Componente şi circuite pasive

109

Fig.3.85. Impedanţa condensatoarelor electrolitice SMD cu Al cu electrolit

semiuscat în funcţie de frecvenţă [36].

Fig.3.86. Rezistenţa serie echivalentă pierderilor în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice SMD cu Al cu eletrolit solid (MnO2) [36].

Condensatoare .

110

Fig.3.87. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice SMD cu Al cu eletrolit solid (MnO2) [36].

Fig.3.88. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice cu

Ta [30].

Fig.3.89. Rezistenţa serie echivalentă pierderilor în funcţie de frecvenţă pentru

condensatoare electrolitice SMD cu Ta [27].

Componente şi circuite pasive

111

Fig.3.90. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare electrolitice SMD cu Ta. [27].

Fig.3.91. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare SMD cu

poliester [35].

Fig.3.92. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare cu poliester

metalizat cu terminale radiale [35].

Condensatoare .

112

Fig.3.93. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare cu polipropilenă metalizată cu terminale radiale [35].

Fig.3.94. Impedanţa în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare cu hârtie metalizată cu terminale axiale [35].

Componente şi circuite pasive

113

Fig.3.95. Tangenta unghiului de pierderi în funcţie de frecvenţă pentru condensatoare cu polistiren [28].

Fig.3.96. Diagrama de rezonanţă pentru condensatoare cu polistiren antiiductive

[28].

Fig.3.97. Variaţia tipică a capacităţii şi tangentei unghiului de pierderi cu

frecvenţa, pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip COG (1 B, NPO) [41].

Condensatoare .

114

Fig.3.98. Variaţia tipică cu frecvenţa a impedanţei şi a rezistenţei serie

echivalente de pierderi pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip COG [41].

Fig.3.99. Variaţia tipică cu frecvenţa a capacităţii şi tgδ pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric X7R (2C1, 2R1) [41].

Fig.3.100. Variaţia tipică a impedanţei şi a rezistenţei serie echivalentă pierderilor cu frecvenţa, pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip X7R

[41].

Componente şi circuite pasive

115

Fig.3.101. Variaţia tipică a capacităţii şi tgδ cu frecvenţa, pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip Y5V [41].

Fig.3.102. Variaţia tipică cu frecvenţa a impedanţei şi a rezistenţei serie echivalente de pierderi pentru condensatoare ceramice SMD cu dielectric de tip Y5V

[41]. 3.4. Solicitarea electrică a condensatoarelor Orice condensator ce este utilizat într-un circuit electric, este parcurs de un anumit curent i, are la borne o anumită tensiune u şi disipă o anumită putere p. În funcţie de valorile maxime ale tensiunii şi curentului la care este solicitat condensatorul, cunoscându-se de asemenea frecvenţa şi capacitatea, temperatura mediului ambiant în care funcţionează, trebuie determinaţi parametrii nominali (tensiune nominală UN, curent nominal IN, putere nominală PN) ai condensatorului, astfel încât în timpul funcţionării valorile maxime ale tensiunii, curentului, puterii disipate să nu depăşească valorile parametrilor nominali. Depăşirea parametrilor nominali conduce la modificarea peste

Condensatoare .

116

limitele admise ale parametrilor condensatorului, în primul rând al capacităţii şi chiar distrugerea condensatorului. Considerând că semnalul electric la care este utilizat condensatorul este sinusoidal, în acest caz există relaţiile: I = ωCU, Ief = ωCUef ;

Pa = UefIeftgδ = UI / 2tgδ = U2efωCtgδ =

ICtgef

2

ωδ (3.166)

Având în vedere relaţiile 3.166, rezultă că la frecvenţe joase, tensiunea fiind invers proporţională cu frecvenţa, valoarea tensiunii la bornele condensatorului poate depăşi valoarea tensiunii nominale UN. La frecvenţe înalte, curentul fiind direct proporţional cu frecvenţa, curentul prin condensator poate depăşi valoarea curentului nominal IN. La frecvenţe medii este posibilă ca puterea disipată de condensator Pa să depăşească puterea nominală PN. Rezultă deci că la frecvenţe joase trebuie limitată tensiunea la valoarea nominală, la frecvenţe medii puterea şi la frecvenţe înalte curentul, existând două frecvenţe critice, ce vor fi notate cu f cr1 şi f cr2, ce delimitează cele trei intervale de frecvenţă.