurile interioare positive, in care vor fi reamintite punctele sale forte.

In al patrulea rand in cazurile cand apare asa numita dorinta rece, adica gindurile se invartesc mereu in jurul alcoolului, se poate folosi stoparea gandurilor, prin ciupituri puternice, pleznituri peste coapse sau prin a-ti poruncii stop imaginandu-ti indicatorul de circulatie STOP.

In al cincelea rand iti pot reorienta atentia executand o actiune concreta.

Daca e posibil cauta discutia cu cineva, asculta muzica, danseaza, viziteaza pe cineva, mergi la plimbare, admira natura, mergi la cinematograf, la biblioteca, rezolva sarcini de menaj, scrie o poezie, spune o rugaciune, joaca un joc care sa-ti solicite atentia.

De asemenea cauta sa-ti descarci energia printr-o activitate sportiva. O alergare in aer liber sau un urlet intr-o perna pot fi de folos.

17

comportamente dependente

Documents